Cuvântul lui Dumnezeu la Sărbătoarea Creştinătăţii Româneşti, ziua întâi

Cu nuntă de veac nou Se aşează Tatăl ceresc pe pământ pentru Fiul Său, Care Se face cuvânt. Să se deschidă cartea Mea de la sfârşit de timp, ca să Mă scriu în ea cu zile de nuntă pe pământul român. Amin.

Eu sunt Cel ce sunt, şi Mă fac cuvânt peste pământ şi Mă fac Duh Sfânt, căci Tatăl Mă trimite, iar Eu îl ascult, că îi sunt Fiu.

Sunt Fiul Tatălui Savaot, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor şi nevăzutelor. Sunt Unul născut din Tatăl mai înainte de vecii. Sunt Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, prin Care toate s-au făcut.

M-am născut cu trupul acum două mii de ani când M-am coborât din cer şi M-am întrupat de la Duhul Sfânt şi din mamă Fecioară şi M-am făcut Om. Fiul Omului M-am făcut, şi M-am umilit pe pământ până la moarte pe cruce, şi apoi am înviat şi M-am suit la ceruri, ca iarăşi să stau de-a dreapta Tatălui, şi de lângă El să vin din nou pe pământ, căci apostolii Mei cei credincioşi Mie prin duhul proorociei cu care i-am hărăzit pe ei când le-am spus: «Luaţi Duh Sfânt!», au proorocit şi au spus după ce Eu M-am suit la Tatăl: «Domnul iarăşi va să vie să judece viii şi morţii, iar împărăţia Sa nu va avea sfârşit». Amin, amin, amin.

Ucenicii Mei au mai rostit proorocia pentru învierea morţilor şi pentru viaţa veacului ce va să fie, iar ei au aşteptat două mii de ani împreună cu toţi sfinţii împlinirea Scripturii descoperirii fiilor lui Dumnezeu, după care toată firea suspină, de la facerea cerului şi a pământului, după ce omul cel zidit de mâna Mea s-a smuls din rai prin neascultare şi când Eu, Fiul şi Cuvântul Tatălui, am vestit-o pe Fecioara mama Mea, care va zdrobi, în veacul al şaselea de la facere, pe stricătorul firii, născându-Mă pe Mine Fiu al Tatălui şi al ei, Dumnezeu între oameni pe pământ.

Pace vouă, celor ce aţi auzit glasul Fiului lui Dumnezeu, care cheamă văzutele şi nevăzutele la nunta Sa cu mireasă din lume aleasă ca să facă voia Sa! Pace vouă, celor ce iubiţi pacea Mea, căci nu precum v-o dă lumea v-o dau Eu. Pace vouă, nuntaşi ai nunţii Fiului de împărat, Unul născut din Tatăl şi din mama Fecioară! V-am chemat ca să-Mi auziţi glasul, că Eu am spus încă de acum două mii de ani: «Vine vremea, şi a şi venit, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi vor învia». Ba chiar şi cei din morminte vor învia, am spus Eu când am spus acestea. V-am chemat ca să Mă fac cuvânt şi să vă spun că Dumnezeu este iubire, şi că tot aşa voiesc să fie şi omul care aude glasul cuvântului Meu care vine cu norii. Iubirea Mea nu este ca iubirea omului, ci este ca Dumnezeu, şi voiesc să aduc pe pământ vremea când omul să înţeleagă că iubirea înseamnă Dumnezeu, şi că de aceea am spus Eu că Dumnezeu este iubire. Iar acum voiesc ca fiinţa Mea să fie pe pământ ca şi în cer, iubire ca şi în cer pe pământ, căci Eu i-am învăţat pe ucenici să ceară peste ei împărăţia Mea şi voia Mea, care este din Tatăl în Mine, precum în cer aşa şi pe pământ. Amin, amin, amin.

Eu sunt pâinea care se coboară din cer pentru viaţa celor ce cred în Mine prin duhul propovăduirii cu care lucrez prin cei trimişi de Mine şi nu prin cei ce se duc să facă ceea ce Eu nu le-am spus decât ucenicilor care se făcuseră voie a Mea pe pământ înaintea Tatălui Meu, Care M-a trimis din cer după om ca să-l trag din nou pe om la Tatăl. Eu însumi am venit acum după om, căci le-am făgăduit ucenicilor Mei că voi veni să fac din nou lumea, să-l fac din nou pe om. Nimeni nu poate să facă lucrarea Tatălui decât Fiul Său, pe Care El L-a trimis şi pe Care-L trimite. Nimeni nu poate să facă lucrarea Fiului decât ucenicul pe care Fiul îl trimite, precum Tatăl L-a trimis pe Fiul, căci Eu nu fac nimic decât voia Tatălui, Care Mă trimite, şi aşa trebuie să facă şi cel pe care Fiul îl trimite pentru ca să facă voia Sa, voia Fiului Tatălui. Amin, amin, amin.

O, mamă Fecioară, tu ai făcut voia Tatălui la glasul arhanghelului, şi ai făcut voia Fiului, Cel trimis de Tatăl ca să ia trup din trupul tău între oameni. Mă aşez cuvânt de sărbătoare pentru naşterea ta pe pământ, mamă. Am strâns în jurul ieslei cuvântului Meu pe mulţi care aud glasul Meu cel de la sfârşit de timp. îi învăţ pe ei să creadă că Eu sunt trimisul Tatălui ca să fac voia Sa pe pământ. Le spun lor că sunt Fiul tău, mamă, şi că vin cu sărbătoarea zilei naşterii tale şi serbăm cu cei ce beau din izvorul cuvântului Meu care vine cu norii pentru naşterea din nou a lumii, mamă. Eu sunt Mire din cer, şi îmi doresc mireasă care să fie biserică a Duhului lui Dumnezeu şi a Fiului Său, şi îmi zidesc trup viu în trupul celor ce Mă vor de Mire, şi Mă dau lor să Mă bea şi să Mă mănânce ca să-i fac asemenea Mie şi să Mă cunoască în ei, iar Eu să-i cunosc pe ei şi să cinez cu ei, şi ei, cu Mine, după cum şi fac, mamă; şi să Mă arăt lor, precum am făgăduit pentru cei ce cred în Mine că sunt de la Tatăl. Amin.

O, fericiţi sunteţi voi, cei ce auziţi chemarea Mea, şi crezând în Mine vă adunaţi în jurul glasului Meu chiar dacă nu Mă vedeţi. Cea mai mare minune pe care o puteţi face prin credinţa din voi este să fiţi asemenea Mie şi să Mă văd în voi, iar Eu să vă dau bucuria Duhului Sfânt, Care mângâie, căci El este Mângâietorul, pe Care L-am promis ucenicilor Mei când M-am suit la Tatăl şi le-am zis lor: «Nu vă voi lăsa orfani. Vă voi trimite pe Duhul Sfânt Mângâietorul, Care din Mine va lua şi vă va vesti vouă toate câte Eu aud de la Tatăl, căci vă numesc prietenii Mei». O, aşa iubeşte Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire, şi tot aşa voiesc să fie şi omul care aude glasul cuvântului Meu venind cu norii. Iubirea înseamnă Dumnezeu, şi de aceea este scris: «Dumnezeu este iubire». Amin.

O, fii ai oamenilor, voiesc să vă fac fii ai Tatălui şi vă dau putere să vă faceţi, căci vedeţi ce fel de iubire v-a arătat Tatăl, ca să vă faceţi, şi apoi să vă numiţi fii ai lui Dumnezeu, iar Eu să fiu întâi între mulţi fraţi şi să vă uitaţi la Mine aşa cum am fost Eu şi să fiţi asemenea Mie, şi tot aşa să şi iubiţi, căci vedeţi ce fel de iubire v-am arătat când am venit de la Tatăl. V-am dat ca viaţă viaţa Mea, şi nimeni nu Mi-a luat-o. Eu însumi Mi-am pus-o, ca iarăşi să o iau. Nimeni n-a luat-o de la Mine, ci Eu de la Mine însumi am pus-o. Putere am avut ca s-o pun, şi putere am avut ca iarăşi s-o iau, după cum am avut porunca de la Tatăl, şi aceasta este iubirea pe care Tatăl v-a arătat-o. Amin, amin, amin.

– O, Fiule al Tatălui ceresc, şi Fiule al meu! O, Dumnezeule copil, iubirea Ta este ca iubirea Tatălui. Iubirea Ta îi arată omului că până nu se va naşte de sus, din cer, nu va moşteni omul împărăţia cerurilor. Omul trebuie să se facă iar copil, căci această iubire a arătat-o Tatăl şi i-a dat omului putere ca să se facă fiu al lui Dumnezeu prin ascultare, aşa cum Tu ai arătat că faci, Dumnezeule copil. Când Te-ai născut din mine, eu eram iubire înaintea Ta, iar inima mea erai Tu, Fiule vestit de înger ca să Te naşti din trupul meu fecioresc şi să zdrobeşti pe stricătorul şi să-i dai iarăşi omului viaţa şi înfierea, să-i dai putere să se facă fiu al lui Dumnezeu dându-i lui viaţa, precum Tu ai făcut când însuţi Ţi-ai pus-o, ca iarăşi s-o iei.

O, Fiule al omului îndurerat după om, i-ai arătat omului că Ţi-ai dat viaţa, ca iarăşi s-o iei. I-ai arătat ce fel de iubire ai avut, ca să iubească şi omul cum Tu ai iubit, ca să-Ţi dea omul viaţa, şi iarăşi s-o ia, şi s-o ia din Tine şi să se nască de sus, ca să fie moştenitor al cerului, căci fiecare îşi are moştenire în cel din care se naşte. Eu, ca o mamă a Fiului Tatălui Savaot, îi arăt omului izvorul vieţii, taina vieţii lui, naşterea lui din Tine, precum Tu eşti născut din Tatăl, ca toţi cei ce cred în El prin Tine, să trăiască în Tine; în Tine şi nu în ei; ei în Tine, şi Tu în ei, căci aceasta este iubirea pe care Tatăl le-a arătat-o când Te-a făcut Fiu al omului, Dumnezeule copil. îl chem pe om la Tine, că Tu eşti viaţa omului, şi nu este înţelepciune omenească şi care să înţeleagă viaţa Ta în om şi viaţa omului în Tine, izvorule al vieţii.

O, fii ai oamenilor, această poruncă v-a dat-o Fiul meu, ca să vă iubiţi unii pe alţii precum El v-a iubit şi nu altfel. El Şi-a pus viaţa şi iarăşi Şi-a luat-o, şi aşa v-a învăţat El, şi nu este învăţător în afară de El. Aduceţi-vă pe voi înşivă jertfă plăcută Lui, căci El S-a umilit ca un Dumnezeu şi v-a învăţat iubirea cea fără de păcat, viaţa Lui pe care Şi-a pus-o pentru voi, ca iarăşi s-o ia, şi vouă să v-o dea, şi viaţă să aveţi, căci El a murit pentru voi şi a înviat din morţi ca să vă dea viaţă. O, fii ai oamenilor, sunt două mii de ani de când El a venit iubind pe pământ şi a spus că iarăşi va veni. Vine Domnul pe pământ cuvânt, cuvânt de Duh Sfânt. Veniţi spre El şi învăţaţi duhul mângâierii, duhul vieţii, care se dă vouă ca să moşteniţi viaţa, căci Fiul meu această iubire v-a arătat vouă. Această poruncă v-a dat Fiul meu, ca să vă iubiţi unii pe alţii precum El v-a iubit şi nu altfel, fii ai oamenilor. Amin, amin, amin.

– O, mamă, ca un plâns după om este cuvântul tău, iar locaşul tău este în Mine, mamă. Te serbez în zile de nuntă cerească pe pământ şi îmi vestesc ţara venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl şi îl chem pe om să bea din apa vieţii şi să fie viu omul, mamă.

Te mângâi cu şoapta duhului vieţii, omule. Te chem să iei fiinţă, căci am venit de la Tatăl cuvânt pentru naşterea din nou a lumii, aşa cum am făgăduit, şi sunt adevărat prin acest cuvânt aşa cum am fost prin cuvântul cel de acum două mii de ani când am spus tuturor că s-a apropiat împărăţia cerurilor, iar cei ce au crezut s-au făcut împărăţie a Mea, iar Eu, împărăţie a lor, căci iubirea îşi are soţii ei, şi Dumnezeu înseamnă iubire. Amin.

Cântaţi cântarea nunţii Fiului lui Dumnezeu, voi, cei ce veniţi la nuntă. Doiniţi doina miresei Mirelui şi învăţaţi de la Mine şi de la ea veşnicia Mea cu omul, a cărui împărăţie Eu sunt.

Pace vouă, celor ce aţi venit la izvor! Luaţi Duh Sfânt, căci duhul lumii nu are nimic în Mine, şi nici Eu în el. Pace vouă! Şi iarăşi vă voi mângâia cu şoapta Mea, cu cuvântul mângâierii pentru cei ce iubesc ca şi Mine între pământ şi cer. Amin, amin, amin.

20-09-2003