Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălţării Domnului

Hristos S-a înălţat! Hristos, Cel ce este cu tine, Israele. E zi de sărbătoare în Israel, iar Eu Mă cobor cu hrană la poporul Meu.

Pace ţie, Israele român! O, mare este între lucrări lucrarea păcii. Pacea nu vine de pe nicăieri decât numai de la Mine din cer. Am venit cu pacea pe pământ acum două mii de ani, dar puţini au împlinit lucrarea ei. Am venit şi la tine cu pacea cea de atunci şi cu pacea cea de acum, căci pe cât este de mare durerea Mea cerească pentru fărădelegile de pe pământ, tot aşa de mare este şi lucrarea păcii Mele, mai mare decât acum două mii de ani, că vremea este grea de tot, grea, măi fiilor iubiţi, grea şi înăbuşitoare pentru Mine şi pentru voi, cei mai mititei copilaşi ai Mei. întăresc lucrarea Mea peste voi şi vin mereu şi rostesc peste voi acest cuvânt lucrător. Pace vouă, pace vouă, pace vouă, că voi nu pricepeţi îndeajuns câtă pace vă trebuie, cât de mult vă întăreşte această lucrare fără de care nimeni nu poate în cer şi pe pământ.

Vino, fiule scump, şi ia cuvânt nou, cuvânt cald, şi te încălzeşte, tată, şi te înfierbântă întru lucrarea lui Dumnezeu, că este greu fără Dumnezeu, măi Israele tată. Dacă tu ţi-ai da seama cât este de greu fără de Mine în vremea aceasta de azi şi de mâine, tu n-ai mai avea pe buze şi pe inimă nimic decât numele Meu şi vorbire cu Mine, fiule. Vorbeşte cu Mine, tată, vorbeşte, copile de azi, că e grea vremea, e grea şi pentru tine, şi Eu te văd în greu, şi îţi spun să vorbeşti cu Mine, ca să fiu Eu mereu cu tine, că vremea e grea. O, tu n-ai voit să Mă crezi pe Mine, şi Eu mereu ţi-am spus de cele ce vor să fie. Eu de aceea am plâns mereu prin cuvânt, căci cuvântul Meu rostit mereu peste tine a fost un plâns al Meu înaintea ta, Israele tată. Am plâns mereu prin cuvânt, căci ce altceva se poate numi stăruinţa Mea atâta timp pe lângă tine, poporul Meu cel mic? O, fiule iubit, tu aştepţi să vin să-ţi cuvintez, dar nu ştii, tată, ce mult aştept Eu, cu mult mai mult ca tine aştept să pot să-ţi vorbesc. Şi ţi-aş vorbi mereu, mereu, dar vremea e grea de tot şi dă să-Mi slăbească puterea fiilor Mei cei străjeri în calea cuvântului Meu.

O, Israele tată, tu nu ştii, fiule, să înţelegi ce vorbesc Eu cu tine, că ţi-am grăit cuvânt adevărat şi te-am rugat să nu te mai uiţi în lume, şi ţi-am spus aşa: «Vai ţie, poporul Meu, dacă nu Mă vei asculta să nu te mai uiţi ca să ştii şi tu ce păţeşte lumea!». Lumea, tată, va intra în rele tot mai mari, în dureri tot mai mari, că sfântul prooroc Ilie s-a dus în lume, tată, s-a dus ca să Mă răzbune pe Mine, Cel ce sunt defăimat şi batjocorit de lume şi călcat în picioare de lume şi de slujitorii cei din lume, care stau în numele Meu în faţa omului din lume. Aceştia stau, şi în zadar stau, că lumea se strică din ce în ce mai rău, şi peştele îşi strică şi el capul din ce în ce mai tare. Tot ce mai era sfânt s-a pângărit, şi nu mai este loc curat, şi proorocul Ilie s-a umplut de râvnă şi de durere, că e cu mult mai rău omul care se zice că e creştin, e cu mult mai rău decât Israelul cel din vremea aceea când Ilie plângea la Mine de lipsa lui Dumnezeu din om.

O, poporul Meu Israel, Eu, tată, ţi-am spus ţie că tu eşti mai mult decât Moise, decât Ilie; Eu aşa ţi-am spus în vremea lui Verginica. Umblă, tată, în carte, că acum ai ce învăţa, şi vezi că Eu aşa ţi-am spus. Ţi-am spus să fii mai mult ca ei pentru Mine, mai tare în lucrare ca ei, că ţie, fiule, ţi-am dat mai mult decât le-am dat lor, ţi-am dat ce n-am dat nimănui până la tine, şi nu mai am ce-ţi da, că tot ce am avut, tot ce am mai avut de dat ţi-am dat ţie.

Proorocul Ilie petrecea zi şi noapte întru lucrarea râvnei după Dumnezeu. Atât de mult M-a iubit el pe Mine, măi fiilor, de M-a făcut să nu-i pot respinge nimic din cele ce el cerea de la Mine întru râvna sa dumnezeiască. Dar ţie dacă ţi-am dat mai mult decât lui fără să-Mi ceri cum Mi-a cerut el, o, fiule tată, tu cum se cerea să fii, măi Israele? Tu ai fost cel mai miluit şi cel mai ocrotit, şi te-am păstrat ca pe o podoabă cerească a vremii de acum. O, şi n-ai avut râvnă ca Ilie, proorocul Meu, că el plângea pentru fărădelegea lui Israel care se urca spre Mine, şi tu în loc să plângi ca şi el, tu stai în mijlocul fărădelegii şi nu te temi de unealta de nimicire a fărădelegii. Ia aminte, copilul Meu, că trece Ilie proorocul, trece peste tot, tată. întăreşte peste tine pecetea Dumnezeului Cel viu, că şi Eu o întăresc, şi mereu ţi-o împrospătez, că vreau, tată, să te am şi să te numesc unealta Mea din vremea arătării Mele, din vremea venirii Mele, că vin curând spre arătare, vin, fiule, şi tu să crezi ce-ţi spun. Eu în curând Mă las văzut, şi vreau ca tu să fii cu pacea Mea peste tine, ca să te bucuri în vremea celor ce se vor descoperi spre vedere. Mai e numai un picuţ şi această lucrare va lucra descoperită, şi vei vedea cum am lucrat Eu această lucrare peste tine, Israele român. Vei vedea, tată, cum am vorbit şi cum vorbesc lângă tine şi deasupra ta. Vei vedea cum te-am purtat şi cum te port Eu pe tine în timpul acesta ceresc, că tu eşti în timp ceresc, şi lumea e în timp pământesc. Şi tu, tată, eşti în timp, dar tu eşti cereşte, pentru că aşa ai fost tu scris, ca să fii poporul Meu ceresc în timp şi să fii lucru de mărturie pentru ziua mărturiilor, pentru clipa judecăţii tuturor celor ce s-au petrecut în timp. E greu timpul, tată, dar am păşit cu tine pas de veac nou. Am scris început de pas peste timp, am scris cu tine sfârşit şi început. Şi când vei vedea ce a purtat în taina ei ziua aceea de Paşti când am făcut pasul cu tine, o, te vei minuna, copilul Meu, când vei afla ce am făcut Eu prin tine în ziua aceea.

La naşterea Mea din Fecioară Eu am despărţit cele două lumi, şi lumea de pe atunci n-a ştiut şi n-a simţit, că puţini au fost aceia care au purtat taina plinirii proorociilor întrupării lui Dumnezeu între oameni. Şi după ce Eu am împlinit lucrarea care era proorocită din vreme, M-am dus la locul Meu, lângă Tatăl, dar nu M-am dus până n-am vestit prin îngeri întoarcerea Mea cea de acum. Caută, tată, în Scripturi, că vei găsi glasul îngerilor care au spus că voi veni în chipul cel cu care M-am înălţat la Tatăl. De atunci mereu cobor, şi mereu Mă sui în chip nevăzut, şi mereu lucrez în chip nevăzut de om, dar la tine, poporul Meu, M-am lăsat prin cuvânt. La tine am venit mereu de lângă Tatăl, şi de deasupra ta am cuvântat cuvântul Meu, şi am lucrat peste tine patruzeci de ani, ca şi peste Israelul din vremea lui Moise. Atunci am avut pe Moise, şi acum am avut pe Verginica, pe trâmbiţa despre care scria în Scripturi. Este scris în Scripturi că însuşi Domnul Se va coborî din cer întru trâmbiţa Lui, ca să învieze morţii la glasul trâmbiţei. Fiule, crezi tu în cuvântul acestei Scripturi? Crezi tu, tată, că Verginica a fost împlinirea acestei Scripturi? Crezi că ea este trâmbiţa lui Dumnezeu?

O, Verginico, fiica Mea prin care am coborât a doua oară şi prin care Mă voi şi lăsa văzut cum am venit şi cum voi veni văzut de tot ochiul! O, fiică înţeleaptă, că tu şcoală n-ai avut, şi de aceea ai fost înţeleaptă. Tu n-ai învăţat nimic de la om, nimic de pe pământ, şi ai învăţat învăţătură din cer dacă Eu am fost în tine, şi ai bucurat pe Tatăl Meu şi al tău cu îndemnul cel sfânt, pus peste turma Mea şi a ta, că mâncai cireşe şi le adunai sâmburii, măi Verginico, şi puneai oiţele să facă rugăciunea „Tatăl nostru” pentru fiecare sâmbure. Le umpleai pumnişorii cu sâmburi, iar ei pentru fiecare sâmbure rosteau un „Tatăl nostru”. Când era vreunul din ei bolnăvior, tu ştiai că boala şi durerea veneau de la cele lumeşti care intrau în el, şi îl prindeai pe acela şi îi dădeai sâmburi şi îl puneai să zică: «Tatăl nostru, Care eşti în cer, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, şi să se facă voia Ta aşa cum se face în cer, ca să fie tot aşa şi pe pământ. Şi ne dă pâine, Tată, şi ne iartă greşeala aşa cum şi noi iertăm. Şi nu ne lăsa spre ispită, şi ne izbăveşte de lucrul cel rău». O, Verginico, cine, tată, mai vrea să ştie ce înseamnă să se sfinţească numele Tatălui în om, în creştin, în fiul acestei lucrări? Cine mai ştie să creadă ce spune atunci când rosteşte «facă-se, Tată, voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ»? Auzi tu, Verginica Mea, ce spune această rugăciune? Spune să se facă voia Tatălui ca şi în cer. Vorbesc cu tine, tată, că tu ştii să înţelegi. Cu cine să Mă mai înţeleg Eu, cu cine? Vreau să Mă înţeleg cu poporul tău, cu poporul Meu pe care-l am din munca ta cu Mine, din truda ta alături de Mine. Vreau să rostească Israel rugăciunea „Tatăl nostru” şi să zică să se facă voia Tatălui, precum în cer să se facă şi pe pământ, ca să fie pământul cer, ca să fie cerul pe pământ, şi pământul în cer. Şi când zice Israel: «pâinea noastră dă-ne-o nouă, Tată», când zice Israel aşa, să Mă ceară pe Mine, că Eu sunt pâinea care se coboară din cer.

O, Israele, iată, fiule, pâine. Mănâncă, Israele, pâine din cer. Mănâncă, Israele, mănâncă şi nu sta flămând, nu sta nemâncat, nu sta. Ţi-am dat, fiule, cămară de-a gata, şi plângând am lucrat ca să ţi-o dau, să ai ce mânca, să ai, ca să nu mori, că cine nu mănâncă nu are putere cu Mine. Ţi-am întocmit cămară. Verginica a strâns în cămară, iar fiii Mei cei lucrători de azi care umblă cu Verginica pe pământ, cu Verginica şi cu Mine, aceşti fii merg plângând prin spini, şi spinii le rănesc picioarele şi mersul, şi ei merg întăriţi de Mine ca să-ţi rupă ţie din pâine şi să ai pâine, Israele român. E grea vremea, şi ei merg, pentru că Eu i-am tocmit ca să-ţi slujesc ţie cu ei, şi tu să stai la adăpost şi la căldură şi să mănânci, Israele. Eu sunt pâinea care se coboară din cer, şi Mă fac cuvânt şi Mă aşez în faţa ta. Mănâncă, fiule, cu folos, şi fii ca Mine dacă mănânci această pâine. Omul din lume mănâncă minciuna şi creşte prin ea şi se numeşte omul minciunii. Tu să mănânci cuvânt din cer, pâine din cer, ca nu cumva de foame să iei să mănânci din lume şi să te molipseşti de boala minciunii, că la şcoală numai minciuni ai învăţat, măi Israele, şi iată câtă muncă trebuie să muncesc peste tine ca să te curăţ de grăsimea minciunii. Minciuna s-a făcut grăsime şi carne în om, şi a crescut omul în trup şi în duh, a crescut din rodul minciunii. Nimic n-a fost adevărat ce ai învăţat la şcoala omului mincinos care este în lume, şi să Mă crezi, tată, ce-ţi spun. Nici măcar de neamul tău n-ai învăţat cu dreptate, şi când vei vedea povestea acestui neam aşa cum este ea în cer, atunci te vei înspăimânta de minciuna pe care ai luat-o de la cel ce te-a luat de la învăţătura Mea cea din cer. Cartea cea de pe pământ a luat o formă bine ticluită de om, dar n-are viaţă în ea, şi este minciună mare, fiule. Dacă tu vei vrea, vei crede ce-ţi spun, dar dacă nu vei vrea, vei rămâne străin de cele ce-ţi spun Eu acum. Căci am trimis pe Moise la faraon, l-am trimis cu cele învăţate din cer şi l-am îmbrăcat cu puterea Mea, ca să-l trimit să stric puterea care iese de la om. Lucrarea care iese de la om seamănă cu faţa lucrării Mele, dar e minciună şi nu e adevăr. I-am dat lui Moise lecţie din cer, ca să lucreze cu ea peste omul cel fără Dumnezeu şi să-Mi învieze cu ea pe Israel şi să-l scot pe Israel din lumea minciunii, ca să fie al Meu, să-l scot din Egipt, să-l scot de la oameni, ca să fie cu Mine şi nu cu omul, şi i-am spus lui Moise să lase puterea Mea să lucreze văzut, căci l-am înzestrat cu cele adevărate din cer. I-am spus să facă semne cereşti cu toiagul cel pe care i-l dăduse faraon în Egipt la plecarea lui în pustie. îi dăduse faraon un băţ, şi Moise l-a luat cu el şi l-a păstrat, şi când s-a dus pe munte la Domnul, toiagul acela a primit lucrarea lui Dumnezeu, ca să lucreze împotriva lucrării omului şi să nimicească armele omului, care lucrau fără Dumnezeu. Moise a făcut semne cu toiagul înaintea lui faraon, şi a chemat faraon şi pe înţelepţii lui, şi au făcut şi aceia semne ca Moise, dar cu toiagul lor. Făcea şi omul ce făcea Dumnezeu, şi se lupta omul împotriva adevărului şi a puterii lui Dumnezeu. Făcea puterea minciunii, făcea şi ea semne ca semnele lui Dumnezeu, şi aşa a lucrat duhul omului vreme de şapte mii de ani împotriva lui Dumnezeu, Care este din cer, Care vine din cer, şi mare şcoală este aceasta la om, ca să-L răstoarne omul pe Dumnezeu, aşa cum a voit Lucifer să facă. Ce a făcut faraon dacă s-a crezut mare şi cu şcoală? Puterea lui Dumnezeu biruieşte mereu minciuna care imită pe Dumnezeu, şi de aceea Mă doare când fiii lui Dumnezeu iau de la oameni sfat şi învăţătură pentru ei.

Nu e bună învăţătura care vine de la om, şi n-am cu cine să Mă înţeleg pe pământ. Toată şcoala care a ieşit de la om a lucrat împotriva lui Dumnezeu, aşa cum toiagul filozofilor Egiptului întărea aceleaşi semne ca şi ale Mele prin Moise, ca să desfiinţeze pe Dumnezeu şi să rămână numai omul cu dreptatea lui.

Dreptatea omului se numeşte minciună, fiilor. De ce se numeşte minciună? Pentru că se pune în dreptul lui Dumnezeu ca să se semeţească, pentru că dreptatea omului n-a lucrat altceva decât lucrarea lui Lucifer vreme de şapte veacuri. Dreptatea omului şi ştiinţa omului a fost rod din rodul cel semeţ al lui Lucifer, care a căutat să-l slujească pe om atunci când omul cel dintâi s-a crezut singur mare. învăţătura care este luată din şcoli l-a depărtat pe om de Duhul lui Dumnezeu. Şi dacă n-am dreptate ce spun, ridicaţi-vă şi dovediţi. O, Israele, am dreptate, tată. Omul nu mai are pe Dumnezeu, dar are nevoie de Dumnezeu, şi îl caută şi nu-L mai găseşte omul pe Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu Se caută, pentru că nimeni nu Mă poate găsi pe Mine decât în om. Omul Mă poate găsi în el. Dacă Eu nu sunt în om, omul n-are de unde Mă găsi. O, de ce l-am făcut Eu pe om? L-am făcut ca să Mă odihnesc în el; l-am făcut ca să am locaş în el, ca să stau în el şi să cresc în el.

O, Israele român, Eu de aceea te-am născut pe tine. Te-am născut, fiule, ca să Mă odihnesc în tine, ca să am locaş în tine, şi ca să stau şi ca să cresc în tine şi ca să fiu cu omul prin tine, că omul nu Mă are, fiule. Omul are altceva în el. Ştii tu cum este un om care Mă are pe Mine în el? Fiule, fiule, caută-Mă bine în tine şi găseşte-Mă numaidecât şi odihneşte-Mă în tine şi lărgeşte-Mi statul şi împărăţia Mea în tine, căci tu eşti tronul Meu, fiule din Israel, şi de aceea te-am născut din Mine, din cuvânt. Te-am născut din Mine ca să fii tu întru Mine şi ca să fiu Eu întru tine. De aceea ţi-am spus: mănâncă, fiule, mănâncă cu foame cuvântul Meu. Mănâncă, fiule, cuvânt, căci ţi-am dat cămară ca să ai, şi să n-o ţii închisă, şi să stai numai la masă, că e vremea să creşti mare, mare de tot, să poţi da mâna morţilor să se scoale şi să stea pe picioare. Dar ai grijă, tată, să mănânci şi pâine caldă, fiindcă Eu trebuie să fiu veşnic viu şi veşnic cu tine. Iată, Mă dau ţie. Azi e sărbătoare de masă nouă, şi vin cu pâine caldă şi proaspătă, ca să te împrospătez şi ca să te întăresc, că te văd slăbit, fiule tată. E vremea grea, şi te văd slăbit, şi vin ca să suflu peste tine şi să te înfiripez. Vin să fiu cu tine şi să-ţi spun: pace ţie! Ai nevoie de pace multă, de pâine multă, că e vremea grea, fiule din Israel, şi ar fi să fiu mereu cald pe masa ta, copilul Meu, dar vremea cea grea dă să-Mi slăbească pe fiii cei străjeri în calea cuvântului Meu. O, Eu de aceea ţi-am spus să fii bun şi să fii tare şi să fii sănătos cu duhul şi cu trupul, Israele iubit, şi fiecare să fie tare cu Mine, că dacă piciorul sau mâna sau ochiul sau auzul sau graiul sau duhul lui Israel e slab, slăbeşte tot trupul din pricina unui mădular slab. E vremea să fii sănătos în toate, copile din vremea aceasta grea, dar pentru asta trebuie să-Mi faci locaş tare în tine, tată, şi trebuie să ai semn întărit pe tine, pe creştetul tău, şi trebuie mereu să lucrezi şi să trăieşti în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, amin, că aceasta este pecetea Dumnezeului Cel viu, care este pusă peste tine, fiule român care te numeşti Israel. Şi mai ai ceva de făcut alături de Mine, şi iată ce ai: să plângi cu Mine, că rău Mă doare în vremea aceasta de la păcatele lumii. Mă doare, că trebuie să Mă las văzut; Mă doare, că lumea nu ştie de lucrarea proorocului Meu Ilie despre care scrie în Scripturi că va să pregătească ziua şi calea arătării Mele.

Fiule tată, este scris să tragi uşa inimii tale şi să stai ascuns în Dumnezeu, sub aripile lui Dumnezeu până la ziua bucuriei, tată, şi să lucrezi ce ţi-am dat şi să te împodobeşti cu podoabele curăţiei şi ale sfinţeniei cereşti, că nu va fi ochi pe pământ şi în cer care să nu privească la tine, că vei fi căutat, poporul Meu, şi cine va voi să te găsească după adevăr, acela trebuie să ia să mănânce cuvântul Meu şi să-l lucreze şi să-l păzească, iar cine te va căuta pe tine, acela Mă va găsi pe Mine, dar tu să nu te temi. Nu te teme, Israele, cel ce eşti cu Mine. Nu te teme, popor al mângâierii, că tu eşti mângâierea Mea, şi de aceea vin şi te mângâi mereu cu mână caldă, cu cuvânt cald şi nou şi proaspăt, ca să te bucuri aşa cum te bucuri când scoţi din cuptor pâinea cea caldă şi crescută şi rumenită prin foc. E bună hrana din cămară, dar e bună şi cea caldă, şi să nu te mulţumeşti cu pâinea cea din legătură, că am pâine şi în mâna Mea, pe care o cobor când vin, că Eu de aceea vin. Iar pe cămară să nu te faci stăpân, tată. Să nu te faci aşa, şi să fii supus, supus şi aplecat aşezării Mele cu care stau înaintea ta, cu care-ţi slujesc ţie, Israele, poporul Meu. Să nu te semeţeşti ca un om bogat care ai cămară, căci pâinea este din cer, nu de la tine. Cine mănâncă, să-I mulţumească Celui ce-i dă, că Eu sunt Cel ce Mă dau ţie în dar.

Veghează cu Mine alături în vremea aceasta, Israele, ca să poţi omorî din calea ta tot duhul cel străin, şi să nu păţeşti ca Israel cel de atunci care n-a voit să Mă asculte când Eu i-am spus prin Moise, i-am spus să omoare din cale pe tot neamul străin. De ce i-am spus, tată, să omoare pe tot neamul din cale? I-am spus aşa, ca să ştie să nu se aplece, să nu se unească cu cel ce este străin şi ca să-Mi spurce seminţia cea binecuvântată de Mine, dar Israel n-a făcut aşa, n-a ascultat, şi s-a amestecat cu trupurile de pe cale şi s-a prăbuşit Israel, şi n-am rămas cu el. Fiule de azi, Eu îţi amintesc mereu despre lucrarea neascultării ca să te fac copil ascultător, ca să nu te las să pieri din cer, tată. Şi să ştii că nici un fiu al acestei lucrări care nu a ascultat nu va scăpa de pedeapsa neascultării. Şi precum pentru ascultare va veni dreptatea şi bucuria, tot aşa pentru neascultare şi pentru întinarea duhului şi a trupului tot fiul neascultării va primi ce este de primit.

O, nu mai este vremea bucuriei, şi lumea nu ştie nimic. Atât mai este bucurie, atât a mai rămas bucurie pe pământ, când Eu, Domnul, Mă bucur cu tine, fiule, poporul Meu, şi când tu te bucuri cu Mine întru serbare cerească. Tu nu trebuie, tată, să te întristezi în neputinţele tale, că ele sunt ale Mele, şi sufăr cu tine, şi nu sufăr singur, căci am cu cine să-Mi împart suferinţa, şi aceasta este o iubire mare de la tine spre Mine. Sunt suferinţe între suferinţe în tine, Israele. Este suferinţă şi pentru păcate, ca să se şteargă; este suferinţă şi pentru umilinţă, ca să te ţină Domnul lângă El; este suferinţă şi pentru lucrul ce este de lucrat, dar puţini în Israel au aşa suferinţă care vine de la greul lucrului lui Dumnezeu. Este suferinţă care vine din necazul ce-l are duhul rău pe fiii poporului Meu, dar aceasta se biruieşte prin unirea cu Mine, prin credinţa cea bună şi prin lupta cea frumoasă, dusă în numele Meu.

Israele fiule, cere, tată, cu credinţă, cere de la Mine biruinţă asupra răului, şi Eu îl biruiesc şi lucrez cu tine împotriva răului, tată, dar să nu ai nici un fir de lume în tine, să nu ai amorţire, să nu ai nepăsare, să nu ai clipe fără Mine, tată. Nu te mai teme, Israele, atunci când Mă asculţi pe Mine, nu te mai teme. Ascultă-Mă pe Mine şi să nu te temi în vremea ascultării. Să te temi în vremea neascultării. Să te temi în vremea când Mă laşi să slăbesc în tine. Dar când Mă ai pe Mine, nu te teme, tată, că Eu te ocrotesc chiar dacă simţi apăsarea vremii. Israele, îţi trebuie veghe mare, tată, şi trebuie să Mă ceri mereu şi să-Mi ceri Mie îngeri veghetori şi ajutători şi lucrători, şi să-Mi ceri în ajutor sfinţii, că sfinţii stau înaintea Mea ca să-Mi spună că n-au de lucru. Cheamă, tată, sfinţii, că ei stau între Mine şi tine ca să lucreze pentru tine şi pentru cer, ca să lucreze peste vremea aceasta.

O, Verginico, să fie mereu binecuvântată lupta cea pentru poporul tău, că mare a fost taina trupului tău între cer şi pământ. Copiii tăi sunt slăbiţi, unii de teamă, alţii de neputinţă, alţii de dureri şi de mâhniri. E grea vremea, tată, şi Ne trebuie lucru cu putere de cuvânt, ca să se împlinească tot cuvântul. Mă uit la tine cât lupţi şi cât alergi, Verginico, şi de aceea am amintit fiilor Noştri cum îi învăţai tu să se roage Tatălui pentru ca să-i scape de cel rău, pentru ca să le dea pâine şi pentru ca să vină cerul pe pământ. Dar acum să înţeleagă fiii tăi şi ai Mei, să înţeleagă ce spune rugăciunea aceasta, căci Tatăl voieşte ca să fie precum este în cer, aşa voieşte să fie în acest popor, voieşte să fie ca şi în cer.

Verginico, astăzi nu mai grăiesc despre cei ce nu ascultă încă nici acum. Azi grăiesc cu cei ce sunt înrădăcinaţi, şi le spun să nu se teamă de furtuni, şi să se bizuie pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt. Nădejde se numeşte aceea care nu se îndoieşte în lucrul ei.

Fiilor, fiilor, Eu v-am iertat păcatele, iar voi să nu le împrospătaţi, şi să învăţaţi bine lecţia aceasta şi să staţi în ea, tată, că Verginica plângea mereu la Mine când eraţi în suferinţe, şi Eu o ascultam, şi ea se făcea ispăşitoarea greşalelor voastre, şi Eu slăbeam în lucru, că ea nu mai avea putere şi pentru Mine. Ea se punea în lucru numai pentru ocrotirea lui Israel, şi când să-l mai şi îndrept pe Israel, ea nu mai putea de durerile şi de zdrobirile pe care le primea în locul celor ce-şi făceau rost de suferinţă.

O, poporul Meu, ce crud ai fost tu cu trâmbiţa Mea! Veneai, tată, şi puneai pe ea numai suferinţă. Toată suferinţa ta o aduceai la ea, şi Mi-ai zdrobit-o, fiule, şi zdrobită am luat-o când am luat-o. Până în ultimele clipe numai ai zdrobit-o, Israele, că tu păcătuiai amar, poporul Meu. Măi tată, când vei da ochii cu ea, vei vedea pe ea ranele pe care i le-ai făcut. Ea te învăţa să fii sfânt şi curat, şi tu trăiai ca lumea, şi veneai apoi şi te numeai fiul ei, şi ea, ca o mamă, te mângâia şi suferea şi se sufoca de mirosul păcatelor tale, şi tu nu ştiai ce pildă vie a fost ea înaintea ta. Iată, tată, ai de ce să plângi. Plângi, poporul Meu, că trupul acesta va fi arătat ţie spre mărturie. Plângi, tată, şi fă-i rost de vindecare mai înainte de arătare, că peste o clipă te vei întâlni cu ea. Să-ţi plângi păcatele prin care tu ai rănit-o, că ea a stat ca o bubă vie în mijlocul tău, ca un jertfelnic a stat, ca un cuptor încins în care erau aruncate toate fărădelegile lui Israel. Să plângi, copilul Meu, şi să-I spui Tatălui să şteargă de pe ea toate semnele rămase de la loviturile tale. împacă-te cu ea, Israele, căci ea a fost cortul Meu în care Eu am stat înaintea ta. în vremea lui Moise M-am făcut stâlp de nor şi de foc, şi din nor şi din foc am vorbit cu Moise înaintea lui Israel. în vremea ta, Israele, M-am făcut cuvânt şi foc în trupul lui Verginica, în stâlpul acesta care s-a numit trâmbiţa lui Dumnezeu. Ea aleargă după tine mereu. Ea are cu ea cete cereşti de sfinţi şi de îngeri. Ea te înconjoară ca să nu pieri, fiule. Ea are fii lucrători, şi Mă cere mereu să cobor şi să cuvintez peste tine, şi îmi zice: „Rosteşte, Doamne, cuvântul Tău până în clipa când toate se vor lăsa văzute în lucru, după cum lucrează toate. Dă-le, Doamne, hrană caldă şi încălzeşte-i şi tămăduieşte-le mâhnirile şi alungă-le teama, că e vremea grea. Nu-mi lăsa copiii fără de cuvânt. Rosteşte cele bune peste ei şi împlineşte, Doamne, tot ce rosteşti peste Israel”.

O, Verginico, e grea vremea, tată, şi voi lucra cu putere de cuvânt. Amin. în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Eu, Domnul Iisus Hristos, rostesc cuvânt. Binecuvântat este poporul Meu Israel, iar peste cel binecuvântat să nu aibă putere nici un rău, nici o mâhnire, nici o durere. Amin.

Israele, poporul Meu, întăresc peste tine pecetea Dumnezeului Cel viu, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Israele, poporul Meu, întăreşte-te sub pecetea Dumnezeului Cel viu şi să nu ridici mâna ta ca să ştergi această pecete de pe tine. Amin.

Popor al Domnului, scoală-te din toate neputinţele tale şi le biruieşte, că Eu, Domnul, îţi poruncesc aceasta. Amin. Scoală-te, tată, şi aşa să stai, şi să nu te găsească culcat neputinţele care se luptă împotriva ta şi a Mea, că dacă chiar neputinţele te găsesc culcat, dau să se aşeze peste tine. Scoală-te, poporul Meu, şi stai în picioare, şi stai înaintea Mea. Amin. Scoală-te după cuvântul Meu, nu te scula cum vrei tu sau cum se întâmplă. Scoală-te ca Mine şi nu ca tine. Amin. Pecetluiesc cu „Amin” tot cuvântul Meu. Ţie îţi zic: scoală-te, Israele, scoală-te, tată, şi de dormit să nu dormi, căci Eu sunt înaintea ta ca să fim treji şi lucrători. Dacă ai în trupul tău neputinţă şi slăbire şi moleşeală, Eu intru în tine şi scot afară tot duhul cel supărător şi zic: binecuvântate să fie mădularele duhului şi ale trupului tău, Israele, fiul Meu. Fiecare fiu al tău, poporul Meu, să fie pecetluit cu pecetea Dumnezeului Cel viu. Amin.

Fiilor, fiilor, Eu sunt vindecarea, Eu, cu sfinţenia Mea în voi. Priviţi numai la Mine şi nu în lături şi nu în spate; numai la Mine, tată. Luaţi din mâna Mea împărăţia Mea. Luaţi în voi împărăţia Mea. Credeţi în Mine şi nu vă îndoiţi. Credeţi în Mine şi nu în om. Strigaţi la Mine şi nu la om, că voi sunteţi fraţi împreună ocrotiţi de Dumnezeu. Cel ce crede în Mine, să ştie cum să creadă, că şi Eu trebuie să cred în acela ca să se poată spune că acela crede în Mine. Feriţi-vă de rău, că şi Eu vă feresc. Aceasta înseamnă să credeţi în Mine. Fiilor, nu mai lăsaţi pe voi neîmplinirea cuvântului lui Dumnezeu, şi abia după aceea veţi avea toată uşurarea. Fiilor, fiilor, căutaţi-vă peste tot, să nu aveţi neîmplinire pe voi. Cuvântul Meu să fie cuvânt împlinit pe voi şi peste voi. Fiilor, fiilor, nu vă mai lăsaţi să semănaţi cu lumea. Să vă fie ruşine când nu puteţi scăpa de asemănarea cu lumea. Măi fiilor, trupurile lumii vor fi sub sabie. Fugiţi, tată, şi staţi acasă lângă Dumnezeu şi puneţi pe voi şi pe casele voastre pecetea Dumnezeului Cel viu şi nu vă temeţi sub această pecete. Israel şi-a uns uşorii uşilor cu semnul Mielului jertfit. Voi, fiilor, tot aşa să faceţi şi să staţi unşi cu mir şi cu apă şi cu sfinţenie, şi să staţi săraci cu duhul, şi să aveţi Duhul lui Dumnezeu. Amin. Depărtaţi-vă de cei ce numindu-se fraţi cu voi nu împlinesc cele pentru ocrotirea cea de la Mine. Cine nu vrea să fie ocrotit să se tragă într-ale sale întru care stă şi să nu stea între cei ce ascultă, şi Eu voi împlini acest cuvânt. Amin.

Din nou vă spun vouă, celor lucrători, vă spun să ascultaţi. Nu mai primiţi nici un fel de cuvânt de la cei ce nu împlinesc lucrarea harului Meu de azi. Fiţi atenţi voi, da să fie da, şi nu să fie nu. Nu daţi voie celor neîmplinitori să vorbească în dreptul lucrării de har care se măreşte tot mai mult peste fiii care s-au tras în dreapta pentru ascultare şi lucrare. învăţaţi poporul să-şi cântărească vorba şi rostirea celor dinăuntrul inimii. Vreau să-l feresc de pânda duhului rău pe poporul Meu cel ascultător. Cel ce nu iubeşte împărăţia cerurilor, pe acela să-l ştie tot poporul, ca să fie poporul Meu pus deoparte pentru Mine şi în dreapta Mea. Iar voi, cei ce Mă ascultaţi, nu vă temeţi de cele ce sunt pe pământ. Ele nu se vor atinge de cei ce au pecetea Dumnezeului Cel viu. Cel ce este mare, acela să fie mic înaintea Mea, ca să pot lucra prin el lucrarea Mea.

Israele fiule, Eu, Domnul Iisus Hristos, iau de pe tine toate neputinţele, iar tu să te odihneşti frate în frate şi nimic să nu faci de la tine şi îţi va fi ţie bine. Amin.

Israele tată, lucrează şi nu sta fără de lucru. Lucrează, tată, şi nu te lăsa greu, ca să nu fii greutate nici pentru Mine, nici pentru fratele tău. Lucrează smerenie, fiule, căci prin smerenie vei căpăta ocrotire şi sănătate şi bucurie şi pace în inimă şi înţelepciune prin smerenie, că rău Mă simt Eu cu cel mândru lângă lucrarea Mea. De cel mândru fuge cel drept şi cel umilit. De cel mândru fuge şi ajutorul de la Dumnezeu. De cel mândru fuge şi binele, fuge şi pacea, fuge şi sfinţenia de cel mândru. De cel smerit şi umilit şi aplecat cu duhul se apropie pacea şi iubirea lui Dumnezeu, şi totdeauna Duhul Sfânt îl hrăneşte pe cel smerit cu inima, şi toate ale lui sunt spre pace şi spre bucurie cu cerul.

O, fiule al cerului, ţi-am dat putere să-ţi lucrezi binele peste tine. Ţi-am dat putere să stai tare şi să fii de temut duhului rău. Ia această putere, şi întreită să-ţi fie dată de la Dumnezeu, şi prin lucrarea ei să ajungi să ai împărăţia cerurilor înăuntrul tău. în împărăţia cerurilor este tot cerul. Israele, fiule al cerului, tu eşti cer nou şi pământ nou, dar să fii. Tu eşti tron de odihnă pentru Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, dar să fii. Tu eşti scăpare celor ce vor alerga spre Dumnezeu, dar să fii şi să binecuvintezi pe Dumnezeu întru smerenia ta. Amin.

Aşa au spus îngerii înălţării Mele, că voi veni aşa precum M-am suit la cer. Dar tu să ştii să fii credincios, căci toate cele rostite sunt adevărate întru Dumnezeu. învaţă din şcoala cerului, că tot ce se învaţă de pe pământ e numai minciună. Minciună se numeşte orice lucrare fără Dumnezeu. Iată, Israele, înţelepciunea cea din cer îi ia locul celei de pe pământ. îl voi ruşina pe omul cel ce s-a dat drept învăţător, drept ştiutor. Voi veni la tine, poporul Meu, şi îţi voi vorbi, tată, despre minciuna înţelepciunii care vine de la om, şi vei înţelege că omul fără Dumnezeu este om fără duh şi este dat în folosinţă duhului rău de bunăvoia sa. Cine iese de sub mâna Creatorului, acela cade din cele adevărate. Dar tu, poporul Meu, să fii mângâierea Mea, să fii popor al mângâierii şi al iubirii veşnice, şi să creşti, tată, prin binecuvântarea Mea, şi să fii un popor fără de moarte şi să stai înaintea Mea întru venirea Mea şi să fii poporul mângâierilor Mele. Amin.

Hristos S-a înălţat! Iar Cel ce S-a înălţat a venit la tine, Israele român, căci aşa este scris în Scripturi. Amin, amin, amin.

01-06-1995