Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea cuvioasei Parascheva

Bat şi Mă vestesc la porţi ca să intru la poporul Meu cel credincios venirii Mele pe pământ cuvânt mai înainte de arătarea Mea cu ziua Mea de slavă, cu ziua Domnului.

Sunt Domnul. în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, aşa îmi aşez Eu înaintea ta cuvântul, popor credincios, şi-Mi împlinesc cu tine Scriptura Mea prin care am zis atunci: «Cel ce crede în Mine voi coborî la el, şi-Mi voi face casă la el, şi voi cina cu el, şi Mă voi arăta lui», iar cel ce crede îmi este Mie casă şi putere pe pământ, căci Eu sunt Cel ce pot, Eu, şi nu omul, căci omul este neputincios, tată, aşa cum şi apostolul Meu spunea: «când sunt slab, atunci sunt tare», şi în aceasta stă taina lui Dumnezeu cu omul, statul Domnului în om, poporul Meu. Eu cu cei tari prin ei înşişi nu pot tot aşa ca şi cu tine, căci rar de tot în timp au fost dintre cei tari care pot prin Hristos, iar dintre cei mici şi smeriţi cu inima au fost şi sunt şi vor fi mulţi, care prin credinţa lor în Mine pot totul întru Mine, iar Eu pot totul întru ei, căci taina umilinţei de duh în om îl arată pe om aproapele Meu, care, aflându-Mă rănit, Mă ia în casa sa şi Mă vindecă, iar Eu îi plătesc lui cu venirea Mea la el. Amin.

E sărbătoare de sfinţi, poporul Meu, e sărbătoare, tată, şi Eu vin la tine şi cinez cu tine, ca să ia de pe masa Mea cu tine cel ce crede în Mine prin coborârea Mea cuvânt pe masa ta, căci mulţi şi-au aflat mângâierea la masa Mea cu tine, iar Eu le voi plăti lor pentru credinţa lor. Amin.

O, poporul Meu, se scoală sfinţii din odihna lor şi-Mi amintesc de Scriptura venirii Mele cu ei pe pământ, iar tu te-ai lăsat casă Mie şi sfinţilor Mei şi-Mi legi ranele, căci Eu milă voiesc de la om, iar cel milos cu Dumnezeu ştie cum să se jertfească, fiindcă darul milei de Dumnezeu îl învaţă pe el jertfa cea bineplăcută Mie, şi iată, cel milos îmi este Mie casă, tată, aşa cum Noe Mi-a fost când Eu nu mai aveam cum să pun piciorul pe pământ din pricina păcatelor oamenilor, care nu aveau milă de Mine pe vremea aceea atât de grea pentru Dumnezeu pe pământ. Noe însă s-a aşezat lângă Mine, iar Eu lângă el, şi am zidit cu el casă de salvare pentru cel credincios Mie, dar nu s-au aflat pe pământ credincioşi, în afară de Noe şi casa lui, care Mi-au fost Mie salvare, şi apoi lor.

Lucrarea Mea cu tine este corabie de salvare din urgie a celor credincioşi Mie în vremea aceasta, poporul Meu, şi fericiţi şi sfinţi sunt cei ce vin şi se adăpostesc în această casă, sub această streaşină de venire a Mea la om. O, mare este darul credinţei statornice şi plata ei, tată, şi grea este plata celor necredincioşi lucrărilor Mele cu care îi întâmpin pe ei aşa cum l-am întâmpinat pe poporul Meu Israel când plângea sub robie în Egipt! O, ce frumos a crezut el în Moise, trimisul Meu la el ca să-l izbăvesc pe el de duhul lumii, de Egipt, tată! O, poporul Meu, îmi plânge Duhul şi-Mi răvăşesc durerea pentru poporul cel îndărătnic de atunci, căci credinţa lui n-a fost statornică, tată, şi s-a ridicat poporul acela împotriva trimisului Meu la el, căci nu scăpase de duhul lumii poporul acela, puţin la credinţa lui în Mine şi în trimisul Meu la el ca să-l izbăvească pe el de duhul Egiptului, tată. Uită-te tu la Iosua cel credincios, care nu părăsea cortul întâlnirii Mele cu Israel şi care stătea credincios şi supus duhului lui Moise, izbăvitorul cel de la Mine peste Israel cel robit în Egipt. O, ce mare plată are cel credincios, tată! Tot poporul Israel a pierit atunci prin necredinţă, dar Iosua a fost înveşmântat cu biruinţă şi Mi i-a dus în Canaan pe cei născuţi pe cale, şi Eu n-am rămas ruşinat prin proorocia Mea, şi iată învăţătură de credinţă şi de izbăvire, căci dacă numai unul, doi din Israel au fost credincioşi, credinţa lor le-a pregătit salvarea lor şi a celor mici din Israel, aşa cum credinţa lui Noe a pregătit corabia de salvare lui şi celor din casa lui.

Lucrez peste tine darul credinţei biruitoare, poporul Meu de azi, şi mereu îţi înmulţesc acest dar, căci toate ale Domnului s-au împlinit prin credinţă, tată, căci cei ce cred nu sunt din lumea aceasta şi nu-şi ţin dragostea în lume, ci în Mine o ţin ei, iar cel ce-şi strânge în Mine, are, tată. Am binecuvântat lucrarea Mea de azi cu tine încă din vremea trâmbiţei Mele Verginica, poporul Meu, şi am dat darul credinţei sfinte pe mai departe peste un popor care se naşte pe cale ca şi atunci în Israel, tată. Mi-am păstrat întru Mine fii credincioşi, şi credinţa lor Mi-a rodit un popor, cu care am intrat pe porţile slavei, căci el a biruit lumea, iar slava Mea se odihneşte peste el şi îl poartă din slavă în slavă, căci mereu, mereu, Eu vin la el cuvânt de slavă, iar de pe masa Mea cu tine iau cei din cer, fiule, şi, iarăşi, mulţi de pe pământ. împărăţia Mea în tine s-a făcut copac mare, şi în el se adună păsările cerului şi-şi fac cuib, tată, şi Eu îţi întăresc credinţa când îţi spun aceasta, căci credinţa este cea mai mare taină a vieţii veşnice, şi din viaţa veşnică este coborât acest dar, şi trebuie mereu hrănit acest dar, mereu îngrijit ca să fie şi ca să se înmulţească el spre slava Mea pe pământ, tată, şi spre slava sfinţilor Mei, care vin cu Mine la tine pentru împlinirea cuvântului Meu, care, iată, Mă aduce cu sfinţii, poporul Meu. Amin, amin, amin.

– O, Doamne, Tu eşti Dumnezeul sfinţilor şi al celor credincioşi, şi ai făcut împărăţia Ta pe pământ, căci Ţi-ai zidit un popor credincios la care vii, precum ai spus că vei lucra prin cei credincioşi. împărăţia Ta cu poporul Tău este asemenea unui copac mare, în care-şi au cuib sfinţii cerului, iar sub poalele lui stă poporul Tău, care se hrăneşte cu roadele din copac, Doamne. O, ce minunat eşti Tu întru sfinţii Tăi în cer şi pe pământ, Doamne, după cum este scris: «Prin sfinţii care sunt pe pământul Lui, minunată a făcut voia Sa întru ei şi a arătat lor aşezământul Lui». Duhul proorociei, duhul pe care l-ai pus peste fiii cei de azi ai Tăi, acest dar Te ţine pe Tine cuvânt pe pământ acum, Doamne, aşa cum Te-a ţinut pe toată vremea proorocilor Tăi care scriau cu mâna lor pe pământ cuvântul Tău de peste ei. Dar acum s-a făcut râu al vieţii cuvântul Tău, limpede ca cristalul, şi în limpezimea lui omul poate să-şi vadă faţa şi să şi-o cureţe şi să şi-o împodobească, Doamne, şi să strige la Tine din neputinţa lui, iar Tu să-l izbăveşti pe el, aşa cum pe David îl izbăveai mereu, căci el plângea la Tine în toate strâmtorările în care îl ţinea poporul Israel şi îţi spunea: «Auzi-mă, Doamne, când mă rog Ţie, şi de la frica vrăjmaşului scoate sufletul meu şi mă acoperă Tu de adunarea celor ce viclenesc, care lucrează fărădelege şi care şi-au ascuţit ca sabia limbile lor, şi ca nişte săgeţi aruncă vorbele lor veninoase, ca să săgeteze din ascunzişul lor pe cel nevinovat, spunând: Cine ne va vedea pe noi?».

O, Dumnezeule mare, e mare întuneric pe pământ, că mari sunt slăbiciunile celor ce aleargă după alţi dumnezei, dar Tu eşti Stăpân biruitor şi-Ţi zideşti împărăţie pentru sfinţi, Doamne, căci scris este: «Prin sfinţii care sunt pe pământul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru ei», şi aşa lucrezi Tu azi cu poporul Tău cel mic, şi cu duhul proorociei îl călăuzeşti pe el şi arzi de dorul lui, întărindu-i paşii, întărindu-i credinţa şi înmulţindu-o pe ea, căci această lucrare de popor nou, şi povăţuit de Dumnezeu, este corabia de salvare a omului de ieri, de azi şi de mâine, Doamne, şi fericiţi sunt cei ce ştiu să stea neclintiţi prin valuri pe această luntre, pe care Tu ai pregătit izbăvirea făpturii. Tu ai zidit un popor, un copac pe pământ, şi în el îşi fac cuib sfinţii cerului, iar eu, mireasa Ta, ceea ce Te-am iubit pe pământ după ce am biruit în mine lumea, care mă ispitea spre ea, m-am făcut mireasă a Ta, biserică a Ta, iar Tu ai stat în mine şi Te-ai sfinţit cu slava Ta în trupul meu plăpând, şi eu Ţi-am fost uceniţă, căci am lăsat tată şi mamă, fraţi şi surori, rude şi averi şi lumea, aşa cum lasă toţi cei ce Te iubesc, şi Te-am iubit pe Tine aşa cum iubeşte un ucenic al Tău, vrednic să fie al Tău prin lepădarea de sine şi prin dulce crucea Ta, purtată de el pe pământ, spre asemănarea lui cu Tine. îl îndemn pe poporul Tău cel mic de azi, îl îndemn spre înmulţit duh de răbdare, de iubire şi de răbdare, Doamne mare, Mire al sfinţilor, căci prin răbdarea lui cea întru Tine Tu vei prăsi şi vei înmulţi numărul celor izbăviţi din lume, din moartea cea de pe pământ, Doamne izbăvitor. O, cât de dulce grăieşti Tu azi cu poporul Tău, pe care l-ai ales ca să măreşti apoi credinţa lui şi să-Ţi fie credincios! Dă-i lui credinţa lui Noe, a lui Iosua, a lui David, dă-i lui darul răbdării sfinţilor şi curăţă Tu de buruieni acest ogor şi slăveşte-Te cu slava Ta cea văzută pe această ţarină cu comoara Ta în ea, căci darul Tău este mare peste cel de azi popor al Tău, şi toate ale Tale zise se împlinesc întru el, precum întru Tine s-au împlinit toate cele despre Tine rostite prin gura profeţilor Tăi, o, Doamne. Amin, amin, amin.

– O, poporul Meu, mireasa Mea Parascheva te-a mângâiat şi te-a dăruit cu daruri prin rugăciunea ei spre Mine pentru tine, iar rugăciunile sfinţilor sunt cele ce întăresc pe sfinţii Mei cei lucrători cu Mine peste pământ. Stai acum la masă de serbare de sfinţi, şi ne vom întoarce spre scursul zilei iarăşi în cartea Mea cu tine, ca să te cuprind în cuvânt de dimineaţă şi de seară, tată, că Eu nu ştiu cum să te mai dăruiesc cu iubirea Mea pentru iubirea ta, cu care stai înaintea Mea ca să ţi-o întăresc, ca să ţi-o zidesc pe temelie de neclintit, căci tu, poporul Meu, te-ai făcut bucuria Mea, mângâierea Mea în suspinul Meu cel mult după om şi-Mi eşti casă pentru venirea Mea şi-Mi eşti masă de cină, iar Eu îţi pun pe ea viaţa Mea, făcându-Mă pe masa ta trup şi cuvânt, aşa cum nicăieri pe pământ Eu nu mai sunt ca şi pe masa ta, căci vai de cetatea peste care nu este duh de prooroc de la Dumnezeu, Duh de Dumnezeu peste ea!

Eu sunt cu tine, poporul Meu, iar duhul proorociei te călăuzeşte şi te creşte şi te zideşte ca să fii al Meu şi ca să fiu Eu al tău şi să-ţi fiu Dumnezeu şi să-ţi fiu Stăpân şi să-ţi fiu Mântuitor, poporul Meu, şi să te am înaintea Tatălui rod al iubirii Lui pentru om, prin Mine, Fiul Său iubit, întru Care El a binevoit, aşa cum şi Eu întru tine binevoiesc, popor izbăvit de Mine, Izbăvitorul tău ceresc, Domnul Iisus Hristos, Dumnezeu Cuvântul. Amin, amin, amin.



***

Iarăşi te cuprind în cuvânt spre sfârşitul zilei de serbare pentru sfinţii Mei, poporul Meu. Eu pot aceasta, fiule, căci sunt Dumnezeu şi pot să grăiesc cu omul, dar credinţa omului este prea departe de Dumnezeu ca să mai poată crede omul în lucrările Mele, în Scripturile care M-au vestit că voi lucra, căci am zis prin prooroci: «Eu însumi voi purta grijă de oile Mele şi le voi păstori şi le voi da păşunea Mea», iar cei din morminte aud glasul Meu de peste tine, tată, şi se mângâie cu multul pentru împlinirea Scripturii venirii Mele cu învierea morţilor, căci Eu sunt pe masa ta trup şi cuvânt pentru tine şi pentru cei ce aşteaptă glasul Meu în mormintele lor, şi pentru omul de pe pământ, care Mă află la tine cu învăţătura vieţii veşnice, şi iată, cea mai mare minune pe care o poate face omul pe pământ acum, este credinţa lui în venirea Mea cuvânt pe pământ pentru învăţătură de înviere, învăţătură peste vii şi peste morţi, poporul Meu. îngerii Mei iau acest cuvânt şi îl vestesc peste pământ, şi mulţi pe pământ îl împlinesc pe el peste viaţa lor, căci cartea Mea de azi, care este cuvântul vieţii veşnice, este vestită de Mine încă din vremea proorocului Daniel, când Eu i-am zis lui că la sfârşit, în vremea marii strâmtorări pentru Mine şi pentru credinţa omului în Mine, cel ce va fi scris în cartea aceea va fi mântuit, şi mulţi din cei ce odihnesc în morminte se vor deştepta, unii spre viaţă veşnică şi alţii spre ocară veşnică, iar cei care au îndemnat pe mulţi pe căile dreptăţii vor fi în veci ca stelele, şi mulţi vor fi curăţiţi, albiţi şi lămuriţi, iar cei nelegiuiţi se vor purta tot în nelegiuiri şi nici unul din ei nu va pricepe, căci numai cei ce au înţelepciunea Mea vor înţelege şi vor ajuta pe mulţi spre duhul învierii.

O, poporul Meu, te-am făcut fiu al înţelepciunii, căci în mijlocul tău curge din gura Mea râul cuvântului Meu, care dă viaţă, tată, iar tu trebuie să ai temere de Dumnezeu ca să rămâi cu înţelepciunea Mea peste tine. Cei ce aud glasul Meu de peste tine şi nu au temere de Dumnezeu, aceia se întorc la fărădelegi, tată, căci nu-L pricep pe Dumnezeu dacă nu au temere de El. Lucrarea Mea de peste tine, prin care Eu zidesc iarăşi omul, este corabia de salvare, tată, şi fericit este cel ce crede în venirea Mea la tine, înfricoşându-se să mai petreacă cu cei fără de lege peste viaţa lor, şi voiesc să-Mi ridic la loc poporul care a mers cu Mine pe calea celor cincizeci de ani de cuvânt al Meu peste pământ în vremea aceasta, căci Eu, tată, nu-l pot uita pe cel ce M-a crezut şi M-a iubit cu credinţa lui, şi voiesc să-l fac să poată cu Mine şi cu mântuirea lui cea de la Mine pentru credinţa lui, dar Eu îl plâng pe poporul Meu cel de demult al Meu, căci din mijlocul lui sunt şi acum cei care-l prigonesc pe el ca să nu se scoale, ca să nu poată cu Mine cel ce a mers cu Mine pe cale în vremea acestui cuvânt. Eu, Domnul, Mă voi scula pentru cei ce-Mi clatină şi acum poporul şi voi sta faţă în faţă cu ei şi-i voi întreba pe ei despre lucrarea lor, iar dacă ei nu-Mi vor răspunde, le voi răspunde Eu, şi voi lucra cuvânt peste ei, şi cuvântul Meu este cu putere, căci vreau să-Mi scol poporul spre viaţă veşnică, vreau să-l ridic pe cel ce a căzut din braţul Meu de Păstor şi să-l ajut să împlinească voia Mea şi să-Mi deschidă ca să vin la el şi să cinez cu el, căci cel ce crede în Mine este cel ce împlineşte peste el toată voia Mea. Eram prin trâmbiţa Mea Verginica în mijlocul poporului Meu cel de la început şi cel de la mijloc şi îl plângeam pe cel ce o prigonea pe ea, şi îl plâng şi acum pe acela, căci mulţi din cei ce o loveau pe ea pentru lucrarea Mea de peste ea, au plecat din trup fără de pocăinţă pentru acest păcat şi grea îmi este durerea pentru aceştia, căci vai celor ce s-au lepădat după ce au crezut!

Şi vă rog pe voi, fiilor unşi de Mine pentru slujirea învierii morţilor, ridicaţi spre Mine rugăciune duioasă pentru cei ce au lepădat viaţa şi credinţa lor lângă lucrarea cuvântului Meu, ca să micşorăm cumva ocara de peste aceştia, tată, că n-are cine-i mai salva pe ei din plata celor necredincioşi. Aş voi să-i scap de ocară, căci au fost dintre cei ce au crezut, şi apoi s-au dus iarăşi spre nelegiuiri, şi Mă uit în poporul Meu cel de demult că mai e creştin care nu stă bine pe picioare, şi pe lângă aceasta mai e şi nemulţumit, căci duhul umilit nu se lipeşte de el ca să-l învieze pe el. Cel ce nu-i primeşte pe prooroci, acela a fost şi este îngâmfat, şi pentru acela trebuie rugăciune, tată, căci unul ca acela nu are înţelepciunea temerii de Dumnezeu, şi vai celor ce nu se tem aşa, căci vor striga în zadar când vor striga, aşa cum strigau la Noe în vremea potopului toţi cei ce şi-au văzut de ale lor când Noe zidea pe pământ corabia salvării făpturii în vremea când nimeni nu mai avea pe Dumnezeu în el, ci numai placul lor şi duhul lor îl aveau toţi.

O, fiilor unşi, rugaţi-vă pentru acest popor care a mâncat la masa Mea în vremea celor cincizeci de ani de cuvânt, acum, când Eu sunt pe pământ cuvânt pentru judecata făpturii. Rugaţi-vă, tată, pentru credinţa celor ce au crezut şi apoi s-au întors de la Mine, căci vai de cei ce nu au peste ei duhul Meu proorocesc, care strigă pentru pocăinţă după om! Vă cuprind în cuvânt la începutul şi la sfârşitul sărbătorii ca să vă aşez la rugăciune pentru cei slabi în credinţă, fiilor. O, credinţa nu este a tuturor, dar poporul care a crezut la începutul acestui cuvânt şi apoi s-a lăsat spre trup, acela nu va fi judecat ca şi cel care nu a crezut, şi va fi judecat pentru adulter, tată, căci M-a iubit şi apoi M-a părăsit, purtându-se apoi după dumnezeii lui, după poftele lui.

Iar tu, popor statornic în credinţă şi în fapta ei, stai, fiule, sub duhul proorociei, căci Eu însumi te călăuzesc şi nu mai trimit prooroci la tine, căci scris este: «Eu însumi voi păstori oile Mele şi le voi priveghea». O, cine mai este de pe pământ ca să-i facă bine omului? O, cine ţi-ar mai face ţie bine, poporul Meu, când toţi cei ce-şi zic păstori îşi văd de ale lor, nu de ale Mele? Iată, Eu însumi stau cu tine şi te păstoresc, Eu însumi cobor şi îmi fac sălaş în tine şi-ţi pun masă, tată, şi te hrănesc ca să te am în vremea aceasta ceţoasă şi întunecoasă, iar tu ai grijă de sporirea credinţei tale, care să-ţi ajute faptei ei, şi ai grijă de duhul rugăciunii, ca să stai în ea mereu, poporul Meu, căci Eu ţi-am spus că tot cel ce nu lucrează rugăciunea peste el, este prins de diavolul, tată.

Îţi voi da lacrimi ca să plângi cu Mine şi pentru Mine şi la Mine pentru salvarea omului necredincios, poporul Meu. Ia această lucrare de la Mine, ia, tată, şi fii lucrător, căci cel fără de lucru este prins de diavolul, fiule. O, nu-ţi trebuie timp aparte ca să lucrezi cu Mine şi ca Mine, ci îţi trebuie Duhul Meu în duhul tău, iar El ştie să Se roage şi să împlinească, poporul Meu. Dă-Mi creştere în tine, tată, dă-Mi mărire în tine, căci voiesc prin tine să-Mi întăresc peste tot poporul, şi voiesc să-l adun ca să-l povăţuiesc pe el, ca să-i dau putere prin cuvântul Meu şi să-i dau temere de Dumnezeu, din care el să înveţe înţelepciunea vieţii şi a învierii, tată.

Te-am cuprins în cuvântul Meu, cuvânt de dimineaţă şi de seară, poporul Meu. Cuprinde-Mă şi tu în duhul rugăciunii tale, aşa cum Eu te-am povăţuit azi, şi cuprinşi să stăm şi să ne dăm putere şi un duh să fim prin puterea Mea peste puterea ta, căci Eu sunt Cel ce-ţi dau viaţă ca să ai şi ca să dai celor ce nu au viaţă, şi apoi să primeşti coroniţă de la Mine pentru lucrarea ta cu Mine, pentru darul Meu din mijlocul tău, fiindu-Mi tu casă a Mea, poporul Meu. Amin, amin, amin.

27-10-2007