Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinţilor trei ierarhi: Vasile, Grigorie şi Ioan

Bucuria Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, întru îmbrăţişare cerească cuprinde aşezământul tronului Cuvântului, şi pe fiii aşezământului ceresc.

Pace dumnezeiască vouă, celor ce staţi înaintea acestui tron! Şi din această pace să aibă parte toţi cei puţini care ştiu prin credinţă şi prin iubire ca şi a voastră să stea în faţa Mea aşa cum staţi şi voi, aşa, cu acelaşi fel de cuget şi de inimă întru cele noi, din veac lucrate ca să fie arătate în zilele acestea. Cei ce stau în faţa Mea aşa cum este astăzi de stat, aceia sunt bucuria Mea şi sunt fiii biruinţei Mele peste făptură, pentru ca să răscumpere făptura din moarte. Făptura are moarte peste ea prin păcatul cel din fire, tată, din firea cea trupească, măi copii, căci Adam n-a crezut dacă i-am spus să asculte ce-i spun şi să nu ia din cele oprite, n-a crezut când i-am spus că dacă va lua va muri negreşit, şi asta a fost, că Adam a murit şi a rămas această plagă peste făptura cea de la Adam; de la Adam, tată, că Eu pe Adam l-am scos din cer apoi şi l-am aşezat pe pământ, şi a căzut blestem peste pământ din pricina păcatului lui Adam, şi a lucrat omul din greu pământul pe care creştea spini şi pălămidă, şi cu sudoarea feţei şi-a scos omul hrana, şi apoi se întorcea omul în pământul din care a fost lucrat Adam, căci Eu i-am spus lui Adam: «Vei muri, şi nu vei trăi dacă nu vei asculta».

Copii ai bucuriei Domnului, iată, neascultarea a lucrat lucrare de stricare peste lucrul Domnului, dar ascultarea repară pe cele stricate întru început. Omul a făcut greşeala neascultării. în rai a greşit omul, şi raiul nu l-a mai ţinut pe om în sânul său, şi omul s-a întors în pământul din care l-a luat Dumnezeu când l-a făcut.

Am ales un popor acum, după trecerea celor şapte veacuri care au fost arătate prin profetul Ieremia, căci el a spus despre Domnul, Cel ce a întemeiat pământul cu şapte vremi şi cu şapte peceţi. Am ales poporul cel prin alegere cerească şi am lucrat încă o dată aşa cum am lucrat cu Israel cel după trup, şi iată, a venit vremea să răscumpăr trupul făpturii căzute, şi vreau să trimit poporul Meu spre lucru. Să fi fost pregătit bine până acum poporul Meu. Să nu mai fi trebuit să lucrez tot pentru el şi pentru trupul poporului Meu. Să fi lucrat cu el pentru trupul restului făpturii care n-a fost aleasă şi pregătită prin har. Să fi lucrat până acum lucrarea ascultării poporul Meu.

De şapte mii de ani lucrez să repar pe om, să iau moartea de peste el, dar omul n-a dat moartea de pe trupul lui. De două mii de ani am venit şi am aşezat împărăţia Mea cea nouă prin jertfa Mea, căci Tatăl M-a dat ca să mor Eu în locul făpturii căzute şi care moare de şapte mii de ani. Am venit acum două mii de ani şi omul n-a dat moartea de la el, dar, măi copii, aceasta este lucrarea pe care o face Tatăl Meu prin Mine, şi de aceea M-a trimis iar în lume, ca să grăiesc pe pământ lucrarea de nimicire a morţii şi a iadului şi a stricăciunii, tată.

Ce ai înţeles tu, poporul Meu iubit? Ce ai înţeles, tată, prin această lucrare cu care vin Eu de atâta vreme la tine? Vorbesc cu poporul Meu creştin, măi copii ai ieslei cuvântului Meu. Slobod glasul Meu peste voi ca să-l daţi poporului creştin spre ştire.

Am coborât o carte frumoasă la tine în zilele acestea, tată, şi tu, poporule creştin, n-ai auzit-o încă. Vreau să vin cu ea spre urechea ta ca s-o auzi şi să lucrezi lecţia ei peste tine (cuvântul Domnului din 9 ianuarie 1994, n.r.). Dar iată, n-am lucrători ca să-i trimit spre tine, ca să ia de la Mine şi să vină la tine cu cele de la Mine, căci cele de la Mine au acum o mare ordine, şi această hrană trebuie lucrată de inimi bine pregătite, ca s-o aducă în poporul Meu şi să pună masă poporului Meu. Cum adică, inimi pregătite? Adică inimi curate, inimi ascultătoare, care pot intra în cele venite din cer; adică inimi fără cugete şi gânduri trupeşti; adică inimi care stau sub ascultarea Duhului Sfânt, şi în care inimi locuiesc Eu, şi am templu inimile acestea, şi le sunt Domn dacă ei s-au lăsat deosebiţi cu Mine. Eu pe aceştia îi primesc şi le sunt tată numindu-i fii şi fete, copii ai Mei, tată. I-am deosebit dintre ceilalţi, ca să fie pentru ceilalţi care nu tot ca şi ei Mă iubesc pe Mine, Domnul.

Poporul Meu, nu M-ai iubit, tată, că iată, azi nu mergi cu Mine şi pentru Mine. Ai casă şi soţie şi copii şi grădini şi ocupaţie, şi nu M-ai iubit dacă tu ai atâtea. Dacă Mă iubeai nu aveai nimic, şi pe toate le lăsai pentru ca să iei pe tine împărăţia Mea, care-ţi ţinea de cald în vremea frigului, şi răcoare în vremea căldurii, şi erai bun pentru ca să te trimit acum peste poporul Meu cel mic cu inima, cel slab cu credinţa. Iată, Eu vin, şi poporul Meu e slab cu credinţa, şi dacă e slab cu credinţa nu-i mai trebuie altă neputinţă ca să stea slab. Iată, Eu vin, şi nu este ascultare de Dumnezeu. Sutaşul care a zis: «Doamne, zi numai cuvântul şi mi-e de ajuns, că şi eu sunt rob sub stăpânire şi am sub mine slugi, şi zic aceluia să se ducă şi se duce, iar celuilalt „Vino!” şi vine şi ascultă». Sutaşul acela n-avea ce ai tu, şi tot a ştiut să creadă şi să caute după Mine, şi tu, popor iubit de Dumnezeu, ai împărăţia Mea dată ţie, şi nu pot să-ţi zic ţie „Du-te!” şi să te duci, sau să-ţi zic „Vino!” şi să vii. De ce nu vrei şi tu să fii ca acela, tată, ca să-ţi spun şi Eu ţie cum spunea acela slugilor lui? Oare, nu eşti tu poporul Meu, răscumpărat prin Sângele Meu şi iertat de păcatele tale prin cuvântul Meu, tată? A mai avut cineva în veacuri cuvântul Meu aşa cum îl ai tu, atât cât îl ai tu? Şi iată, nu asculţi de Dumnezeu. Lucrezi neascultare încă, lucrezi ca şi până acum. Pe cine să trimit Eu cu cuvântul Meu la poporul Meu cel slab? Afară este frig şi n-am unde să-Mi plec capul Eu şi cu poporul Meu. E frig afară, tată. Pe unde mai găseam alte dăţi vreun colţ de adăpost, nu mai am acum, că acolo este acum naştere pentru păcatul morţii, nu pentru cuvântul Meu. O, ce împotrivire, ce izgonire dureroasă! Mai rea ca aceea când am fost izgonit de urgia lui Irod, tată. Voi pedepsi această nelegiuire, căci Fiul lui Dumnezeu pribegeşte şi plânge după poporul Său, şi n-are unde să-Şi plece capul şi n-are unde să pună masă şi să-Şi înmulţească pâinea cerească pentru poporul Său.

Copiii Mei din cetatea Valea Voievozilor, cei ascultători, care au început ridicare de locaş ca să aibă Domnul unde să-Şi plece capul! Domnul vă binecuvintează pe voi ca să ajungeţi cu grabă la întocmirea întreagă a acestui loc duhovnicesc (Ro-Emaus, Târgovişte, n.r.).

Voi pedepsi pe toţi cei care se împotrivesc planurilor Mele şi trudei Mele în mijlocul poporului Meu. Trudesc din greu să pot lucra în poporul Meu, şi poporul Meu are multe de făcut, n-are de Domnul vreme poporul Meu. O, măi popor iubit, are să te usture, tată, nepăsarea ta de acum. Am să-ţi plătesc nepăsarea cu plata ei, creştine care judeci pe Dumnezeu şi pe copiii care trag cu Dumnezeu şi cu greul lui Dumnezeu. Voi da usturime în parte peste tot pe unde am copii răzvrătiţi şi împotrivitori şi judecători şi cârtitori şi răutăcioşi cu firea şi cu purtarea. Voi scula pe mulţi cu usturime, ca nu cumva să-i prindă ziua Domnului nevindecaţi de moarte. Mai am un pic şi Mă arăt în faţa poporului care nu are inima curată, care are cugete trupeşti şi pământeşti.

Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu, şi cuvântul acesta este al Meu, nu este al tău, creştine necredincios. Cei cereşti cu inima vor vedea pe Dumnezeu, dar Eu vă spun că aceia îl văd pe Dumnezeu. Dar mai am un pic şi Mă arăt ca să Mă vadă şi ceilalţi, şi cei care Mă împung acum.

Popor iubit, sunt cu serbarea sfinţilor trei ierarhi în grădina ieslei cuvântului Meu. Aceştia au fost trimişi de Mine la Verginica după ce ea a împlinit porunca Mea pentru postul de patruzeci de zile în anul 1955. Au coborât din cer aceşti sfinţi şi au adus lui Verginica Sfintele Sfintelor, măi copii, şi după aceea Eu am coborât cu cuvântul Meu în ea şi am grăit poporului cel care avea să se nască din cer prin cuvântul Meu, şi l-am strigat pe nume pe acest popor şi i-am pus nume nou, nume din cer, nume sfânt şi binecuvântat, şi l-am binecuvântat, tată, şi l-am însemnat cu ungere cerească, şi nimeni pe pământ nu are acum dar şi har asemenea cu darul şi harul acestui popor. Dar cine să priceapă aceasta? Cine, tată, cine? că iată, n-are cine. Nu pricepe acest popor. Nici cel înzestrat cu un pic de înţelepciune, nu mai pricepe nici acela, şi s-a întors unul ca acela, s-a întors spre cei din lume dacă Verginica este acum lângă Mine.

O, popor care ţi-ai cheltuit puţina credinţă prin care ai stat cum-necum cu Mine prin această lucrare! O, ce am să te mustru, tată! Am să te mustru cu usturime şi am să-ţi cer ce ţi-am dat. Să ştii că nu va fi altfel, şi nu vei mai vorbi tot ca acum. Nu ştiu dacă vei mai putea vorbi ceva atunci. Dar iată ce-ţi spun, că n-ai să pieri, tată, şi te voi cere din marea necredinţei, căci marea va da înapoi pe morţii ei, şi moartea şi iadul vor da înapoi pe morţii lor, şi voi deschide toate cărţile şi vor citi îngerii Mei din cărţi, şi va începe bucuria şi întristarea. Dar cei ce nu vor fi găsiţi atunci pentru bucurie, aceia vor îmbrăţişa întristarea şi vor suferi până ce vor plăti cea din urmă datorie, măi poporul Meu iubit şi aşteptat la masa credinţei, la masa bucuriei, tată. Nu căuta să fii pentru întristare, şi intră cu Duhul Sfânt, cu darul şi cu harul ce ţi-au fost dăruite la naşterea ta prin cuvântul acestei lucrări, căci această lucrare te-a născut pe tine pentru ca să fii fiul cel lucrător al acestui timp ceresc care vine cu Mine. Să nu stai necredincios. Să te apropii bine cu Mine şi cu tainele Mele care sunt în mijlocul tău prin cuvânt, şi să nu faci lucrarea lui Iuda, tată, că nu mai poţi acum să faci nimic rău, fiindcă Eu am ieşit, creştine, am ieşit cu tine, şi tu unde eşti? Scoală-te, tată, şi vino lângă Mine, tu şi toată casa ta, şi împarte împărăţia Mea la cei ce o dobândesc prin credinţa ta. O, lasă-te tocmit. Ascultarea te va izbăvi de toate păcatele tale, popor mititel, că eşti slab şi mititel, tată, mititel cu inima şi cu dragostea şi cu credinţa. Eu îţi dau statură întreagă într-o clipă, dar intră şi ia ogor de la Cel ce împarte, şi nu mai fă altceva de-acum. Am să vin cum voi putea ca să-ţi dau cuvântul cel coborât la ieslea cuvântului Meu. Mă voi sprijini cu cei ce au rămas la lucrul viei Mele şi te voi îngriji din nou, copil al viţei cea nouă care este pe masă. Şi tu unde eşti? Vino, să te apropii, să se ocupe mesele, că Eu Mă încing şi te servesc pe tine, popor al lui Israel.

Binecuvântată să fie bucuria ta cu Mine, copil credincios al poporului Meu.

Binecuvântată să fie ridicarea ta spre Mine, copil slab şi îndoielnic al acestui popor.

Binecuvântată să fie întoarcerea ta la Mine, copil răzvrătit şi împrăştiat prin străini şi plecat din poporul Meu, că tu ai pecetea acestei alegeri, tată.

Binecuvântare pentru cei credincioşi, şi iertare pentru cei şovăielnici care se pocăiesc de păcatele lor, tată.

încă o clipă de har, şi voi rămâne descoperit apoi, şi voi sta cu voi şi vom lucra minuni mai mari decât atunci, aşa precum v-am promis atunci.

Pace peste ieslea cuvântului Meu şi peste fiii Mei de la gura ieslei Mele! Voi cuvânta pentru împărţirea cuvântului venit pentru poporul Meu. Voi răzbate prin cei ce lucrează lucru spre împărţire, hrană spre împărţire.

Pace vouă de la Domnul şi de la sfinţii zilei de azi, căci mult se bucură întru această sărbătoare aceşti sfinţi azi serbaţi, şi toate se vor lăsa descoperite spre vedere, şi vor fi minuni mai mari ca oricând. Amin, amin, amin.

12-02-1994