Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Învierii Domnului

îngerul învierii Mele Mă vesteşte de două mii de ani la cei vii cu trupul şi la cei adormiţi cu trupul, şi zice tuturor: Hristos a înviat! Hristos a înviat! Hristos a înviat! Aceasta este vestea bucuriei pe care Eu, Domnul Cel înviat, am împlinit-o şi am împărţit-o prin învierea Mea, care aduce viaţă şi început de viaţă. Amin.

Bucurie şi pace ţie, Ierusalime de azi, căci Eu te-am întocmit cu cuvântul Meu cel plin de dor după om. Bucură-te întru învierea Mea! Bucură-te întru învierea ta! Bucură-te întru mărirea Mea şi a ta, căci Eu îţi zic: pace ţie! Pace şi zi de înviere, poporul Meu de ucenici, căci aşa le-am zis şi ucenicilor Mei cei de atunci cu care dusesem greul vestirii împărăţiei cerurilor peste pământ. învierea este bucuria cea mai presus de orice bucurie, căci ea este biruinţa cea peste toate. Pe ea o iubeşte şi o doreşte şi o aşteaptă tot şi toate. Ea este taina după care tânjeşte toată făptura care a fost şi care este, căci ea aduce omul la viaţă fără moarte, la viaţa cea de veci. Amin.

Mă aduc pe Mine însumi înviere. Cuvântul Meu înviază morţii, şi fericiţi sunt cei vii cu trupul, şi care rămân întru cuvântul Meu. Cel ce rămâne întru cuvântul Meu, acela se numeşte creştin. Creştinul ia în el chipul şi asemănarea Mea pentru învierea lui, pentru viaţa lui cea de veci, care este chipul Meu în om, că Eu sunt gata să plinesc întru totul taina învierii peste om, taina Mea cu omul. Amin.

Trec prin grădină şi Mă vărs peste tine cu râul cuvântului, Ierusalime al venirii Mele. Pentru toată făptura grăiesc când grăiesc cu tine din grădină. Taina iubirii de Dumnezeu este pentru cel ce rămâne întru cuvântul Meu, întru iubirea Mea. Viaţa de creştin e dulce, numai să se îndestuleze cu ea creştinul. Nu să-şi zică omul că e creştin, ci să se şi îndestuleze cu această avere pe care nici molia, nici rugina nu o strică, ci ea rămâne pe veci averea omului creştin. Amin.

Dar cum este această bogăţie, această îndestulare? Omul care se înhărniceşte pentru această bogăţie îşi întăreşte îngerul ca să poată pentru el. Cine nu-şi întăreşte îngerul, acela este slab de înger, adică nu este ajutat de înger. Dacă îngerul care te îndeamnă mereu la viaţă şi la veghe pentru viaţă, dacă el nu biruieşte întru tine ca să te îndemne, şi apoi să faci, atunci el pleacă de la tine, şi cazi apoi sub puterea potrivnicului tău, trupul cel potrivnic sufletului. îngerul îl îndeamnă pe creştin la cele pentru Dumnezeu, la veghe sfântă şi la rugăciune pentru ea. Dacă creştinul se lasă şi nu face aşa, atunci îngerul slăbeşte şi se depărtează, iar duhul rău, cu faptele lui, prinde loc în om şi îl slăbeşte spre partea cea fără Dumnezeu, şi apoi vine amarul, căci viaţa fără înger se face amară, se face grea, se face povară pentru suflet, se face durere pentru om.

O, viaţa de creştin e dulce. E atât de dulce, numai să se îndestuleze cu ea creştinul şi să se facă locaş îngerilor, care aduc învierea în creştinii care ţin mereu azi vestea învierii. Cine vrea să fie viu, acela nu se lasă spre moarte, căci n-o iubeşte, ci o biruieşte şi nu este cu ea. Aceasta este învierea care poate în om pentru viaţa lui cea de veci. Amin.

O, dulce este viaţa de creştin! Ea nu aduce nici durere, nici întristare, nici suspin, căci îngerul este tare şi este cu toate cele din cer în cel ce trăieşte în iubire. în creştin e dulce şi suspinul, iar durerea este mângâiere. Suspinul cel dulce şi durerea cea mângâioasă sunt îngerii cei mai veghetori ai vieţii cea de veci în om, sunt ca apa la rădăcina pomului şi ca lumina la coptul roadelor lui, şi viaţa de creştin e dulce. Orice durere, orice tristeţe aduce cu ea bucurie şi mângâiere, şi viaţa de creştin e dulce, numai să se îndestuleze cu ea creştinul.

Când îngerul cel rău şi-ar dori în creştin libertatea, atunci creştinul trebuie să se îndulcească în rugăciune şi în trezie şi în iubire şi în unire cu Mine, Domnul Cel fără de moarte, Domnul mângâierii. Eu,creştinilor le dau biruinţa ca să fie cu ei, numai să se îndestuleze ei de dulceaţa vieţii de creştin. Fiecare zi de viaţă trebuie să fie întreagă, să înceapă şi să se sfârşească prin răscumpărarea ei, căci altfel îngerul cel rău îşi agoniseşte şi el avere, şi apoi îşi cere dreptul în creştin.

Eu vouă, copii ai Ierusalimului, vă spun adesea că sunteţi copii frumoşi şi vă spun să fiţi frumoşi. Dar ce este omul frumos cu frumuseţea pe care o pun Eu pe voi şi pe chipurile voastre? Ea este iubirea de Dumnezeu, care aduce în creştin chipul Meu şi viaţa Mea şi lucrarea Mea cu care Mă înfăţişam Eu înaintea Tatălui în vremea lucrului Meu pe pământ. Eu Tatălui Mă rugam mereu pentru Mine şi pentru cei ce Mi-i dădea ca să fie cu Mine în lume. Mă rugam pentru pază, pentru veghea Tatălui asupra Mea şi a lor, şi îi dădeam Tatălui iubire cu cuvântul, că eram dator cu ea, fiindcă Tatăl Mi-o dădea ca să am ce să-I dau, ca să am cu ce să fiu cu Tatăl.

O, prin ce poate să fie cu Mine creştinul? Prin iubirea pe care i-o dau ca să Mi-o dea, prin împărţirea ei între Mine şi om, între om şi Mine. Cine vrea să fie viu şi veşnic viu, să înveţe această taină a iubirii care se împarte, căci iubirea, aceea este: cea care se împarte, cea care miluieşte ea însăşi prin dăruire, şi toate ale ei se lucrează cu cuvântul. Amin.

E praznic de înviere în tine, Ierusalime nou, şi voiesc să împart prin tine înviere şi viaţă plină de bunătăţi peste om, căci omului îi trebuie multă mângâiere. Cel ce-Mi dă mângâiere are mângâiere, dar cel ce nu-Mi dă, aceluia îi trebuie, că nu are. Şi dacă ea nu face rod când omul o primeşte, atunci omul stă în nepăsare de suflet, şi iubirea îi va cere socoteală. O, când un om cade în vreo greşeală faţă de legile de pe pământ, vine temnicerul şi îl ia pe om pentru pedeapsă. Atunci omul şi toţi ai lui dau să plătească, dau să despăgubească vina şi să-l scape pe cel vinovat. O, cum de nu înţelege omul că pentru viaţa şi libertatea cea de veci trebuie luptat cu mult mai mult şi mereu mult? Cine nu vrea să lupte împotriva păcatului, acela să nu facă păcatul, dar cel ce-şi îngăduie să păcătuiască, acela să pună mâna şi pe armă şi să tragă cu ea în păcat, ca să-l vadă Dumnezeu că face aşa cu toată puterea, ca voievodul care dacă vine vrăjmaş în ţara lui, el se scoală şi se înarmează şi scoate pe vrăjmaş din hotarele lui.

O, duhul rău aduce în om păcat, şi apoi se lasă în om cu nepăsare, cu răceala care-l face pe om să se închidă înăuntrul său ca într-un nor de întuneric. Dar Eu străbat de două mii de ani cu vestea învierii peste toată făptura. îngerul învierii Mele se împarte până azi cu urarea cea de bucurie pentru cei ce Mă iubesc, pentru cei ce s-au bucurat şi se bucură pentru Mine de învierea Mea.

Sunt atâţia oameni pe pământ care se bucură pentru ei, şi cu bucuria lor în ziua de serbare a învierii Mele. Dacă dădeam astăzi soare şi căldură, se umpleau poienile verzi de oameni cu cărnuri pe jar şi cu veselie omenească şi cu ospăţ lumesc, şi cu durere pentru Mine şi pentru sfinţi şi pentru îngeri. Dar am slobozit din cer vreme ploioasă ca să opresc bucuriile omeneşti care se zic bucurii în numele creştinismului. Dar neamul creştin este neamul cel plin de umilinţa bucuriilor sfinte care se urcă până la Mine întru miros de bună mireasmă pentru mângâierea cerului, că e cerul plin de suspin de sfinţi şi de îngeri care nu se mai pot apropia de oameni din pricina necurăţiilor şi a desfătărilor omeneşti şi trupeşti care-i fac pe oameni să se îngroape în propriile lor trupuri spre despărţirea lor de Dumnezeu. Vouă însă, vouă şi celor ce dau să semene cu voi prin păzirea cuvântului Meu, vă dau mângâiere şi înviere ca să le lucraţi între voi spre venirea Mea cu înviere, spre păzirea vieţii sfinte pe care Eu o cer de la fiecare fiu care-şi dă Mie iubirea şi paza vieţii lui şi lumina lui cea pentru Mine, ca să aibă bogăţie de har şi să poată prin har, căci harul este cel ce-l face pe creştin, harul Meu cel dătător de viaţă. Amin.

E praznic de înviere, fiilor copii care-Mi puneţi în carte cuvântul vieţii, şi voi, fii ai Noului Ierusalim care staţi sub lumina Mea. Aveţi grijă, fiilor, cum luaţi harul cel din grădină. Luaţi-l şi propăşiţi în har, ca să aveţi lucrare sfântă în tot şi în toate, în voi şi între voi, copii ai Ierusalimului, căci Eu, Domnul învierii, vă zic: har vouă, fiilor! înviere multă peste voi, măi fiilor, căci viaţa de creştin e dulce şi face dulceaţă aşa cum fac albinuţele în căsuţele lor adunând numai miere din tot ceea ce face miere, din toate florile care au dulce în ele. Se ţin după voi creştini care vin după miere la voi. Pe aceştia trebuie să-i îndemnaţi să se facă miere, precum Eu sunt, şi să ştie să trăiască întru Mine şi să Mă îndulcească cu viaţa lor, cu duhul lor, cu harul lor cel lucrător de înviere, căci învierea se întâmpină cu înviere. Amin.

Nu vă sculaţi şi nu vă culcaţi şi nu lucraţi fără rugăciune. Jertfa cea pentru Mine a mânuţelor voastre să fie dată Mie alături cu rugăciunea cea pentru viaţă veşnică, cea pentru pază de îngeri, căci îngerii nu stau lângă voi decât dacă aveţi putere pentru ei şi pentru Mine. Fiecare mişcare a minţii şi a inimii şi a trupului să aibă înger, fiilor frumoşi.

V-am spus adesea să fiţi frumoşi, măi fiilor. Oare, ştiţi voi cu toţii, ştiţi ce trebuie să fiţi ca să fiţi frumoşi? Dacă Eu vă numesc copii frumoşi, ce este copilul frumos? Cine poate să se scrie în cartea Mea cu această taină a copilului frumos?

Bucuraţi-vă, voi, cei ce-Mi scrieţi Cartea Vieţii, şi scrieţi-vă în carte de câte ori vă cer. Scrieţi-vă cu taina copilului frumos. O, ce este copilul frumos? Spuneţi voi Domnului ceea ce vă întreabă, că v-am crescut cu harul Meu, copii frumoşi. Amin, amin, amin.

– Cine poate fi frumos decât cel care poartă în el, în faptă şi în cuvânt, chipul Celui frumos, chipul lui Hristos, Omul Cel cu duh dătător de viaţă? Chipul şi duhul creştinului trebuie să fie ca al lui Hristos. Statul cu Hristos în toată clipa îi dă îngerului omului putere lângă om, iar depărtarea de Hristos îi dă omului duh slab, trup slab, veghe slabă, iubire slabă şi rugăciune mică şi goală. Cel ce citeşte rugăciunea cea pentru viaţă şi mereu viaţă, trebuie s-o şi facă, nu numai s-o citească; trebuie s-o şi ducă la Domnul, nu numai s-o citească cu ochii. Atunci va fi frumos cel ce citeşte rugăciunea, atunci va fi umilit cel ce se roagă.

Cel umilit aduce rugăciunea în inima lui, că acolo îl aşteaptă Hristos pe om. Atunci omul este frumos precum rugăciunea lui care-L găseşte pe Hristos în inimă, fiindcă omul petrece în el cu Hristos. Cine nu petrece cu Hristos sau ca Hristos, acela nu este om frumos, iar cine ştie această petrecere cu Hristos, la acela vin îngerii şi sfinţii spre petrecerea lui Hristos; la acela privesc păcătoşii spre a lor pocăinţă, spre a lor înviere, căci lângă cel viu înviază totul. Omul cel frumos este omul care iubeşte rugăciunea cea pentru viaţă, iar rugăciunea este petrecerea cu Hristos, mângâierea de o parte şi de alta, duhul mângâierii pe care l-a dat Hristos celor ce-L iubesc pe El ca să fie cu ei în veci. Amin, amin, amin.

– Şi acum, Eu, Domnul, v-am scris cu mâna voastră în Cartea Vieţii, căci aşa am voit Eu, şi aşa voiesc Eu de câte ori voiesc să Mă mângâi cu voi, cu creşterea Mea în voi înaintea oamenilor care vin şi iau miere de la voi. O, să aveţi sare între voi, fiilor frumoşi. Să aveţi miere între voi, măi fiilor. Să aveţi pâine şi lapte, căci Eu vă dau să aveţi hrană şi pentru mari, şi pentru mici, şi pentru sugari, căci voiesc să ridic din voi neam împărătesc între pământ şi cer. Amin. Cuvântul Meu cel de peste voi păstoreşte pământul şi cerul, dar cine înţelege această taină adâncă? N-am alţii mai mari ca şi pe voi pe pământ, că Eu din cei mici îmi fac neam mare, fiindcă cel mai mare neam este neamul cel sfânt de pe pământ. Amin.

O, să aveţi sare şi miere şi pâine şi lapte şi apă şi har între voi, copii frumoşi, şi să fiţi frumoşi pe veci. Iar cel frumos este cel plin de har şi de sfinţenie şi de duh lucrător de cer pe pământ, şi în mijlocul neamurilor, şi înaintea lor, spre pocăinţa şi învierea lor. Amin.

Acum, pace vouă! Eu am înviat acum două mii de ani spre pacea şi spre mângâierea celor ce Mă iubesc cu înviere. Zi de Paşti v-am dat, ca să aveţi mereu Paşti nou şi sfânt, fiilor, Paşti pentru sfinţi. Amin. îngerul învierii Mele vă bucură cu vestea cea de acum două mii de ani a învierii Mele dintre cei morţi: Hristos a înviat! E mare înviere în locuinţa morţilor. Acolo e multă bucurie, iar cei vii nu ştiu să se bucure de înviere şi cu înviere.

Hristos a înviat! învierea Mea dă viaţă celor din morminte, şi le dă învierea.

Hristos a înviat! Iar voi daţi îngerului învierii Mele bucurie şi putere în voi, că taina îngerului omului e taină care trebuie să ia viaţă şi tot mai multă viaţă în voi, fiilor frumoşi, copii ai învierii. Iar Eu voi fi cu voi, înviindu-vă mereu cu învierea Mea, cu Paştele cel nou al venirii Mele cea de acum, cu întoarcerea Mea de la Tatăl pe pământ, ca să fac pământul masă de înviere pentru Paştele venirii Mele la voi. Şi voi cina cu voi şi cu sfinţii pe veci de veci, şi îi vom da Tatălui bucuria. Amin, amin, amin.

15-04-2001