Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului ierarh Spiridon

Pace ţie, poporul Meu, în zi de sărbătoare arhierească, tată! Pace poporului român, şi zile de sfinţi din cer mărturisitori să se coboare peste creştetul lui, duhul mărturiei, de unde vine pacea de la Dumnezeu peste el, dacă Domnul binevoieşte, dacă acest neam are în el fii bineplăcuţi Lui. Amin.

Intru în carte cuvânt şi găsesc veghe la porţi pentru venirea Mea. O, priveghează şi tu, poporul Meu, şi să fii pământ bun, ca să rodeşti, tată, căci Eu sunt Semănătorul Care seamănă peste tine cuvântul Meu ca să-l auzi şi ca să-l asculţi şi ca să aduci roade, fiule. Vouă vă este dat să ştiţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, măi fiilor, dar pentru cei din afară totul se face în pilde, ca uitându-se cu ochii să nu vadă, şi auzind cu urechile să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă şi Eu să-i tămăduiesc pe ei, aşa cum proorocii au scris. Şi iată, şi acum aşa este cu pilda sămânţei care cade din gura semănătorului peste cei de lângă cale, cărora se seamănă cuvântul, dar vine satana şi îl ia din inima lor, sau peste cei semănaţi în loc pietros, care aud degrab şi se bucură, dar neavând rădăcină ţin până la o vreme, iar când vine strâmtorare se smintesc; sau peste cei semănaţi în spini, care aud cuvântul, dar grijile îl fac neroditor în ei.

O, poporul Meu, mereu, mereu Scripturile se împlinesc pentru cei buni şi pentru cei răi, şi mulţi cred în acest cuvânt şi dintre slujitorii de biserici şi dintre ceilalţi oameni, dar slujitorii de biserici nu-l mărturisesc ca să nu-şi piardă mărirea, căci scris este: «Au iubit mărirea omenească mai mult decât mărirea lui Dumnezeu, şi uitându-se nu văd, şi auzind nu înţeleg şi nu se întorc să le iert lor multele lor păcate ca să-i tămăduiesc pe ei ca un bun ce sunt».

Omul este din lut, şi tot aşa este şi iubirea lui. O, dacă s-ar lăsa făcut de mâna Mea omul, numai aşa ar avea el parte de credinţă sfântă în lucrările lui Dumnezeu, şi iată, şi cei luminaţi odată prin darul credinţei în lucrările lui Dumnezeu, şi aceia se încearcă cu necredinţa, dar nu e necredinţă, ci e altceva. Când omul alunecă spre rele după ce umblă pe cale cu Mine, el dă atunci să se acopere cum că nu ar fi Dumnezeu pe cale cu el, şi cu aceasta îşi acoperă el alunecarea lui, şi mai este şi netemerea de Dumnezeu, căci Eu, Domnul, celui alunecos de pe cale îi iau darurile Mele şi-l las în banii lui.

O, ce mari semne cereşti au lucrat prin credinţa lor sfinţii Mei mărturisitori şi lucrători de minuni peste cei necredincioşi şi îndărătnici pentru credinţă! Ce au înţeles cei ce au văzut în vremea mărturisirii făcută pentru Dumnezeu de către arhiereul Meu Spiridon? Dacă omul nu vrea să creadă, să nu mai grăiesc Eu peste el cum că nu se împlineşte cum ar vrea el să vadă împlinirile cuvântului Meu? Dar n-am spus Eu că nu-i din lumea aceasta împărăţia Mea şi că ea este în om dacă este? Şi dacă n-o aveţi în voi, ce voiţi să vedeţi, voi, fii necredincioşi prin îndărătnicia de a nu crede cuvântul cel semănat peste voi din gura semănătorului, care iese mereu şi seamănă sămânţa sa? Vine la gura inimii voastre satana şi vă smulge cuvântul cel semănat de Mine în voi, sau şi dacă vă bucuraţi de el degrabă, voi fără de rădăcină fiind, pe loc pietros dacă staţi, sunteţi până la o vreme, iar când vine strâmtorare vă smintiţi, iar dacă sunteţi semănaţi între spini vă înghit grijile şi devine neroditoare sămânţa Mea semănată peste voi, şi iată, nu e necredinţă, ci este altceva, este ceea ce este scris în pilda semănătorului care vine să semene sămânţa sa, şi numai cei semănaţi pe pământ bun sunt cei ce ascultă cuvântul şi îl împlinesc şi rodesc. Amin.

Arhiereul Meu Spiridon se face mărturisitor din dreapta Mea, căci ziua aceasta este ziua lui de serbare între sfinţi, ziua când el a venit de pe pământ la cer, slujitor între sfinţi pentru cei credincioşi şi pentru cei necredincioşi care vor semne ca să vadă, dar cei ce vor aşa se fac şi mai îndărătnici, şi mai răstignitori pentru cei ce seamănă peste ei cuvântul lui Dumnezeu spre pocăinţa omului păcătos.

Hai, tată, hai, arhiereule mare, hai, fă-te semănător, şi binecuvântată să-ţi fie aplecarea din cer peste om, căci cei semănaţi pe pământ bun sunt cei ce ascultă cuvântul şi îl primesc şi rodesc, unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută, după cum gura Mea a proorocit acum două mii de ani când îl învăţam pe om credinţa şi darurile ei, care rodesc în cei credincioşi prin cuvântul Meu semănat peste ei. Amin, amin, amin.

– Hai, Doamne mare, hai să semănăm sămânţa cuvântului Tău, căci împlinirile lui sunt tainice pentru cei din afară, peste care totul se face în pilde, ca văzând cu ochii să nu vadă, şi auzind cu urechile să nu audă, ca nu cumva ei să se trezească şi să vină să le ierţi păcatele şi să-i tămăduieşti pe ei de ele. O, ce împliniri au putut să vadă şi să înţeleagă cei din vremea mărturiei mele pe pământ când Tu şi cu mine am săvârşit semne mari între cei adunaţi la sobor arhierei pentru soarta credinţei bisericii, Doamne? O, ce minuni pot vedea acum cei ce se uită cu ochii şi nu văd sau cei ce auzind nu aud să vină şi să-i tămăduieşti? Minunea ar fi învierea din păcat a omului, căci omul este din lut, săracul, şi nu înţelege el tainele împărăţiei cerurilor dacă tot ce face el este lut, este pământ. O, dacă Tu ai spus prin Scripturi şi prin Duhul Tău că vei veni şi vei păstori toate neamurile cu toiag de fier, şi nu se împlineşte aceasta peste om, eşti Tu neîmplinitor, sau este omul care nu Te primeşte peste el Păstor? O, dacă omul ar lucra cer pe pământ, numai atunci ar vedea împlinirea Ta cea mare cu omul, căci Tu ai zis să zică fiii bisericii Tale: „Facă-se voia Ta precum în cer, aşa şi pe pământ, Doamne”, iar dacă omul nu lucrează precum în cer pe pământ, ce vrea omul să vadă ca să creadă? Iar eu spun aşa omului:

Ce vrei, omule, să vezi ca să nu crezi? O, ca să nu crezi nu-ţi trebuie să vezi, şi faci acest păcat al necredinţei fără să vezi ceva pentru ca să-l faci, dar ca să crezi, de ce, oare, ţi-ar trebui ceva ca să vezi? O, dacă tu nu eşti pământ bun, aceasta este vina pentru care tu nu primeşti în tine cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul facerii tale din gura semănătorului care seamănă peste tine sămânţa sa. O, nu trebuie împliniri văzute ca pe pământ împlinirile pentru cei ce ar fi să creadă, ci trebuie inimă plină de temere de Dumnezeu şi apoi de dragoste pentru Dumnezeu ca să asculţi cuvântul Domnului şi să-l primeşti şi să fii roditor cu el. O, nu uita, nu uita de Domnul Care a spus că împărăţia cerurilor nu vine în chip văzut, pentru că ea nu este din lumea aceasta, ci vine tainic şi se sălăşluieşte înăuntrul omului şi îl face pe om palat al ei, la care oamenii necredincioşi din pricina faptelor lor rele nu privesc şi nu înţeleg împărăţia lui Dumnezeu în om.

O, popor hrănit de Domnul pe calea Lui cu tine! O, să nu vină satana în inima ta şi să ia cuvântul semănat în ea! O, caută să ceri la Domnul să ai rădăcină, ca nu cumva să te bucuri degrab la auzul cuvântului Lui şi să te ofileşti apoi şi să te sminteşti în vreme de strâmtorare. Dacă soarta ta te ţine între spini, vezi să nu te aplece grijile vieţii şi să se facă neroditor cuvântul Domnului în tine şi măreţia Lui apoi. Caută să-L împlineşti în tine pe Domnul Semănătorul şi rodul sămânţei Lui. O, nu te da aplecat de cele de pe pământ, care îţi pot înăbuşi grija de iubirea cea de sus! Eu am fost arhiereu mare la har, dar nu-L slăbeam pe Domnul în mine în vremea când mă îngrijeam de toate cele câte trebuiau lucrate ca să aibă biserica Domnului îngrijire. Era Domnul minunat în mine, şi tot aşa şi săvârşea prin mine semne şi minuni peste cei ce se îndoiau de dumnezeirea Lui. O, ce frumos L-a mărturisit credinţa mea pe Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt! O, ce frumos e Domnul în sfinţi pe pământ, unde dragostea Lui rabdă îndelung, plină de bunătate! Ea nu ştie de pizmă, de lăudăroşenie, de trufie, căci ea nu caută ale sale, şi de aceea ea nu se mânie şi nu socoteşte răul, ci cu mare cuviinţă se bucură de adevăr, iar de nedreptate nu, şi ea toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte şi le rabdă, şi de aceea nu piere ea. Amin. Eu spre ea vă conduc prin sămânţa mea semănată peste voi. Amin.

O, faceţi, fiilor, încă o cărticică mică şi scoateţi pe ea lucrarea dragostei, măi fiilor. Omul este lut, ca şi cele lucrate de el, dar cartea dragostei dacă el o lucrează se face palat al ei, palat al lui Dumnezeu se face omul pe pământ dacă nu-i piere dragostea. O, desfaceţi-vă unii altora încordările de suflet şi lucraţi totul ca pentru Domnul şi ca pentru voi apoi, şi veţi fi roadele dragostei, iar Domnul va străluci pe pământ tot mai aprins cu împărăţia Sa în voi şi între voi. Pace vouă! Lumea serbează cum ştie ea lumeşte Crăciunul, cel căzut de la locul lui între sărbători, dar voi serbaţi sărbătoarea mea de ridicare de pe pământ la cer. O, puneţi-mă mijlocitor între voi şi Dumnezeu, căci sfinţii sunt cuminţi, şi numai dacă sunt ceruţi în ajutor ei fac pe cele de la Domnul pentru cei care se bizuie pe Domnul şi pe sfinţii Lui în toate câte ei iubind săvârşesc în Domnul, fiilor. Amin.

Tu, Doamne, aşa ai fost şi aşa eşti şi azi şi mâine, minunat, minunat întru sfinţii Tăi şi între ei cu slava Ta. Amin. O, dă-i poporului Tău virtutea dragostei! Ea îl face pe el nepieritor aşa cum este ea şi îl face minunat când Tu eşti minunat în sfinţi, o, Doamne, şi aşa să iubească el să fie, o, Doamne, şi aşa să stea el mereu, mereu înaintea Ta. Amin, amin, amin.

– Aşa, poporul Meu să fii, aşa, tată, precum sfinţii Mei îţi hărăzesc ţie să fii înaintea Mea! O, dulce a fost în ziua aceasta învăţătura Mea şi a arhiereului Meu Spiridon, numai să se lipească ea, căci dulce la dulce se lipeşte, tată. Amin.

Pace neamului român! Şi mereu voi rosti pace peste el, căci voiesc să Mă fac Cel minunat în mijlocul lui. Dragostea Mea rabdă îndelung şi este plină de bunătate şi de aceea nu piere ea. Aşa să trăieşti tu în mijlocul neamului român, poporul Meu, şi să fii sămânţa cea semănată de Mine în ţarina lui, şi din loc în loc să cazi pe pământ bun şi să rodeşti şi să-Mi aduci Mie spice, tată, iar Eu îţi voi da plata şi-ţi voi da mereu, mereu venirea Mea, căci ea, numai ea te ţine pe tine în viaţă în vremea aceasta grea şi plină de ispite şi de păcatul necredinţei, şi după ea Eu îţi voi da bucuria şi minunea ei, tată, Eu, Cel minunat întru sfinţii Mei şi între ei, poporul Meu. Amin, amin, amin.

25-12-2008