Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mucenic şi arhidiacon Ştefan

Te cuprind iarăşi în cuvânt, Ierusalime mic. Tu eşti micuţ, dar taina Mea cu tine este mare, poporul Meu. Sunt aşa de puţini între cei de pe pământ care dau să înţeleagă taina Mea cu tine, căci cei ce ar fi să înţeleagă întreg ar trebui să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie şi ţie prin lepădare de sine, adică prin părăsirea slavei deşarte, care nu-l lasă pe om să dea de la el vremelnicia şi duhul lumii şi să se facă el credincios şi sfânt şi bogat în faptele credinţei sfinte. Cu tine însă Mă mângâi, şi mângâi tot cerul de sfinţi şi de îngeri când vin în mijlocul tău cuvânt. E hrana celor din cer cuvântul Meu de peste tine, e rodul aşteptării lor, e Domnul pe pământ cu sfinţii şi cu îngerii, iar credinţa ta îmi întăreşte calea spre tine, şi apoi tu Mă dai la toţi cei ce s-au deprins cu venirea Mea la tine, cu glasul Meu care naşte iarăşi lumea. Mare bucurie şi mângâiere se lasă de la cuvântul Meu de azi peste toţi cei care M-au iubit sau nu M-au iubit în vremea celor şapte veacuri de când lumea cea văzută s-a întocmit la cuvântul Meu, iar Eu sunt cuvântul Tatălui Savaot.

Minunat şi mult am lucrat în vremea lui Moise pentru biruinţa Mea pentru poporul Israel cel de atunci şi care căzuse rob în Egipt ca plată a păcatelor lui, plata trufiei, şi de la ea, a neiubirii şi a netemerii de Dumnezeu. Şi dacă Israel a plâns cu umilinţă şi cu pocăinţă, Eu i-am ridicat izbăvitor iscusit în credinţă şi în umilinţă şi Mi-am arătat prin el mila Mea de Israel, care plângea aşteptându-Mă să-i întind mâna şi să-l iau iarăşi la sânul Meu. I-am grăit lui Moise şi i-am spus tot ce voi face prin mâna Mea cea tare şi prin mâna lui pentru cei ce plâng strigându-Mă să-i izbăvesc. Minunat a lucrat puterea Mea împotriva puterii omului trufaş care stăpânea peste poporul Meu cel robit în Egipt din pricina fărădelegilor lui. Milostivirea Mea însă îmi este trezită atunci când pocăinţa şi umilinţa strigă la Mine din om ca să-Mi arăt pentru el slava Mea dumnezeiască, putere cu care omul nu se poate lupta, ci se lasă învins, căci omul nu poate ceea ce numai Dumnezeu poate.

O, minunată şi multă este, iarăşi, lucrarea cuvântului Meu de azi, Ierusalime, poporul Meu, căci tu ai crezut că Eu sunt Cel ce grăiesc cu putere, ca un Dumnezeu, şi iată, te cuprind mereu în cuvânt, iar taina Mea cu tine e mare, căci aşa este la sfârşit ca să pot Eu lucra cu înţelepciunea Mea facerea lumii, căci toate s-au stricat şi sunt supuse stricăciunii după ce le-am făcut şi după ce trufia a intrat în om şi l-a smuls din braţul Meu. N-a fost însă să Mă las biruit şi să nu am om cu credinţă în Mine din vreme în vreme, ca să-i arăt adesea omului că Eu sunt Dumnezeu adevărat şi minunat şi că omul este om şi nu poate peste Dumnezeu, oricât de mult l-ar sluji duhul trufiei lui, duh care a căzut din cer peste om când omul a zguduit prin trufia lui lumea îngerilor şi când îngerul cel mare a slujit trufiei din om pierzându-şi întâietatea şi ascultarea de Dumnezeu Făcătorul.

Şi, iarăşi, poporul Meu, minunat şi mult este cuvântul Meu de peste tine, ca să te deprind mereu, mereu că tu eşti poporul Meu şi că Eu sunt Dumnezeul Cel adevărat, Domnul şi Stăpânul tău Care te învaţă să fii credincios şi cuminte şi să asculţi cuvântul Lui care vine să facă iarăşi lumea cea de sus şi lumea cea de jos, şi apoi totul să fie una, precum a fost la început. Amin.

Am la masa ta cu Mine cuvânt de serbare şi de mângâiere a sfinţilor, poporul Meu. Mucenicul Ştefan, mistuit de râvna cea pentru Mine, Dumnezeul Cel adevărat în cer şi pe pământ, s-a smerit pe sine şi M-a înălţat pe Mine înaintea celor trufaşi care nu ştiau să slujească pe Dumnezeu după adevăr, şi cărora Eu le-am stat cu putere împotrivă pentru trufia lor, şi ridicându-Mi ucenici din cuvântul Meu de peste mulţimile care-Mi urmau învăţătura cea plină de putere, am biruit semeţia celor ce domneau peste lume în numele Meu, şi M-am mărturisit Domn şi Stăpân prin gura ucenicilor Mei cărora le-am dat Duhul Meu râuri de ape vii, izvorâte din râul vieţii după ce le-am dat harul şi darul credinţei sfinte pentru umilinţa inimii lor cu care ei M-au cuprins şi M-au mărturisit apoi. Mucenicul Ştefan prin minunea mărturisirii lui şi-a dovedit înaintea celor plini de sine înţelepciunea lui cea din Scripturi pentru venirea Mea pe pământ ca să judec lumea cea din întuneric chemând-o la lumină Eu însumi, întrupat în Fecioară, şi născut între oameni, şi crescut până la vârsta desăvârşită, şi apoi, ucenicii Mei prin care am lucrat cu Duhul Meu fapte mari, mărturisitoare prin Scripturi despre slava Celui drept judecând ei lumea prin cuvântul mărturisirii lor, căci lumea a fost judecată când Eu am venit de la Tatăl acum două mii de ani împlinind toate cele scrise despre Mine în Scripturile lui Moise, în prooroci şi în psalmi.

O, poporul Meu, nu pot fi cuvinte care să poată mărturisi bucuria sfinţilor Mei, mărturisitori în vremea lor, când Mă văd ei pe Mine cuvânt de facere din nou a lumii, cuvânt în mijlocul tău. Iubirea Mea de tine îi umple şi pe ei de Duhul Meu, de iubirea Mea, căci sfinţii sunt asemenea Mie şi de aceea Mă văd ei cum sunt, şi tot aşa lucrează şi ei peste tine. Am ceată de sfinţi mucenici la masa Mea cu tine şi mereu te povăţuiesc să înveţi să le dai lor din bunul Meu, să fii primitor de oaspeţi cereşti, căci cu cerul vin când vin la tine, şi pun masa când vin.

împarte-te sfinţilor, poporul Meu, şi fă-le duh de bucurie dinspre tine spre ei, că mare le-a fost aşteptarea şi lacrima după împărăţia Mea cu ei pe pământ ca să răscumpăr sângele lor pentru care ei strigă şi cu dor aşteaptă să Mă vadă împărat pe pământ, cu împărăţie peste sfinţi, căci a celor sfinţi care au ştiut să iubească şi să creadă ca nişte prunci, a acelora este împărăţia iubirii, împărăţia lui Dumnezeu, iar Dumnezeu este iubire, poporul Meu, şi aşa sunt şi sfinţii care te binecuvintează pe tine în cer şi pe pământ vestindu-te că eşti poporul venirii Mele, casa Mea de întoarcere după două mii de ani de aşteptare a Mea şi a lor. Amin.

– Eu, Doamne scump şi mare în cer şi pe pământ, Te mărturisesc cu aceeaşi râvnă când n-am tăcut cu cuvântul cel despre dumnezeirea Ta până ce, ruşinaţi, cei ce şi-au recunoscut vina m-au ucis cu pietre, că aşa fac cei ce nu-şi pot purta vina din pricina trufiei lor pământeşti şi omeneşti. îţi mărturisesc poporul care Te-a primit acum când ai venit a doua oară de la Tatăl, şi pe care l-ai ocrotit atât de mult secerând prin îngerii Tăi ocrotitori pe toţi cei care au pândit viaţa lor cu Tine în vreme de mare necredinţă şi de deşertăciune şi de vremelnicie cum n-a mai fost pe pământ de când Tu ai întocmit veacurile şi curgerea lor. Le spun celor trufaşi care stau pe scaunul drepţilor din voia lor, nu din voia Ta, le spun că au fost şi ei judecaţi acum prin venirea Ta, căci i-a găsit venirea Ta mâncând şi bând, însurându-se şi măritându-se, uitând ei de Scripturile Tale care spun că toţi cei care se vor învrednici de veacul Domnului, aceia nu se însoară şi nu se mărită, căci sunt ca îngerii şi nu mai pot să moară de vreme ce se fac fii ai învierii. Tu eşti Cel ce ai spus această Scriptură peste cei ce Te ispiteau pentru desfrânarea lor. Iată, iarăşi lumea a fost judecată, căci Tu ai venit, iar lumea şi cei de peste ea care stau pe scaun de drepţi ai Tăi, sunt fiii veacului acesta, care se însoară şi se mărită şi nu se învrednicesc de veacul cu care Tu vii pentru cei ce trăiesc ca îngerii, şi apoi pentru cei ce vor învia din ţărâna pământului şi vor sta pe picioarele lor. O, nu ştiu ce-i aşteaptă cei ce Ţi-au pus sub obroc venirea Ta de acum şi pe poporul slavei venirii Tale. Se clatină din zi în zi mai mult statul lor şi slava lor deşartă şi trufia lor de a se numi pe ei înşişi şi unii pe alţii slujitori ai dreptăţii peste cei fără de păstori de ai Tăi. Curând, curând împărăţia lor nu va mai fi, şi se va ridica un popor drept şi se va adăuga venirii Tale cu sfinţii, că Tu aşa ai spus că vii când vei veni. Şi ai venit, Doamne, şi tainic este cuvântul venirii Tale, iar glasul Tău de peste poporul Tău acesta îl aud morţii din morminte şi se pregătesc pentru porunca îngerului Tău care îi va scula, şi ei vor mărturisi la toţi cei vii cuvântul acesta cu care Tu îi hrăneşti pe cei mici ai Tăi, şi la care masă de cuvânt doresc sfinţii şi îngerii şi vin cu Tine, după cum Tu ai proorocit acum două mii de ani.

Mă aplec cu supunere de ucenic şi îţi dau toată slava, cu glasul duhului meu mărturisitor că am avut bucuria şi mângâierea să Te mărturisesc şi acum, la sfârşit, că eşti Cel drept, Cel viu în vecii vecilor după ce toţi cei care nu Ţi-au cunoscut venirea acum două mii de ani au făcut cu Tine tot ce a fost scris să facă ei, şi apoi Tu ai înviat şi ai judecat lumea numai prin învierea Ta, şi eşti în Tatăl, şi Tatăl este în Tine, şi Dumnezeu stă în mijlocul dumnezeilor, iar sfatul Lui împlineşte cuvântul lui Dumnezeu care spune: «Noi le fac pe toate!». Amin, amin, amin.

– O, poporul Meu, Mă mărturisesc sfinţii în cer şi pe pământ, dar omul trufaş este nesimţitor. M-au mărturisit şi drepţii şi păcătoşii când am venit lucrând de la Tatăl, dar cei trufaşi şi-au păstrat aluatul din care s-au născut, căci tatăl lor este diavolul.

întăreşte-ţi credinţa şi iubirea şi stai înaintea Mea, Ierusalime. Pune, fiule, masă pentru Mine de câte ori Eu vin să pun pe ea pentru tine şi pentru sfinţi şi pentru toţi cei ce se vor învrednici de veacul Domnului, precum scrie în Scripturi. înţelepţeşte-te şi umblă drept pe calea Mea cu tine. Aşează-te sub lucrarea harului şi să prinzi drag şi dor pentru darul vorbirilor sfinte şi cereşti la care să Se strângă Domnul şi sfinţii şi să-ţi adauge har peste har, şi să fii tu lucrare de har şi rod de har pe pământ, poporul Meu. Amin, amin, amin.

09-01-2006