Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfintei Virginia‚ trâmbiţa lui Dumnezeu



Mă las cuvânt de sărbătoare în mijlocul poporului Meu, şi din dreapta Tatălui Savaot binecuvintez această zi de amintire, când Eu, Domnul Iisus Hristos, Mi-am ridicat trâmbiţa la cer după lunga ei suferinţă pe calea Mea cu ea, pe calea ei cu poporul cel hrănit douăzeci şi cinci de ani cu glasul cuvântului gurii Mele, păstorindu-l pe el împotriva vieţii cea cu păcat şi îndemnându-l la sfinţenie şi la veghe mare pentru împăcarea lui cu Tatăl ca să-Mi rămână poporul pe calea cea mântuitoare şi să nu piară el din cartea Mea cu el, de la masa învăţăturii Mele, ci să dea rod învăţătura Mea de peste el, căci Eu i-am fost Păstor cu milă timp de douăzeci şi cinci de ani, iar trâmbiţa Mea Verginica, la fel, şi numai în dureri şi în temeri am petrecut cu ea în mijlocul poporului Meu. Am stat sălăşluit în trupul ei douăzeci şi cinci de ani cu lucrarea Mea de cuvânt pe pământ, şi a fost ea purtătoare de Dumnezeu. Plăpândă cum era, se purta cu duhul blândeţii între ea şi poporul care venea la masa cuvântului Meu în vreme de prigoană pentru lucrarea Mea cu ea, căci diavolul Mi-a prigonit mereu lucrarea Mea de cuvânt prin cei în care el lucra ca să nu-şi piardă biruinţa asupra omului cel credincios Mie pe pământ.

O, poporul Meu, se uită sfinţii la Mine şi la grăirea Mea de azi în zi de pomenire a trâmbiţei Mele, şi o cuprind sfinţii pe ea în duhul iubirii cereşti şi al mângâierii cea fără de sfârşit, dar nemângâierea de la cei rămaşi în urma ei îi taie pacea odihnei, căci fiecare sfânt când merge la cer ia cu el rodul bucuriei trudei lui, adusă Mie pentru suflete răscumpărate din păcat şi aşezate pe calea vieţii veşnice. Ea când a ajuns lângă Mine, plângând de mila poporului ei firav cu sfinţenia, cu lacrimi Îmi cerea mereu să nu-i las poporul să tragă spre lume, spre calea morţii, căci duhul lumii este moartea Mea în om, depărtarea de Dumnezeu a omului este lumea şi duhul ei.

O, mare Mi-a fost lucrarea prin această trâmbiţă prin care am sunat douăzeci şi cinci de ani pe pământ! Şaptezeci de ani a fost să strig din trâmbiţele cele de apoi în mijlocul neamului român, unde satana şi-a jucat cartea lui cea de la sfârşit când a văzut că Eu, Domnul, am de la Tatăl pământul român de ţară a întoarcerii Mele şi de trâmbiţare a Mea prin trâmbiţele cele de apoi, cele de dinaintea venirii Mele cu cartea judecăţii, cartea Mielului, şi în ea cuvântul gurii Mele, cuvântul Meu de azi, cu care am stat şi stau împotriva păcatului din om şi dintre om şi om, căci Eu această lucrare am de la Tatăl Savaot încă de la facerea lumii, a văzutelor şi a nevăzutelor lui Dumnezeu.

Este scris în Scripturi despre cele şapte trâmbiţe din care Dumnezeu sună la sfârşit de timp, şi am ridicat pe pământul român glasul lor vreme de şaptezeci de ani, şi am început cu templul sfânt, precum este scris să fie, şi glas mare din templu s-a auzit şi a strigat oamenii la pocăinţă, căci fiara roşie i-a însemnat pe ai ei în toată vremea, iar Eu, Domnul, am dat luptă cu ea mereu prin îngeri vestitori pe pământ, şi război mare am dat mereu, căci fiara şi proorocul mincinos şi i-au însemnat pe ai lor mereu şi au stricat credinţa şi învăţătura cea sfântă şi au stat în război cu sfinţii Mei, hulindu-i pe ei şi pe Dumnezeu, precum este scris, dar râul Meu de cuvânt s-a vărsat apoi peste pământ în vremea trâmbiţei Mele Verginica şi M-am ridicat Eu, Domnul, împotriva minciunii cea cu faţă de Dumnezeu şi Mi-am pregătit mers biruitor peste pământ cu glasul Meu de cuvânt, şi atunci fiara roşie a vărsat din gura ei trei duhuri demoniceşti peste împăraţii lumii ca să-i ridice la război şi ca să-i strângă pentru ziua luptei lor cu Mine, precum este scris despre satana care se luptă cu Dumnezeu, ca să fie biruit şi judecat şi descoperit apoi cu lucrarea sa ascunsă, cu care a dat să înşele neamurile de pe pământ. Eu însă în curând sfârşesc biruitor şi voi grăi apoi: «Sfârşitu-s-a!», căci aşa este scris despre Mielul lui Dumnezeu, biruitor peste fiara roşie acum, la sfârşit de timp, fiara care a avut stăpânire peste împăraţii pământului şi peste Babilonul lor, şi despre care este scris să cadă cu zgomot odată cu trâmbiţarea Mea peste pământ, Cel de-al şaptelea înger Care sună judecata, Domnul Iisus Hristos, Mielul Tatălui Savaot. Amin.

O, poporul Meu de azi, am sunat din a şasea trâmbiţă înainte ca Eu să-Mi deschid cartea Mea cu tine pe pământ, şi am sunat douăzeci şi cinci de ani şi Mi-am gătit calea cu care am ieşit, tată, şi cu tine am ieşit, după cum este scris să fie pregătită calea împărăţiei Mele şi a fiilor ei, şi cu care Eu să dau lupta cu împăraţii lumii, adunându-i într-un gând prin gândul lor la război cu Mine ca să-i biruiesc pe ei prin glasul gurii Mele, slobozit din văzduh peste pământ, şi din templul cerului să strig: «Sfârşitu-s-a!», şi apoi să arăt cerului lucrarea prin care am biruit pe satana, şarpele cel de demult.

O, poporul Meu, când fiara roşie şi-a pus numele pe acest pământ român şi s-a aşezat în luptă cu Mine, Eu, Domnul, Mi-am trezit rând pe rând trâmbiţele Mele cele de apoi şi am sunat peste oameni să se pocăiască, şi odată cu lucrarea fiarei am strigat şi Eu împotriva ei şi a minciunii ei, şi am început să strig din uşa templului sfânt, trezind duhul slujitorului Meu Iosif, şi el a strigat şi a trezit pe mulţi ca să cânte cântarea cea de biruinţă a Mielului, şi atunci am început lupta cu fiara roşie, tată. Şi iară, şi iară am tot strigat apoi prin celelalte trâmbiţe, şi am strigat apoi din trâmbiţa a şasea, din Verginica Mea, şi am vărsat peste pământ râul cuvântului Meu, prin care Mi-am pregătit calea împărăţiei Mele, şi apoi am venit Eu şi am deschis cartea Mea, cartea judecăţii făpturii, şi tainic am lucrat, şi în mijlocul tău am lucrat şi lucrez după Scripturi, şi altfel nu, tată.

O, Mi-a fost mereu slab poporul cu care am stat la masă de cuvânt în tot acest timp ceresc pe pământ, dar Eu Mi-am pregătit calea Mea cea de azi, şi iată, merg, şi mergând cuvintez şi împlinesc, şi înţelepciunea omului nu-Mi va mai sta mult împotrivă, fiindcă Eu sunt Cuvântul Tatălui, şi este scris să biruiesc prin cuvânt.

Iată zvârcolirea fiarei aflate în agonie în zilele Mele cu tine, poporul Meu de azi! Mi-e tot cerul în veghe pentru biruinţa Mea asupra ei şi pentru biruinţa ta, căci tu eşti cel credincios şi te-am pecetluit cu pecetea pentru cei credincioşi, dar ai grijă mare de credinţa ta, şi mereu ţi-am spus aşa, căci afară e vremea lepădării de credinţă, poporul Meu, şi iată, biserica cea de afară s-a înveşmântat toată în roşu şi a făcut legământ cu fiara şi nu mai este acum biserică pe pământ, căci s-a umplut de cei ucişi ai ei, fiindcă a dat stăpânirea ei fiarei şi n-a vegheat când Eu am strigat de pe tronul cuvântului Meu peste ea pentru trezirea ei înaintea Mirelui Care vine.

O, avem de biruit cu arme cereşti duhul lumii, poporul Meu. Post şi rugăciune vie avem de aşezat între rău şi bine, căci avem de adunat în Duhul Meu pe cei credincioşi şi sfinţi cu credinţa, şi apoi să le arătăm lor calea sfinţeniei, calea Mea cu omul, mersul Meu peste pământ prin cei credincioşi şi sfinţi şi să-i fac pe ei fii ai Tatălui Meu. Lucrarea Mea cu tine este tainică şi n-o pricep pe ea cei semeţi, dar cei smeriţi cu inima şi credincioşi pentru Mine aceia o pricep şi o vor pricepe tot mai mult, căci scris este că înţelepciunea va creşte şi va da peste margini şi mulţi se vor lămuri şi se vor ridica şi, iarăşi, mulţi vor rămâne în neînţelepciune şi nu vor avea cum să înţeleagă lucrarea Mea de azi cu tine pe pământ. Eu însă o lucrez tainic şi o împlinesc filă cu filă şi te am pe tine credincios şi lucrez prin credinţa ta, prin puterea ta, căci totul este Mie cu putinţă prin cei credincioşi, şi numai aşa am lucrat încă de la începutul omului pe pământ, şi tainică Mi-a fost mereu lucrarea, ca s-o pot împlini pe ea.

O, stau în sfat cu tine despre lucrarea Mea cu tine, despre trâmbiţarea Mea cea de şaptezeci de ani şi despre războiul pe care l-am dat şi îl dau cu satana ca să fiu Eu Mieluţul Cel biruitor, iar cei din cer aud şi văd Scripturi împlinite pentru sfârşit de timp, şi se bucură de biruinţa Mea sfinţii şi îngerii, poporul Meu. Mi-a lăsat Mie în ziua aceasta cuvântul cel mult trâmbiţa Mea, iar acum grăieşte ea cu tine şi te întăreşte la veghe. O, priveghează, priveghează pentru lucrarea Mea cu tine, poporul Meu, căci tu eşti mic, dar Eu sunt mare cu tine pe pământ. Ascultă tu acum glasul trâmbiţei Mele peste tine şi nu slăbi în veghe, tată, ci cântă, cântă cântarea cea de biruinţă, căci cerul stă să te asculte şi să se bucure de Mine şi de tine, şi să-şi adune mângâiere cerul, poporul Meu. Amin.

– Sun, Doamne, din trâmbiţă şi grăiesc poporului să asculte de grăirea Ta cu el, spre bucuria Ta şi a mea şi a sfinţilor Tăi, iar eu în ziua mea de serbare între sfinţi îmi îndemn poporul să se îmbrace în mare sfinţenie din zi în zi mai mult, căci Tu ai de biruit cu sfinţii pe pământ pentru sfinţii din cer, care aşteaptă cu dor şi cu durere răscumpărarea sângelui lor, dat pentru credinţa în Tine a omului de pe pământ şi pentru dragostea lor de Tine, Doamne.

O, popor de la izvor, trezeşte tu veghea şi credinţa în toţi cei care au fost la masa cuvântului lui Dumnezeu în vremea acestei lucrări; trezeşte-i şi pe cei ce au plecat de pe pământ, şi pe cei ce mai sunt şi spune-le să se aşeze în veghe şi în sfinţenie, ca să fie biruinţă bună şi pentru ei, căci fiecare îşi pregăteşte hăinuţa sa pentru masa cea de nuntă a Mirelui Hristos, Mirele neamului român, Care Îşi are întinsă masa nunţii acum pe vatra acestui neam ca să vină la ea meseni credincioşi şi sfinţi şi care să biruiască pentru Mielul Tatălui şi cu El, spre mântuirea lor cea de la El.

O, fiilor, fiţi oi cu păstor, fiţi oi şi păstor, şi nu fiţi altfel, căci eu mi-am pus viaţa spre jertfă în toată vremea pe pământ ca să fie aşa poporul Domnului. Scrieţi şi învăţaţi lucrarea oilor cu păstor, lucrarea oilor şi a păstorului, că la voi trebuie să se vadă lucrarea aceasta. Unde nu este păstor nu sunt nici oi, şi unde nu sunt oi nu este nici păstor, şi aşa este peste tot pe pământ; nu sunt oi că nu este păstor de oi, şi nu este păstor că nu sunt oi, fiindcă aceasta e o taină sfântă şi mare, şi vine din cer ea şi se vede pe pământ, iar oamenii nu iubesc să fie oi şi nu iubesc să fie păstori, şi altceva fac oamenii şi nu dau să audă din cer pe Domnul, Care îi cheamă spre învăţătură din cer pe ei, şi iată, cine nu învaţă nu ştie şi nu face.

Minune a Sa te are Domnul pe pământ între oameni acum, poporule iubit, şi altceva nu mai are Domnul pe pământ acum, ci are satana împărăţie mare în om şi peste tot pe pământ, dar împărăţia lui Dumnezeu este cu putere şi este cu cei credincioşi şi nu poate nimeni s-o biruiască pe ea, căci ea este cea nevăzută, şi de aceea este. Fiţi împărăţia lui Dumnezeu fiecare din voi, că numai ea va mai rămâne pe pământ, numai Dumnezeu, iar tot ce nu e pe pământ locaş al Său, toate vor arde câte nu sunt cu El.

Aveţi grijă cu cei ce vin să se alipească tainei Domnului cu voi. Învăţaţi-i pe fiecare că este o taină pe pământ cel ce are în el împărăţia lui Dumnezeu. Învăţaţi-i că aurul amestecat în noroi nu mai are nume, nu mai are preţ. Învăţaţi-i pe ei să se păstreze taină, să se păstreze în Dumnezeu cel ce iubeşte să fie cu Domnul pe pământ, şi daţi-le putere să creadă aceasta, că iată, eu le dau. Îngerul Rafael a fost o taină în călătoria lui cu cel credincios, iar această lucrare trebuie ştiută că este între pământ şi cer cu cei credincioşi, chiar dacă vrea, chiar dacă nu vrea omul, căci tainele lui Dumnezeu pe pământ sunt îngeri cu trup şi fără trup, iar îngerii sunt taine şi slujesc trupurilor celor credincioşi şi duhurilor lor locuitoare în trupuri.

O, nu uitaţi vorbirile sfinte şi pline de taină între voi, căci îngerii tainelor cereşti vă slujesc vouă atunci, şi nu uitaţi să iubiţi lucrarea bisericii cea cu sobor, şi numai aşa să lucraţi, numai cu îngerii, şi nimic, nimic să nu aveţi care să nu poată fi mărturisit din voi bisericeşte, iar faptele întunericului să le pedepsiţi cu tot cu întunericul lor, ca pe lucrarea diavolului care nu iubeşte lumina, ascunzându-se de ea.

Fiţi cerul Domnului pe pământ, unde nimic nu este decât lumină. Învăţaţi această nouă împărăţie, împărăţia luminii, căci cei ce nu iubesc să fie aşa, aceia vor plânge din pricina întunericului lor, căci cele ascunse sunt rele pentru aceasta, iar cele în lumină ţinute sunt ale celor curaţi, curaţi în ei şi între ei unii pentru alţii, iar făţărnicia îi dovedeşte pe cei ce o lucrează pe ea. Aşa îmi învăţ eu poporul în ziua mea de serbare, iar ca să lucreze el lucrarea luminii, să ştie fiecare că ea se face cuvânt, şi numai aşa lumina este lumină. Cuvântul tău este lumina ta, fiule, iar dacă ea nu este cuvânt, nu este lumină. Cuvântul cel despre tine mereu în gura ta, despre lumina aceasta grăiesc eu ţie, despre lumina ta, iar lumina Domnului este cea care îi învederează pe toţi şi pe toate câte sunt şi se fac.

O, cuvântul meu este cu durere în el, căci eu văd din cer şi îl îndemn pe fiecare fiu să se facă cuvântul său pentru taina inimii curate între frate şi frate, pentru duhul credincioşiei dintre voi, fii ai cuvântului sfânt. O, Domnul Se face cuvântul Său, şi aşa Se arată El vouă. Faceţi şi voi ca El şi ca lucrarea Sa, fiţi asemenea Lui cu lucrarea voastră, căci Domnul este Cel Care grăieşte cuvântul Său, şi de aceea este, şi Se arată că este şi ce este El. Cel ce cuvintează, acela este, iar cel ce nu cuvintează este ascuns în însuşi trupul lui. O, feriţi-vă de cele ce dau să se ascundă în voi şi între voi şi voi şi vegheaţi pentru lumina a toate şi pentru toată lucrarea ei, căci aşa sunt pe pământ cei ce sunt fiii lui Dumnezeu şi în toată lumina stau ei. Amin.

O, staţi descoperiţi cu cele din voi, căci cei ce au haină peste haină vor fi vădiţi şi nu vor putea să se învelească. Aşa să-i învăţaţi voi pe cei ce vin să se înfăţişeze Domnului cu mersul lor pe calea aceasta a mea cu voi. Aveţi grijă, fiilor, să nu aibă ei haină peste haină, ci să aleagă ei lumina, şi ea să le fie hăinuţa pe calea lor cu Domnul pe pământ. Îi povăţuiesc să înveţe lucrarea oilor cu păstor, căci oile fără toiag peste ele cad în calea lupilor, şi altă soartă nu au, iar lupii au haină peste haină şi nu se dau să fie cunoscuţi.

O, peste puţin timp trebuie să puneţi masă de pomenire pentru păstorul Daniel şi se va strânge poporul la masă, fiilor de la izvor, şi Domnul îi va da lui din lumina învăţăturii cea pentru fii, iar oricâţi se vor fii, aceia să înveţe lucrarea de fiu, căci pe pământ vine împărăţia luminii, fiilor.

O, Doamne, Tu eşti cuvânt, şi de aceea eşti Cel ce este. Ce este, Doamne, cel ce nu se face cuvântul său? O, ce este acela? Împărăţia Ta cea cu lumină învaţă-i pe cei ce vor să fie fii, Doamne, şi aşa vor fi ei asemenea Ţie apoi. Amin.

– O, Verginico, o, trâmbiţa Mea, cuvânt de taină ai grăit tu poporului tău. E mare durerea celor din cer, căci cei din cer văd. O, tată, se va strânge poporul la masă de cuvânt pentru pomenirea păstorului Daniel şi îl voi îmbrăţişa în cuvânt pe poporul cel adunat. Cuvântul Meu se zbate să-i înveţe calea luminii pe toţi cei ce aud glasul Meu spre mântuirea lor şi a multora, dar cei ce nu se fac lumină din ei, aceia nu ştiu cum se face lor mântuirea.

O, poporul Meu, cuvântul Meu este lumina Mea, lumina cea din Mine. Când tu te faci cuvântul tău, atunci şi tu eşti lumina cea din tine, omul tău cel dinăuntru, care iese ca să fie văzut cu cele din el. Cel ce lucrează aşa este cel ce se vede, iar cel ce nu lucrează aşa nu voieşte să fie văzut.

Să înţeleagă toţi taina cerului cu omul şi să înveţe omul să fie şi să se dea cerului pe pământ, că mare este taina sfinţilor în însuşi trupul lor şi în afara trupului lor, şi ei sunt puterea cea văzută a Domnului în ei din pricina luminii lor, şi fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu şi nu se vor teme de cele din ei înaintea Sa, ci vor fi cei fericiţi, cei fericiţi, poporul Meu. Amin, amin, amin.

14-12-2009