Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a cincea după Paşti, a samarinencei

Când dau să vin cuvânt pe pământ, voiesc să pot aceasta, voiesc din cer şi de pe pământ să pot, iar lucrarea Mea cu tine trebuie întărită, poporul Meu. Tu eşti poporul cuvântului Meu, şi cu acest nume te poartă îngerii şi sfinţii între pământ şi cer, iar tu eşti dator pentru acest mare nume cu care te-a numit cuvântul Meu care coboară la tine prin puterea Mea din el, iar datoria ta trebuie s-o iubeşti şi trebuie să se facă în tine umilinţă şi dragoste pentru Domnul Dumnezeul tău, poporul Meu. Pe pământ e numai duh de satană, dar la tine vine Duhul Sfânt ca să te dea Mie mereu, şi ca să Se dea ţie, şi ca să umbli tu pe calea Duhului Sfânt şi să lucrezi lucrarea Sa, Ierusalime de azi.

Sunt în mijlocul tău cu mult praznic de înviere şi mereu de înviere, căci trebuie să vină învierea şi viaţa cea din Dumnezeu în om, poporul Meu. Acum două mii de ani am ieşit să vestesc împărăţia cerurilor pe pământ, şi am intrat în cetatea Samaria cu praznic de înviere şi M-au cunoscut samarinenii că sunt Fiul Tatălui ceresc şi că am venit pe pământ pentru aşezarea împărăţiei lui Dumnezeu peste om, şi iată, cel care citeşte cuvântul Meu, acela ştie să Mă aştepte crezând şi să Mă primească să vin. Amin.

O, poporul Meu, trebuie să găsesc credinţă pe pământ, iar tu să nu te înveţi cu venirea Mea la tine, ci să înveţi bine să crezi în ea în fiecare clipă, şi să iei această pildă de la femeia samarineancă, fiindcă ea a cunoscut clipa cercetării şi s-a supus duhului credinţei, şi prin acest duh M-a cunoscut şi a crezut şi s-a mântuit, şi a dus apoi mântuirea în cetatea ei, căci credinţa este mântuire, poporul Meu, iar Eu am spus: «Cel ce crede în Mine se va mântui şi va avea acela viaţă veşnică». Amin.

O, poporul Meu, mari sunt lucrările Mele, iar oamenii sunt mici de tot pentru ele, căci iubirea şi grija de sine l-a luat pe om de sub ocrotirea Mea, şi Eu nu-l mai pot smulge pe om din mintea lui ca să pun în el pe Duhul Sfânt, Care ia din Mine şi dă omului viaţă din viaţa Mea şi înţelepciune pentru ea. Femeia samarineancă a cunoscut vremea cercetării şi s-a născut într-o clipă când L-a cunoscut pe Dumnezeu, şi apoi ea M-a născut în cei din cetatea ei, şi iată lucrarea credinţei, poporul Meu, şi iată, credinţa nu este a tuturor, ci este a celor blânzi şi smeriţi cu inima, căci duhul umilinţei din om lucrează minuni fără de seamăn prin cei umiliţi, şi întăreşte credinţa în oameni prin oamenii care au lepădarea de sine la auzul cuvântului Meu cel dătător de viaţă şi de credinţă pentru viaţă. Eu sunt gata să aduc pe pământ viaţa cea veşnică, dar îl găsesc pe om prins de grijile vieţii şi nu-l găsesc gata să creadă când Eu vin la el şi bat să-i dau venirea Mea, iar sfinţii Mei cei mărturisitori aşteaptă cu Mine duh de credinţă în oameni şi apoi dragoste de Dumnezeu în ei şi viaţa Mea în ei apoi. Amin, amin, amin.

– O, Doamne, în curţile Tale eu vin cu Tine la fântâna cuvântului Tău. Mi-ai dat stat în curţile Tale din zilele acestea şi voiesc să lucrez lângă poporul Tău lucrarea Ta peste pământ. Acum două mii de ani mi-ai pregătit întâlnirea cu Tine la fântâna lui Israel şi m-ai făcut mărturisitoare cu putere, căci pentru aceasta mi-ai ţinut calea, iar eu am crezut şi am împlinit chemarea Ta, şi Te-am iubit şi Ţi-am lucrat Ţie pe pământ, şi am dat cetăţii Samariei Duhul Tău, în Care m-ai înveşmântat când m-ai găsit la fântână, iar eu am băut din apa Ta şi m-am făcut cuvânt de naştere din nou peste cetatea Samariei, şi mi-a fost de bucurie darul credinţei pentru Tine, şi n-am stat nelucrătoare după ce mi l-ai dat, şi m-am dus şi am dat viaţa Ta la cei din cetatea mea, şi am mers pe calea suferinţei cea plăcută Ţie, şi Tu m-ai iertat de păcatele mele şi m-ai făcut apoi apostol al venirii Tale de la Tatăl la Israel, căruia i-ai încercat credinţa şi l-ai dovedit necredincios şi depărtat de Dumnezeu.

Şi acum, îi spun poporului cuvântului Tău că darul credinţei se încearcă dacă este în om, şi îi spun să înveţe să creadă în toată clipa prin toată cercetarea Ta de peste el, şi îi spun lui să nu fie el, ci să fii Tu în el, în fiecare fiu al cuvântului Tău care-l face pe om gata pentru împărăţia Ta în el.

Cel ce aude cuvântul Tău şi rămâne uscat de roade, acela să înveţe să creadă, căci cel ce crede în Tine este acela care are viaţă veşnică şi lucrarea ei cea mai presus de fire şi bucuria pentru ea, slujindu-Ţi Ţie, Doamne al celor umiliţi. O, dă-le lor putere de rod viu, şi învaţă-i să se dezlipească în toată vremea de tot ce nu înseamnă împărăţia Ta cu ei, ca să Te uiţi la ei şi să Te vezi în ei, iar noi, sfinţii Tăi mărturisitori, să avem bucuria şi pacea că Tu ai credinţă în ei pe pământ şi că ne vei da prin ei alinarea, după care aşteptăm împreună cu Tine cerul cel nou şi pământul cel nou, la care taină ei trebuie să lucreze nestingheriţi de piedici şi de ispite, ci ajutaţi în toată clipa de sfinţi şi de îngeri, Doamne al celor ce Te cunosc pe pământ pentru desăvârşirea a toate câte vor fi pe vecii pentru cei ce ştiu taina şi lucrarea iubirii de Dumnezeu, o, Doamne al celor umiliţi pentru Tine şi pentru asemănarea lor cu Tine. O, slăveşte-Te, Doamne, şi în slava Ta să-i porţi pe cei ce cu foc şi cu fiori Te-au purtat în ei şi Te-au aşezat pe pământ în oameni, şi fii împlinitor al făgăduinţelor Tale pentru cei mântuiţi, care cred prin vremea cea de necredinţă, căci Tu vei lucra aşa cum ai lucrat prin mine, Doamne, şi vei face credinţă în oameni prin fiii cuvântului Tău de azi, căci Tu aşa ai binevoit în ei. Amin, amin, amin.

– O, poporul Meu, mare este aşteptarea sfinţilor Mei. S-au strâns sfinţii la fântâna samarinencei ca să audă cuvântul Meu şi să se hrănească cu el, şi apoi cu rodul lui. Toţi sfinţii aşteaptă după întâlnirile Mele cu tine, iar tu să întăreşti venirea Mea la tine. Când dau să vin pe pământ cuvânt, voiesc să pot aceasta, poporul Meu, voiesc din cer şi de pe pământ să pot, iar lucrarea Mea cu tine trebuie întărită, fiule de azi, şi să întăreşti şi tu statul Meu în tine cu împărăţia Mea, şi dăruieşte-te ei precum Eu ţie Mă dăruiesc ca să te am şi ca să te fac unealtă a Mea, aşa cum am făcut din femeia samarineancă unealtă a Mea, căci ea a cunoscut vremea Mea şi cercetarea Mea, şi voiesc să te înveţi să iei de la Mine aşa cum a luat ea, şi voiesc să te dezveţi să iau Eu de la tine, căci vremea Mea e ca Mine, nu e ca omul, iar tu trebuie să înveţi încă darul şi lucrarea credinţei cea de sus, şi care lucrează prin sfatul dintre Mine şi Tatăl, aşa cum dintru început a lucrat Dumnezeu. Amin.

O, poporul Meu, ai grijă, fiule, de cer pe pământ, căci cel ce crede în Mine, acela Mă ajută să aşez cerul pe pământ. Toţi cei care au dat să vină după Mine, au dat să Mă ajute cu mâna, dar tu să Mă ajuţi cu duhul şi cu puterea Mea în tine, căci Eu pe tine te-am ales să-Mi slujeşti cu duhul, Ierusalime, iar trupul tău să fie mişcarea cuvântului Meu, lucrarea Duhului Sfânt, poporul Meu. Am spus într-o zi că am pus peste tine călăuză pentru că te-am iubit, şi voiesc să-ţi aminteşti cu credinţă acest cuvânt, şi să înveţi din el pază peste viaţa ta, şi să umbli la toate cuvintele pe care le-am pus în mijlocul tău ca să le împlineşti, şi să veghezi frate pentru frate spre împlinirea lor.

O, poporul Meu, Duhul Meu dă să Se facă foc de iubire peste tine ca să-ţi dau putere sfântă şi cerească pe pământ, dar Domnul este mare şi greu de purtat, şi voiesc să nu uiţi cu cât dor şi cu câtă durere vin la tine ca să te ţin de mânuţă, iar tu să-Mi dai mânuţa şi să Mă ajuţi, şi să te strângi în Mine ca să am grijă de paşii tăi, poporul Meu. O, Eu Mă umilesc ca un Dumnezeu şi am grijă de viaţa ta cu Mine, iar tu să te umileşti ca un fiu, şi să te aşezi cu iubire fără de margini să înveţi tu clipă de clipă tot mai desăvârşit lucrarea de fiu şi fiasca ei iubire în calea venirii Mele la tine, şi să învăţăm iubirea Tatălui şi a Fiului, şi să fim fii ai Tatălui, iar Tatăl să aibă această bucurie între noi şi El, fiule poporul Meu. Amin, amin, amin.

21-05-2006