Trâmbiţarea sfintei Virginia peste monahiile poporului creştin, vieţuitoare în mănăstirea Nămăieşti

Am venit cu pacea. Pace ţie, cetate! Am venit să arunc un foc peste tine, o, şi cât aş vrea să se aprindă chiar acum!

Pace peste tine, cetate şi loc sfinţit! Pace de la Domnul, cetatea mea de la Nămăieşti! Duhul meu să se odihnească peste tine, focul dragostei dintâi să se aprindă peste tine, foc şi cântec de serbare, cântec de înviere, cetate a poporului meu. Să fie zi de praznic şi de serbare şi să se scrie această zi şi de tine şi de mine. Să fie ridicare şi trezire, şi să fie înviere.

Amin, amin zic vouă, cerul şi pământul vor trece, iar cele scrise în carte se vor împlini şi se vor desăvârşi.

Amin zic vouă, toate vor trece şi se vor sfârşi, dar Dumnezeu este în veşnicie.

Amin, amin zic vouă, cele dintâi vor trece în curând, şi toate se fac noi, şi Domnul îşi va aşeza împărăţia şi va împărăţi. Amin.

Pace şi bunăvoire pe pământul tău, cetatea mea de aici! Am zis, şi iată, am venit la tine. Am venit să suflu peste tine ca să te ridici şi să mergi cu mine, să plâng cu tine, şi tu să plângi cu mine, să plângem vremea despărţirii, şi să fie iubire între tine şi mine. Eu sunt duhul cel ceresc care te doresc. Eu sunt, mămică. M-am ridicat să suflu peste poporul meu ca să învieze acest popor şi să vină spre mărire. Trec din cetate în cetate şi sun cu putere şi strig să se audă şi să mi se deschidă. Fericit va fi acela care mă va primi cu iubire, că acela va învia şi se va scrie în cartea învierii.

Poporule al meu, îmbracă-te întru nestricăciune, că am venit la tine să te ajut să biruieşti, că moartea va fi înghiţită de biruinţă, şi moarte nu va mai fi.

Poporule al meu, nu-ţi împietri inima, mămică. Nu fi surd la glasul meu, nu te învârtoşa. Uită-te ce a păţit poporul lui Moise, ca să nu cazi şi tu în aceeaşi neascultare. Nu te lăsa să pieri pe cale, măi copilul meu, căci cei de pe vremea lui Moise care s-au răzvrătit, au pierit, şi n-au intrat în pământul făgăduinţei, că şi-a deschis pământul gura şi i-a înghiţit în pustie. Cârtea mereu poporul acela şi nu voia să creadă în Dumnezeu. Cârtea şi se răzvrătea şi nu se bucura că l-a scos Domnul din robia Egiptului. Nu-i plăcea mana cea cerească, mana care se cobora din cer ca să-i facă cereşti şi să intre apoi în pământul făgăduinţei, şi au supărat mereu duhul lui Moise, care-şi ridica mereu mâinile pentru ei, ca să oprească mânia Domnului şi să nu-i dea pieirii. Aşa am făcut eu cu tine, poporule al meu, şi nu-L lăsam pe Domnul să te lovească şi să cazi în pustiul lumii prin care rătăceai. Aşa ai făcut şi tu, mămică, de L-ai făcut pe Domnul să-ţi facă toate voile tale, cum a făcut cu poporul cel de atunci care n-a mai vrut mană, şi a vrut să mănânce bine, a vrut carne şi bucate bune. A vrut, şi Dumnezeu i-a dat din destul, şi când să se veselească şi să se bucure, au murit cu toţii, măi copilul meu, au murit cu mâncarea în dinţi. Şi dacă nu cârtea, nu murea poporul acela şi nu-şi lungeau zilele pribegiei dacă ar fi ascultat să se pregătească şi să mănânce mană cerească şi să se sfinţească şi să intre, apoi, în Edenul făgăduit lor de Dumnezeu. Aşa a fost atunci, ca să ştii şi tu ce a fost şi să nu faci şi tu tot aşa, ca să nu pieri şi tu la fel, poporule al meu, popor iubit de Dumnezeu. Şi cine a mai avut ce ai avut tu, măi creştine? Cine, mămică, cine? Cine a mai avut parte de ce ai avut tu? Nici poporul lui Moise nu a avut aşa ceva, copil nepriceput ce eşti, că Domnul vorbea cu Moise, iar Moise spunea poporului, dar cu tine n-a fost aşa. Cu tine a vorbit Dumnezeu gură către gură şi ţi-a descoperit toate tainele şi ţi-a spus despre vremea aceasta şi te-a învăţat s-o cunoşti şi s-o aştepţi, poporule al meu. Şi până să plece Moise la cer, a lăsat cuvânt că după el vine Unul Care este mai mare decât el, şi de Acela să asculte poporul.

O, copilul meu, unde îţi este înţelepciunea pe care trebuie s-o ai? Tu trebuia acum să înveţi pe alţii această înţelepciune, dar nu să o iau acum cu tine de la început, că după Moise a venit Domnul Iisus Hristos şi S-a îmbrăcat în trup, pentru ca să-ţi arate ţie cum să trăieşti cu trupul. A venit atunci o dată, şi când a plecat înapoi la Tatăl Său, aşa a spus Domnul Iisus Hristos: «Mă duc la Tatăl ca să pot veni înapoi la voi. Mă duc, şi vă voi trimite pe Duhul Sfânt, Care vă va vesti vouă toate, căci de la Mine va lua şi vă va vesti».

Iată, poporule al meu, Duhul Cel Sfânt de la Dumnezeu a venit pe pământ şi S-a sălăşluit întru mine ca să te înveţe pe tine, mămică, şi să-ţi descopere taine despre care nu s-a mai auzit vreodată în poporul lui Israel. Iată, poporule al meu, încă o dată a venit Domnul pe pământ, a venit şi a vorbit cu tine atâta vreme. Când a mâncat Domnul Paştele cu ucenicii Săi, aşa le-a spus: «Cu dor am dorit să mănânc Paştele cu voi. Luaţi şi mâncaţi din Trupul Meu, şi beţi cu toţii din Sângele Meu, că de acum încolo nu voi mai bea din rodul acesta până în ziua când îl voi bea cu voi nou în împărăţia Tatălui Meu». Poporule al meu, tu vei fi primul care vei mânca cu Domnul din Paştele cel nou. Mai e un salt, mămică, un pic de viaţă curată şi sfântă, un pic de curăţire, aşa cum se curăţa poporul lui Israel din vremea lui Moise atunci când Domnul îi vestea lui Moise că Se coboară în nor să vorbească. Un pic de curăţire, mămică, până la ziua mesei celei mari, până la sărbătoarea Paştelui cel nou. Un pic de iubire, dar picul acesta de iubire să fie iubire, mămică.

Iată, îţi spun ce fel de iubire ţi se cere acum. Ţi se cere iubire curată, iubire cerească, iubire întreagă. Să nu te iubeşti pe tine mai mult decât pe Dumnezeu şi mai mult decât pe fratele tău, şi numai apoi să te iubeşti şi pe tine. Şi îţi mai trebuie ceva de mare preţ, ceva fără de care nu poţi fi ceresc şi nu poţi intra cu cerul. îţi mai trebuie, măi creştine, să te lepezi cu totul de a mai judeca. Nu e dreptul tău acesta, mămică. N-ai dreptul să-L judeci pe Dumnezeu, n-ai dreptul să-l judeci pe fratele tău. Nu se poate, copilul meu, să scapi de judecata lui Dumnezeu dacă faci aşa ceva. Nu se poate, măcar de acum, mămică, nu se mai poate să învinuieşti, nu se mai poate să asculţi cu urechea ta clevetire şi învinuire şi vorbire de rău, nu se poate să faci părtăşie cu aceste păcate, că dacă mai faci părtăşie cu acestea, să ştii, creştine, că şi pentru tine se scrie la fel ca şi pentru cel ce face aşa ceva în auzul urechii tale. Şi îţi mai trebuie, mămică, încă ceva. îţi mai trebuie să nu urăşti pe nimeni, copilul meu. Să nu cumva să crezi că vei mai avea vreo trecere în cer sau pe pământ dacă te mai foloseşti de această armă ucigătoare de viaţă. Fii atent, creştine, că cine face aşa ceva, este mort de tot, şi este căzut în cea mai întunecoasă prăpastie, aşa cum este scris în cartea lui Dumnezeu că acela care urăşte pe fratele său este în întuneric.

Iată, mămică, unde m-am băgat eu după tine. M-am băgat în prăpăstii întunecate, m-am băgat în spini şi în ciulini după tine, m-am băgat în apă şi în foc după tine, m-am băgat în iad după tine, că în iad eşti, mămică, fiindcă ceea ce foloseşti te ţine în iad, că dacă ar fi în tine raiul lui Dumnezeu, n-ar fi mai frumos şi mai viu nimeni decât tine, n-ar fi o lumină şi o fericire mai mare decât aceea care ar fi în tine, şi totul din jurul tău s-ar hrăni din această bunătate, din acest rai de bunătăţi, şi ar putea fi altcineva mai fericit ca tine?

Creştinul meu iubit, unde-i raiul pe care trebuia acum să-l găsesc eu în tine? Unde-i locul cel ceresc în care trebuie să intre Domnul acum cu împărăţia Sa? Unde-i biserica cea sfântă în care trebuie să Se odihnească Domnul Iisus Hristos acum când Se va întoarce iar? Unde, că tu eşti biserica aceea. Domnul aşa ştie, la Domnul aşa eşti trecut, copilule al meu, poporule al meu. Unde, mămică, se vede în tine viaţa cea îngerească pe care trebuie s-o vadă tot trupul de pe pământ, ca să intre tot trupul întru această stare? Ce faci, mămică, ce faci? Iată, va trebui să dai acum răspunsul acesta. Cum te vei îmbrăca acum în haina cea albă şi curată pe care ţi-a pregătit-o ţie Dumnezeu? Cum îţi vei aşeza cununa cea de lauri pe care n-a primit-o nici o seminţie de până acum?

Iată, duhul meu sună din trâmbiţă, sună cu putere. Sculaţi-vă din somnul morţii, copiii mei! Ridicaţi-vă din amorţire! Treziţi-vă întru iubire şi sfinţiţi-vă, că iată, suflu peste voi acum, să prindeţi viaţă şi înviere, suflu ca să învieze poporul meu. Amin. Ferice ţie, popor al lui Israel care te ridici! Ridică-te şi fugi de robie! Nu mai fi rob păcatului, măi Israele, că tu eşti poporul cel ales din vremea aceasta. Nu te mai uni cu lumea, că lumea nu este cu Dumnezeu, iar tu eşti poporul Domnului, şi lumea e moarte pentru tine, mămică; e moarte şi pieire.

Iată că lipseşte de la numărătoarea de aici. Cine lipseşte de aici? O, iată de ce-ţi spun să nu te mai uneşti cu lumea, că în lume este moarte, şi moartea e flămândă după tine, e flămândă ca lupul nemâncat de un veac, şi te sfâşie de nu mai rămâne nimic din tine.

Iată lipsă la numărătoarea cea de aici. Mă duc pe urma celor ce lipsesc de aici. Mă duc, că iată, i-am găsit că sunt scrişi aici. Ce s-a întâmplat cu aceste oiţe, mămică? Ia să vedem acum ce s-a întâmplat?.... O, iată ce s-a întâmplat! Iată ce s-a întâmplat! Acestea au picat pradă necredinţei şi neascultării care s-a făcut aici. Aici s-a făcut neascultare, aici nu s-a ascultat. O, iată cuvintele de mărturie din cartea acestei lucrări dumnezeieşti. Să se scoată din cartea aceasta cuvintele de mărturie pentru aici. Domnul a strigat, şi s-a scris acest cuvânt. Iată ce s-a scris: s-a scris că dacă se va săvârşi neascultare aici, va ridica Domnul pacea din această mănăstire. S-a săvârşit neascultarea aceea, iar Domnul a luat pacea de aici, după cuvântul Său, căci cuvântul Său nu a fost crezut aici, şi s-a săvârşit neascultare aici, că dacă se credea aici în cuvântul Domnului, nu se săvârşea neascultare, şi dacă nu se săvârşea, nu se ridica pacea din mănăstirea Nămăieşti. Şi dacă Domnul a ridicat pacea Sa din acest loc, după cuvântul Său, s-a făcut spărtură în zidul de aici, şi prin spărtură a intrat duhul cel rău şi a jefuit puterea cea de aici şi a umplut cetatea de trupuri şi le-a aruncat la pământ, şi a biruit duhul cel rău, a biruit, şi au murit oile. Pe unele le-a tras afară, iar pe altele le-a lăsat jos, la pământ. Iată ce a făcut duhul rău aici! Iată că s-a împlinit cuvântul acela care a fost pentru oiţa care a ieşit de aici, despre care s-a scris că moartă va ieşi de aici şi nu vie, că dacă ar fi fost vie, n-ar fi ieşit afară de aici.

Iată şi alt cuvânt de mărturie care este scris pentru aici, că le spusese Domnul la aceste oiţe să nu iasă pe drum, că le fură lupul cel flămând. Iată neascultare, că n-au ascultat să nu iasă. Au ieşit afară, şi afară a fost lumea, şi lumea le-a înghiţit, şi iată, nu le-am găsit aici. O, dacă aici nu s-ar fi călcat peste cuvântul lui Dumnezeu, n-ar mai fi stat moartea la pândă ca să intre aici, nu s-ar mai fi ridicat pacea de aici.

Mă duc pe urma celor ce lipsesc de aici. Mă duc, că iată, i-am găsit scrişi aici. Aceasta este o durere fără de mângâiere, o durere fără de pace. Aceasta este lacrimă pe lumina ochiului ceresc. Mă duc pe urma celor ce lipsesc de aici, dar nu mă duc după acestea până nu voi termina aici.

Vai vouă dacă veţi dispreţui încă o dată cuvintele cu care vine Domnul aici! Vai vouă dacă veţi huli pe urma trimişilor mei, căci cine îi primeşte pe ei, pe mine mă primeşte şi nu pe ei. Vai de cetatea aceea care cârteşte şi dispreţuieşte, care huleşte în urma trimişilor mei! Vai celui ce huleşte împotriva trimişilor mei, căci cine nu-i primeşte pe ei, şi cine îi huleşte pe ei, acela pe mine nu mă primeşte, acela pe mine mă huleşte. Vai celui ce va rămâne aşa cum l-am găsit, că iată, trec din cetate în cetate şi am în mână pecetea Dumnezeului Cel viu. Fericit va fi acela care primeşte şi crede trimişilor mei, că pe mine mă primeşte acela şi nu pe ei. Aceştia sunt trimişii mei. Eu sunt şi nu ei. Eu şi cuvintele mele.

Amin, amin, zic vouă, cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor mai trece. Trec cu cuvintele mele din cetate în cetate, şi aceste cuvinte sunt cuvintele de mărturie care vor mărturisi pentru tine, poporule al meu. Nu cumva să le calci în picioare încă o dată, că ai văzut ce s-a întâmplat cu poporul lui Israel, care l-a avut pe Moise. Ai văzut, mămică, ce s-a întâmplat şi cu tine dacă ai dispreţuit şi dacă n-ai crezut şi dacă ai călcat cu picioarele peste cuvintele care, iată, sunt cuvinte de mărturie, care mărturisesc astăzi împotriva ta, că se va deschide cartea acestei lucrări dumnezeieşti şi în ea se va găsi mărturie despre tine, şi să vedem atunci dacă vei avea unde să te bagi, că n-ai să ai cum să scapi de sub ochiul lui Dumnezeu.

Iată, nu mă duc pe urma celor ce lipsesc de aici până nu voi termina aici. îmi întind duhul meu deasupra ta, aşa cum s-a aşezat duhul lui Moise peste căpeteniile lui Israel, peste bătrânii lui Israel. îmi întind duhul peste tine ca să vorbesc cu tine, cetate sfântă şi loc sfânt. Adu-ţi aminte de cuvântul înţelepciunii care zice că omul sfinţeşte locul şi că nu este mai de preţ templul decât aurul din templu.

Este scris în cartea cerească, este scris că aici are Domnul o mână de fecioare înţelepte. O, ce fel de fecioare are Domnul aici? Şi dacă are fecioare aici, cum sunt aceste fecioare? Sunt ca fecioarele înţelepte, care stau cu lumina aprinsă şi cu veghe în aşteptarea Mirelui lor?

Stă de vorbă cu voi mama Gigi. Ia spuneţi-mi, mămică, puteţi merge cu mine ca să vă arate mămica la monahia cea lumească şi să spună că vegheaţi? Am venit la voi cu braţul plin de hăinuţe albe, că aşa a spus Dumnezeu, că vă va da hăinuţă albă şi strălucită în schimbul celei pe care o purtaţi acum, dar aceasta de acum este hăinuţa smereniei, mămică, pentru ca să câştigaţi cu ea hăinuţa cea albă a biruinţei. în curând soseşte ziua biruinţei, ziua de serbare a Paştelui cel mare. Am venit, mămică, să vă îmbrac în hăinuţă albă, în hăinuţa de mireasă, hăinuţa nevinovăţiei. Vine vremea să cântaţi laolaltă cu îngerii, măi iubitele mele, miresele mele, că ale mele sunteţi, mămică; eu vă îmbrac în haina de mireasă. Nu fiţi, iubitele mele, nu fiţi ca miresele lumeşti, şi fiţi ca miresele cereşti. Pregătiţi-vă şi primeniţi-vă bine. Fiţi cu inima plină de iubire, că această iubire este lumina cea din candela cu untdelemn, pe care se cere s-o aveţi când veţi ieşi în întâmpinarea zilei celei mari.

Iubitele mele, n-a minţit Domnul, măi mămică, şi iată, vine la voi, vine să vă gătească şi să Se arate peste tot cu voi. Fiţi cu inima plină de lăcomie după această slavă de care nu se va bucura oricine. Această lăcomie să fie a voastră, că nimeni nu va avea bogăţia şi slava care se va coborî peste voi. Ce vă mai trebuie, iubitele mele? Nu mai căutaţi după cele ce vor arde în curând. Feriţi-vă de lăcomia care vă aduce vouă osândă. Fugiţi din calea ei. Fugiţi de aurul şi argintul acestui veac, că vine în curând ziua aceea când vei voi să scapi de el ca să te scapi pe tine, şi atunci nu o să mai ai timp să faci aşa ceva, că va veni ca fulgerul această zi. Vai de tine, poporule al meu, dacă te va găsi această zi pe afară! Rugaţi-vă să nu fie fuga voastră chiar în ziua aceea. Fugiţi din timp, copiii mei, scăpaţi-vă viaţa! Scăpaţi-v-o şi pe aceasta, dar scăpaţi-v-o pe cea care nu se va mai sfârşi în veşnicie. Lăsaţi-vă înghiţiţi de viaţă, fugiţi din braţele morţii. O, nu mai ştiu cât de frumos să mă mai rog de voi. Fugi din lume, creştine, ca să nu se surpe lumea peste tine. Fugi şi scapă-ţi viaţa ta. Ajutaţi-vă unul pe altul şi ieşiţi din lume, că lumea va mugi ca marea cea înfuriată şi va da să se verse peste voi. Fugiţi la munţi şi nu vă mai coborâţi de acolo până nu se va linişti vuietul de pe pământ. Cine va putea opri mânia Domnului? că Dumnezeu, cu mânie Se va scula, şi cu grabă Se va scula, ca să cureţe toată fărădelegea de pe pământ, şi să fie apoi pământul nou şi curat. Şi va prinde în această cursă tot trupul care s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, şi îl va acoperi aşa cum a acoperit pe cei care urmăreau pe poporul care a ieşit cu Moise din Egipt, şi tu vei fi atunci scăpat şi aşezat în locul cel ce ţi l-a pregătit Dumnezeu.

Acesta este pământul făgăduinţei, poporule al meu. România voastră este pământul făgăduinţei. Aici a venit Dumnezeu cu această lucrare. Aici S-a întors Dumnezeu, şi iată, încă o dată a venit Domnul pe pământ, a venit să pregătească acest pământ, a venit să lase pe el această învăţătură care va fi scoasă de la adăpost şi se va aşeza pe masă ca să fie cunoscută de toată făptura de sub cer.

A venit Domnul la tine, poporule al meu, popor al lui Israel, popor de la sfârşit. A venit să facă din tine cer nou şi pământ nou, dar tu, mămică, nu te-ai lăsat lucrat. Lasă-te lucrat, Israele. Lasă-te într-o clipă lucrat, că a venit Domnul pe pământul acesta pe care stai tu, ca să pregătească acest pământ, ca să pregătească acest popor, ca să pregătească locul acesta, ca acolo unde veţi fi voi, să fie şi El. Iată taină pecetluită şi despecetluită. Iată locul pe care l-a pregătit Dumnezeu, ca acolo unde va fi El, să fiţi şi voi. Iată Ierusalimul care s-a coborât din cer. S-a coborât cerul pe pământ, poporule al meu, s-a coborât să pregătească acest pământ, şi tu n-ai vrut să înţelegi, şi tu n-ai vrut să crezi, o, neam necredincios ce eşti, o, popor fără pricepere, poporule al meu! Al meu eşti, mămică, eu te dau în primire, eu te voi aşeza pe pământul acesta nou, că va fi nou, va fi de două ori nou, căci Domnul este peste acest pământ şi lucrează ca să-Şi anunţe împărăţia.

Poporule al meu, mă doare de tine, mă doare, că eşti atât de lipsit de cunoştinţă, atât de necredincios, mămică. Am venit să-ţi spun acum: ridică-te ca să înţelegi ce este cu tine, poporule al meu, căci în curând tu vei fi o minune nouă şi vei intra în starea cea de fericire şi nu vei mai muri niciodată. O, de ce ţi-a fost aşa de greu să pricepi tainele lui Dumnezeu? Nimic n-a rămas ca să nu-ţi spună ţie Domnul. Iată, acum va trebui să înviezi numaidecât şi să intri întru înţelepciune, că Se va îndrepta Dumnezeu apoi cu tine către neamuri, ca să sufle peste această lume şi să învieze. Iată zilele învierii despre care s-a scris că vor veni, căci morţii aceştia vor auzi în curând glasul acestor cuvinte, şi vor învia aceşti morţi şi vor serba zilele de înviere ale acestui veac. Vai ţie, mămică, vai dacă nu vei învia acum! Mâine este târziu. Iată, suflu peste tine, suflu duh de înviere peste tine. Aceasta este ziua ta, cetatea mea de aici. E zi de înviere, poporule al meu. Să se scrie această zi şi de tine şi de mine. Amin.

Iată, acum trec mai departe pentru a-mi sfârşi misiunea peste tot poporul meu. Trec să duc vestea cea bună, trec să aşez înviere peste tot. Ferice ţie, cetate sfântă, dacă vei fi sfântă. Fericiţi veţi fi voi, fii şi fiice ale acestei cetăţi, dacă îngerii care vor trece peste pământ nu vă vor atinge pe voi. Iată, stau cu pecetea Dumnezeului Cel viu, şi fericit este acela care primeşte semnul acesta ca să fie fiu al învierii. Amin.

Acum, trec mai departe. Trezeşte-te, poporule al meu, şi ia aminte aceste proorocii din care te-a hrănit cerul pe tine. Nu mai zăbovi, nu mai amâna, că ziua ta e astăzi, cetatea mea de aici. E ziua ta de sărbătoare, e cea mai mare zi din viaţa ta, dar să crezi cuvântul acesta, ca să nu iei parte cu partea celor necredincioşi.

Şi acum, pace peste tine! Pacea mea, mămică! Duhul păcii mele să vă umple de pace. Duhul Sfânt să Se odihnească peste voi. Amin.

Pace vouă de la Dumnezeu! Pace şi credinţă şi înţelepciune! Pace şi umilinţă şi ridicare! Pace şi înviere! Pace ţie, Israele! Amin, amin, amin.

15-11-1990