Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Botezului Domnului (Boboteaza)



Glasul Meu se face cuvânt şi praznic de Bobotează şi intru în cartea Mea cu poporul Meu de azi, carte care mărturiseşte că Eu, Domnul Iisus Hristos, aşez în vremea aceasta cuvânt între Mine şi om, glasul care se aude din cer şi până în morminte, precum este scris în Scripturi, iar îngerii venirii Mele Îmi slujesc şi se fac pod între cer şi pământ, de sus în jos peste văzduh, şi nori de îngeri Mă poartă deasupra poporului Meu când Eu grăiesc lui cuvântul Meu de azi. Amin.

Cei ce-şi iubesc mărirea lor pe pământ nu iubesc venirea Mea şi stau împotriva ei cu îndărătnicie, şi în toate vremile au împlinit aşa cei fără de Dumnezeu peste ei. Eu însă am fost şi sunt trimis de Tatăl pe pământ, mai întâi prin prooroci şi prin vedenii, şi apoi Eu Însumi, prin naşterea Mea din mamă Fecioară şi M-am sălăşluit cu oamenii şi am fost Dumnezeul lor, iar dacă cei îndărătnici Mi-au răstignit trupul pe cruce şi M-au pus în mormânt, M-am ridicat biruitor peste moarte, ca un Dumnezeu, şi iar M-am aşezat lângă Tatăl, de-a dreapta Lui, şi iată-Mă iarăşi pe pământ acum, învăluit în cuvânt de slavă, căci ucenicii Mei au proorocit din Duhul Meu şi au lăsat scris că iarăşi va să vin cu slavă să judec viii şi morţii, căci Eu sunt fără de sfârşit, ca şi împărăţia Mea în cer şi pe pământ. Amin.

E zi de praznic de Bobotează şi Mă vestesc botezător peste ape şi peste cei ce iubesc venirea Mea cea de azi, adunându-se lângă izvorul Meu de cuvânt la sărbătoare. Binecuvântare peste masa cerească de azi rostesc Eu, Domnul, şi peste apele din fântânile curţilor Domnului, ca să se reverse din ape în ape cu putere de cuvânt şi cu duh de înnoire a lumii din loc în loc, că Eu am aici comoara Mea cea scumpă din ţarina neamului român şi o păstrez Mie mărturie şi o preţuiesc cu ocrotirea Mea şi Mă slăvesc în ea peste pământ cu slava cuvântului Meu, că a venit vremea. Amin.

Se binecuvintează şi se sfinţesc înnoit, cu puterea, cu lucrarea şi cu pogorârea Duhului Sfânt apele din fântânile curţilor Mele cu poporul Meu cel din mijlocul neamului român. Amin.

Cei ce vin şi cei ce nu vin la apa acestor izvoare iau din ele vrând-nevrând, căci îngerii bobotezei poartă din ape în ape apele de aici, iar Eu pun pe poporul cuvântului Meu să stropească pe unde trece cu apa aceasta, care alungă demonii şi toate duhurile rele, care se cutremură şi se clatină de peste tot pe unde cad picături din apa aceasta, apa izvoarelor curţilor Mele de azi.

Luaţi şi turnaţi în fântânile Mele cu voi apă atinsă de Duhul Sfânt, de îngerii apelor şi de mânuţele voastre sfinţitoare prin cuvânt rostit peste ape, voi, slujitori ai tainelor Mele pentru cei credincioşi, căci apele de aici sunt luate de îngeri şi turnate în apele mari, spre mărturia lucrărilor Mele cu voi pentru curăţirea şi sfinţirea pământului, pentru toate tainele Mele lucrătoare pe pământ, căci pământul este împărăţia Mea, aşternut picioarelor Mele, taină mare, de care omul uită şi tot uită, dar nu uit Eu, şi nici îngerii Mei, şi nici sfinţii Mei, oştirile cu care Mă port din loc în loc între cer şi pământ Împărat a toate câte sunt. Amin.

Pace ţie, poporul Meu de la izvorul Meu de cuvânt! Şi iată, iar şi iar Mi-ai gătit sărbătoare şi popas ca să stau la masă de cuvânt cu cei adunaţi la izvor, la praznic de Bobotează, fiule.

O, pace vouă, pace celor ce v-aţi strâns lângă Mine în zi de praznic sfânt! E frig, e zăpadă, e drumul greu, dar voi aţi venit şi sunteţi aici, căci dorul v-a fost cale, v-a fost înger şi v-a purtat la întâlnirea Mea cu voi. Pace vouă! Mângâiere vouă de la Dumnezeu! O, mulţumiţi Domnului cu lacrimi mii pentru darul credinţei în venirea Mea cuvânt pe pământ aici şi acum, în cetatea cuvântului Meu, căci dacă Eu, Domnul, nu v-aş fi dăruit acest dar, cine vi l-ar fi dat? Vegheaţi cu veghe sfântă şi păziţi cu grijă mare acest dar şi păziţi-vă de cei ce ar da să vi-l răpună, căci credinţa voastră în acest cuvânt are mulţi, mulţi duşmani, şi nu uitaţi vestea Mea cea de acum două mii de ani când Eu am spus că duşmanii omului sunt casnicii lui, şi de acolo începe, de aproape de voi începe numărul duşmanilor credinţei voastre, iar duhul cel potrivnic Mie şi omului credincios Mie ştie ce să atace în om, şi atacă credinţa între Mine şi om, unirea Mea cu omul, legătura cea tainică între Mine şi el, duhul iubirii, care leagă pe om de Dumnezeu cu putere de nedespărţit. O, acolo unde se iveşte despărţirea, acolo au pătruns duşmanii, şi de aceea Eu vă povăţuiesc să vegheaţi acest dar, credinţa în venirea Mea cuvânt pe pământ pentru dragostea dintre Mine şi om, pentru nedespărţirea lui de Mine şi pentru plata cea de după ea, la capătul nădejdii, care se înfăptuieşte prin credinţă. Amin.

E praznic de Bobotează şi vă învăţ cu putere, fiilor, aşa cum Îmi învăţam ucenicii acum două mii de ani toate cele despre Mine şi despre ei cu Mine. O, la această şcoală trebuie învăţătură mereu, că n-a fost timp de examen când aţi bătut ca să veniţi şi ca să fiţi ai Mei. Pe pământ când intri în şcoală îţi trebuie examen, şi nu intri la şcoală dacă nu eşti găsit pe potriva legilor şcolii, iar dacă intri pentru că ai ştiut la examen, trebuie apoi să înveţi ca să iei ştiinţă şi ca să poţi rămâne în şcoală şi ca să ieşi apoi om învăţat, destoinic să înveţi pe alţii, ca unul care ai avut putere să înveţi şi să ştii şi să împarţi apoi tot ce ai deprins prin lucrare cu învăţător.

O, n-a fost timp de examen când aţi bătut să-Mi fiţi fii, şi iubirea Mea v-a deschis. Vegheaţi, dar, să nu vi se şubrezească iubirea! Vegheaţi pentru darul credinţei, fiilor! Fiţi mai tari decât cei care nu vă înţeleg! Fiţi tari cu credinţa, căci pentru ea vă pune notă şi Dumnezeu şi satana. Ea este lucrarea la care aţi fost chemaţi, şi prin ea veţi avea pe Domnul şi veţi rămâne cu El şi pentru El întru toate câte vă încearcă pe voi în iubire. Amin.

Vă învăţ încă în ziua aceasta pe voi, cei adunaţi la izvor, vă învăţ cum să credeţi în Mine şi în venirea Mea de azi cuvânt pe pământ la voi şi pentru voi, cei credincioşi. Luaţi pildă de la cei credincioşi şi de la cei necredincioşi şi priviţi la ei cum le-a fost rodul, bun sau rău, veşnic sau trecător. Adam, omul cel zidit de mâna Mea din pământ şi din suflet viu, Mi-a părăsit învăţătura, M-a părăsit, şi M-a duşmănit apoi, dar Avraam M-a cunoscut prin credinţă, căci am ieşit în calea lui prin Melchisedec cu pâine şi cu vin şi i-am dat darul credinţei şi multă binecuvântare pentru acest dar i-am dat prin tainicul Meu preot, care şi-a jertfit tot neamul său şi pământul neamului său pentru credinţa lui în Mine, pentru ca să fie el al Meu apoi, şi a fost. Luaţi învăţătură mare, căci Eu, Domnul, nu M-am folosit niciodată de mai-marii vremii Mele cu omul ca să-Mi sădesc pe cei credincioşi din timp în timp pe pământ, ci M-am folosit de tainele Mele de nepătruns şi am dat pentru ele credinţă omului, şi aşa am păşit în timp cu toate cele proorocite ca să fie, şi au fost apoi, căci M-a proorocit Moise şi David şi toţi proorocii, cărora le-am dat darul credinţei în tainele Mele de nepătruns de mintea omului mărginit, şi nu le-am dat pe ele să fie ştiute, şi le-am păstrat pecetluite între Mine şi cei credincioşi şi cuminţi cu mintea, şi aşa M-am împlinit Eu prin cuvântul lui Avraam şi al lui Moise şi al lui David şi al profeţilor toţi, căci sunt Cel ce sunt, şi n-am cerut voie omului mare cu statul când M-am împlinit pe pământ cu lucrările Mele. O, aşa Mi-am întocmit şi Mi-am purtat şi lucrarea cuvântului Meu cel de azi şi a purtătorilor ei, şi am lucrat tainic, după rânduiala lui Melchisedec, după cum am lucrat cu el şi cu Avraam apoi şi cu toţi cei credincioşi, şi care au însemnat şi înseamnă ei istoria Mea pe pământ, purtătorii tainelor Mele între oameni. Îmi trebuie doar om credincios ca să merg, căci cel credincios este găsit de Mine cu inimă curată, şi aceluia i-am dat darul credinţei şi l-am ajutat să-l poarte. Când Eu îi aleg pe-ai Mei pentru Mine, Eu am de răbdat mult, căci omul e înconjurat de-ai lui şi de oameni fel de fel, iar până rămân Eu cu bobul cel curat în mână e multă lucrarea vânturatului plevei, e mult de suferit şi de răbdat, şi suferă Domnul pe pământ de la omul necredincios şi trufaş până ce-Şi alege pe-ai Săi dintre aceştia, şi am spus cuvânt mare acum două mii de ani pentru cei credincioşi, şi aşa am spus: «Cine nu lasă pentru numele Meu părinţi şi fraţi, soţie şi copii, rude şi prieteni, averi şi ranguri şi pe sine însuşi apoi ca să poată să fie al Meu cu totul, unul ca acela nu poate pentru Mine, nu poate să-Mi fie ucenic şi credincios fără de întoarcere». Eu însă îl ajut pe cel cu inima curată şi rabd şi sufăr cu durere aşteptând până ce biruiesc piedici fel de fel din calea celui ce vine venind la Mine, vine cu dor, şi dorul îi este înger curăţitor de cale pe calea lui cu Mine.

O, cum să vă învăţ mai dulce pentru darul credinţei? Veţi auzi că nu e bună calea aceasta şi credinţa pentru ea, dar veţi auzi de la duşmanii voştri, nu de la prieteni, tată, şi nimeni nu-ţi poate fi prieten când îţi răpune puterea, darul credinţei, şi acela te duşmăneşte şi îţi este duşman apoi. O, mulţumiţi Tatălui Meu pentru darul credinţei, fiilor, şi fiţi ca Avraam, care nu s-a îndoit când i s-a încercat credincioşia, ci a stat pe picioarele lui. Amin.

În zi de praznic sfânt vă învăţ pe voi, cei strânşi lângă Mine la masă de cuvânt, vă învăţ, fiilor, puterea botezului, darul credinţei, cu care Eu voiesc să fiţi voi botezaţi. Botezul în credinţă e mare, fiilor, şi vai celui ce pierde sau îşi vinde această cămaşă de botez! Priviţi pe David, care prin credinţă vedea departe, peste timp, şi Mă vedea pe Mine preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec, prin care Tatăl a lucrat, şi a zis David: «Zis-a Domnul Domnului meu: Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec!». O, şi poporul Meu de azi a fost văzut peste timp de către prooroci, dar proorocia este numai pentru cei credincioşi, şi numai prin ei poate Dumnezeu să Se împlinească pe pământ cu împărăţia Sa între oameni, înăuntrul lor fiind ea şi lucrând împărăţia ei şi tainele ei, care se împlinesc, aşa cum şi cu Mine s-au împlinit cele tainic rostite de Tatăl prin prooroci. Aşa Mi-am întocmit Eu lucrarea Mea de azi şi pe poporul ei şi am din ea şi martori în cer, şi am şi pe pământ, şi am, căci sunt Învăţător cu putere de cuvânt şi Mi-i culeg pe cei credincioşi până la sfârşitul tot prin ei, iar cu cei necredincioşi nu pot nimic, căci în vremea încercării ei se leapădă, spre ruşinarea lor.

Vă dau, în duh de Bobotează grăiesc cu voi tainele sfinte şi vă dau putere să credeţi în ele ca Avraam şi ca Moise şi ca David şi vă învăţ cum să aveţi credinţă şi s-o păstraţi apoi comoară scumpă şi nejefuită de vrăjmaşii care încep cu casnicii voştri. După necredinţa lor îi veţi cunoaşte pe ei vrăjmaşi ai voştri, căci cei ce cred, sunt cei binecuvântaţi, sunt cei botezaţi în botezul credinţei, naşterea cea de sus a omului. Amin.

Ia şi tu, neam român, ia şi tu, ţara Mea de azi, căci sunt Învăţător din cer în mijlocul tău şi-ţi veghez paşii şi te caut cu iubire ca să-Mi deschizi şi ca să intru la tine cu povaţa Mea, cu noua Mea vestire şi împlinire, tată. O, cum să fac cu tine ca să te îmbrac în hăinuţă din cer, în darul credinţei sfinte, cămaşa naşterii de sus, ţara Mea de azi? O, cât te aştept! Am să-ţi dau trezire mare şi-am să te ajut să Mă cunoşti în acest cuvânt, căci Eu te iubesc pentru părinţi şi le ascult lor ruga cea pentru tine înaintea Mea pentru credinţa ta, şi va fi să crezi în cuvântul Meu de azi, şi prin care Eu atât de dulce te chem sub viţa şi sub smochinul Meu, că tu nu mai ai hrană şi nu-ţi mai dă nimeni de la Mine ca să ai şi ca să trăieşti. O, pace ţie! Îţi spun aşa ca să fie aşa, şi-ţi voi da ţie, şi tu vei lua, şi apoi vei avea. Amin.

V-am iubit cu iubire fără seamăn în zi de praznic de Bobotează. V-am învăţat pe voi cel mai mare dar: darul credinţei sfinte în venirea Mea de azi cuvânt pe pământ. Nu sunteţi datori cu nimic pentru ce vă dau. Sunt Eu dator să vă învăţ şi putere să vă dau să credeţi, căci Tatăl M-a trimis să împlinesc aceasta şi să-i chem şi să-i adun întru credinţă tare pe cei ce sunt şi vor fi. Nu uitaţi că duhul lumii este potrivnic vouă pentru învăţătura Mea cea de sus pentru voi. Acest duh ţine omul la întuneric şi îl umple de dor pentru cele ce trec şi îi face cu ochiul spre ele, căci este duh amăgitor.

Să Se coboare Duhul Sfânt peste voi din ape, căci astăzi L-am pus pe El în izvoarele Mele de aici! Fiţi numai credinţă pentru tot cuvântul Meu cel rostit vouă, şi din el naşteţi-vă de sus iubire şi daţi-vă Mie cu ea, căci iubirea care nu se dă Mie trece, dar voi strângeţi-vă în Mine şi veţi avea, şi nimic nu se va pierde din cele ce la Mine adunaţi. Vă mângâi fruntea, şi prin ea duhul vi-l mângâi, că aţi trudit de aţi venit şi am petrecut cu voi aici, sub cerul Meu de îngeri; aici, unde Mă strâng cu sfinţii şi cu îngerii în zile de praznic ceresc pe pământ.

Fiţi mângâierea Mea! Vă arăt Tatălui şi spun: aceştia sunt ai Mei iubiţi, întru care Eu binevoiesc, aşa cum Tu, Tată, binevoieşti întru Mine. Amin. Şi spune Tatăl: Acesta este Fiul Meu iubit, întru Care bine am voit, iar voi sunteţi ai Lui, şi întru voi Eu, Tatăl, şi El, Fiul Meu iubit, binevoim acum, în acest timp. Amin, amin, amin.

19-01-2010