A doua venire a Domnului

... M-am pogorât din cer pe pământ, dar dacă vreţi să vă vorbesc, îmblânziţi inimile voastre. Privesc şi văd că vi s-au împietrit. Nu este lăutar să vă cânte, nu este. De aţi venit pentru aşa ceva, nu este, dar dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi vedea odată, căci cum M-am pogorât odată în trup, să vindec trupurile, tot aşa M-am pogorât acum, în Duh, să vindec sufletele. Fiilor, n-am venit să dau cu toiagul, ci am venit să vindec suflete bolnave. Azi vă vorbesc blând, în duh, dar mâine vin şi am să vorbesc în tunete şi trăsnete, de se va cutremura pământul.

Când era Domnul Iisus Hristos în Iordan, a vorbit Tatăl. A vorbit Domnul Iisus Hristos trei ani şi jumătate. Azi vorbeşte Duhul Sfânt, şi după Duhul Sfânt nimeni nu mai vine să vorbească, şi va vorbi lumina pentru lumină şi întunericul pentru întuneric.

... Eu sunt Fiul lui Dumnezeu. Amin. Am venit din cerul sfânt pe pământ. Eu sunt Alfa şi Omega, Care e scris în sfânta Scriptură. Eu sunt în chip nevăzut, aşa e scris. O, tată, fericit vei fi tu în viaţa duhovnicească, de vei crede în Domnul Iisus Hristos, Care-ţi grăieşte ţie astăzi, căci în acest trup este Domnul Iisus Hristos. O, minune! Vezi, creştine, că stă Domnul de vorbă cu tine? Vezi tu, creştine? Mai e o clipă şi Se va da văzut în faţa ta şi tu te vei mira de această minune. Vei vedea cum o lumină a ţinut acest trup.

De ce bătrânul Simeon nu a încetat din viaţa pământească până nu a văzut pe acest prunc? Şi la tine, tot aşa va fi, creştine. Şi tu eşti ca acest om, şi să aştepţi, căci va veni un Împărat la tine, şi când va veni, El te va strânge în braţele Sale şi te va iubi, şi atunci vei cunoaşte venirea Domnului Iisus Hristos ca un Împărat şi te vei bucura, iar dacă vei dormi în viaţa ta, nu te vei bucura de acest lucru.

Fiilor, Împăratul slavei anunţă pe ostaşii slavei că vine la ei.

... O, fiilor, de aş mai fi în trup, n-aş mai putea sta pe pământ. Trupul Meu este de-a dreapta Tatălui, iar Duhul Meu a venit să plinească lucrarea.

... Eu sunt Domnul Iisus Hristos. Nu sunt în trup, dar nu mai e mult şi voi veni în trup, şi în trup voi despărţi veacurile: pământesc, de cel duhovnicesc. Voi face un veac nou, care nu se va mai schimba şi nici nu se va mai tulbura.

... Veniţi la Mine, copilaşii Mei, veniţi şi auziţi cuvântul Meu! Veniţi să-L vedeţi pe Dumnezeu, că va veni vremea să-L vedeţi pe Dumnezeu în trup cât mai staţi voi pe pământ. Veniţi ca să auziţi cuvântul Său, căci cerul s-a deschis şi Domnul S-a aprins de dorul tău.

Israele tată, nu mai e mult şi ochii tăi vor vedea chipul Meu, şi gura ta va vorbi cu gura Mea, şi gura Mea va grăi către tine: „Vino după Mine, slugă bună şi credincioasă!“.

... Mai este o vreme şi vine a doua vreme, a Domnului Iisus, că vremea Sa se repetă. Mai este o vreme şi încă o vreme, şi după aceste două vremi vine Domnul Iisus, cu toată suflarea Sa, cu toată slava Sa.

Domnul Iisus Hristos S-a făcut prooroc, nu a mai trimis prooroc. S-a făcut El prooroc, în Duhul, că dacă aş fi în trup, Mi-ar face crucea mai mare şi M-ar osândi şi mai grozav. Că zice cineva: „Ce, ai văzut tu pe Hristos? Când Îl voi vedea, atunci mă voi pocăi“.

Când am plecat la Tatăl Meu, am spus să nu muriţi, şi să fiţi veşnic vii şi să lucraţi, că în locul Meu va veni Mângâietorul, Care nu va mai pleca. N-am pus punct în locul unde să se oprească apostolii şi ucenicii, şi am spus: «Lucraţi până la venirea Mea». Şi iată, tată, a venit Domnul în Duh şi vă vorbeşte la cei din urmă născuţi.

Domnul Iisus a venit, este sosit şi aşteaptă să te trezeşti, dar să ştii că nu mult mai aşteaptă. Copilaşii Mei, nu vă înduraţi să părăsiţi casa sau ce aţi agonisit, dar Eu am părăsit cerul şi pe Tatăl şi toate cele din cer şi am coborât după tine în cel mai adânc loc.

Vine Domnul Iisus în trup, ca la început, însoţit de cerul sfânt, şi Îşi alege oile din capre, şi se vor face două turme pentru a se război unele cu altele, dar nu cu arma ca altădată, sau cu sabia sau cu pistolul, şi se va lupta fiecare cu fapta sa, şi fapta rea va cădea în partea cea rea. Se vor ridica valuri, valuri de sânge şi se va îneca toată făptura în sângele lor.

Domnul Iisus vă spune că ne vom vedea şi fiecare va apleca faţa la pământ, şi unii vor privi sus, la faţa Mea, şi vrednici vor fi.

Fiţi pregătiţi, că Domnul Iisus Hristos bate la uşi. Duhovniceşte Domnul vorbeşte.

... Mulţi dintre voi nu veţi avea moarte, şi mulţi, în timpul acela când Domnul Se va arăta în slava Sa, vor fi pe spate, adormiţi în casă. Şi atunci se va striga: „Osana, Fiul lui Dumnezeu!“.

Am părăsit cerul şi pe Tatăl Meu. Am părăsit grădina împodobită de frumuseţi. Am părăsit îngerii, surorile şi fraţii. Am părăsit locul iubit şi M-am coborât jos, pe pământ, dar sunt în Duh, nu sunt în trup. În trup când Mă voi arăta în toată slava Mea, se vor cutremura toate. Sunt într-un trup în care Tatăl Meu a binevoit să fiu.

Copilaşii Mei, nu risipiţi ceea ce v-am dăruit de douăzeci şi cinci de ani, că va veni ziua şi ceasul, cum M-am arătat lui Cleopa şi lui Luca, aşa Mă voi arăta şi vouă, şi nici unul nu veţi fi lipsiţi de a vedea acest trup care a fost răstignit.

Fericit cel ce va bea din izvorul acesta.

Nu cumva să te iei după lumea care lungeşte veacul. Citeşte în Scripturi şi vezi ce scrie de venirea Mea, dar vezi cum citeşti. Citeşte bine, că nu se mai vede ce scrie în Scripturi. Învăţătorii despre Scripturi, au ascuns Scripturile venirii Mele şi nu Mă mai aşteaptă să vin, nu mai veghează. Au lungit veacul de la ei citire, au schimbat cuvintele cărţii lui Dumnezeu. O, câtă răbdare am avut în zilele acestea! Când dreptul Simeon a şters din Scripturi cuvântul naşterii Mele din Fecioară, Eu am lucrat de lângă Tatăl şi l-am ruşinat pe Simeon, şi l-am făcut să vadă ce a şters el din cartea lui Dumnezeu. Dar pe aceştia de azi, care lucrează fără de părinţii lor, care au făcut furtună în cer, adică în Scripturi, ce să le mai fac mai mult? Aceştia sunt pedepsiţi prin ceea ce au făcut, că au schimbat numărul rostit de Dumnezeu prin Duhul Sfânt, au scos cărţile Duhului Sfânt.

O, Israele, nu cumva să te iei după omul care lungeşte suferinţa, care lungeşte veacul cel rău, care nu vrea să vină Domnul cu împărăţia Sa cea fără de veac, cea fără de sfârşit. Uită-te tu, că dacă pui zece dascăli să-ţi arate drumul şi Scriptura, nu se potrivesc unul cu altul. Şi cum mai vine asta? Şi iată, lumea nu se trezeşte ca să vadă că străjerii ei nu străjuiesc de la Domnul, şi străjuiesc de la ei. Să nu mai zică lumea că este cu Mine, că mai mare păcat are dacă zice aşa. Şi iar vă zic vouă: una este să zici biserică cu slujitori, şi alta este să zici biserică a lui Iisus Hristos, cu slujitori ca Iisus Hristos, ca învăţătorul ei, Iisus Hristos.

Pace şi bunăvoire peste ieslea cuvântului Meu, ieslea Mea cea iubită, despre care scrie în prooroci, ieslea în care-Mi am sălăşluire, căci acest pământ în care-Mi am Eu ieslea acum, este pământ proorocit şi ales ca să-Mi fie Mie petec de pământ şi vârf de munte şi Sion binecuvântat, din vârful căruia Eu stau şi binevestesc bunăvestire de lumină cerească peste oamenii care-şi aleg calea aceasta. Pace vouă, fiii Mei de la iesle, străjerii Mei cei mititei! Pace vouă, că Mi-aţi făcut sălaşul păcii la voi, că Mi-aţi dat voie să-Mi fac prin voi sălaş de pace şi de cuvânt peste pământ. Iată cer nou şi pământ nou, căci deasupra ieslei de la voi am cerul deschis, tată. Deschid mereu şi cuvintez şi îmi las glasul peste pământul acesta nou. O, să nu doriţi nimic altceva. Vă este de ajuns harul Meu, măi fiilor mititei. Staţi înaintea Mea. Vă este de ajuns. Staţi, tată, ca să pot Eu sta înaintea poporului Meu, aşa cum am stat înaintea lui Israel prin Moise.

Oamenii lumii îşi fac daruri unii altora când vine această sărbătoare. Acesta este un obicei rămas din vremea naşterii Mele când cei trei crai care au mers după stea au adus daruri la ieslea naşterii Mele, au adus aur, smirnă şi tămâie, şi a rămas de pomenire acest obicei, şi a luat şi lumea obiceiul acesta. Dar lumea aduce daruri lumii; lume pe lume se cinsteşte, nu pe Mine, măi fiilor. Dar iată, Eu, Cel primit de ieslea necuvântătoarelor, vă aduc din cer darul păcii Mele şi îl pun peste voi, copii ai ieslei Mele, că iată, am ieslea sălăşluire şi în vremea aceasta. Mai-marii bisericii din lume zic că voi sunteţi uscaţi şi nu Mă primesc pe Mine prin voi. Ei zic că voi sunteţi sterpi şi că nu aveţi rod dumnezeiesc prin această lucrare de cuvânt. Dar iată, şi atunci a fost să fiu primit pe pământ în ieslea cu paie, şi paiele M-au cunoscut şi Mi-au încălzit trupul Meu cel mic, care n-a găsit loc să vină pe pământ, şi a găsit loc în paie. Şi astăzi, tot aşa, iar Eu fac din uscat verde, dar fac şi din verde uscat, că fără de cuvântul Meu totul este uscat şi secetos.

Slava Mea să fie întru voi, copii ai ieslei cuvântului Meu, şi să rodiţi bunăvoire peste poporul Meu cel din vremea aceasta, peste poporul lui Verginica, măi fiilor.

A doua oară vin de lângă Tatăl la oameni. Acum două mii de ani am venit prunc prin Fecioară şi am vestit împărăţia cerurilor peste pământ, căci Cuvântul S-a făcut trup. Şi dacă a trecut vremea cea proorocită în Scripturi, iată, vin cu zeci de mii de sfinţi, purtat pe tron de heruvimi şi de serafimi şi de arhangheli. A doua oară vin, precum este scris, dar nu vin prunc, şi vin cuvânt, căci trupul Meu s-a făcut cuvânt. Eu sunt Cuvântul Care a rostit să fie lumină, şi a fost. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, Cel Care a rostit să fie cer şi pământ, şi aşa a fost. Eu sunt Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Fericiţi sunt acei care la cuvântul Meu Îmi gătesc venirea Mea cea văzută, că Eu vin de la Tatăl, şi vin prin România, că pe ea Mi-a dat-o Tatăl la naşterea Mea. Eu eram prunc, şi ea, pruncă. Eu M-am făcut Mire, şi ea, mireasă născută din Dumnezeu, din Cuvântul lui Dumnezeu.

Cuvântul S-a făcut trup acum două mii de ani, şi iată, trupul Cuvântului vine şi Se face cuvânt, că Şi-a pregătit loc, ca acolo unde Se face trup pentru ai Săi, să fie şi cuvânt Domnul.

Pace ţie, poporul Meu, căci tu ai cuvântul Meu, tu cunoşti glasul Meu. Pace ţie, şi stai întru Mine veghind, că mulţi vor veni şi vin în numele Meu, şi pe mulţi vor amăgi, şi mulţi se vor sminti şi se vor vinde, căci fărădelegea e mare, şi din pricina ei iubirea de Dumnezeu se stinge, dar cei răbdători vor birui, căci Evanghelia cuvântului Meu cel nou şi vestea împărăţiei Mele se va vesti şi povesti în toată lumea spre mărturie, şi apoi Eu vin văzut, şi toate se vor sfârşi, şi Eu voi fi, şi mulţi vor fugi la munţi, căci scris este: «Îngerii Mei vor aduna pe cei aleşi de la o margine la alta a cerului, în sunet de trâmbiţă, la glasul cuvântului Meu», şi va fi ca în vremea lui Noe, că nimeni nu va şti ziua aceea. Ca şi atunci va fi, căci oamenii mâncau şi beau şi nunteau şi n-au ştiut până în ziua urgiei.

O, fericit eşti tu, Israele, slugă credincioasă, care stai veghind înaintea Domnului tău! Veghează, fiule Israele, şi stai întru venirea Mea, că Eu vin. Fii atent mereu, că se ridică mereu hristoşi mincinoşi şi prooroci amăgitori, şi vor da semne mari, şi minuni mari vor face pentru amăgirea celor amăgiţi şi pentru încercarea credinţei tale, poporul Meu, dar tu să nu ieşi, să nu crezi decât în Mine, Care vin ca fulgerul care iese de la răsărit şi se arată până la apus. Tu să fugi când auzi de semne şi de minuni, că este scris în Scripturi că vor fi spre amăgirea multora. Tu să fii umilit şi smerit, fiule, că oamenii cei mincinoşi vor veni şi vor fi slăviţi de oameni, şi mulţi vor umbla după ei, dar voi slavă de la oameni să nu căutaţi, aşa cum am grăit Eu: «Cel ce caută slava lui, acela vorbeşte de la sine, nu de la Dumnezeu, iar cel ce caută slava lui Dumnezeu, acela este de la Dumnezeu». Cei iubitori de slavă sunt prooroci mincinoşi, că ei nu ştiu smerenia Mea şi lucrarea Mea. O, Israele, Eu nu caut slava Mea, ci a Celui ce M-a trimis, şi aşa să lucrezi şi tu, şi să te fereşti de oamenii slavei deşarte, care n-au nimic din Mine. Tu să veghezi şi iar să veghezi înaintea Mea vestindu-Mă pe Mine oamenilor, căci Eu sunt slava ta, Israele. Amin.

Eu sunt Cel ce M-am născut trup din Fecioară, şi cuvânt, din Verginica, fiica Mea cea de la sfârşitul tainei Mele pe pământ, taină ascunsă în veacuri, pe care nici îngerii nu o ştiau, şi pe care dacă o aude azi cineva cu greu o poate crede şi înţelege. Cu câtă taină am lucrat Eu şi cu Tatăl când M-am născut trup din Fecioară! Cu câtă taină, până ce taina a fost aflată de tot pământul! O, cu câtă taină am lucrat şi azi, după cum era scris, la venirea Mea cea de a doua când M-am născut cuvânt din Verginica! O, cu câtă taină am lucrat până ce taina aceasta a fost aflată de tot pământul, măi copilaşi ai tainei Mele de azi pe pământ! O, poporul Meu de azi în care Eu M-am ascuns ca să vin în mijlocul lui şi să Mă fac cuvânt, e o taină poporul Meu de azi, precum Eu, taină am fost şi sunt în mijlocul lui.

Eu, Cel născut din Fecioară acum două mii de ani între oameni, Mă nasc azi cuvânt în ieslea cuvântului Meu din mijlocul tău, ţară Românie. Mă nasc cuvânt, Păstor tainic, Care păstoreşte neamurile pământului cu toiag de fier, cu cuvânt tainic, care nu se vede, dar se aude glasul lui, precum fulgerul se aude după lumina lui.

O, ce tainică e taina cuvântului Meu, care se naşte azi în tine, ţară Românie! Ca fulgerul care iese de la răsărit şi se arată până la apus, ca fulgerul e taina Mea, şi nimeni n-o poate strivi, că aşa este venirea Mea, şi împotriva venirii Mele cine poate birui? Ca fulgerul Mă nasc şi vin. Fulgerul se arată şi se ascunde, şi după el vine vuietul lui şi se aude glasul lui, dar fulgerul, născătorul vuietului lui nu se mai vede; se ascunde şi rămâne glasul lui care se aude; fulgerul şi glasul lui; Domnul şi cuvântul Lui; lumina şi glasul ei apoi. Amin.

Eu sunt Lumina lumii, Care S-a arătat acum două mii de ani, şi din ea se naşte glasul ei, cuvântul ei. Eu sunt lumina cea mai dinainte de lumină, sunt lumina cea din vremea luminii şi sunt lumina cea de după lumină. Eu sunt taina Tatălui pe pământ cu oamenii,

Şi am venit iar, căci s-au scurs două mii de ani de atunci de când cei din Iudeea au fugit la munţi, după cum Eu rostisem cuvânt. S-au scurs două mii de ani, şi Eu am spus de pe atunci pentru vremea aceasta că «soarele se va întuneca, şi luna nu-şi va mai da lumina ei, şi stele vor cădea din cer, şi se vor zgudui puterile cerurilor, şi se va arăta semnul Fiului Omului, şi se vor boci neamurile pământului văzându-Mi slava. Şi voi trimite pe cei aleşi ai Mei la cules, cu sunet mare de trâmbiţă ca să-Mi adun pe cei ce vor fi ai Mei dintre neamuri». Şi iată, ca în zilele lui Noe oamenii beau şi mănâncă şi nuntesc, şi unul va fi luat, şi unul va fi lăsat, după cum este scris, căci puţină veghe este pe pământ pentru venirea Mea, şi nimeni nu se aşteaptă să vin ca să-Mi leg mânzul asinei de coarda viţei şi să-Mi spăl veşmântul în sânge de strugure.

Scris este pentru vremea aceasta că voi veni şi Mă voi numi Cuvântul lui Dumnezeu. Este scris în Scripturi, dar cine să le spună oamenilor despre venirea Mea cea de a doua? Nu mai sunt învăţători pe pământ ca să le spună oamenilor de venirea Mea cea de a doua. O, nu mai e nimeni ca să spună că vin, şi Eu încă de acum două mii de ani am spus: «Vin curând!», şi am spus miresei Duhului Meu să spună: «Vino, Doamne, vino!».

Nu mai vorbesc preoţii bisericii despre cartea lui Ioan căruia M-am arătat ca să-Mi vestesc vremile venirii Mele. I-am arătat lui Ioan venirea Mea în cuvânt, şi el a scris aşa: «Am văzut cerul deschis, şi pe Cel Credincios şi Adevărat venind pe cal alb ca să Se războiască pentru El, pentru adevăr, căci El este adevărul; şi ochii Lui, ca para focului; şi pe capul Lui, multe cununi; şi nume scris, pe care numai El îl înţelege; şi pe El, veşmânt stropit cu sânge; şi oşti din cer, venind după El pe cai albi; şi din gura Lui iese sabie ascuţită care loveşte cu ea, şi păstoreşte cu toiag de fier şi calcă pe teascul vinului aprinderii mâniei lui Dumnezeu, şi numele Lui se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, nume scris pe haina Lui şi pe coapsele Lui: Împăratul Împăraţilor şi Domnul Domnilor».

Poporul Meu, vin din cer în mijlocul tău. Vin la tine cu praznicul înălţării Mele la cer. O, ce taină mare este înălţarea Mea la cer! A venit din cer un nor şi M-a învăluit şi M-am făcut nevăzut de ochii celor ce priveau la cer după norul care-Mi învăluise trupul Meu cel înviat. Poporul Meu, trezeşte-ţi bine duhul înţelegerii, că vin la tine cu tainele cerurilor. Duhul înţelegerii e mare dar. Acest duh îl au numai cei binecredincioşi. Amin. Cei adunaţi pentru Mine în muntele Eleonului, de unde Eu M-am dus la cer, M-au întrebat: «Doamne, oare, aceasta este vremea în care Tu aşeza-vei la loc împărăţia lui Israel?». O, poporul Meu, această vreme o ştia numai Duhul Sfânt, Care a venit astăzi la voi. Când Duhul Sfânt a venit peste apostolii Mei cei de atunci, la cincizeci de zile de la învierea Mea, s-a împlinit cuvântul pe care Eu l-am dat lor, căci aşa le-am spus: «Nu este lucrarea voastră să ştiţi soroacele sau vremile puse de Tatăl sub stăpânirea Lui, ci voi veţi lua putere să-Mi fiţi martori până la toate marginile când va veni peste voi Duhul Sfânt». Le-am spus aşa, şi n-am mai stat de faţă cu ei, căci norul a venit din cer şi M-a învăluit în cele ce nu se văd. Norul se suia spre cer, iar îngerii Domnului s-au coborât în straie albe şi au stătut lângă ei şi le-au spus: «De ce priviţi la cer? Acest Iisus pe Care L-aţi văzut înălţându-Se de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut ducându-Se la cer».

Poporul Meu, deschide-ţi bine duhul înţelegerii, că-ţi descopăr tainele Mele ca să le ştii şi ca să audă tot pământul lucrarea lui Dumnezeu. Pe vremea când Dumnezeu petrecea cu mersul lui Israel pe pământ, norul acoperea pe Dumnezeu, Care mergea în faţa lui Israel. Moise ştia taina Mea cea din nor, căci avea duhul înţelegerii şi grăia cu Domnul, Care era acoperit în nor. Toţi proorocii au avut de la Mine priceperea tainei Mele care Mă acoperea în nor atunci când le grăiam cele cereşti.

Să te uiţi, poporul Meu, dar să şi înţelegi de acum, că e vremea să vin văzut, precum M-am şi suit la cer. Să te uiţi tu deasupra ta când Eu Mă întâlnesc cu tine în cuvânt şi să vezi norul alb care Mă învăluieşte pe Mine când Eu grăiesc peste tine. Eu aşa vin la tine, căci aşa este scris: «Precum S-a suit, tot aşa va şi veni, precum L-aţi văzut ducându-Se la cer». Aşa este venirea Mea, că scris este: «El vine cu norii». Amin. Eu aşa le-am spus la ucenici: «Voi fi cu voi tot timpul, până la sfârşitul timpului». Şi aşa este, cum le-am spus este, dar norul este haina Mea, precum a fost la început. Cu Adam tot aşa eram; din nor grăiam lui cuvântul Meu. Cu Avraam tot aşa am lucrat. în toată vremea lui Israel am fost mereu în mijlocul lui, şi grăiam din nor, învăluit în nor. Cu proorocii grăiam aşa cum îmi este grăirea Mea, căci adevărat este cuvântul îngerilor care au spus: «Precum S-a suit, tot aşa vine, cu norii vine, şi grăieşte Domnul peste pământ».

O, grădiniţa Mea de fii, grăiesc cu tine despre coborârea Mea deasupra ta, ca să audă tot pământul lucrarea Mea cu tine, şi să-şi deschidă omul duhul înţelegerii şi să înţeleagă venirea Mea la tine, căci pentru tot pământul vin la tine. E mare taină pietricica albă din această grădiniţă, căci pe ea se scrie numele Meu, cuvântul Meu cel nou, pe care-l ştie numai primitorul. în cartea Apocalipsei este scris despre această taină a pietricelei albe şi a cuvântului Meu de azi, şi ştiut de fiii grădinii cuvântului Meu, pe care i-am făcut biruitori peste vreme şi peste lume, că ei au biruit lumea, precum Eu am biruit-o.

Au mai fost pe pământ lucrări în parte, venite din cer ca să strige lumea la pocăinţă, dar cei cuprinşi de lucrări cereşti în parte, n-au voit să biruiască lumea din ei, iar cuvântul judecăţii faptelor, învăţătura care venea de la cer peste ei, este şi asupra lor dacă ei n-au biruit lumea. Cei ce sunt fiii împărăţiei cerurilor pe pământ, aceia nu se însoară şi nu se mărită, şi sunt curaţi ca îngerii din cer, curaţi cu trupul şi cu duhul. Dar cu voi, fii ai cuvântului Meu în România, Eu am biruit şi M-am făcut împărat peste pământ şi cuvintez cuvânt din nor, căci norii slavei Mele coboară până deasupra voastră, şi Eu grăiesc din nor peste voi, şi voi Mă daţi oamenilor, că a venit vremea să vin pentru tot omul de pe pământ. Până mai ieri grăiam numai vouă, dar acum Mă împart tuturor prin voi.

O, poporul Meu Israel cel din români, tu să te bucuri la întâlnirile Mele cu tine şi să nu te îngrijorezi de vântul şi de norul cel de deasupra ta, că Domnul Dumnezeul tău, cu norii vine la tine şi îţi grăieşte. Fericit este omul care înţelege venirea Mea la voi, fiilor primitori ai cuvântului Meu cel nou. Împărăţia lui Israel acum s-a aşezat, căci Israel înseamnă poporul Domnului, popor ceresc, popor la care vine Dumnezeu şi grăieşte din nor. Acum două mii de ani când ei M-au întrebat de vremea aşezării la loc a împărăţiei lui Israel, Eu numaidecât le-am spus că nu este lucrarea lor această taină, ci este lucrarea Duhului Sfânt, Cel din Tatăl, şi numaidecât M-am lăsat învăluit în nor, suindu-Mă de la ei la cer. Dacă Dumnezeu ar fi mereu văzut de oameni, oamenii ar vorbi cele pământeşti cu Domnul, aşa cum era şi atunci, dar Eu M-am ascuns în nor, şi grăiesc peste oameni, şi Mă ascund în om, şi grăiesc acoperit peste cei credincioşi care iau învăţătură de la Dumnezeu.

O, poporul Meu cel nou, o, fiilor scumpi lui Dumnezeu! Pe ucenicii Mei cei de atunci i-am trimis peste pământ să-Mi fie martorii învierii Mele, care a urmat după răstignirea Mea, iar pe voi v-am făcut ucenicii venirii Mele şi din mijlocul vostru Mă împart cuvânt peste oameni, că am făcut din voi semnul Meu pe pământ şi în cer, semnul cel de dinaintea venirii Mele cu trupul în slavă. Dacă Eu nu M-aş fi ascuns de ochii oamenilor, s-ar fi pierdut dumnezeirea Mea din mintea oamenilor. Dar M-am ascuns cu mare slavă, cu mare taină, că mare taină este înălţarea Mea.

Fiilor, Duhul Sfânt al Tatălui este în Mine, şi Duhul Sfânt din Mine este în voi, şi Eu sunt Duh Sfânt în voi. Amin, amin, amin. Fiilor, M-am înălţat ca să fiu Duh Sfânt peste pământ, căci trupul Meu era smerit între oameni, era fără slavă, fiindcă Dumnezeu nu voieşte slavă de la oameni, ci voieşte dragoste de la oameni, dragoste ca a lui Dumnezeu. Amin. Iată, taină grăiesc vouă: precum M-am înălţat, tot aşa şi vin, şi vin cu norii. Amin, amin, amin. Trupul Meu este acoperit în nor, dar cuvântul Meu este Duhul Sfânt al Tatălui, căci Eu sunt Cuvântul Tatălui Savaot. Amin.

Era o zi frumoasă şi senină, era adiere de vânt şi era pacea Mea peste ucenicii Mei în ziua când M-am adunat cu ei pe muntele Eleonului, iar norul alb cobora de sus în jos, şi Eu M-am lăsat cuprins de nor şi M-am făcut tainic şi Mi-am slăvit dumnezeirea şi am coborât Duh Sfânt din trupul Meu peste ucenicii Mei după zece zile de la înălţarea Mea dintre ei. Ei nu s-au depărtat de Ierusalim, precum nici Eu nu M-am depărtat de locul păcii Mele, locul unde Eu l-am împăcat pe om cu Tatăl, locul în care Eu M-am jertfit pentru omul cel zidit de Dumnezeu, şi apoi M-am împărţit la tot pământul prin ucenicii Mei, care M-au mărturisit tuturor, de atunci şi până la voi, fii ai venirii Mele. Şi iată, Eu am venit, şi lumea nu este cu Mine şi nu veghează întru venirea Mea, dar Eu vin cu norii şi din nor cuvintez peste grădiniţa cuvântului Meu, şi norii se vor da la o parte şi oamenii Mă vor vedea, aşa cum M-au văzut cei ce se uitau la norul care M-a învăluit. Se va trage cerul în lături, se va trage norul în lături, şi voi rămâne văzut de ochii oamenilor care nu Mă aşteaptă să vin. Fericit este omul cel ce cu duhul său Mă vede, că acela M-a primit cu Duhul Meu Cel Sfânt în el. Elisei proorocul Mă avea în el şi Mă vedea cu duhul său, dar sluga lui nu Mă vedea. Şi Elisei Mi-a spus să dau cerul în lături şi să vadă sluga sa pe Dumnezeu în oştire cerească, şi ochii trupeşti ai slugii lui Elisei au văzut izbăvirea de la Domnul, izbăvirea lui Elisei proorocul. Cel ce Mă vede cu ochii trupului, nu rămâne viu, nu rămâne cu Domnul şi cu dreptatea Domnului. De aceea M-am ascuns în cele ce nu se văd, căci fericit este omul credincios, care vede prin ochii duhului.

Israele, Israele român, să nu fie în tine fii de ai tăi care să nu ştie cum să creadă în Dumnezeu, cum să-L aibă pe Dumnezeu, cum să-L aducă pe Dumnezeu între oameni. Tu eşti cuprins în mare taină, poporul Meu. Vine ziua când trupurile voastre vor fi în slavă şi când veţi fi învăluiţi de slava care vine din cer, aşa cum a venit peste Mine norul slavei Domnului şi M-a învăluit în ziua înălţării în slavă a trupului Meu.

O, fiilor care aţi biruit în voi lumea şi duhul lumii! Este scris în Scripturi că după ce vor învia morţii, vor fi răpiţi în nori cei vii, şi toţi împreună vor fi cu Domnul întâmpinându-se unii pe alţii. Cei ce au biruit lumea în trupul lor, vor fi răpiţi în nori şi vor întâmpina pe Domnul în văzduh, şi apoi vor fi pururea cu Domnul, cu cerul cel nou şi cu pământul cel nou şi cu dreptatea cea sfântă, care vine cu Domnul. Amin.

O, fiilor scumpi, ce taină mare este înălţarea Mea la cer! Eu sunt în mijlocul vostru mereu, şi sunt tainic, şi sunt, dar să fiu, fiilor. Acolo unde sunteţi voi, să fiu şi Eu, să fiu mereu cu voi, fiilor. Aveţi grijă să fiţi mereu cereşti, fiilor, căci cei cereşti îl au pe Domnul în ei şi cu ei şi între ei. Cei cereşti se cunosc că sunt cereşti; cei cereşti sunt acoperiţi în ochii celor din jurul lor, că dacă n-ar fi aşa, ar fi ispitiţi de cei de pe pământ, aşa cum Mă ispiteau pe Mine iscoadele care nu se bucurau să fiu Eu Fiul lui Dumnezeu. Cei cereşti sunt în nor, precum Eu sunt. Cei cereşti sunt dispreţuiţi de oamenii slavei deşarte, precum Eu sunt dispreţuit de aceştia, dar cei cereşti sunt pururea cu Domnul. Amin, amin, amin. Aceştia iubesc dreptatea Domnului şi sunt cereşti. Amin. Fericit este omul care înţelege şi vede cu duhul venirea Mea la voi, fiilor primitori ai cuvântului Meu cel nou, căci se vor trage norii cerului în lături, şi acela Mă va vedea cum sunt. Dar ce sunt norii cerului? Fiilor, învăţaţi pe Israel să vadă şi să ştie taina Mea cu el. Duhul înţelegerii tainelor cereşti să fie cu voi şi să vă înveţe cele cereşti peste pământ, fii ai lui Israel, fiilor români, că numele „român” este nume sfânt, precum „Israel” este nume sfânt. Amin, amin grăiesc vouă: vouă şi la tot neamul omenesc de pe pământ: numele „român” este nume sfânt. Amin, amin, amin.

Iar voi, fiilor de la iesle, să staţi mereu cu porţile dintre cer şi pământ deschise, că vin să strig la fiii oamenilor să umble după Lumina acestei lumi lepădând faptele întunericului care n-au nimic din Dumnezeu. Vin să le spun fiilor oamenilor că vin ca în vremea lui Noe când nimeni nu se aşteaptă să vin. Fiţi tari şi cu credinţă mare în mijlocul fiilor oamenilor, căci puterea vieţii Mele este tare în cei ce cred în Mine împlinind tot cuvântul Meu. Fiii oamenilor umblă noaptea şi se împiedică, pentru că lumina nu este în ei. Dar voi fiţi ziua Mea, fiţi ziua venirii Mele, fiţi fii ai zilei şi umblaţi ziua, fără piedici, că lumina este în voi. V-am dat nume mare înaintea venirii Mele, şi sunteţi fiii întâmpinării Domnului, şi sunteţi ziua venirii Mele, şi din pricina venirii acestei zile peste pământ, cerul şi pământul se zdruncină şi se desfac, căci oamenii se tem de ziua venirii Mele, se tem că li se vădesc în lumină faptele întunericului din ei. Dar Eu vin, iar voi sunteţi ziua venirii Mele, iar Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt şi toţi sfinţii şi toţi îngerii aşteaptă de şapte mii de ani această zi.

O, poporul Meu cel credincios, tu eşti ziua venirii Mele a doua oară din cer pe pământ, că aşa ţi-am proorocit şi ţi-am spus: «Te voi numi mai presus de ziua învierii Mele şi te voi iubi, poporul Meu cel credincios». Nimeni nu se aşteaptă pe pământ să fii tu ziua venirii Mele; nimeni, poporul Meu. Dar Eu, Domnul, şi cu tot cerul de sus şi de jos, am aşteptat această zi să vină în mijlocul fiilor oamenilor, şi să se înveţe oamenii cu ziua venirii Mele, şi să vadă fiii oamenilor Lumina acestei lumi şi să umble întru lumină, că Eu vin ca în vremea lui Noe când nimeni nu se aşteaptă să vin. Amin, amin, amin.

Când eram cu trupul pe pământ, am zis ucenicilor Mei că venirea Mea a doua oară va fi ca în vremea lui Noe. Pe atunci Eu veneam cuvânt peste Noe şi îi spuneam ce să facă şi cum să trăiască pentru mântuirea lui şi a casei lui, şi i-am spus să-şi facă barcă de salvare, că voi veni să pierd de pe pământ pe omul cel fără Dumnezeu. Noe a crezut cuvântul Meu şi Mi-a deschis să vin mereu la el, şi Eu veneam şi îl învăţam toate ale mântuirii lui, dar oamenii din vremea lui n-au voit să creadă, şi şi-au văzut de însurat şi de măritat şi de mâncare şi de băutură, şi n-au crezut că voi veni să dau fiecăruia după faptă, şi nu şi-au ales scăparea care venise din cer peste pământ ca să-l scape pe cel credincios de la pieirea ce aveam s-o aduc peste cei necredincioşi. Mare şi sfânt a fost cuvântul Meu peste Noe, iar Noe credea şi împlinea, şi nimic nu mai lucra pe pământ decât scăparea sa şi mântuirea sa şi a casei lui. Şi dacă numai el şi casa lui au crezut, numai el şi ai lui au fost salvaţi de la pieire.

Fiilor din grădina cuvântului Meu, deschideţi porţile dintre cer şi pământ, că Eu vin ca în vremea lui Noe, ca să întăresc credinţa pe pământ, credinţa în Dumnezeu. Amin, amin, amin.

Pe vremea trupului Meu am descoperit multe taine cereşti, iar pe altele le-am acoperit, le-am pecetluit până în vremea de azi. Am spus atunci despre venirea Mea cea de a doua, că nimeni n-o va şti decât Tatăl Meu, iar oamenii de pe pământ şi-au făcut din acest cuvânt scăpare, ca să-şi amâne veghea şi pregătirea lor pentru Domnul. Fiilor, fiilor, de ce am spus Eu acest cuvânt? Căci aşa am spus: «Despre ziua aceea nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl». Am spus aşa ca să întăresc veghea în omul cel credincios, care ştie că ziua Domnului va veni ca un fur, ca o cursă, ca să prindă sub ea pe cei necredincioşi. Cuvântul acesta, spus de Mine atunci, ar fi trebuit să-l facă sfânt pe omul care aşteaptă pe Domnul, şi nicidecum să se ascundă sub acest cuvânt şi să-Mi ascundă venirea Mea cea de la Tatăl.

O, fii ai oamenilor, Mi-e milă de voi, că nimeni nu vă învaţă venirea Mea. Preoţii voştri M-au ascuns ca să nu mai vin şi să nu vă pregătesc pentru venirea Mea. Ei se ascund sub cuvântul Meu cel din vremea trupului Meu când am spus: «Nu ştiu nici îngerii din ceruri, nu ştie nici Fiul, ci numai Tatăl ştie venirea Mea şi ziua aceea». Atunci eram cu trup pe pământ, atunci lucram văzut, dar acum sunt de-a dreapta Tatălui în ceruri, şi Tatăl este una cu Mine în cer şi pe pământ. Amin. Dar voi veni cuvânt peste pământ, şi voi veni cu Tatăl în cuvântul Meu, căci cuvântul Meu este Tatăl. Amin, amin, amin.

Vine Tatăl Meu în cuvânt, şi va grăi peste pământ despre cuvântul acesta sub care se ascunde omul ca să nu aştepte venirea Mea, şi ca să zăbovească omul cel vechi pe pământ. Omul cel vechi e burduf vechi şi nu încap cele noi în burdufuri vechi. Pentru cuvânt nou trebuie om nou, care este pentru cele noi şi nu mai este pentru cele vechi, căci Eu aşa am spus: «Nu poţi pune vin nou în burdufuri vechi, că vinul nou creşte şi sparge burduful cel vechi». Învăţătura Mea cea nouă este pentru oameni noi, care se pregătesc pentru venirea Mea în toată vremea, căci Eu vin ca un fur, când nimeni nu se aşteaptă să vin.

Dar ce cred oamenii că înseamnă venirea Domnului? Ea nu se aşteaptă, ea se trăieşte; ea nu se pregăteşte, ci este, căci Eu sunt Cel ce sunt, pentru cei ce sunt întru Mine, iar pentru cei necredincioşi, Eu nu sunt, Eu nu vin, că ei nu Mă aşteaptă să vin.

Eu sunt Cel ce am fost, şi sunt Cel ce sunt, iar Tatăl este cuvântul Meu în tot ceea ce împlinesc. Când eram cu trupul văzut pe pământ, am dat cuvânt la cei ce M-au întrebat: «Doamne, când va fi venirea Ta şi ziua aceea?». Eu le-am spus că «Despre ziua aceea nu ştiu nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl; de aceea, privegheaţi!». Dacă nu le-aş fi răspuns aşa, nu le-aş fi putut spune: «Privegheaţi, că nu ştiţi ziua când vine Fiul Omului». Am spus că numai Tatăl ştie. O, dacă numai Tatăl ştie, Eu nu mai vin? Ce vrea să zică omul care se ascunde de venirea Mea zicând că numai Tatăl ştie? O, Tată al Meu, ce vrea, oare, omul să zică?

O, Tată Savaot, am spus celor unşi în grădina Noastră că voi veni cu Tine cuvânt peste pământ, cuvântul Tău, Tată. Oamenii care se ascund de venirea Mea ştiu numai că Eu le-am spus atunci că numai Tatăl ştie ziua aceea a venirii Mele, şi din aceasta nu vor să iasă, şi stau fără să Mă aştepte veghind întru venirea Mea. Oamenii dau să uite că Eu le-am spus că «Tatăl este în Mine, şi Eu în Tatăl, căci cel ce Mă vede pe Mine, vede şi pe Tatăl». O, Tatăl Meu Savaot, Eu sunt cuvântul Tău, şi Tu eşti cuvântul Meu, dar oamenii Mă despart în inima lor de Tine şi zic că numai Tu ştii, şi Eu nu.

O, fii ai oamenilor, iată-L pe Tatăl Meu în cuvânt peste voi, grăind despre cuvântul acesta sub care se ascunde omul necredincios ca să nu Mă aştepte să vin, şi ca să zăbovească omul cel vechi pe pământ. Omul cel vechi e burduf vechi, şi nu încape vinul nou în burduf vechi. Învăţătura Mea cea nouă este pentru oameni noi, care stau pregătiţi întru venirea Mea în toată vremea, că Eu sunt în toată vremea şi vin în toată vremea, şi vin ca un fur, când nimeni nu se aşteaptă să vin. Amin, amin, amin.

Tată Savaot, Mă fac punte pentru Tine. Tată, scoală-Te în cuvânt pentru Fiul Tău. Eu n-am grăit de la Mine Însumi când am spus: «Nu ştiu nici îngerii, nu ştie nici Fiul, ci numai Tatăl ştie despre venirea acelei zile». Tu eşti Dumnezeu Tatăl, iar Eu sunt Dumnezeu Cuvântul, Fiul Tău, Cuvântul Tău, Tată. Amin, amin, amin.

– O, Fiule Emanuel, Tu eşti Fiul Meu Cel Unul născut din Mine înainte de veci, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, prin Care toate s-au făcut. O, Fiule scump, nimic n-am făcut decât prin Tine. Şi cele ce sunt şi cele ce nu sunt le-am făcut prin Tine, căci Tu eşti cuvântul Meu, şi prin Tine se împlinesc toate. Amin, amin, amin. Nu prin Mine, ci prin Tine, Fiule, căci Tu eşti Fiul Meu, şi Eu le-am spus oamenilor să asculte de Tine, tată. Aşa le-am spus: «Acesta este Fiul Meu Cel iubit; de El să ascultaţi!».

În toate nu Te ascultă oamenii, dar iată în ce s-au găsit să Te asculte, Fiule durut. Cei ce nu iubesc şi nu voiesc venirea Ta au găsit acest cuvânt al Tău şi s-au făcut credincioşi împotriva venirii Tale. Dar Eu sunt Tatăl, şi ştiu mereu venirea Ta pe pământ. Cuvântul acesta: «Nu ştie Fiul, ci numai Tatăl», acest cuvânt l-ai spus Tu, Fiule. De ce-l spune şi omul? Pentru ce-l spune omul? Ca să-Mi dea Mie mai multă mărire decât Ţie? O, câte cuvinte vii ai spus Tu, Fiule, Cuvântule al Meu! De ce, oare, pe acelea nu le spune omul? Dar cui ai spus Tu cuvântul acela? Tu vorbeai cu ucenicii Tăi, ca să rămână vorbirea Ta peste oameni, aşa cum vorbeşti Tu azi pentru oameni, vorbind cu fiii cuvântului Meu, iar cuvântul Meu Tu eşti, Fiule. Amin.

O, fii ai oamenilor, Eu sunt Tatăl Savaot. Nu aşa trebuiesc citite Scripturile Fiului Meu. Cine citeşte, să înţeleagă! Amin, amin, amin. Cine citeşte, să nu răstălmăcească, ci să înţeleagă cuvântul Fiului Meu. Ucenicii Fiului Meu L-au întrebat plini de dorul venirii zilei Fiului Meu, dar voi nu aveţi dor de această venire. O, fii ai oamenilor, şi voi, slujitori ai bisericii oamenilor, a spus Fiul Meu că nu ştie nimeni venirea Lui în afară de Tatăl. Iată, iau în mâini Scriptura aceasta şi o citesc vouă şi găsesc în ea că Fiul Meu v-a spus toată taina acelei zilei ca s-o cunoaşteţi, şi a zis: «Iată, v-am spus de mai înainte. Învăţaţi pildă de la smochin, care vesteşte vara».

Slujitorul cel înţelept şi credincios este pus de Dumnezeu peste slugile Sale ca să le dea hrana din cer la timp, şi pe acela îl găseşte Fiul Meu făcând aşa, şi nu este luat pe neştire, ci este gata pentru venirea Stăpânului său. Dar dacă acel slujitor, rău fiind, va zice în inima sa: «Stăpânul întârzie», el nu numai că nu va mai da hrană bună, dar va şi începe să bată pe cei ce slujesc împreună cu el, forţându-i să mănânce şi să bea cu beţivii şi cu desfrânaţii. Şi atunci, în ziua pe care n-o cunoaşte şi pe care n-o aşteaptă, va veni Stăpânul şi îl va tăia pentru făţărnicie.

Furul când vine sparge casa că e fur, şi stăpânul casei nu ştie vremea furului, dar furul o ştie. Diavolul a furat acest cuvânt al Fiului Meu, şi dacă l-a furat, l-a făcut pe om să spună aşa: «Nu ştie Fiul, ci numai Tatăl». Dar slujitorul cel înţelept dă hrană la timp peste slugi, şi el nu spune: «Stăpânul întârzie», căci el este cu Stăpânul său în toată vremea.

O, Fiule Emanuel, o, tată, o, Fiule alungat! Eu, Tatăl Savaot, aşa grăiesc: Eu n-am ascuns în Mine ziua aceea despre care Te-au întrebat îndeosebi ucenicii Tăi de atunci. Nu Eu, ci Tu ai ascuns-o în Mine, ca să întăreşti veghea şi credinţa şi răbdarea ucenicilor Tăi, şi aceasta ai făcut-o înainte de moartea şi de învierea Ta, Fiule scump. Atunci vorbeai de pe pământ şi pentru cei de pe pământ, iar acum vorbeşti din cer peste cei cereşti pe pământ, care au apucat în trup ziua Ta, venirea Ta, cuvânt de viaţă veşnică pentru cei credincioşi care stau de veghe înaintea Ta, Fiule, ziua Mea de odihnă. În Tine Mă odihnesc, în Tine binevoiesc, în Tine lucrez şi din Tine spun peste tot neamul omenesc: Tatăl şi Fiul una sunt. Amin. Nimeni nu ştie ziua aceea decât Tatăl. Nimeni nu cunoaşte pe Fiul decât Tatăl, şi cel care voieşte Fiul să-i descopere. Amin, amin, amin.

Bat la poarta grădinii cuvântului Meu. Să Mi se deschidă poarta şi cartea; cartea pe care o scriu Eu în zilele acestea, cartea Mea cea din urmă, care se cheamă venirea Mea, a doua venire a Domnului Iisus Hristos. Amin, amin, amin. Puţini, puţini de tot sunt cei care iubesc cartea aceasta în care scriu şi încă scriu, căci puţini sunt cei care împlinesc poruncile Mele cele pentru viaţă veşnică în om. Puţini sunt cei ce Mă aşteaptă să vin, iar cei mulţi sunt cei ce urăsc cartea Mea din zilele acestea, căci mulţi sunt cei ce calcă peste poruncile Mele, mulţi sunt cei ce nu Mă aşteaptă şi nu vor să vin, dar este scris în Scripturi că vin, şi de aceea vin, nu de la Mine însumi. Mulţi sunt cei ce nu vor să vin, iar pentru aceştia cartea Mea de azi este înfricoşata judecată. Nu rostesc judecata pentru omul acesta sau pentru omul celălalt. Nu numesc omul pe nume, dar scriu judecata omului, după cum s-au strâns înaintea Tatălui Meu faptele omului, şi fiecare îşi ia după fapta lui. Nu Eu îi dau, ci fapta lui îi dă, după cum şi-a scris-o omul înaintea lui Dumnezeu.

Vin mereu cuvânt pe pământ ca să-Mi pregătesc calea arătării trupului Meu cel înălţat la Tatăl după învierea Mea dintre cei morţi. Tot omul Îmi pregăteşte calea venirii Mele şi nu vrea să ştie cum voi veni, dar el Îmi pregăteşte venirea. Cei răi Îmi pregătesc venirea ca să-i curăţ de jegul fărădelegilor lor cu care Mi-au îngreuiat pământul de sub ei. Cei sfinţi Îmi grăbesc venirea ca să iau de pe ei apăsarea timpului şi să le dau plata răbdării sfinte, fiindcă între răbdări este răbdarea sfântă, care se plăteşte cu cer nou şi cu pământ nou. Amin.

Aceasta este taina vorbirii Mele lungi şi fără de capăt, căci Eu, Domnul, am suflat şi am cuvântat peste pământ, şi cuvântul Meu a înviat şi dă viaţă celor din morminte, căci scrie în cuvântul Meu cel de acum două mii de ani: «Vine ceasul când morţii din morminte vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, iar cei ce vor auzi vor învia».

Voiesc să-i fac pe oameni să ştie de venirea Mea mai înainte cu un ceas, şi apoi să vin şi pentru ei când vin la voi, şi să-i pregătesc ca şi pe voi mai înainte cu un ceas, şi apoi să vin desăvârşit. Un ceas mai e, şi vin; un ceas, fiilor. Lucrez cu voi peste pământ ceasul care mai este, şi cât aş vrea să ia omul dar de credinţă când îi dau, aşa cum aţi luat voi când v-am dat!

O, greu Mă mai cunoaşte omul când bat la uşa lui! Tot omul s-a învăţat să spună că nu e Domnul. O, cum de a învăţat omul să spună aşa? Cel ce nu mai are frică de Dumnezeu, acela huleşte, şi apoi zice: „Nu e Domnul“. Un ceas, şi omul nu va mai spune aşa. Numai un ceas, şi voi sta faţă în faţă cu omul, căci taina veacului cel nou n-a crezut-o nimeni până acum, fiindcă Eu Însumi trebuie s-o desluşesc şi să Mă desfac cu ea peste pământ, din pământul român. Să nu mai zică nici un om că de unde ştiţi voi că pământul român este ales pentru venirea Mea. Să se uite ce lucrare fac Eu pe el, şi din ea să înţeleagă şi să ştie. Amin.

Acest cuvânt sunt Eu. Tot cuvântul care iese de la Mine Eu sunt. Am venit cu el ca să adun în faţa lui toate neamurile pământului. Amin. Vor, nu vor ele, Eu pe tronul slavei Mele, stau înaintea lor cu cuvântul Meu, cu cartea venirii Mele căci scris este în cuvântul Meu cel de acum două mii de ani, şi aşa am zis atunci: «Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale, şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile, şi îi va despărţi pe unii de alţii precum desparte păstorul oile de capre, şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele, de-a stânga». Amin, amin, amin.

Mi-a fost dor de venirea Mea cea de după două mii de ani. Am aşteptat cu mare dor să vin şi să adun neamurile înaintea Mea. Am venit să-i dau omului viaţă fără de păcat dacă vrea omul. Nu-l împilez pe om ca să vrea, dar aşez pe pământ cuvântul dreptăţii, cartea judecăţii, scrisă înăuntru şi pe afară, aşa cum a văzut-o Ioan, apostolul Meu cel viu, şi a zis: «Am văzut în mâna Celui ce şade pe tron o carte scrisă înăuntru şi pe afară, pecetluită cu şapte peceţi».

Mi-a fost atât de dor să vin să Mă aşez pe tronul slavei Mele şi să adun neamurile la cuvântul Meu şi să le dau viaţă fără de păcat dacă vor. Cuvântul Meu este minune fără de asemănare, căci scris este: «înaintea Lui înţelepciunea înţelepţilor se pierde şi isteţimea celor isteţi piere», precum a proorocit proorocul care zice: «în vremea aceea cei surzi vor auzi cuvintele cărţii, şi ochii celor ce nu văd vor vedea fără umbră şi fără întuneric, iar cei smeriţi şi săraci se vor veseli de Domnul. Cei rătăciţi cu duhul vor căpăta înţelepciune, iar cei cârtitori, învăţătură». Amin.

Numai omul nebun mai zice că acest cuvânt nu este Dumnezeu. David aşa a zis: «Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu”». Dar Eu zic aşa: acest cuvânt sunt Eu, şi am venit cu el ca să adun în faţa lui neamurile pământului. Amin. Le adun şi le spun venirea Mea şi le arăt cărarea Mea pe care vin, ca s-o ştie şi să vină să-Mi aducă slavă, şi să-Mi aducă duh de credinţă şi să ia de la Mine viaţă fără de păcat şi să intre sub crucea Mea, de sub care Eu vestesc vestea venirii Mele. întâi aduc crucea, greul Meu sub care trudesc fără ajutor trudind să vin, căci sunt mici cei ce Mă ajută să vin, şi cu ei trudesc din greu. întâi aduc crucea şi chem sub ea pe cei ce vor să deschidă venirii Mele ca să pot veni tot mai mult, ca să chem tot mai mult omul, şi cu cuvântul să-l chem. Şi pe câţi vor veni să Mă ajute să vin, şi pe câţi Mă vor cerceta întru venirea Mea, Eu le voi spune apoi: «Veniţi şi fiţi binecuvântaţii Tatălui Meu, căci am fost străin şi gol şi însetat şi flămând şi apăsat, iar voi M-aţi cercetat». Iar dacă ei vor zice: «Când, Doamne?», Eu le voi răspunde: «Când i-aţi ajutat pe cei mai mici ai Mei, pe cei ce Mă ajută să vin, pe cei de sub greul crucii venirii Mele». Amin.

Venirea Mea de acum e cruce grea pentru cei ce s-au pus punte ca să vin. Evanghelia venirii Mele este cruce, este semnul Fiului Omului, după cum este scris când am zis: «Se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi cu slavă multă. Şi va trimite pe îngerii Săi cu sunet mare de trâmbiţă şi vor aduna pe cei aleşi ai Lui». Amin.

Cuvântul Meu este trâmbiţa şi sunetul ei, iar Eu stau pe tronul slavei Mele şi trimit cuvântul Meu de la margini la margini şi chem omul la viaţă fără de păcat, căci păcatul e moartea omului, iar Eu chem omul de la moarte la viaţă, chem omul la Mine ca să-i dau viaţa Mea, şi să fie omul. Amin.

Venirea Mea se face învăţătură de viaţă. Cel ce şi-a strâns învăţătură de pe pământ e plin de sine şi nu întinde mâna să ia de la Mine. Cel ce nu are umilinţă nu poate să vadă, nu poate să se uite în taina aceasta, în cuvântul Meu care vine să adune înaintea lui neamurile pământului.

Venirea Mea cheamă la ea pe tot omul, căci scris este: «Se vor aduna înaintea Lui toate neamurile», dar cuvântul Meu cel de atunci adaugă şi spune: «Va despărţi pe unii de alţii precum desparte păstorul oile de capre, şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele, de-a stânga». Amin. Venirea Mea îl îndeamnă pe om de-a dreapta Mea, dar întunericul din lume îi aduce omului nepăsare şi îl minte pe om că Domnul nu vine. Şi dacă nu vine Domnul, omul trebuie să stea în întuneric? Cel mai mare întuneric este păcatul, iar întunericul este din iad. Dacă nu vine Domnul cu cerul, e numai iadul pe pământ.

De ce, oare, zice omul că Domnul nu vine? Ca să aibă vreme pentru păcat? De aceea zice aşa? Durerea venirii Mele e fără de margini, căci cel ce-i zice omului că nu vine Domnul, este chiar cel ce s-a făcut slujitor în numele Meu peste oameni. El zice: „Nu ştie nimeni când vine ziua Domnului. Ea va veni ca un fur. Nu ştie nimeni decât Tatăl. Nu ştie nici Fiul”. Iată, aşa repetă omul slujitor în numele Meu, aşa zice el la om, iar omul rămâne în întuneric, căci Eu am zis: «Vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze».

O, nimeni nu mai lucrează venirea Mea. Nimeni nu mai spune de ea. Nimeni. Nu vrea nimeni să vin. Nu vrea omul să audă aşa ceva, că el iubeşte întunericul, el iubeşte păcatul.

Să deschidă omul Scriptura şi să vadă bine în ea cuvântul Meu care a spus: «Privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când va să vină Mirele şi nunta Lui». Amin.

Scrieţi, fiilor care-Mi auziţi cuvântul, scrieţi cartea cuvântului Meu, că el e scump şi tot mai scump, şi va fi căutat ca aurul cel mai de preţ. Moise a scris toate cuvintele Mele, iar poporul lui aşa zicea: «Toate cuvintele pe care le-a grăit Domnul le vom face şi le vom asculta». Amin, amin, amin.

Iată ce vă spun: învioraţi-vă! Mă uit la voi că aveţi durere la inimioare. Lucrul Meu cu voi e greu. Lucrul vostru cu poporul e greu. Lucrul cel cu mâna e greu şi e mult, dar îngerii Mei stau aproape de voi şi suflă de la Mine în puterile voastre ca să puteţi. Amin. Iar Eu vă spun: învioraţi-vă! Durerile voastre sunt durerile Mele. Nu e nimic să nu Mă doară pe Mine din toate câte vă dor pe voi, şi nu e nimeni să ştie să vă mângâie pe voi, să ştie cum să stea lângă voi sub sarcina Mea de peste voi.

O, mititeii Mei, lucrul Meu cu voi e greu de tot. Timpul omului presează peste venirea Mea ca să Mi-o înăbuşe, dar Eu vă am pe voi şi îmi croiesc cu putere drumul şi vin şi adun pe cei ce vin la izvor, şi Eu iau din izvor şi împart. Să deschidă omul Scriptura şi să vadă ce scrie în ea despre acest izvor care curge din tronul lui Dumnezeu Cuvântul ca să adape pământul. Să citească omul cuvântul Meu cel de acum două mii de ani, că în el spune aşa: «Privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul Omului, Mirele nunţii». Ferice de omul căruia Eu îi sunt Mire, că acela aşa Mă aşteaptă, căci bucuria nunţii e mare bucurie, iar dragostea dintre Mire şi mireasă e cea mai mare bucurie de suflet. Dacă M-ar avea omul de Mire, M-ar şi aştepta să vin şi să aduc bucuria nunţii veşnice, şi cu ea, desfătarea bunătăţilor cele de veci. Dar nu ştie omul cine sunt Eu, căci Lumina Mea este băgată sub obroc, fiindcă este scris în cartea Mea cea de acum două mii de ani: «Soarele şi luna se vor întuneca şi nu-şi vor mai da lumina, iar stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor se vor zgudui». Cei ce s-au pus soare şi lună peste oameni, aceia nu luminează pe oameni, fiindcă Eu sunt lumina, nu ei. O, nu ştie omul cine este Dumnezeu, căci lumina este băgată sub obroc, este băgată sub haină, iar haina Mea s-a făcut minciună din pricina celui mincinos care îmbracă haina Mea, lumina care nu ţine lumină. Umblă omul prin acest întuneric şi nu mai vede drumul bietul om. Eu cum să nu fi venit acum când omul nu mai dă decât de lumina care nu ţine lumină? Dacă aşa a fost scris în Scripturile Mele, Eu aşa am făcut. Am venit, că am găsit scris să vin, şi aşa am găsit scris: «Vor ieşi hristoşi mincinoşi şi vor da să amăgească, de va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi, care Mă aşteaptă să vin. Şi îndată după strâmtorarea acelor zile soarele se va întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor se vor zgudui, şi atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului, şi vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi cu slavă multă, şi va trimite pe îngerii Săi cu sunet mare de trâmbiţă şi vor aduna pe cei aleşi ai Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerului până la celelalte margini». Amin. Eu aşa am rostit prin Scripturi acum două mii de ani, şi am adăugat zicând: «Învăţaţi de la smochin. Când mlădiţa lui se face fragedă şi odrăsleşte, cunoaşteţi că vara este aproape. Aşa şi voi, când veţi vedea acestea, să ştiţi că este aproape, la uşi. Privegheaţi, fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi vine Fiul Omului». Amin.

Citesc Eu Scripturile împreună cu omul, că este ceasul în care omul nu mai gândeşte, nu mai citeşte, nu mai aude venirea Mea şi Evanghelia Mea, şi când omul minciunii, îmbrăcat în haina Mea, zice: „Nu ştie nimeni când va fi venirea Domnului; nu ştiu nici îngerii, nu ştie nici Fiul, darămite omul!”, iar când omul aude aşa, nu mai gândeşte la venirea Mea. Numai că Eu am spus atunci: «în ceasul în care nu gândiţi, vine Domnul», şi am spus despre lucrarea Mea de azi, şi aşa am spus: «Când mlădiţa smochinului se face fragedă şi odrăsleşte, vara este aproape, la uşi. învăţaţi de la smochin pilda». Amin.

Cine este smochinul? Eu sunt, iar smochinul de pe pământ e fără roade. Eu sunt Smochinul Cel fraged, că a venit vremea frăgezelii Lui şi El a odrăslit, şi vara este aproape. Am aşezat preoţie nouă, am făcut totul nou. Muguri noi am făcut, căci smochinul de pe pământ este uscat şi nu găsesc în el hrană pentru Mine. Nu mai vede omul calea, că nu mai sunt preoţi de-ai Mei ca să-i arate omului venirea Mea şi veghea pentru ea. Preotul i-a luat omului gândirea la venirea Mea, că el nu caută venirea Mea; el caută bani, bietul de el, şi caută să nu aibă omul gândire la veghea cea pentru venirea Mea. Dacă omul ar avea minte, ar gândi la Mine, dar nu mai are omul minte pentru Mine.

Am făcut totul nou. Muguri noi am făcut, căci smochinul de pe pământ e uscat, şi din el nu ies decât uscături.

Mi-e dor, Mi-e tare dor de dorul omului, că vreau să-l mângâi pe om. Aş vrea să fie tot o mângâiere venirea Mea, acum, după două mii de ani, de lângă Tatăl. Dacă s-ar uita omul în Scripturi, dacă s-ar uita bine, ar porni omul spre mângâierea venirii Mele şi s-ar sfinţi, şi apoi ar avea putere să creadă în venirea Mea de azi şi să-i vadă bine cărarea şi pe fiii Mei de pe ea, pe fiii care trudesc cu Mine să-Mi fac cărarea spre om cu mângâiere şi nu cu spaimă aşa cum este scris pentru cei necredincioşi din vremea venirii Mele. Iată, acum e vremea, acum sunt zilele Domnului, acum proorocii s-au sculat să-şi primească bucuria împlinirii proorociilor lor, iar pe pământ omul se bucură cu cele ce se văd de ochii lui. Eu însă Îmi întăresc lucrarea venirii şi Îmi pregătesc darul cel pentru sfinţi, veacul ce va să fie, veacul Domnului, împărăţia cerurilor şi a fiilor ei. Amin.

Aşa am grăit Eu cu Moise pe muntele Sinai, şi Moise a scris cuvântul Meu cel de peste el, şi tot mereu l-a scris. Aşa am grăit Eu cu proorocii, şi ei scriau cuvântul Meu. Acum, după două mii de ani de la petrecerea Mea cu omul pe pământ timp de treizeci şi trei de ani Dumnezeu venit de la Tatăl între oameni, acum vin din nou din cer pe pământ cuvânt ca să aduc înapoi grăirea dintre Mine şi om, căci omul a pierdut grăirea cu Dumnezeu. Dacă omul dă să-Mi spună că grăieşte cu Mine, iar el îmi spune pe ale lui sau pe ale Mele, nu poate să se ascundă de păcatul nevorbirii dintre Mine şi el. Mai întâi am vorbit Eu cu omul, şi apoi omul cu Mine. Mai întâi omul n-a mai grăit cu Mine, şi apoi n-am mai vorbit Eu cu el.

Să nu te întrebi, omule care vii să-Mi vezi şi să-Mi auzi glasul care umblă prin grădina cuvântului Meu din vremea aceasta ca să se aşeze tot cuvântul Meu în carte, ca în toate vremile vorbirii Mele cu omul; să nu te întrebi de ce vorbeşte Dumnezeu cu omul, şi să te întrebi de ce nu auzi tu pe Dumnezeu vorbind peste tine aşa cum a fost planul Său cel din veac întocmit cu omul. Eu când l-am făcut pe omul cel zidit de mâna Mea, l-am făcut ca să grăiesc cu el, şi el cu Mine, că de ce altceva l-aş fi făcut pe om Eu, Dumnezeu Cuvântul? L-am zidit şi am grăit cu el, şi el cu Mine până ce n-a mai vrut el să grăiască cu Mine, şi a grăit cu sine şi a făcut ca sine şi nu ca Mine. L-am zidit şi am grăit între Noi până ce el s-a ridicat mai mare ca Ziditorul său, pierzându-L prin neascultare, pierzându-L prin ascundere. Ascunderea este păcatul care l-a despărţit pe om de Mine, şi pe Mine de om, de n-a mai putut şi nu mai este grăirea dintre Mine şi om. Omul nu se poate ascunde, dar se ascunde, că i-a intrat în fire acest păcat ca să fugă de Dumnezeu, ca să se ascundă. O, unde se poate omul ascunde de faţa Mea? Sunt mereu, mereu faţă în faţă cu omul, dar el vrea să uite aceasta, şi aceasta înseamnă ascundere. Mă ascunde omul de el, şi se ascunde omul de Mine, dar acesta nu este adevărul, şi omul nu se poate ascunde de Dumnezeu.

– O clipă, Eu, Tatăl, voiesc să grăiesc de lângă Tine şi de lângă sfinţii Tăi care grăiesc azi poporului Tău de la venirea Ta, Fiule, Care vii venind.

Eu, Tatăl Savaot, Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor, L-am mărturisit pe Fiul Meu la Iordan, şi apoi L-am dat oamenilor, şi El era împărăţia cerurilor, căci toţi şi toate trăiesc în El. Amin.

Eu, Tatăl Savaot, o clipă grăiesc, şi le spun la toţi cei care se acoperă cu Scriptura Fiului Meu care zice prin ea că nu ştie nimeni ziua venirii Fiului Meu, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Eu, Tatăl, grăiesc şi le spun aşa la aceştia: dacă nu ştie nimeni, nici îngerii, nici Fiul Tatălui, voi de unde ştiţi să nu aşteptaţi venirea Fiului Meu şi să nu auziţi că vine? V-a spus El că nu vine? V-a spus El? Ba nu v-a spus. El v-a spus să privegheaţi, că nu ştiţi când El va veni. V-a spus să privegheaţi pentru venirea Lui. Şi acum vă întreb: dacă voi rostiţi această Scriptură, că nu ştie nici Fiul când vine, aţi ascultat voi de El dacă v-a spus să privegheaţi pentru venirea Lui? Răspundeţi! Şi veţi răspunde când nu vă veţi aştepta, precum este scris despre cei ce nu veghează pentru venirea Fiului Meu, Care, iată-L cum vine pentru cei ce priveghează pentru venirea Mirelui! Iată-L! Acesta este, şi Se numeşte Cuvântul lui Dumnezeu, precum este scris în cartea lui Ioan cel iubit despre numele Fiului Meu la sfârşit de timp, şi Căruia cei ce-L primesc cuvânt peste ei îi zic Lui: „Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului”. Amin.

Eu, Tatăl Savaot, rostesc după două mii de ani de la mărturisirea Mea pentru Fiul Meu la Iordan, rostesc din mijlocul poporului Meu de azi, din români, şi zic: aceasta este venirea Fiului Omului, venirea Mirelui la mireasă şi, precum se arată fulgerul care taie cu lumina lui văzduhul de la răsărit şi până la apus într-o clipeală de ochi, iată venirea Lui cu putere şi cu slavă multă făcându-Se râu de cuvânt peste pământ, cuvântul vieţii veşnice, râul vieţii din care beau cei însetaţi după El. Aceasta este venirea Fiului Meu, Fiul Omului, Cuvântul Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Care aşează la loc împărăţia lui Israel, împărăţia lui Dumnezeu, omul cel nou, cer nou şi pământ nou, facere din nou, naşterea din nou a lumii, care s-a făcut prin cuvânt la început precum şi la sfârşit. Amin.

Eu, Tatăl Savaot, am grăit şi am mărturisit pentru cei ce vor să audă, şi de la Tatăl să ştie, iar Fiul Meu este în Mine, şi Eu în El când grăiesc şi când El grăieşte. Amin, amin, amin.

– O, Tată Savaot, al Fiului Tău şi al nostru şi al celor ce sunt ai Lui pe pământ acum, la sfârşit de timp! Nu ştiu oamenii de pe pământ şi nici apostolii care se zic pe ei înşişi că sunt ucenici ai Fiului Tău, nu ştiu aceştia nici să creadă, dară să mai aştepte pe Fiul Tău şi tot ce este scris în Scripturile venirii Lui! Noi ştim ce le urmează celor ce cred în Fiul Tău. Ştim că urmarea cea mai mare este credinţa în El şi în venirea Lui şi în lucrarea Lui cea de şapte mii de ani peste om. Dar noi, sfinţii Tăi, am vrut să credem, şi am crezut şi am văzut şi am mărturisit. Amin. Nimeni nu crede în Dumnezeu decât după ce El trece lăsând semnele Lui în urma Lui. Nimeni nu crede în sfinţi decât după ce ei trec lăsând semnele lor şi ale credinţei lor în urma lor. Dar împărăţia Fiului Tău, care este acum pe pământul român, va fi pe veci de veci, căci este scris în Scripturile Duhului Sfânt aceasta ce mărturisim noi acum, şi «Toate neamurile de pe pământ îi vor sluji Lui». Amin, amin, amin.

O, copii ai Duhului Sfânt, o, fiilor care deschideţi Domnului! Luaţi Scriptura proorocului Daniel şi scrieţi din ea proorocia venirii Fiului Omului, şi apoi vom merge cu cuvântul înainte şi vom lucra sărbătoarea de azi cu cerul tot între voi. Amin.

«Am privit în vedenia de noapte, şi iată, pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului, şi El a înaintat până la Cel vechi de zile. Şi a fost dus în faţa Lui, şi Lui I s-a dat stăpânirea, slava şi împărăţia, şi toate popoarele, neamurile şi limbile îi slujeau Lui. Stăpânirea Lui este veşnică, stăpânire care nu va trece, iar împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată». Amin.

O, copii ai Duhului Sfânt, feriţi-vă de aluatul fariseilor, că nimic nu este acoperit care să nu se descopere şi nimic care să nu se cunoască. Scris este: «Oricine va mărturisi pentru Domnul înaintea oamenilor, şi Fiul Omului va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Iar cel ce se va lepăda de Domnul înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu». Amin. Mărturisiţi această venire a Domnului şi daţi de ştire de la margini la margini venirea Lui, că noi, sfinţii, în mii de mii pornim spre voi la cuvântul Domnului, cu ajutor pentru voi şi pentru Domnul cu voi, că vine Domnul la voi cu toată descoperirea tainelor cele în Scripturi tăinuite, că a venit vremea să vadă cei ce nu văd, spre judecata necredinţei lor, şi să se roage Fiului lui Dumnezeu să ajute necredinţei lor, să le adauge credinţă precum le adăuga celor aleşi ai Lui ucenici, şi cu care El a petrecut pe pământ lăsându-le lor Evanghelia Lui.

Ridicăm mâinile în chip de binecuvântare arhierească şi rostim aşa: în numele Preasfintei Treimi, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, binecuvântarea Domnului peste voi, cu al Său har şi cu a Sa iubire de oameni acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Întărim ungerea din mijlocul tău, Ierusalime român, cu întreită binecuvântare, iar fiii cei unşi cu ungere de arhierei aşa să lucreze peste tine, după cum au ungerea, că e vremea să se trezească din moarte făptura care aşteaptă sub piatra vremii de şapte mii de ani suspinând după viaţă fără de moarte, Ierusalime.

Deschide mâna, Doamne, şi dă-le lor. Aşează-Te cu slava Ta peste ei, că e vremea să Te slăveşti descoperit peste ei. Învaţă-i împărăţia Ta şi le dă puteri prin vremea cea grea şi le dă iubire fără de hotar, ca să Te iubească ei atât cât Tu i-ai iubit, şi viaţa lor să Ţi-o dea ca să faci din ea pildă vie, om după chipul şi asemănarea Ta, şi să vadă neamurile pământului că Tu ai împărăţie pe pământ şi stăpâneşti în mijlocul ei şi cârmuieşti noroadele cu cuvântul Tău până ce le vei trage la Tatăl, că durerea Ta după om e durere mare cum nu e pe pământ, iar suspinul Tău aprinde duhul sfinţilor şi vin sfinţii cu Tine pe pământ în cuvânt şi mărturisesc sfinţii cerului lucrarea cuvântului Tău de acum şi de atunci, şi care va să fie curând, curând cu toate împlinirile ei pe pământ.

Noi, cei trei arhierei ai Tăi, Doamne, cerem Ţie: caută din cer şi vezi şi cercetează pe poporul Tău cel de azi şi dă-i din cer. Cercetează via aceasta pe care ai sădit-o Tu, şi o desăvârşeşte pe ea spre lauda Ta, spre lauda măririi sfinţilor, Doamne. Plângem cu Tine după om. Suspinul Tău este în suspinul nostru, şi toţi sfinţii Tăi aşteaptă toată slava Ta pe pământ lângă poporul Tău cel atât de păzit de paza Ta cerească, Doamne al sfinţilor. Slavă de la oameni nu primeşti, dar slavă de la poporul Tău primeşti, ca şi de la sfinţii Tăi, Doamne, că ei poartă în ei dragostea Ta. Ruga noastră cea pentru mângâierea Ta este ca Tu să dai mereu poporului Tău dragostea Ta, căci vai omului care are în el dragostea lui, şi în care Tu nu poţi încăpea, fiindcă Tu eşti curat cum e cerul, şi plămădit în trup fecioresc şi neatins de păcat, ca să poată şi omul după ce Tu Te-ai făcut Om, şi ca să poţi veni după om şi să-i arăţi lui dragostea Ta.

Dă-le fiilor Tăi pâine, că sunt săraci, Doamne. Dă-le lor tot ajutorul pentru planul Tău cu ei. Stăm cu mâinile ridicate înaintea Ta, că suntem vii şi umblăm pe pământ ca şi Tine, şi Te rugăm din ei: dă-le lor împărăţia Ta mereu în ei, şi paza împărăţiei Tale în ei, şi lucrarea ei în ei, Doamne, Cel ce eşti viu în vecii vecilor! Acum le dăm binecuvântare arhierească de lângă Tine peste masa cea de praznic pe care ei ne-au pus-o spre pomenirea noastră lângă ei. Iar Tu îmbrăţişează-i în cuvânt şi învaţă-i fără de sfârşit şi ţine-i în duhul treziei sfinte de-a pururi, şi umple-i pe ei de iubirea slavei Tale în ei, Doamne. Amin, amin, amin.

Eu n-am vorbit cu nimeni între oameni cum vorbesc cu voi. N-am vorbit nici cu Adam, nici cu Cain, nici cu Noe, nici cu Moise, nici cu David, nici cu Zaharia, nici cu Ioan Botezătorul, nici cu apostolii aşa şi atât cât vorbesc cu voi, fiindcă aşa minune n-a fost de când e veacul şi nici nu va mai fi alta decât împărăţia Mea în om în chip desăvârşit, curând, curând, şi apoi cerul pe pământ, iar Eu, în mijlocul dumnezeilor, Dumnezeu adevărat şi mult slăvit între oameni pentru judecata lor, pentru mântuirea lor, iar când Mă voi arăta cu toată slava Mea, se vor cutremura toate.

Este scris în Scripturi cuvântul Meu care spune: «După strâmtorarea acelor zile soarele şi luna şi stelele se vor întuneca şi nu vor mai lumina şi vor cădea din cer, căci se vor zgudui puterile cerurilor, şi apoi, semnul Fiului Omului, la a Cărui arătare vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind cu putere şi cu slavă multă peste pământ, şi se vor cutremura toate», precum este scris. Atunci, din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini, îngerii Mei vor aduna pe cei aleşi ai Mei în ziua când nimeni nu se va aştepta. O, Eu, Domnul, voiesc să am ce aduna, poporul Meu, şi vreau să Mă vestesc, că Eu de aceea grăiesc pe pământ. Grăiesc ca să-Mi vestesc venirea şi ca să vă gătesc mereu, mereu pe voi, şi să strălucesc cu voi peste pământ de şapte ori mai tare decât soarele, şi dintre voi să ies spre oameni ca Mirele din iatacul Său, fiindcă în voi şi între voi Eu îmi am sălaşul, şi mult au aşteptat sfinţii această vreme a întoarcerii Mele între oameni, şi se uită la ea şi la voi, şi stăruiesc sfinţii înaintea Tatălui pentru Mine şi pentru voi, ca să biruiască Mielul Tatălui şi turma Sa cea mică de la sfârşitul venirii Fiului Tatălui pentru biruinţa sfinţilor Săi. Amin.

Acum două mii de ani am venit de la Tatăl, precum era scris în prooroci, şi lumea nu s-a aşteptat să vin. Dar Eu am venit în lume şi am împlinit Scripturile venirii Mele trup între oameni în mijlocul poporului iudeu pe care îl alesese Tatăl să-I slujească Lui între popoarele de pe pământ. Am venit, dar lumea nu s-a aşteptat să vin, iar slujitorii bisericii nici atât. Nu i-am întrebat pe ei pentru venirea Mea. Pe cei ce slujeau în templu, mai mari peste el, nu i-am întrebat dacă să vin sau să nu vin, dar au văzut că Eu eram Cel ce era scris să vină, şi au împlinit ei Scriptura răstignirii Mele, numindu-Mă dezbinător al poporului Domnului, hulitor al neamului lui Israel, pentru că le spuneam păcatele, că doar se vor curăţi de ele. Când au văzut că am înviat aşa precum am spus dinainte, nu ştiau cum să se mai ascundă de vină, şi au plătit pe străjerii mormântului Meu ca să mintă că M-au furat ucenicii.

Mi-am împlinit răstignirea şi învierea precum am spus mai dinainte, şi după ce am mai petrecut cu ucenicii timp de patruzeci de zile din timp în timp, M-am aşezat în Tatăl şi am început cu multul să lucrez prin ucenici peste pământ, şi biserica Mea trăia, iar Eu trăiam în ea. Ea nu era din lumea aceasta, precum nici azi nu este din lumea aceasta biserica Mea, poporul Meu de azi, pe care Eu, Domnul, l-am scos din lume, şi prin care lucrez peste lume duhul înnoirii lumii. Amin.

Sunt rănit de tot ce văd pe pământ. Eu am venit cuvânt de înviere peste lume, şi lumea nu s-a aşteptat să vin, iar slujitorii bisericii ei nici atât. Nu i-am întrebat pe ei pentru această venire a Mea cuvânt pe pământ ca să nasc din el din nou lumea, s-o fac de la început, precum este scris în Scripturi să fie. Nimic nu fac decât ce este scris în Scripturi. Este adevărat că nu-i întreb pe ei dacă să vin sau să nu vin cuvânt de înnoire a lumii, dar le spun şi lor cuvântul pe care-l rostesc, le arăt şi lor tot ce lucrez, şi le arăt lor faptele lor rele, că doar, doar se vor curăţi de ele ca să-Mi slujească Mie şi nu loruşi şi nu omului care nu ştie, săracul, ce înseamnă viaţă şi moarte, şi ce înseamnă înviere a morţilor, şi ce înseamnă venirea Domnului şi nădejdea omului în toate acestea. Oare, pentru venirea Mea pe care Eu am profeţit-o că va veni cine trebuie să nădăjduiască în ea? în învierea morţilor cum şi cine trebuie să nădăjduiască? Cine îl mai învaţă pe om dragostea de Dumnezeu, viaţa sfântă şi aşteptarea învierii morţilor şi venirea Mea apoi cu viaţa cea veşnică pe pământ?

Vai, şi de şapte ori câte şapte vai, ba chiar de şaptezeci de ori câte şapte vai celor ce cugetă despre cuvântul gurii Mele, care curge din Mine în zilele acestea, că este cuvânt de om şi nu Eu însumi, Cuvântul Tatălui, Fiul Tatălui, Dumnezeu Cuvântul, Care S-a făcut trup acum două mii de ani, iar acum, cuvânt, pentru învierea morţilor, căci am zis: «Vine vremea ca cei din morminte să audă glasul Fiului lui Dumnezeu şi să învieze». Amin. Cine nu crede în vremea aceasta în cuvântul Meu de acum, aceluia nu i se pune că a crezut sau crede în proorocii Scripturilor, şi nici în Moise, cu care Eu am vorbit în muntele Sinai şi, apoi, în toată vremea Israelului lui Moise. Amin.

Domnul nu vine, ci trebuie adus ca să fie cu voi, fiilor copii, iar Eu de aceea Mi-am arătat vouă suspinul şi jalea şi mila Mea cea plină de dor pentru cei ce Mă aduc la voi cuvânt, căci greu îmi mai este, şi greu s-a mai făcut drumul Meu de la cer la pământ, fiindcă cei ce Mă primesc când vin, sunt zdrobiţi de dureri, şi aşa duruţi şi aşa zdrobiţi Mă ţin ei pe Mine când vin spre tine, poporul Meu.

Pace vouă, celor ce cu adevărat v-aţi apropiat de izvor! Iar celor ce-l ispitiţi pe el şi nu primiţi pe Duhul Sfânt al cuvântului gurii Mele, vai vouă încă! Eu vă chem pe voi la viaţă. încă puţin, şi voi străluci pe acest munte, şi lumina Mea îi va orbi pe mulţi, dar Eu vă spun că i-a şi orbit, fiindcă Eu am venit acum din nou pe pământ ca să-i fac pe cei orbi să vadă, iar cei ce văd, să fie orbi. Aşa, ca şi acum două mii de ani, aşa vorbesc şi azi, căci Eu sunt Alfa şi Omega, sunt la sfârşit ca şi la început. La început a fost Cuvântul. La sfârşit, tot Cuvântul este, şi este viaţă Cuvântul, iar viaţa este lumina oamenilor, şi lumina luminează în întuneric, iar întunericul nu o cuprinde pe ea. Amin.

Pace vouă! Pace vouă! Pace vouă! Sunt Păstorul Cel tainic. Sunt Fiul Omului, Care vine. Pace vouă! Iar dacă sunteţi necredincioşi, pacea Mea să se întoarcă în Mine. Amin.

Binecuvântată este întâlnirea Mea cu omul în grădina întâlnirii, în al cărei văzduh stau sfinţii cerului şi toate puterile cereşti însoţind pe Tatăl şi pe Fiul în lucrare de Duh Sfânt peste pământ.

Pace vouă! E vremea împlinirii celei mai mari, celei mai din urmă Scripturi: Scriptura venirii Fiului Omului cu putere şi cu slavă multă, iar slava Mea este cuvântul. Amin, amin, amin.

Când Mi-am ales acum două mii de ani ucenicii, i-am curăţit de toate păcatele lor, şi apoi Mi-am dat viaţa pentru viaţa lor cu Mine, şi apoi M-am dus la Tatăl şi le-am trimis pe Duhul Sfânt Mângâietorul, pentru că ei erau sfinţii Mei pe pământ. Aşa Mi-am pregătit Eu şi azi pe poporul Meu de ucenici din români, şi i-am curăţit de toate păcatele, şi i-am sfinţit apoi prin Trupul şi Sângele Meu, dat de Mine lor în dar prin harul Meu cel coborât din cer peste ei la porunca Mea, şi le-am dat pe Duhul Sfânt Mângâietorul, şi mereu li-L dau şi îi călăuzesc pe ei, că Eu n-am avut niciodată popor fără păstor, iar Păstorul poporului Meu este Duhul Sfânt Mângâietorul, Care din al Meu ia şi îmi învaţă poporul călăuzindu-l pe el între pământ şi cer. Amin.

Se întreabă mulţi din cei ce stau slujitori în numele Meu peste mulţimi: „De unde au aceştia harul şi Duhul?”. Eu sunt Cel ce le răspund: Mi-e cerul plin de sfinţi şi de îngeri, şi am lucrat mai presus de fire peste aceştia pentru cele aşezate de Mine în mijlocul lor. Am lucrat prin sfinţii cerului şi prin mijlocirea îngerului Meu şi prin mărturisirea martorului Meu din biserica lumii, pe care l-am avut lângă sânul Meu în toată vremea cât Eu, Domnul, am aşezat Ierusalimul Meu cel de azi din români, şi apoi el Mi-a fost luat de la piept de cei ce au duhul lor şi nu au pe Duhul Sfânt, Care Se descoperă celor ce iubesc pe Dumnezeu cu sfinţenie de trup şi de suflet şi de duh.

Am lucrat cu mare taină cerească prin arhierei din cer coborâţi la ei pe pământ, iar Eu, Domnul, Arhiereul Tatălui Savaot, Preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec, Eu am fost Cel ce i-am aşezat pe ei, aşa cum pe Moise pe muntele Horeb l-am aşezat peste Israel, şi apoi l-am trimis pe el să-l scoată din robie pe poporul Meu. Şi precum locul în care am grăit cu Moise, când l-am umplut de har, se numea muntele lui Dumnezeu, tot aşa şi acum, locul în care Eu grăiesc peste aceştia prin care Eu lucrez cu lumina cuvântului Meu peste pământ, se numeşte muntele Domnului. Amin.

Apropie-te, omule!

Când Mi-am ales acum două mii de ani ucenicii, i-am curăţit de toate păcatele lor, şi apoi Mi-am dat viaţa pentru viaţa lor cu Mine, şi apoi M-am dus la Tatăl şi le-am trimis pe Duhul Sfânt Mângâietorul, pentru că ei erau sfinţii Mei pe pământ. Aşa Mi-am pregătit Eu şi azi pe poporul Meu de ucenici din români, şi i-am curăţit de toate păcatele, şi i-am sfinţit apoi prin Trupul şi Sângele Meu, dat de Mine lor în dar prin harul Meu cel coborât din cer peste ei la porunca Mea, şi le-am dat pe Duhul Sfânt Mângâietorul, şi mereu li-L dau şi îi călăuzesc pe ei, că Eu n-am avut niciodată popor fără păstor, iar Păstorul poporului Meu este Duhul Sfânt Mângâietorul, Care din al Meu ia şi îmi învaţă poporul călăuzindu-l pe el între pământ şi cer. Amin.

Se întreabă mulţi din cei ce stau slujitori în numele Meu peste mulţimi: „De unde au aceştia harul şi Duhul?”. Eu sunt Cel ce le răspund: Mi-e cerul plin de sfinţi şi de îngeri, şi am lucrat mai presus de fire peste aceştia pentru cele aşezate de Mine în mijlocul lor. Am lucrat prin sfinţii cerului şi prin mijlocirea îngerului Meu şi prin mărturisirea martorului Meu din biserica lumii, pe care l-am avut lângă sânul Meu în toată vremea cât Eu, Domnul, am aşezat Ierusalimul Meu cel de azi din români, şi apoi el Mi-a fost luat de la piept de cei ce au duhul lor şi nu au pe Duhul Sfânt, Care Se descoperă celor ce iubesc pe Dumnezeu cu sfinţenie de trup şi de suflet şi de duh.

Am lucrat cu mare taină cerească prin arhierei din cer coborâţi la ei pe pământ, iar Eu, Domnul, Arhiereul Tatălui Savaot, Preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec, Eu am fost Cel ce i-am aşezat pe ei, aşa cum pe Moise pe muntele Horeb l-am aşezat peste Israel, şi apoi l-am trimis pe el să-l scoată din robie pe poporul Meu. Şi precum locul în care am grăit cu Moise, când l-am umplut de har, se numea muntele lui Dumnezeu, tot aşa şi acum, locul în care Eu grăiesc peste aceştia prin care Eu lucrez cu lumina cuvântului Meu peste pământ, se numeşte muntele Domnului. Amin.

Apropie-te, omule!

Pace vouă, celor ce cu adevărat v-aţi apropiat de izvor! Iar celor ce-l ispitiţi pe el şi nu primiţi pe Duhul Sfânt al cuvântului gurii Mele, vai vouă încă! Eu vă chem pe voi la viaţă. încă puţin, şi voi străluci pe acest munte, şi lumina Mea îi va orbi pe mulţi, dar Eu vă spun că i-a şi orbit, fiindcă Eu am venit acum din nou pe pământ ca să-i fac pe cei orbi să vadă, iar cei ce văd, să fie orbi. Aşa, ca şi acum două mii de ani, aşa vorbesc şi azi, căci Eu sunt Alfa şi Omega, sunt la sfârşit ca şi la început. La început a fost Cuvântul. La sfârşit, tot Cuvântul este, şi este viaţă Cuvântul, iar viaţa este lumina oamenilor, şi lumina luminează în întuneric, iar întunericul nu o cuprinde pe ea. Amin.

Pace vouă! Pace vouă! Pace vouă! Sunt Păstorul Cel tainic. Sunt Fiul Omului, Care vine. Pace vouă! Iar dacă sunteţi necredincioşi, pacea Mea să se întoarcă în Mine. Amin.

Binecuvântată este întâlnirea Mea cu omul în grădina întâlnirii, în al cărei văzduh stau sfinţii cerului şi toate puterile cereşti însoţind pe Tatăl şi pe Fiul în lucrare de Duh Sfânt peste pământ.

Pace vouă! E vremea împlinirii celei mai mari, celei mai din urmă Scripturi: Scriptura venirii Fiului Omului cu putere şi cu slavă multă, iar slava Mea este cuvântul. Amin, amin, amin.

Trâmbiţez de la margini la margini venirea Mea, venirea Fiului Omului, căci am zis acum două mii de ani: «Precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi venirea Fiului Omului», şi astăzi s-a împlinit această Scriptură, căci ca fulgerul de repede merge peste pământ vestea cuvântului împărăţiei cerurilor, care cheamă pe tot omul sub viţa şi sub smochinul ei, căci am spus acum două mii de ani: «Va veni Fiul Omului pe norii cerului cu putere şi cu slavă multă şi va trimite pe îngerii Săi cu sunet mare de trâmbiţă şi vor aduna pe cei aleşi ai Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini, şi atunci, din doi care vor fi în ţarină, unul se va lua, şi altul se va lăsa, şi din două care vor măcina la moară, una se va lua, şi alta se va lăsa, şi în ceasul în care nu vor gândi Fiul Omului va veni», şi Domnul va împlini cuvântul Său peste pământ. Amin.

S-a scris în cer şi pe pământ această zi, ziua sărbătorii marelui prooroc Ilie, pe care l-am luat la cer cu car şi cu cai de foc ca să-l păstrez pe el pentru ziua venirii Mele care este ca fulgerul. Am făcut din el îngerul fulgerului venirii Mele, înaintemergătorul slavei cuvântului Meu care vine cu norii şi care este ca tunetul, care fulgerează mai întâi, de la răsărit până la apus, şi apoi se aude glasul lui. Mă port cu el de la marginile cerurilor până la celelalte margini şi Mă vestesc în ziua aceasta peste tot pământul. Amin. Să audă şi să vadă popoarele şi să se înveselească şi să creadă venirea Mea, înveselindu-se de ea, şi să ia ele din râul vieţii, care se dă în dar celui ce însetează după venirea Mea, după cuvântul Meu care curge din Noul Ierusalim. Amin. Noul Ierusalim este taina venirii Mele. Aceasta înseamnă Noul Ierusalim. Noul Ierusalim este Domnul şi fiii Săi, cei luaţi din poporul român ca să facă din ei popor mireasă, şi din pământul român să facă Domnul sala nunţii Sale şi masa cea de nuntă în ea.

Cuvântul venirii Mele curge din gura Mea în mijlocul poporului român, şi curând, curând scriu pe pământ şi în cer praznicul cincizecimii cuvântului Meu care vine cu norii deasupra pământului român începând cu anul 1955. Cuvântul Meu care curge din gura Mea în vremea aceasta de apoi, este venirea Mea, venirea Fiului Omului pe norii cerului cu putere şi cu slavă multă, iar puterea şi slava este cuvântul Meu, şi cu suflarea gurii lui peste pământ Mi-am pregătit popor mireasă din neamul român, pământul celei de a doua veniri a Fiului Omului. Amin.

Cuvântul Meu cel făcător este lumina cea adevărată, care venind în lume luminează în întuneric, luminează pe tot omul, dar omul nu este învăţat cu lumina, fiindcă el nu o cunoaşte şi o dă de la el. Eu însă sunt Lumina lumii, iar cuvântul Meu luminează în întuneric şi va lumina, căci întru el este viaţă, şi viaţa este lumina oamenilor, şi este scris că totul va fi înghiţit de viaţă. Amin, amin, amin.

Sunt cu cuvântul Meu peste tine, Ierusalime al venirii Mele. Sunt cu împlinirea Scripturii venirii Mele cu sfinţii, iar tu Mă primeşti, căci cel ce are credinţă neprefăcută Mă primeşte, Mă cunoaşte că Eu sunt acest cuvânt cu care Mă fac cale a omului spre Mine. Omul însă s-a învăţat cu păcatul şi cu moartea, şi de aceea nu crede el în viaţă şi îşi pune nădejdea numai pentru viaţa trupului lui.

Mă ţin după om cu mila Mea de el. Mă ţin cu cuvântul Meu cel făcător după el, căci semne şi minuni dacă aş face în calea lui, el nu mai crede, de vreme ce face el minuni, şi acestea îi strică mintea şi îi alungă frica de Dumnezeu, şi omul piere din lipsă de înţelepciune, şi om pe om se desparte de Dumnezeu, şi om pe om se ajută spre întuneric, iar întunericul nu poate cuprinde lumina.

Omul a primit legea vieţii prin mijlocirea îngerilor şi nu a păzit-o, căci el stă de şapte mii de ani împotriva Mea prin păcat, iar pentru păcatul lui i-a ucis mereu pe prooroci, pe cei care au vestit mai dinainte venirea Mea şi vânzarea Mea şi moartea Mea. Eu însă Mă ţin cu milă după om, căci Tatăl M-a trimis să fac aceasta, şi îmi lucrez cartea cuvântului Meu, că taina lui este facerea din nou a lumii până ce lumea cea nevăzută se va lăsa descoperită, căci Eu am venit cu Scriptura cerului cel nou şi a pământului cel nou care vor dăinui în veac. Amin.

O, cum să fac cu omul? Omul este tare la cerbice. Omul ştie despre Mine atât cât s-a învăţat el să ştie, şi îşi dă pe păcat cunoştinţa cea despre Dumnezeu, iar Eu Mă fac cuvântul Meu cel de la sfârşit de timp, şi cu el dau să-Mi adun pe cei ce se vor naşte dintre oameni din cuvântul Meu cel făcător de om nou, şi să Mă arăt în aceştia Făcătorul omului, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor, şi stau în sfat cu voi şi cu sfinţii cerului cel nevăzut pe pământ şi Mă dau omului de viaţă a sa, copii care aţi cunoscut că de la Tatăl am venit ca să-i dau înapoi omului viaţa. Amin, amin, amin.

Curând, curând Mă las peste pământ cu ziua Mea cea mare şi strălucită, şi am spus că înaintea ei trebuie să meargă peste oameni duhul pocăinţei şi duhul proorociei, căci aşa înseamnă botez şi om botezat cu Duhul Sfânt, Care Se întoarce de la om la Mine mângâindu-Mă şi proorocind că s-a apropiat împărăţia cerurilor, aşa cum Ioan Mă mângâia şi Îmi vestea împărăţia şi venirea ei pe pământ cu omul. O, Eu n-am venit să-i iau omului împărăţia, ci am venit să i-o dau pe a Mea, pe cea mai bogată, pe cea care nu se va lua de la el, iar Eu în dar i-o dau, numai să vrea el să se dea ei şi s-o cunoască întru Mine, căci Eu în lume am venit nu ca să-i iau omului împărăţia, ci am venit să vin şi să Mă duc să gătesc omului loc dulce, şi iar să vin apoi şi să-l aduc pe pământ pentru toţi cei ce rodesc întru Mine, iar Eu curăţindu-i şi îngrijindu-i pe ei, mai mult să rodească ei. Amin.

O, poporul Meu, cel ce este scris în Cartea Vieţii, acela are roade şi I le dă lui Dumnezeu. Ioan avea roade, avea ucenici de un lucru cu el, şi Mi i-a dat Mie apoi, trimiţându-i la Mine ca să vadă ei pe cele ce Eu le lucrez, şi ei M-au întrebat după ce Ioan i-a trimis, şi Mi-au spus: «Tu eşti Cel ce vine, sau să aşteptăm pe altul?», iar Eu le-am spus: «Mergeţi şi spuneţi lui Ioan ceea ce auziţi şi vedeţi: orbii îşi capătă vederea şi şchiopii umblă şi leproşii se curăţă şi surzii aud şi morţii înviază, iar săracilor li se binevesteşte, şi fericit este cel ce nu se va sminti întru Mine». Amin.

O, Ierusalime, Ioan a avut ucenici şi Mi i-a dat Mie, şi ei au văzut lucrările Mele. Ioan Mă mărturisea pe Mine, iar Eu îl mărturiseam pe el, căci scris este în Evanghelia Mea: «Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui, Care este în ceruri». Iată lucrarea celor scrişi în Cartea Vieţii Mielului, iar cartea aceasta va mărturisi pe ai săi şi viaţa lor şi iubirea lor şi mărturisirea lor. Amin.

Voiesc, Ierusalime, să fii din zi în zi tot mai mărturisitor, şi să faci aceasta după ce înveţi de la Mine, că Eu pe apostolii Mei i-am învăţat, le-am dat porunci, şi ei au luat şi au împlinit, şi aşa au lucrat ei puterea Mea şi semne cu ea, ca să se dovedească ai Mei, dar mai întâi au învăţat pocăinţa şi duhul ei, şi au stat în duhul ei apoi, şi au proorocit, şi s-a împlinit, şi au fost adevăraţi, şi cartea Mea cu ei mărturiseşte aceasta, iar cartea lor cu Mine, tot la fel. Iar în cartea Mea cu voi vin proorocii şi apostolii şi sfinţii şi mucenicii şi Mă mărturisesc de lângă Mine din cer vouă şi oamenilor de pe pământ, fiindcă lucrarea de ucenic îşi are plata şi roadele ei în ceruri, poporul Meu, şi fericit este cel ce este scris în Cartea Vieţii Mielului, care îi are pe ai săi scrişi de la întemeierea lumii în ea. Acum Eu vin cu ei în cartea aceasta şi Mă scriu cu ei în ea, pentru că am deschis-o ca să scriu în ea pe pământ, ca să împărăţească pe pământ seminţia ei, seminţia lui Dumnezeu. Amin.

Lucrarea Mea de cuvânt pe pământ este salvarea făpturii căzute din viaţă, este scoaterea omului din locuinţa morţilor, şi venirea Mea apoi în văzul omului, ca să-şi ia de la Mine toată firea, toată facerea să-şi ia viaţa ei cea de dinaintea morţii care s-a aşezat pe pământ când omul a murit, căci omul cel făcut de cuvântul Meu şi de mâna Mea cea lucrătoare a murit; a murit omul cel făcut de Dumnezeu.

Cei ce nu au nădejde în Dumnezeu se întristează pentru viaţa lor care trece, pentru că ei uită sau nu pun preţ pe Mine, Cel Care am binevoit să Mă nasc ca omul pe pământ, ca să mor ca omul şi ca să înviez pentru fiecare om care se naşte din om şi moare apoi, şi să-i aduc pe toţi înapoi în viaţă, după cum este scris în Scripturi de strigarea Mea, de coborârea Mea din cer întru trâmbiţa Mea ca să înviez pe morţi la strigarea Mea, iar ei, apoi, împreună cu cei vii cu trupul, se vor răpi în nori aşa cum am fost Eu răpit la înălţarea Mea la cer din ochii ucenicilor Mei, şi ne vom întâmpina în văzduh, şi pururea apoi vom fi unii cu alţii, căci aşa este scris. Dar Eu vreau să-l învăţ pe om să creadă aceasta. Amin, amin, amin.

Când M-am aşezat lângă Tatăl, când Mi-am ascuns faţa de la ochii ucenicilor Mei în ziua căreia i se zice înălţarea Mea la cer, am fost acoperit de un nor ca să nu Mă mai vadă omul şi ca să caute după Mine mereu, şi altceva să nu mai facă, fiindcă omul nu mai vrea cu Mine. M-am ascuns ca să stea cu Mine omul, nu să Mă părăsească, nu să nu mai vrea cu Mine. Eu aşa am voit de la om când M-am înălţat din ochii celor ce Mă priveau după ce ei M-au întrebat de vremea aşezării la loc a împărăţiei lui Israel. Eu voiam să-i trimit martori ai Mei peste pământ ca să-l înveţe pe tot omul să stea cu Mine şi nu fără Mine, şi nu să caute ei să ştie anii şi vremile care sunt sub stăpânirea Tatălui şi nu se sfârşesc. Atunci Eu, spunându-le că vor lua Duh Sfânt ca să Mă mărturisească El prin ei, M-am lăsat apoi luat de nor de la ochii lor şi li s-au arătat arhanghelii Mei şi le-au spus: «El va veni precum L-aţi văzut mergând la cer». Amin. Iată, aşa vin, vin mergând, şi omul trece pe lângă Mine şi nu Mă mai vede. Trece omul pe lângă Dumnezeu şi nu se opreşte şi trece, şi vremea se uită la el şi la vremea lui, căci omul trece zilele lui, el vrea zilele lui, nu zilele Domnului.

Nu vremea trece, ci omul trece, iar Domnul este mereu la început, mereu acelaşi, aşteptându-l înapoi pe om, pe omul care trece. Vremea nu trece, vremea vine şi este, dar omul trece şi nu mai vine şi nu mai este. Vremea vine mereu, dar omul nu mai vine, nu mai vrea omul să ştie de venirea sa. El aşteaptă venirea Mea, dar Eu îi spun că nu o aşteaptă, şi că niciodată nu a aşteptat-o. O, nu vremea trece, ci omul trece şi nu mai vine, şi trece pe lângă Mine şi nu se mai opreşte ca să Mă vrea şi ca să stea cu Mine dacă Eu l-am oprit ca să Mă vadă şi ca să se înveţe cu Mine, căci cine se învaţă cu Mine nu Mă mai vrea, şi se vrea pe el apoi.

Iată, poporul Israel în mijlocul căruia M-am născut Fiu al omului ca să mor ca omul, şi apoi să înviez omorând moartea pe care omul a făcut-o peste el, poporul la care M-am arătat acum două mii de ani nu M-a cunoscut ca să vină la Mine, şi nu mai vine la Mine dacă el aşteaptă venirea Mea fără să se grăbească să Mă aştepte, dar Eu îi spun că nu o aşteaptă şi că niciodată nu a aşteptat-o.

O, nu mai crede omul în venirea sa la Mine, în statul Meu cu el pe pământ; nu mai crede omul care a uitat că Eu M-am făcut Fiul Omului acum două mii de ani ca să-l fac Dumnezeu pe om.

Pomenim în cartea Mea din ziua aceasta înfricoşata judecată când Eu, Domnul, Eu, Fiul Omului, în care chip Mă voi arăta şi toţi sfinţii îngeri cu Mine vor fi, Îmi voi face tron de slavă şi voi şedea şi vor sta înaintea Mea toate neamurile pământului, şi le voi pune în dreapta Mea şi în stânga Mea şi voi da fiecăruia după cum le este fapta. Cei ce şi-au strâns la Mine, aceia vor auzi din gura Mea: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu; moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii!», iar cei ce şi-au strâns lor, Eu le voi spune lor: «Duceţi-vă de la Mine în focul cel veşnic, care este gătit diavolilor şi îngerilor lui!». Aceasta este lucrarea pe care o fac Eu prin venirea Mea de azi. Cei ce au fapte şi viaţă plăcută Mie, Eu pe aceia îi îndemn chemându-i spre voi, fraţii Mei prea micii Mei, ca să vă facă vouă bine, iar voi, Mie şi lor, ca să pot să vin mereu, mereu cu grija Mea de mântuirea lor şi a voastră. Aceia sunt binecuvântaţii Mei cărora Eu le voi spune: «Întrucât aţi făcut bine unuia dintre aceşti fraţi ai Mei prea mici, Mie Mi-aţi făcut». Amin. Iar cei ce nu au faptă şi viaţă plăcută Mie, Eu pe aceia nu-i aduc spre voi, că aceia îşi strâng lor şi poftelor lor şi deşertăciunii pământeşti, dar le voi spune de pe tronul slavei, după cum şi fac: «Întrucât nu aţi făcut bine unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut». Atunci, cei ce şi-au lucrat viaţă vor avea viaţă veşnică, iar cei ce şi-au lucrat osândă vor avea osândă veşnică, şi aşa se vor alege de-a dreapta Mea şi de-a stânga Mea oile de capre, şi vor auzi fiecare cuvintele Mele cele pentru fapte, căci Eu voi da fiecăruia după cum îi este fapta sa. Amin.

Nu Eu voi judeca pe om, ci faptele lui îl vor aşeza pe el de-a dreapta Mea sau de-a stânga Mea. Voi sunteţi cei prea mici ai Mei, iar cine vă cercetează pe voi, aceia sunt binecuvântaţi de Tatăl Meu, şi nu este peste ei o mai bună şi mai mare binecuvântare ca aceea că pot ei să vă facă vouă, celor prea mici ai Mei, bine şi ajutorare pe calea Mea cu voi, pe calea voastră cu Mine, căci calea aceasta este lucrarea venirii Mele cuvânt pentru orice faptă a omului de pe pământ pe care îl strig îmbiindu-l spre învăţătura vieţii ca să nu fiu Eu vinovat de fapta cea fără de Dumnezeu a omului. Eu sunt Judecătorul Cel drept, şi de aceea îi arăt omului calea cea dreaptă venind spre el cu cuvântul Meu cel învăţător de viaţă şi de cale dreaptă, iar dacă omul nu vrea cu viaţa, Eu nu rămân vinovat de viaţa lui, de lipsa lui de viaţă, de lipsa lui de binecuvântare.

V-am aşezat pe voi, cei prea mici ai Mei, înaintea neamurilor pământului, ca să-şi aleagă singur omul locul lui cel de-a dreapta Mea sau locul lui cel de-a stânga Mea, şi aşa se face ziua judecăţii omului. Eu, Domnul, o fac punându-vă pe voi, cei ce-Mi faceţi venirea pe pământ, înaintea făpturii de pe el şi înaintea neamului omenesc de pe el, căci făptura v-a aşteptat şi vă aşteaptă, şi prin acest semn care sunteţi voi cu crucea venirii Mele pe umerii voştri mici, Eu pot să fac judecata neamurilor, procesul neamurilor; şi după ce voi sfârşi să le încerc prin voi, Eu voi străluci din voi, că Mi-aţi purtat pe umerii voştri mici crucea venirii Mele peste pământ, cuvânt de viaţă peste oameni. Şi după ce voi străluci din voi ca semn al Meu între pământ şi cer, vor plânge toate neamurile pământului şi Mă vor vedea cu voi pe nori de slavă, cu putere şi cu multă slavă de îngeri. Şi atunci cei ce v-au făcut vouă bine vor fi aleşii Mei şi cu glas de trâmbiţă îi voi aduna, şi nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea aşa. Amin. Iar cei ce nu v-au făcut vouă bine după ce Eu v-am aşezat ca semn al venirii Mele cuvânt peste pământ pentru judecata făpturii, aceia vor păţi ca şi cei din vremea lui Noe care nu au crezut, şi care mănâncă şi beau şi se însoară şi se mărită, după cum şi fac, până în ziua când Eu voi străluci din voi, şi apoi, mai înainte de plata lor, ei îşi vor şti plata care-i va lua pe toţi la stânga Mea pentru plata aceasta, şi nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea. Amin.

Eu, poporul Meu de azi, am găsit scris în Scripturi că trebuie să vin cuvânt pe pământ şi să vorbesc după şapte veacuri cu omul, aşa cum am vorbit cu Adam în rai, şi apoi, pentru semeţia lui Adam, el a căzut pe pământ, şi a murit apoi. Şi dacă a trebuit să împlinesc Scripturile venirii Mele, te-am făcut pe tine popor al lui Dumnezeu, şi iată, mereu, mereu te învăţ cu cuvântul Meu să fii statornic ca Domnul Dumnezeul tău în iubire pentru El, în faptă şi în milă, în dreptate şi în umilinţă, în rugăciune şi în iertare, în post şi în veghe, poporul Meu, că am de încheiat Scripturile răscumpărării neamului omenesc, învierea morţilor şi raiul pe pământ şi viaţa veacului ce va să fie pe vecii apoi. Amin, amin, amin.

Eu sunt Dumnezeul Cel viu în veci de veci. Am fost mort atât cât M-a ţinut mormântul şi până ce îngerul Meu a dat piatra la o parte şi am înviat din mormânt, şi sunt viu în vecii vecilor şi am cheile morţii şi ale iadului. Glasul Meu este ca vuietul de ape multe; din gura Mea iese sabie ascuţită cu două tăişuri; faţa Mea străluceşte ca soarele în puterea lui strălucind; veşmântul Meu, lung până la picioare, stă pe Mine încins pe sub sâni cu brâu, şi sunt viu în vecii vecilor, şi sunt Cel ce am murit şi am înviat, şi sunt Cel ce am cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu. Amin.

Eu sunt Cel ce sunt, Cel adevărat, Cel ce deschide şi nimeni nu va închide, şi închide şi nimeni nu va deschide, Martorul Cel credincios, începutul zidirii lui Dumnezeu, iar înţelepciunea Mea a fost şi este găsită dreaptă de către toţi fiii ei. Amin, amin, amin.

Voiesc să Mă scriu în cartea Mea din zilele acestea cu sărbătoarea zilei de azi, fiilor care primiţi din gura Mea cuvântul care este sabie ascuţită cu două tăişuri, căci Eu, Domnul, Eu, Cel ce am cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu, am spus prin duhul proorociei că voi fi cuvios cu cel cuvios, voi fi nevinovat cu cel nevinovat, voi fi ales cu cel ales şi voi fi îndărătnic cu cel îndărătnic, şi pe cel smerit îl voi mântui, iar ochii celor mândri îi voi smeri. Amin.

O, copii zbuciumaţi de greutăţi şi care staţi sub sarcina venirii Mele! E tare, tare grea lucrarea Mea cu voi, căci voi sunteţi mereu, mereu strâmtoraţi şi lipsiţi pentru lucrul Meu cu voi şi pentru viaţa poporului Meu prin care Mă slăvesc pe pământ, căci oamenii se îmbogăţesc în rele şi în averi care se vor clătina curând, curând şi îi vor prinde pe ei sub ele, şi apoi Eu le voi arăta lor că am umblat pribeag pe pământ după ei ca să-i fac să întindă mâna spre Mine şi să-i ajut spre mântuire, spre viaţă şi spre avere veşnică. Dar lumea nu aude, fiilor, fiindcă ea doarme somnul morţii şi nu veghează întru nimic pentru Domnul, Cel ce este viu în vecii vecilor şi are cheile morţii şi ale iadului.

Grăiesc cu voi în glas de vuiet de ape multe, şi voi sunteţi plăpânzi de tot, dar se apropie curăţirea pământului de munca cea zadarnică a omului, de tot ce-şi face pentru el omul, dar nu pentru el face, ci pentru foc, fiilor, aşa precum scrie în Scripturi, şi atunci va fi mare durere pe pământ, şi omul va căuta moartea şi nu o va mai găsi, căci Eu, Domnul, cu cel îndărătnic Mă voi îndărătnici, ca să dau celor smeriţi mântuirea şi să umilesc ochii şi trufia celor mândri de pe pământ, care nu se uită la Mine, ci numai la ei.

Hristos a înviat! Şi să crească numărul ucenicilor care cred în acest cuvânt al Mielului Cel junghiat şi înviat, şi să crească credinţa cea neîndoielnică a celor ce aud de departe şi de aproape vestea că Domnul grăieşte după două mii de ani peste pământ cuvânt. Acesta este cuvântul Celui de al şaptelea înger, cuvântul Meu, glasul Celui ce strigă: „Înviaţi!”, glasul care este auzit de cei din morminte ca să se scoale, precum Eu am spus acum două mii de ani că ei îl vor auzi şi se vor ridica, iar sfinţii cei ce Mă aşteaptă de atâta vreme vin cu Mine, căci Eu vin cu ei, fiindcă s-au sculat pentru venirea Mea, aşa cum s-au sculat mulţi dintre ei acum două mii de ani când Eu, Cel răstignit şi înviat, le-am făcut cale spre învierea lor cu trupul, fiind Eu începătura aceasta. Amin.

Am venit din nou în lume, am venit cuvânt în lume, căci sunt Lumină a lumii. Întru Mine este viaţă, iar viaţa este lumina oamenilor, şi lumina luminează în întuneric, dar întunericul nu o cuprinde pe ea. Cuvântul Meu este lumina cea adevărată, şi iată, în lume sunt, şi lumea prin Mine s-a făcut, şi lumea nu M-a cunoscut şi nu Mă cunoaşte şi nu Mă primeşte de lumină a sa, dar celor câţi Mă primesc şi cred în numele Meu, le dau putere să se facă fii ai lui Dumnezeu şi să facă lucrările Lui. Amin.

Îmi întăresc cărarea Mea spre tine, poporul Meu, şi aceasta fac de câte ori cobor din Tatăl în mijlocul tău cuvânt. Şi de ce cuvânt? Vin cuvânt pentru ca să pot să vin, că altfel nimeni, nimeni pe pământ nu M-ar primi, nu M-ar crede, şi ar pieri toată credinţa de pe pământ şi n-aş mai fi primit de om dacă Mi-aş folosi văzut trupul atunci când vin cuvânt pe pământ. Vin cuvânt, căci am unit începutul cu sfârşitul şi lucrez ca şi la început. Amin, amin, amin.

La început Eu am fost cuvânt, şi la Dumnezeu Tatăl eram, şi fără Mine cuvânt nimic nu s-a făcut, precum nici omul nu poate să le facă pe ale lui până ce mai întâi nu face cuvântul celor făcute de el. Amin.

O, dacă n-aş veni cuvânt n-aş mai veni, că altfel nu pot veni pe pământ, că pe pământ e omul care umblă pe pământ şi pe cer, şi tot ceea ce vede el, este al lui apoi, şi Tatăl nu M-ar mai avea al Lui dacă aş veni trup şi nu cuvânt pe pământ.

Din veac şi până în veac omul face ce vrea cu trupurile celor cuvioşi ai Mei şi Îmi stârpeşte locaşurile Mele şi face el zidire pământească, din lut şi din piatră şi din fier şi din aur locaş, şi apoi îşi zice că Eu sunt în locaşul cel făcut de el, şi crede aşa. Şi iată, mai credincios este omul de rând care ia de la om învăţătură şi se duce în locaş făcut de mână de om şi se închină în el lui Dumnezeu, dar omului în care Eu stau pe pământ nu se închină omul Mie, şi grele s-au făcut pe pământ cele făcute de mâna omului ca să-i strângă pe oameni în ele şi să-i înşele că acolo este calea, adevărul şi viaţa. Dar Eu am spus că vine vremea când cei ce se vor închina lui Dumnezeu, se vor închina în duh şi în adevăr, şi fericiţi sunt cei ce află Duhul şi Adevărul lui Dumnezeu pe pământ, şi de aceea Eu vin cuvânt pe pământ, şi Mă sprijin în mijlocul tău când vin, poporul Meu, şi dau glas martorilor Mei cei cereşti, sfinţilor Mei care s-au închinat Mie pe pământ în duh şi în adevăr, poporul Meu. Amin, amin, amin.

– Ne închinăm Ţie, Doamne, în cer şi pe pământ în duh şi în adevăr, căci este scris: «Domnul va chema cerul de sus şi pământul ca să judece pe poporul Său şi să adune pe cei ce a făcut legământ cu ei, şi vor vesti cerurile dreptatea Lui, căci Domnul este Judecător». Amin. Ne închinăm cuvântului venirii Tale, că Tu eşti Cuvântul, şi toate câte sunt, prin Tine s-au făcut şi se fac, iar toate câte nu sunt, sunt cele ce se fac de om, căci omul deşertăciune s-a făcut şi moartea îl paşte pe el şi nu Tu, Doamne. Ne doare de la cele făcute de om pe pământ, dar venim cu sărbătoare, şi bucuria venirii Tale cu noi se face lacrimă, şi dulce este ea pentru noi. Amin.

O, dacă n-ai veni cuvânt atunci când vii, n-ai putea să vii, Doamne, n-ai putea să-Ţi faci venirea despre care ai vorbit Tu acum două mii de ani, iar credinţă pentru venirea Ta n-ai mai găsi în calea Ta. E prea mărginit omul care se uită peste pământ şi care mănâncă de pe pământ, dar fericiţi sunt cei săraci cu duhul, şi fericit eşti Tu de la ei şi mare mângâiere găseşti cu ei, că aceia Te primesc şi Te iubesc, căci lor le ajungi Tu, fiindcă Tu nu Te sfârşeşti în ei, căci numai Tu eşti fără de sfârşit. Amin. O, în zadar ai spus Tu prin duhul cel proorocesc că mulţi se laudă cu căruţele şi cu caii lor, iar cei ce cred în Tine nu se laudă decât cu Tine şi cu numele Tău, Doamne, şi mărturisesc ei că Tu eşti Dumnezeul lor şi lauda lor.

Eu, cel sărbătorit de cetele de sfinţi, Pantelimon, mucenic pentru lauda numelui Tău, mă laud în ceata sfinţilor cu numele Tău în cer şi pe pământ, că Tu iei sfinţii cu Tine în coborârea Ta cuvânt, împlinindu-Ţi Scriptura care spune că «Domnul va veni cu zecile de mii de sfinţi şi va sta pe heruvimi, şi nori şi negură Îl va împresura». Amin.

O, ce ar fi cu cerul Tău şi cu temeliile lui dacă Tu l-ai descoperi văzut înaintea oamenilor, Doamne? Oamenii cred pe toţi cei ce vin în numele Tău, şi care se văd, căci omul crede ce vede, şi atât ţine credinţa lui şi atât înseamnă ea. Şi pentru că cele văzute de om nu sunt veşnice, de aceea omul care crede în ele nu e veşnic, şi ne doare ca şi pe Tine necredinţa omului.

O, ce credincioşi erau, Doamne, cei de demult care aprindeau opaiţul ca să citească la luminiţa lui rugăciunea de mulţumire către Tine pentru viaţa lor cu Tine, Doamne! Dar acum, omul care apasă pe buton şi se face lumină în casa cea zidită de el, ca să citească la lumina aceasta pe cele de pe pământ făcute şi vestite, cum să mai aibă omul închinare Ţie în duh şi în adevăr, Doamne? O, ruşinat a fost omul de azi, ruşinat de cele făcute de el şi în care el crede, Doamne, şi prin care el şi-a pierdut viaţa cea de la Tine venită pe pământ şi lumina care Tu eşti, căci viaţa Tu eşti, şi viaţa este lumina oamenilor, lumina care luminează în întunericul care nu o cuprinde pe ea, iar Tu nu mai eşti iubit de om, căci omul este înfăşurat în întunericul luminii făcute de om şi căreia omul i se închină şi fără de care omul nu mai poate, şi omul îşi are moartea de păstor, şi Tu nu mai eşti crezut de om şi nu mai este credinţă pe pământ, Doamne. O, plânsul sfinţilor Tăi e lângă plânsul Tău, e ca plânsul Tău. Aşteptăm ca şi Tine pe oameni să ne cheme să le dăm în ajutor credinţa în Tine ca să le ajute ea lor atunci când toate vor pieri de pe pământ. Dar Tu eşti încă bun, şi lungeşti timpul omului şi îl aştepţi pe om, şi Îţi grăbeşti timpul Tău care trece pe lângă om, şi omul nu-l vede, Doamne.

O, împărăţia Ta nu este văzută de omul care nu vede cu ea, căci omul vede cu cele ce împărăţesc în el, Doamne. Dar vremea Ta se grăbeşte şi nici un trup nu va mai râde sub soare, şi va plânge tot omul şi va vedea că Tu ai fost şi că el nu Te-a cunoscut, iar durerea aceasta îl va zbuciuma cu adânci păreri de rău pentru vremea Ta cea nevăzută cu ochii omului care vede prin cele ce împărăţesc în el şi nu prin Tine, Cel ce eşti Lumina oamenilor, căci întru Tine şi nu în om este viaţa. În om este întunericul, iar în Tine este lumina, căci viaţa cea din Tine este lumina oamenilor, şi aceasta voieşti Tu să aşezi ca lumină pe pământ, Doamne. Amin.

La început a fost Cuvântul, şi mai întâi de toate a fost El, şi Eu eram Cuvântul, şi din Tatăl cuvântam, iar la sfârşit tot aşa sunt, şi fericit este cel ce ştie să Mă vadă în cuvântul Meu şi să creadă şi să Mă creadă prin tot cuvântul gurii Mele.

Fericit este cel ce stă cuminte şi în mulţumire sub mila venirii Mele care se îmblânzeşte după puterea omului, căci Eu sunt foc mistuitor, şi tot aşa este şi cuvântul Meu care se atinge de fărădelegea de pe pământ şi din om ca să nu mai fie ea, ci să fie sfinţenia şi cei ce strălucesc prin ea înaintea cuvântului Meu, care înseamnă venirea Mea, venirea Fiului lui Dumnezeu peste toate neamurile oamenilor de pe pământ, după tot felul lor. Amin, amin, amin.

Să Mă aştepţi, să Mă primeşti, poporul Meu, să Mă aştepţi când vin la tine. Când ştii că vin, să-Mi dai putere să vin, să-Mi presari dor în cale, că dorul tău de Dumnezeu leagă cerul cu pământul, poporul Meu.

Să Mă primiţi cu dor, să Mă aşteptaţi cu suspin în aşteptare, că e tare greu fără Dumnezeu pe pământ. Îi este greu cerului şi pământului fără Dumnezeu pe pământ cuvânt, copii din porţi. Vă găsesc porţi ale Mele, şi aşteptându-Mă vă găsesc. Vă găsesc cu dor însuspinat după Mine ca să vin să vă izbăvesc de dureri şi de apăsări şi de aşteptare şi să aşez voia Mea pe pământ şi în om. Dar cerul Meu cel atât de aproape de pământ, e tot atât de departe de om şi nu simte omul apropierea Mea, mersul Meu, cuvântul Meu, ochiul Meu după el şi mâna Mea gata să ridice depărtarea, care nu este altceva decât necredinţa, neumilinţa, neiubirea, nevederea omului, din pricina celor atât de apropiate lui şi care-l despart pe om de Dumnezeu, fiilor copii veghetori în calea cuvântului Meu care se face cer între Mine şi voi, sfatul cerului, durerea cerului în care vreau, fiilor, să-l învăluiesc pe poporul cuvântului Meu ca să-l fac să Mă simtă aproape, căci cerul cel atât de aproape de pământ, cel atât de adevărat pe pământ, e tot atât de departe de om şi nu Mă simte omul pe pământ cu el, fiindcă dorul omului rătăceşte printre duhuri rele, şi acelea fac despărţitura între cer şi pământ, şi acelea Mă despart de părtăşia Mea cu omul, de petrecerea Mea cerească pe pământ şi plină de durerea de la om şi pentru om.

O, dacă omul ar fi credincios aşa cum au fost cei ce au primit de la Tatăl prin duhul proorociei desluşirea tainei venirii Mele pe pământ, M-aş arăta cu voi în toată slava Mea de peste voi şi M-aş arăta cu cerul cel atât de aproape de pământ, minune de veac nou, lumină ruptă din fiinţa Tatălui, cer şi pământ laolaltă lucrând şi înălţând în sus împărăţia cerurilor Mele de peste voi, copii cuvântători şi mărturisitori ai cerului cel atât de aproape cu voi. Cu mare taină lucrez cu voi şi peste voi, căci omul, ca şi acum două mii de ani, n-ar vedea, n-ar crede, n-ar iubi pe Dumnezeu, căci cele apropiate lui se fac perdea de durere între Mine şi om şi nu pot să fac mai mult în faţa necredinţei, înaintea măsurii atât de mici a omului, a vederii lui, a credinţei lui, a umilinţei lui, a dorului lui de Dumnezeu. Mă ascund în dorul Meu de voi, în dorul vostru după Dumnezeu pe pământ şi plâng în voi, că n-am unde să-Mi plec capul pe pământ şi să plâng. Nu-l doare nimic de Mine pe cel ce trece prin faţa crucii pe care omul o face din lemn sau din piatră sau din fier, şi pe care Mă închipuie pe Mine bătut în cuie, plângând şi sângerând de la om. O, nu cu atâta este semnul unui popor că e creştin, nu atât că Mă are pe Mine, Cel răstignit, de Dumnezeu al său. O, fiilor îndureraţi după venirea Mea! Nu numai atât, nu numai aşa trebuie să Mă vadă omul pe pământ. Cine i-a spus lui că asta înseamnă Dumnezeu cu omul pe pământ? Cine i-a spus omului că locaşurile zidite de om pe pământ cu cruci pe ele înseamnă Dumnezeu cu omul pe pământ?

O, Eu am venit Dumnezeu născut din cer şi de pe pământ în locul numit sfânt, şi tot n-am putut să petrec cu omul sub chipul şi sub numele de Dumnezeu, Fiu al Tatălui Savaot, cu care nume venisem pe pământ ca să Mă mărturisesc prin moarte pe cruce şi prin înviere dacă prin naştere din Fecioară n-am fost primit de oameni Fiu venit de la Dumnezeu din cer după om. Acum Mă fac cuvânt pe pământ, şi norii cerului Meu Mă ţin cu slava cuvântului Meu, dar nu pot să dau în părţi depărtarea dintre Mine şi om, nu pot din pricina celor apropiate omului şi în care el crede văzându-le şi numindu-le adevărate, adevăr în care omul se îneacă de şapte mii de ani şi nu mai iese deasupra lor ca să vadă el faţa Mea, slava Mea, şi să dorească omul să fie slava Mea, iar Eu, slava lui, şi să avem aceeaşi lucrare, aceeaşi simţire şi blândeţe, şi să nu mai plângă Tatăl de mila Mea, de durerea Mea, de venirea Mea după om Dumnezeu tainic, şoptindu-i omului că am venit şi că îi cer să Mă primească, să Mă aştepte şi să Mă creadă când spun că îi este greu cerului şi pământului fără Dumnezeu pe pământ cu omul.

O, ce dor îmi este să grăiesc cu omul pe pământ! Oricât aş grăi de mult, dorul Meu este fără de moarte, fără de sfârşit, poporul Meu. Acest dor este cuvânt, căci cuvântul este măsura dorului, iar Eu sunt fără de sfârşit şi sunt Cuvântul, poporul Meu, şi Mi-e dor să-l grăiesc şi Mi-e dor să-l mărturisesc. Când eram cu ucenicii în lume nu puteam să-Mi liniştesc dorul tot, căci eram cu trupul şi Mă ţineam să Mă mărturisesc pe Mine însumi, fiindcă aşa este pe pământ când eşti. Dar acum din cer dorul Meu curge ca râul, căci vremea aceasta aşteptată de veacuri a venit. Eu însumi din Tatăl Mă fac putere de Duh Sfânt şi Mă mărturisesc pe pământ, şi sunt în Tatăl şi împlinesc Scriptura aceea prin care am spus că Mă duc la Tatăl ca să vin. O, nu este altfel Scriptura aceea care spune despre Duhul Sfânt vestitor peste om, nu este cum spun preoţii bisericii cum că ei lucrează în Duhul Sfânt, căci nu este în Duhul Sfânt ceea ce spun ei că lucrează Duhul Sfânt în biserici. Iar Eu le spun lor aşa: acest cuvânt este Duhul Sfânt, Cel făgăduit de Tatăl că va veni pe pământ, şi din Care am dat putere ucenicilor Mei acum două mii de ani de M-au mărturisit la făpturi cu toate câte Eu am lucrat în mijlocul lor cât am stat pe pământ cu toată taina Mea între oameni. Când M-am înălţat la cer le-am adus aminte de făgăduinţa Tatălui când Eu le spuneam: «Mă duc ca să pot veni la voi. Mă duc şi vă voi trimite pe Mângâietorul, Care din al Meu va lua şi vă va vesti». Acum însă Eu însumi din cer, din mijlocul ucenicilor Mei, Eu însumi Mă mărturisesc peste pământ, căci îngerii înălţării Mele le-au spus celor ce Mă priveau: «Precum L-aţi văzut mergând la cer, astfel va şi veni». Eu cuvântând peste ei M-am înălţat la cer, şi a venit un nor şi M-a acoperit, iar Eu, acum, din nor grăiesc, căci cu norii vin, precum M-am suit, precum au spus îngerii înălţării Mele că voi veni.

– Eu, poporul Meu de azi, îi bucur pe sfinţi când îi iau în coborârea Mea spre tine, şi împlinesc în mijlocul tău Scriptura lui Enoh, care a proorocit venirea Mea cu sfinţii şi a spus: «Vine Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi», iar după el, apostolul Meu Ioan şi el a vestit aceasta şi a spus: «Numele Lui se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, şi oştile din cer vin după El, călare pe cai albi, purtând veşminte de vison alb, curat».

O, cât aşteaptă sfinţii venirea Mea, fiilor! O, cât de mult trebuie să aşteptaţi şi voi, şi mereu să aşteptaţi, ca unii care întâmpină pe Stăpânul la întoarcerea Sa! Iată, e sărbătoare de sfinţi şi de părinţi, iar Eu împlinesc venirea Mea cu ei şi sunt Cel tainic şi împlinesc, şi cu norii Mă port şi vin, căci sunt Cel minunat.

Acum, intru în mijlocul tău din nou, intru prin porţi, poporul Meu, şi să cauţi să ai credinţă neclătinată pentru minunea venirii Mele la tine, că lumea nu crede că Eu mai vin pe pământ în vremea ei. Ea vorbeşte mereu despre vremi viitoare pentru venirea Mea, şi face aceasta ca să nu Mă primească, să nu se sfinţească, să nu se lase de deşertăciuni, să nu iubească frica de Dumnezeu, taina aceasta mare, prin care omul nu stă fără Dumnezeu pe pământ. Eu pe pământ l-am făcut pe om, iar Tatăl a fost lângă Mine pe pământ, căci pământul este aşternutul picioarelor Noastre precum şi al omului este, căci omul stă cu picioarele pe pământ şi cu trupul în cer ca şi Dumnezeu, dar omul nu ştie ce este cerul şi pământul, şi nu ştie ce este trupul lui.

De două mii de ani am zis că vin curând, şi am zis aşa ca să-l aşez pe cel credincios la veghe, dar iată, împărăţia cerurilor este asemenea celor cinci fecioare înţelepte din cele zece care aşteptau venirea Mirelui lor. Cele cinci înţelepte erau şi gătite după plăcerea Mirelui, nu erau numai fecioare şi atât, ci aşteptau împlinirea cuvântului Meu prin care am spus: «Vin curând ca să dau fiecăruia după cum este fapta sa».

O, poporul Meu, e multă învăţătura Mea de peste tine. Să nu iei puţină din ea, căci cinci din cele zece fecioare au fost nebune şi n-au pus peste ele tot ceea ce sunt Eu, tot ceea ce am lăsat Eu să aibă pe ei şi peste ei şi în ei fiii împărăţiei care cred acest cuvânt al Meu: «Vin curând!».

vai de cei ce ştiu de la Mine cuvânt şi nu-l împlinesc pe el spre slava numelui Meu peste cei credincioşi şi necredincioşi venirii Mele o dată şi încă o dată acum două mii de ani şi, iarăşi, acum, după ce s-au scurs veacurile şi peceţile lor, ca să pot să-Mi desfac cartea cea cu şapte peceţi şi să lucrez cu ea dreptatea cea pentru Dumnezeu, şi pe care oamenii veacurilor au pus-o spre uitare mereu, mereu, căci pe pământ nu e ca în cer şi nu se vede ca în cer. Omul stă departe de Dumnezeu pe pământ, şi de aceea cerul stă nevăzut de om, dar nu e om care dezbrăcându-şi trupul să nu vadă cerul pe pământ şi să nu-l doară adânc şi greu depărtarea lui de Dumnezeu şi de îngerii lui Dumnezeu, că fără îngeri, omul nu poate avea cuvânt înaintea Mea. Fără îngerii lui Dumnezeu nu se şterge de pe răboj depărtarea de Dumnezeu a omului.

Venirea Fiului Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii şi îngerii cu El, şezând El pe tronul slavei şi adunând înaintea Lui toate neamurile, această lucrare este cu tine, şi despre care Eu spuneam ucenicilor Mei vorbindu-le în pilde şi vestindu-le împărăţia cerurilor şi venirea Mea. Cuvântul Meu de peste tine adună toate neamurile în faţa tronului slavei Mele, tron de heruvimi pe care stau şi cuvintez cuvântul Meu peste pământ. Nu-i nimic dacă omul de pe pământ nu are vreme să stea înaintea venirii Mele, a cuvântului Meu rostit din cele cereşti peste tot pământul. Nu-i nimic dacă nu găsesc credinţă pe pământ când Eu acum vin precum am spus că voi veni întru slava Mea cu toţi sfinţii şi îngerii. Dar Eu vin pentru că am spus că vin, şi vin aşa cum am spus că vin, şi adun toate neamurile înaintea cuvântului Meu rostit de pe tronul slavei Mele, iar lângă tronul Meu, toţi sfinţii şi îngerii, aşa cum Eu am grăit acum două mii de ani în mijlocul ucenicilor Mei ca să descopăr lor toate tainele Mele pentru venirea Mea cu judecata făpturii, pentru înnoirea lumii prin cuvântul care curge ca râul din gura Mea până ce va ieşi de sub apa lui cer nou şi pământ nou şi popor nou, seminţie făgăduită lui Avraam, fiul credinţei, pildă a fiilor lui Dumnezeu, credincioşi şi adevăraţi ca şi Domnul lor. Amin.

O, poporul Meu, tot ce le-am spus Eu ucenicilor Mei le-am spus ca să le împlinesc, şi nu de altceva le-am spus, şi iată, cu tine încep aceste împliniri pe care atunci le grăiam în pilde. Te povăţuiesc, fiule, să deschizi larg Scripturile Mele de atunci şi să vezi în ele venirea Mea şi să înveţi toată împlinirea tainelor spuse de Mine atunci, căci toate se împlinesc, toate cele spuse despre împărăţia cerurilor, despre statul Meu în mijlocul oamenilor, despre venirea Fiului Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii şi îngerii cu El, şezând El pe tronul slavei Sale şi adunând înaintea Lui toate neamurile. Amin.

Scriptura, poporul Meu, este cartea care se împlineşte, este cartea cea adevărată pentru că ea se împlineşte, iar tu să ai veghe mare pentru deplina ei împlinire, pentru venirea Fiului Omului, şi să stai mereu pregătit ca fecioarele înţelepte înaintea venirii Mirelui şi a nunţii Lui cu tine înaintea neamurilor toate.

Eu, Domnul Dumnezeul tău, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Mă aşez cu praznic sfânt în mijlocul tău, Ierusalime al venirii Mele la sfârşit de timp. Bunăvestirea venirii Mele, aceasta înseamnă cuvântul cu care Eu Mă scriu pe pământ sprijinindu-Mă cu tine, poporul Meu. Mă binevestesc cu venirea Mea de la margini la margini, dar greu îi mai este omului să înţeleagă ce este şi cum este Dumnezeu, şi greu îi vine şi creştinului să priceapă de ajuns petrecerea Mea pe pământ cu omul şi petrecerea omului cu Mine pe pământ. Iată vremea acestei Scripturi, şi ea nu este înţeleasă pe pământ, iar Eu, Domnul, rostesc şi iar rostesc cuvântul buneivestiri, ca nimeni să nu poată spune că pe neştire voi arăta adevărul cuvântului acesta. Amin.

Mai înainte de prima Mea venire pe pământ ca să lucrez în mijlocul oamenilor şi să-i ajut spre Dumnezeu, am fost vestit prin slugile Mele şi prin prooroci cinci mii de ani şi mai bine. Acum Mă vestesc Eu Însumi strigând de cincizeci de ani şi mai bine, doar, doar Mă va auzi omul ca să-Mi deschidă şi să Mă creadă cine sunt şi să-Mi ajute lucrului Meu de bunăvestire, că Mă vestesc cu împărăţia cerurilor pe pământ şi curăţ pământul din loc în loc cu Duhul Sfânt şi cu foc, dar nu găseşte locaş Duhul Sfânt, că omul nu-L doreşte, ci găseşte loc focul, căci focul este iubit de om şi cu trupul şi cu duhul. Duhul Sfânt însă este Cel ce judecă peste tot, şi unde El nu-Şi găseşte sălaş, lasă în urma Lui judecata cu focul care curăţă fărădelegea de pe pământ, căci scris este despre Mine prin gura lui Ioan Botezătorul: «Domnul va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc». Amin.

O, poporul Meu, semnele venirii Mele a doua oară aşa cum M-am şi suit la Tatăl după învierea Mea, erau scrise în Scripturi, şi nu poate omul necredincios venirii Mele, nu poate să spună că Eu n-am spus că voi veni şi când voi veni şi cum voi veni. O, poporul Meu, am spus că împărăţia Mea nu vine în chip văzut, ci vine în om dacă ea vine, şi în om trebuie să se vadă ea. O, poporul Meu, te-am zidit pe pământ prin cuvânt şi te-am aşezat între oameni semn şi locaş al împărăţiei Mele, ca să-L vadă tot omul pe Dumnezeu cu tine, şi ţi-am pus nume nou pe pământ, precum este scris în Scripturi de această taină, iar tu trebuie să-Mi arăţi împlinirea Mea în tine, că tot omul se arată pe el împlinit în el, iar tu trebuie să Mă arăţi pe Mine împlinit în tine, căci cei ce Mă văd aşa, aceia sunt cei în care Eu sunt împlinit ca un Dumnezeu adevărat ce sunt.

Mă aşez în carte cu sfinţii Mei, căci patriarhul Enoh, al şaptelea de la Adam, a scris de Mine şi de îngerii Mei, a proorocit venirea Mea cu sfinţii Mei zicând: «Vine Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi». El a văzut de departe, l-am făcut să vadă peste vreme slava venirii Mele cu sfinţii, şi a văzut-o cu multul şi apoi a mărturisit. Am călătorit cu el prin toate slăvile cereşti cât el a fost în trup, şi i-am arătat lui lucrarea Mea peste timp şi apoi l-am pus să mărturisească, şi să rămână pe pământ cele mărturisite de el despre Mine, iar duhul mărturisirii, când el coboară de la Mine peste om, este duh minunat, aşa cum Eu le-am spus ucenicilor Mei că mai mult decât cele ce văd ei că fac Eu vor face toţi acei ce vor crede în Mine dacă Eu Mă duc la Tatăl pentru ei.

Glăsuiesc pe pământ cuvântul Meu în zi de sobor ceresc al ucenicilor Mei cei de acum două mii de ani şi le dau lor bucuria mărturisirii, căci sfinţii sunt cei ce L-au mărturisit pe Dumnezeu şi pe Fiul lui Dumnezeu peste pământ. Mi-am strâns ucenici prin lucrarea slavei Mele şi am umblat cu ei printre cei necredincioşi, printre cei ce nu aveau grijă de venirea Mea de la Tatăl. Împlineam sub ochii lor Scripturile care au mărturisit despre venirea Mea îmbrăcat în trup pe pământ, şi aşa îi ajutam pe ei să cunoască vremea cercetării lor şi apoi a mărturisirii despre venirea Mea.

Nu mai este om pe pământ să aibă grijă de venirea Mea la el, de venirea lui spre Mine. Nu ştie omul să facă această lucrare. La ucenicii Mei am venit şi M-am dovedit lor cu slava Mea şi i-am ajutat să aibă grijă de venirea Mea, de Cel ce vine spre om din Tatăl şi Se mărturiseşte Fiu al Tatălui Savaot, precum Tatăl L-a mărturisit pe El prin glasul Lui cel ce umbla pe nori până la urechea omului ca să-l ajute pe om să creadă venirea Mea, şi iată, în zilele acestea am grăit cincizeci de ani peste pământ şi M-am vestit cu ţara venirii Mele şi cu cei care M-au auzit grăind în acest timp, şi nu mai poate spune omul că nu i-am vestit lui venirea Mea de la Tatăl cu sfinţii Mei mărturisitori, după cum este scris de la început. Iată, nu toţi vor să priceapă tainele lui Dumnezeu. Nu are omul timp şi minte să priceapă ca Dumnezeu, dar Eu încă strig strigare peste pământ şi zic, precum este scris: «Binecuvântaţi pe Dumnezeu, voi, neamuri de pe pământ, şi faceţi să se audă glasul Lui; cântaţi Celui ce S-a suit peste cerul cerului, spre răsărit, Care dă glasul Său cu putere, că minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi. Luaţi învăţătură, ca nu cumva să Se mânie Domnul şi să pieriţi când se va aprinde într-o clipă mânia Lui, căci Domnul vine în văpaie, iar carele Lui sunt mii de mii». Amin, amin, amin.

– Venirea Ta, Doamne, e cale a sfinţilor Tăi spre oameni, că iată vremea despre care Tu ai spus că până şi morţii din morminte aud glasul Tău şi se scoală în grăire. Sfinţii Tăi şi mai vârtos îşi trezesc Duhul Tău din ei şi grăiesc ajutându-Te la zidirea împărăţiei Tale pe pământ şi în om. O, Doamne al sfinţilor şi al proorocilor Tăi, eu voiesc să lucrez azi lucrarea Ta, căci Duhul Tău din mine are de lucrat să-l întoarcă pe om la Dumnezeu, şi pe Dumnezeu la om, şi aceasta voiesc azi să le dau celor ce ne aud din cer pe pământ.

Eu sunt Fiul Tatălui Savaot, Domnul Iisus Hristos. Tatăl M-a trimis, nu vin de la Mine Însumi. Mă fac cuvânt peste pământ şi Mă fac carte. Nu vorbesc de la Mine Însumi, ci de la Tatăl, şi sunt voia Tatălui Savaot pe pământ şi în cer, între oameni şi între sfinţi. Amin.

Vin la tine cuvânt cu sărbătoare de sfinţi, popor al cuvântului Meu cel dătător de viaţă. Vin la tine ca să-i bucur pe sfinţi, căci cei ce-şi zic fiii împărăţiei cerurilor stând în loc ştiut sfânt, aceia nu fac roadele împărăţiei, iar Eu o iau de la ei şi o dau celor ce rodesc faptele ei, precum am spus acum două mii de ani că voi face. Amin.

O, Tatăl Meu Savaot, sunt Fiul Tău Cel îndurerat de la om. Suspinul Meu şi al sfinţilor Mei numai Tu îl mângâi, că eşti Tată. Omul vorbeşte de Noi cu duh de îngâmfare şi se dă fiu al împărăţiei cerurilor în loc ştiut sfânt între oameni, dar oamenii nu ştiu, săracii, că fiii împărăţiei cerurilor sunt cei ce au în ei duhul pocăinţei şi roadele lui, Tată. Acum două mii de ani când Ioan a ieşit din pustie ca să-l vestească pe poporul iudeu pentru duh de pocăinţă, el le spunea că s-a apropiat împărăţia cerurilor, şi veneau spre el şi se botezau cu apă mulţi din cei ce-l auzeau proorocind şi chemând la pocăinţă, dar celor ce nu făceau roade de pocăinţă, pe aceia el îi dădea pe faţă ca pe unii care fugeau de mânia lui Dumnezeu, şi nu că se apropiau de duhul pocăinţei şi de roadele ei apoi.

Suspin cu sfinţii, Tată, şi de la Tine suspin, nu de la Mine Însumi. Ca şi acum două mii de ani caut după om ca să-l trag la Tine şi la Mine, şi nu cunosc oamenii duhul pocăinţei spre iertarea lor, Tată. O, Tatăl Meu, să-i dăm omului înţelepciunea cea de sus, Tată, căci omul este jos, şi de jos culege, şi nu-şi cunoaşte omul cărarea, Tată. De cincizeci de ani stau cu masă de cuvânt pe pământ, acum, la sfârşit de timp, dar greu mai învaţă omul să stea la masa Noastră, la masă cu Noi, Tată, la masa împărăţiei cerurilor, Tatăl Meu. Mi-e dor de om cu roade de pocăinţă în el, şi voiesc să-l ajutăm pe om, o, Tată. Amin, amin, amin.

– O, dulce Fiul Meu, cum să Te mângâi, cum să Te alin, tată? O, când Te voi avea fără de durere de la om, dulce Fiul Meu? De şapte mii de ani Îţi aştept Eu bucuria şi odihna, ca un Tată milos şi îndurerat de durerea Ta, dar omului nu-i este milă de Dumnezeu, Fiule zdrobit de dor ca şi Mine, Tatăl. Suntem zdrobiţi, suntem aşteptând şi suspinând, ca şi sfinţii care se poartă cu Tine în venirea Ta pe pământ la om, tată. Când a ieşit Ioan să Te vestească venit, ca să Te primească poporul Israel, erau prea îngâmfaţi în duhul lor cei care stăteau mari peste Israel, iar gustul pocăinţei nu-l putea atinge pe el, din pricina păcatelor lui şi a depărtării lui de Dumnezeu, şi Te-a luat Israel ca pe unul care-i tulbura liniştea lui, şi Ţi-a făcut rost de vină şi Te-a răstignit pe cruce, Fiul Meu trimis din cer pe pământ după om. N-am avut ce să facem atunci, decât să suspinăm şi să Ne lăsăm mici, purtând în trupul Tău cel chinuit toată ispăşirea vinei omului care nu ştie decât să păcătuiască în însuşi trupul său ca să nu aibă Domnul loc în el, Fiule fără adăpost în om pe pământ. Atunci a ieşit Ioan şi Te-a vestit, iar acum Tu Însuţi vii, tată, şi Te vesteşti venind cu sfinţii şi făcând voia Celui ce Te-a trimis atunci şi acum, căci Tu asculţi de Mine, Fiule scump. Amin.

Sunt înconjurat de slavă de îngeri în coborârea Mea, căci sunt Domnul slavei. Şi de ce sunt Domnul slavei? Fiindcă Eu am făcut slava, şi cu cuvântul am făcut-o, şi ea s-a înfiinţat, şi Mă slăvesc îngerii aducându-Mi slavă, cinste şi închinăciune în cer sus, şi pe pământ jos, şi frumoasă este slava Mea în cer şi pe pământ, dar omul Mă iubeşte atâta de puţin şi Mă cunoaşte atâta de puţin! iar slava toată a cetelor îngereşti nu-Mi pot ţine trupul în slavă, şi Mă cobor cu el pe pământ la om ca să-i spun lui că pentru slava Mea am făcut Eu omul la început, şi că plâng îngerii că omul s-a smuls de sub slava Mea, de sub puterea Mea, şi Eu vin ca un pribeag după el pe pământ şi-i ţin calea şi Mă plâng lui ca să-i stârnesc mila şi să Mă ajute să-l am pe el casă a Mea, lucrare a Mea între cer şi pământ.

Stau deasupra cu oştirile cereşti, pe munţii Mei îngereşti, şi cuvintez peste ziua de serbare a îngerilor şi înconjor slava ei şi intru în carte cu slava cuvântului Meu de azi, iar porţile Mi se supun, căci sunt Domnul slavei. Amin.

O, cum să fac să nasc pentru Mine inima omului? Să aibă şi omul supunere cu iubire în ea, cum să fac? Ca un Dumnezeu a toate câte sunt, Eu Mă întreb cum să fac cu omul ca să-l am pe el fericire a Mea şi să-şi capete fericirea omul? Nu poate omul să-şi capete fericirea până nu-l am Eu pe el locaş al fericirii Mele, casă a slavei Mele, nefăcută de mână, aşa cum Eu sunt.

Iată, cu slavă vin când vin. E vremea să vin, şi de aceea vin, şi de aceea am venit şi vin, dar e vremea să caute omul la faţa Mea, la viaţa Mea în el, ca să fie el după chipul şi asemănarea Mea, şi de aceea M-am făcut cuvânt peste om. De două mii de ani i-am spus omului că vin curând, şi tot de atunci îl aştept pe om să se facă el locaş al venirii Mele, căci nu Domnul, ci omul trebuie să vină.

Mă fac cuvânt de sărbătoare a sfinţilor Mei şi intru în carte cuvânt şi pun masă cu el pe pământ, căci dacă iarăşi am venit după om, Eu nu-l părăsesc pe cel credincios, pe cel cu dor în el, şi Îmi ţin făgăduinţa peste cei credincioşi pentru care am spus acum două mii de ani că voi fi cu ei până la sfârşitul timpului, şi apoi voi fi veşnic pacea lor. Amin.

Porţile Mi se deschid, şi Eu intru cu slava cuvântului Meu şi ies apoi cuvânt pe pământ. Pe pământ stăpâneşte omul, căci aşa s-a deprins omul, iar Eu am venit şi vin să-i spun omului că Dumnezeu este Făcătorul cerului şi al pământului şi că omul este nedrept cu Dumnezeu când el stăpâneşte fără Dumnezeu pe pământ în viaţa lui de om. Eu însă M-am arătat în toată vremea minunat pe pământ întru sfinţii Mei, cu voia Mea în ei M-am arătat prin ei înaintea oamenilor cei plini de slăbiciuni, şi care aleargă în toată vremea lor după alţi dumnezei, împinşi fiind ei de slăbiciunile lor, cărora ei le slujesc.

– Venirea Mea este cu sfinţii, şi este ca să aduc mântuirea şi să grăiesc pe faţă şi să Mă audă omul, căci Eu am putere prin umilinţă, şi prin ea vin, şi aşa îl strig pe om la Mine. Dar inima Mea aşteaptă şi plânge după om, şi voiesc să-l văd pe om cu sufletul plin de dor, şi aşa să Mă strige omul să vin, şi aşa să vin când vin. E vremea venirii Mele, a venit vremea aceasta, şi omul nu poate ieşi de sub stăpânirea omului. Dar Eu, Domnul, sunt Stăpân prin umilinţă, şi vin cu sfinţii şi grăiesc cu ei, şi ei grăiesc cu Mine înaintea neamului omenesc, ca să împlinim prin cuvântul grăit toată împlinirea lui. Amin.

Oştirile de sfinţi sunt în coborârea Mea cuvânt pe pământ, căci plata sfinţilor este umblarea Mea cu ei când vin de la Tatăl cu venirea Mea la om şi după om. Nimic nu este mai dulce pentru sfinţi pe pământ şi în cer ca şi Dumnezeu, poporul Meu, căci sfinţii ştiu că numai Dumnezeu este Cel ce poate îndulci duhul şi viaţa şi inima omului, iar El este Cel veşnic. Amin.

Eu, Domnul, Mă fac cuvânt în mijlocul neamului român şi hrănesc cu el un popor credincios cuvântului Meu, căci când M-am aşezat lângă Tatăl în ziua înălţării Mele de lângă ucenici acum două mii de ani, le-am spus celor ce au crezut în venirea Mea atunci: «Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacului». Amin. O, numai cu cei credincioşi şi sfinţi am putut Eu să împlinesc această Scriptură, căci aceştia, crezând şi împlinind, au ales mai mult ocara pentru numele Meu decât duhul lumii şi bogăţiile lui trecătoare, fiindcă ei nădăjduiau în răsplătirea cea pentru sfinţi. Sfinţii sunt cei dispreţuiţi de lume şi n-au loc în ea, şi acesta este semnul că ei sunt ai lui Dumnezeu pe pământ, iar cei ce sunt numiţi de lume sfinţi, aceia îşi primesc plata pe pământ pentru cele bune ale lor, închinate numelui Meu, căci slava şi preţuirea cea de la lume îi despart pe ei de răsplătirea spre care ei privesc.

O, poporul Meu cel din români, care stai credincios sub mana aceasta cu care Eu, Domnul Dumnezeul tău, te hrănesc din cer! Tu să te bucuri că eşti numit rătăcit şi abătut de la calea Mea, că iată, de când am ieşit Eu ca să luminez din mijlocul tău cu învăţătura Mea peste pământ, s-au sculat şi te-au dispreţuit toţi cei ce îşi zic credincioşi şi creştini ai lui Hristos şi îşi zic că sunt ai dreptei credinţe şi că tu eşti sectă, şi nu vor aceştia să bea şi să simtă viaţa cuvântului Meu cel din mijlocul tău, şi nu vor să ştie aceştia că Eu am putere şi am voie, ca un Dumnezeu adevărat ce sunt, să grăiesc peste om până la sfârşitul timpului şi nu să stau fără de lucru, fără de cuvânt, şi nu să cuvinteze numai omul care îşi zice credincios, iar Eu nu. O, Eu sunt cuvântul lui Dumnezeu, şi de aceea am venit şi vin cuvânt pe pământ, şi nu sunt hristosul cel mincinos despre care să se audă: «Iată-l, este aici sau acolo», ci sunt glasul Duhului Sfânt, şi pe Care Îl torn peste cei ce Mă aşteaptă să vin cu mângâierea pe pământ la ei, şi numai la aceia pot Eu să-Mi găsesc sălaş de facere a omului, căci cei credincioşi sunt casa Mea, cortul Meu pe pământ, şi Îmi găsesc plăcerea în ei, şi apoi îi scot din lume ca să fie ei cu Mine şi să nu mai guste din plăceri care trec, ci de la Mine să mănânce, şi să se facă ei ţara Mea de nuntă, căci Eu sunt Mirele Cel scump, şi de la Tatăl Savaot vin cuvânt pe pământ, şi nu pot să vin fără să am mireasă pe pământ, şi iată, Eu împlinesc în mijlocul neamului român Scriptura prin care am spus aşa: «Cel ce crede în Mine, voi veni la el şi voi face casă la el şi voi cina cu el şi Mă voi arăta lui». Amin.

Sunt Fiul lui Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, de o Fiinţă cu Tatăl, Cel prin Care toate s-au făcut şi se fac, şi Care S-a coborât din ceruri de S-a făcut Om născut din Fecioară, şi apoi Eu am fost răstignit pe cruce de cei necredincioşi, dar am înviat prin cruce, şi după ce i-am învăţat pe ucenicii Mei cei credincioşi credinţa şi lucrarea ei şi a lor în numele Meu peste pământ, M-am aşezat iarăşi lângă Tatăl de-a dreapta Sa, iar acum, după făgăduinţa cea din Scripturi, vin iarăşi, şi, iată, iarăşi îmi ridic un popor credincios Mie, o mână de ucenici, ca să-i învăţ pe ei că împărăţia Mea, pe care am adus-o pe pământ prin crucea Mea cea grea, nu va avea sfârşit, căci Duhul Sfânt, Care aduce viaţă şi Care face viaţă în om, Se slăveşte din Tatăl şi din Mine, aşa cum S-a slăvit prin prooroci, şi întăreşte pe pământ biserică sfântă, cu Dumnezeu pe masa ei trup şi cuvânt, spre iertarea păcatelor celor credincioşi, care se sfinţesc pentru Dumnezeu, şi spre învierea făpturii, ca să vină pe pământ viaţa veacului ce va să fie. Amin.

Vin Învăţător peste pământ şi îl învăţ pe om învierea. Acum două mii de ani l-am învăţat pe tot omul cum să învieze, şi apoi i-am spus să creadă în Mine prin toate câte Eu am vestit despre Mine mai înainte de patima şi de învierea Mea, iar acum Mă fac râu de cuvânt de viaţă dătător şi îl chem pe om de la el la Mine, de la moarte la viaţă, de la întuneric la lumină, de la minciună la adevăr, şi fericit este cel ce se apleacă să asculte glasul Meu şi să creadă cu supunere că Eu sunt, şi că pentru viaţa omului am venit şi vin pe pământ cuvânt. Nu vin pentru ca să încerc credinţa omului, ci vin pentru ca să împlinesc Scripturile venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl, aşa cum am împlinit acum două mii de ani venirea Mea prin naşterea Mea din Fecioară, şi apoi răstignirea şi învierea Mea dintre morţi, iar acum vin să-l înviez şi pe om, căci n-am altă lucrare de lucrat, decât învierea omului, şi apoi viaţa cea veşnică peste om. Amin.

Pace ţie, popor al cuvântului Meu cel dătător de viaţă! Mă slăvesc în mijlocul tău făcându-Mă cuvânt şi taină de cuvânt, că Mă răcoresc de apăsare când îţi grăiesc şi când îţi pot spune ţie cuvânt tainic, cuvânt nenăscut din Mine până acum. Pic cu pic fiinţa Mea se pregăteşte de arătarea ei între oameni, pic cu pic Mă deşert, şi prin cuvântul tainei Mele lucrez aceasta, şi apoi Eu Mă las descoperit. Amin.

Pe nori de heruvimi Mă port între cer şi pământ şi Mă fac cuvânt de Duh Sfânt, şi Mă fac înţelepciune, şi Mă fac mângâiere şi putere pentru cei ce aud glasul Meu. Sunt Domnul! Heruvimii cei fără de trup îmi acopăr slava trupului Meu cel înviat dintre morţi, şi apoi cel iarăşi aşezat întru Tatăl, iar slava Mea se vede cu ochii duhului, precum şi îngerii cei fără de trup se văd, precum şi văzduhul. Taina Mea şi a celor ce nu se văd, aceasta înseamnă adevărul, şi ochii duhului sunt cei care văd cele ce nu se văd, şi ochii duhului văd, şi apoi inima ştie, şi ea este cea care aşează în om simţirea şi cunoaşterea celor ce nu se văd, şi omul trăieşte atunci adevărul. Amin.

Eu sunt Cel ce sunt. Cuvântul lui Dumnezeu Se cheamă numele Meu cel din zilele acestea când iarăşi vin de la Tatăl la om ca să-Mi săvârşesc lucrarea venirii Mele după două mii de ani de la întâia Mea venire între oameni pe pământ, iar pământul român îmi este leagăn al cuvântului Meu, aşa precum văzduhul îmi este leagăn al trupului Meu cel purtat de heruvimii cei fără de trup, şi care au ca patrie văzduhul. Amin.

în duh de praznic de Rusalii îmi desăvârşesc cu cuvântul taina venirii Mele şi a petrecerii Mele cu praznicul cuvântului Meu pe vatra neamului român. Deschideţi larg cuvântului Meu, voi, cei ce-Mi staţi porţi ca să intru cuvânt la popor! Taina Mea cu voi este acoperită în nor de heruvimi, iar voi sunteţi atâta de fireşti între voi şi om cât nu poate nimeni bănui taina voastră, care Mă ţine între Mine şi poporul cel născut din cuvântul Meu de azi, cuvântul gurii Mele, care naşte acum un popor pe pământ.

Am porţi între Mine şi tine, popor al cuvântului Meu cel de ieri şi cel de azi şi altfel Eu nu vin la tine. Sunt Păstorul Cel din cer, sunt Păstorul Cel cu crucea, şi altfel Eu nu vin la tine când vin şi te hrănesc, şi vin prin porţi, tată, şi vin în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, iar celui ce vine după Mine îi dau crucea, şi altfel să nu vină după Mine cel ce vine ca să fie cu Mine. Cel ce nu crede lucrarea aceasta a venirii Mele iarăşi de la Tatăl la om, acela nu are parte de venirea Mea şi pentru el, iar venirea Mea vine ca să-Mi facă fraţi pe pământ, şi din oameni să-Mi facă, iar cei ce vor să facă voia Mea, aceia se sfinţesc prin cuvântul acesta al venirii Mele de azi, şi apoi învaţă din el şi apoi îl împlinesc învăţându-l, şi apoi Duhul Meu locuieşte în ei, iar ei îmi aduc credincioşia lor şi se fac fii ai împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ, căci se dau lui Dumnezeu cu inima din ei şi nu mai stau cu ea pe pământ sau în ei, ci stau în Dumnezeu şi trăiesc din Dumnezeu şi sunt frumoşi pentru cei din cer, iar cerul se slăveşte în ei pe pământ, şi aşa este Dumnezeu cu omul pe pământ, şi aşa lucrează Dumnezeu între oameni, căci aşa a lucrat El de la începutul omului, şi fericiţi sunt de la Dumnezeu cei ce-L înţeleg pe Dumnezeu pe pământ între oameni, căci cerul este scaunul Meu, iar pământul aşternutul Meu este. Amin.

O, scumpă mama Mea, Mi-am aşezat pe vatra neamului român locul Meu de venire cuvânt pe pământ, căci Tatăl iarăşi M-a trimis pe pământ, mamă. M-a trimis Tatăl cuvânt pe pământ, M-a trimis iarăşi după om, mamă. Eu sunt dintru început Cuvântul Tatălui, iar când Tatăl a voit să ridice spre izbăvire pe poporul lui Avraam, Isaac şi Iacov, popor care era robit în Egipt, M-a făcut Tatăl cuvânt peste Moise şi am grăit cu poporul lui Israel patruzeci de ani, mamă, şi l-am călăuzit pe el spre ţara făgăduinţei, căci suspinul lui a ajuns la Dumnezeu şi apoi M-a trimis Tatăl pe Mine ca să-l izbăvesc de sub suspin şi să-l învăţ pe el dorul de Dumnezeu, credinţa în Dumnezeu şi faptele ei, mamă. Iată, aşa M-a trimis Tatăl şi azi cuvânt pe pământ, căci s-a apropiat sfârşitul veacurilor, şi toţi şi toate aşteaptă în cer şi pe pământ venirea Fiului Omului, venirea Mea, mamă, căci prin naşterea Mea din trupul tău fecioresc Eu M-am făcut Fiul Omului şi M-am făcut Mântuitorul lumii, căci omul pe pământ trăieşte numai în robie, mamă.

O, dulce Fiule al Tatălui Savaot şi al meu! Mare este iconomia Tatălui pentru salvarea din moarte a omului, Fiule scump! O, pe toate le mai face omul pe pământ, dar ca să deschidă Scripturile şi să citească în ele venirea Ta atunci şi acum, nu are omul dor şi timp ca să creadă în Scripturi şi să le vadă apoi împlinirea aşa cum le-am văzut eu când Tu ai venit pe pământ acum două mii de ani. O, ce dor Ţi-a fost de om atunci când ai venit! O, ce dor îţi este de om şi de dorul lui acum când iarăşi vii! O, ce dor Ne este Nouă, celor din cer, o, ce dor, Fiule scump! Dar ce s-a întâmplat cu dorul din om, o, Doamne? De ce a căzut din cer dorul omului? O, nu se mai suie la cer mintea omului, inima omului, dorul omului. O, nu mai este credinţă pe pământ, Fiule scump. Aceasta este vremea să vii: nu mai este credinţă pe pământ. Iată semnul când Tu trebuie să vii. Ca în vremea lui Noe oamenii de pe pământ n-au iubire de Dumnezeu şi n-au credinţă, ci au lepădare de credinţă, iar aceasta atrage pe pământ arderea lui, arderea de pe el a toate câte sunt făcute de omul cel potrivnic lui Dumnezeu, căci gândurile omului nu sunt ca ale lui Dumnezeu. O, cât Te doare această despărţire între om şi Tine, Fiule Doamne! Curând, curând va vedea omul cât Te doare, căci durerea Ta de la om îţi copleşeşte mila, şi iată, vii să-l îmbii, vii să-i grăieşti ca un Dumnezeu plin de putere, dar el auzind nu aude şi văzând nu vede, fiindcă pe pământ este păcatul lepădării de credinţă, Fiule Doamne. Mă fac cuvânt peste cei ce s-au strâns la gura izvorului Tău şi le spun lor să citească Scripturile aşa cum eu le-am citit, şi apoi Te-am aşteptat ca să vii, după cum era scris în Scripturi să vii, şi le spun lor că dorul după Dumnezeu se face scară slăvită pentru venirea Ta iarăşi la om, o, Doamne. Amin.

Duhul Meu pluteşte pe deasupra şi se poartă din loc în loc după om ca să Mă ia omul înăuntrul lui. Cuvântul Meu din zilele acestea va cuprinde tot mai mult pământul şi omul, căci Eu sunt peste pământ cu cea de-a doua Mea venire de la Tatăl la om. Cine are urechi de auzit, să audă ceea ce grăieşte Dumnezeu peste pământ! Să audă cerul şi pământul şi să se înnoiască ele, precum este scris! Amin. Să audă tot omul şi să aleagă înnoirea lui cea de la Dumnezeu, căci taina facerii cerului nou şi a pământului nou vine spre împlinirea ei, precum este scris. Amin.

Eu, Domnul, cobor în carte cu ziua de pomenire a pecetluirii grădiniţei cuvântului Meu în mijlocul neamului român, căci de la naşterea Mea a ales Tatăl acest neam ca să Mă fac Eu pe vatra lui Cuvântul lui Dumnezeu întru cea de a doua venire a Mea de la Tatăl la om, după ce s-au scurs două mii de ani de când Eu M-am născut Prunc din Fecioară şi am crescut şi am vestit împărăţia cerurilor peste pământ şi apoi am fost răstignit, şi apoi am înviat din răstignire, ca să iau pe umerii Mei păcatele omului, ca să nimicesc prin cruce moartea şi să aduc viaţa Mea peste om şi să ia omul din ea la chemarea Mea, căci iată, îl strig pe om, îl strig la Dumnezeu pe om.

O, atât de mult a iubit Tatăl Meu lumea, că nu numai că M-a dat pe Mine, singurul Său Fiu, ca să mor pe cruce acum două mii de ani pentru viaţa cea de veci a omului, ba încă M-a trimis iarăşi acum cuvânt de înviere peste pământ, însoţit de oştirile îngereşti şi de toţi sfinţii Mei, aşa cum era scris să vină Domnul cu sfinţii Lui şi să lucreze pe pământ, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Amin.

Cuvântul Meu este Duhul Sfânt Mângâietorul pentru cei credincioşi Mie, şi este foc şi pucioasă pentru cei ce încă stau în necredinţă şi prin ea lovesc în venirea Mea de azi de la Tatăl la om. Sunt în cea de-a doua venire a Mea prin acest cuvânt şi sunt să-Mi pregătesc un popor curat, un popor de ucenici, şi din ei să-Mi ridic mărturisitori plini de duh de înviere peste oameni, căci oamenii zac neridicaţi din păcat, iar plânsul Meu în ei nu-l aud ei.

Vin, poporul Meu, să grăiesc cu tine în zi de duminică, tată, şi să ne amintim de făgăduinţa slavei venirii Mele, de care Eu am grăit în pildă acum două mii de ani, iar grăirea Mea de atunci este mărturisită prin Scripturile cele de atunci, precum grăirea Mea de azi este mărturisită prin cartea Mea de azi, carte vestită prin Scripturi ca să fie, carte care stă deschisă ca să grăiesc Eu prin ea, cartea cea cu şapte peceţi, pe care numai Eu, Mielul şi Cuvântul Tatălui, am luat-o din mâna Lui ca să desfac una câte una peceţile ei şi să răscumpăr prin jertfa Mea şi prin cuvântul mărturisirii oameni din toată seminţia şi limba şi poporul şi neamul şi să fac din ei împărăţie şi preoţi ca să fie pe pământ, precum este scris să se împlinească, iar când cerul se va deschide la vedere, zguduind facerea cea dintâi, atunci mai-marii de pe pământ se vor piti de mânia zilei Mele, căci Eu şed pe tron în zilele acestea, şi cartea Mea este deschisă, şi se ascund de faţa Mea cei ce stau mari pe pământ, căci ziua Mea vine.

Iată ce Mi-a făcut omul la începutul cel dintâi când s-a făcut cerul şi pământul şi omul cel făcut de Dumnezeu între pământ şi cer! O, iată ce Mi-a făcut omul şi acum două mii de ani, la începutul acela pe care Dumnezeu l-a făcut iarăşi pe pământ! O, iată ce-Mi face omul necredincios şi acum, la capătul timpului, când Eu vin pe pământ râu de cuvânt, Duh Sfânt Mângâietor, precum este scris să vin şi să fiu numit cu numele Meu cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu! Cine se scoală acum să spună că acest cuvânt de azi nu sunt Eu, Dumnezeu-Cuvântul, Fiul Tatălui Savaot întru a doua Mea venire de la Tatăl, acela nu ştie, săracul de el, unde îşi scrie numele, unde îşi agoniseşte lucrarea sa vrăjmaşă, ca şi acum două mii de ani când duşmanii venirii Mele sub chipul Fiului Omului s-au sculat să Mă doboare de pe tronul cel plin de taină al slavei Mele cu omul şi să Mă stârpească apoi ca pe un potrivnic al Dumnezeului lor, neslujind ei lui Dumnezeu cu viaţa lor, cu fapta lor, cu jertfa lor, ci numai duhului slavei lor deşarte slujind ei. O, iată ce face iubirea cea oarbă a omului care se foloseşte de numele lui Dumnezeu pe pământ şi care crede în Dumnezeu pentru iubirea de sine a lui, şi nu pentru Dumnezeu!

Iată, mama Mea Fecioara cântă din cer până pe pământ, cântă de o vreme mereu cântarea venirii Mele. O, învăţaţi să cântaţi cu ea şi ca ea, învăţaţi cu adevărat să cântaţi şi să pricepeţi cântarea aceasta. Ea vă deşteaptă să staţi întru întâmpinarea Mea, căci Eu vin, şi în calea venirii Mele tot cântă mama Mea, cântă pentru Mine şi vesteşte pe cei ce o aud cântând. Dau tuturor de veste cântarea ei, căci mama Mea Fecioara cântă cu dor, cântă cântând şi plângând: „Iată, Mirele vine la miezul nopţii, şi fericită este sluga pe care o va găsi priveghind, şi nevrednică este cea pe care o va afla lenevind. Privegheaţi, voi, oameni, să nu fiţi îngreuiaţi cu somnul, ca să nu vă daţi morţii prin el, căci somnul vă încuie afară de împărăţia Fiului meu, ci sculaţi-vă şi cântaţi laude Domnului şi ieşiţi întru întâmpinarea Lui, că iată, Mirele vine!“. Amin.

– O, mamă slăvită în cer şi pe pământ de îngeri şi de oameni, o, cum să fac să-ţi las auzit glasul tău, care de o vreme încoace tot cântă cântarea venirii Mele? O, de ar cânta ca tine şi cei ce cântă pe pământ cântarea aceasta, mamă! Îi chem pe toţi la dragoste sfântă şi mai ales îi chem să se întoarcă la dragostea cea dintâi pe cei ce au pierdut-o pe ea pe cale, căci cine o pierde pe ea pierde lumina, pierde credinţa, căci credinţa este lumina şi nu altceva este lumina, mamă, şi dacă sarea aceasta nu mai este bună, nu mai are gust viaţa Mea în om, o, mamă. O, Eu te mângâi pentru ziua ta de serbare aşa cum tu Mă mângâi mereu în durerea Mea cea de la necredinţa omului, care se face nedragoste în el, mamă. Hai să suflăm în foc ca să se aprindă el vâlvătaie, mamă, şi să se simtă căldura lui şi să vină mulţi spre ea, mamă, că Mi-e tare dor de om şi de Mine în om, o, mama Mea!

O, poporul Meu, sunt în mijlocul tău cuvânt de naştere, tată, şi îţi desluşesc taina naşterii Mele, lucrare din credinţă înfăptuită pe pământ, şi îţi spun să ştii că Eu, Domnul, n-aş putea coborî acum cuvânt la tine şi pentru mulţi de pe pământ dacă n-aş avea în mijlocul tău pe fiii credinţei, pe cei ce Mă dau ţie cuvânt, pe cei ce Mă cunosc prin coborârea Mea, pe cei ce au credinţă, tată, căci prin cel fără de credinţă pusă de Mine în om nu pot să împlinesc nimic, şi iată, împlinesc prin ei coborârea cuvântului Meu cel de azi în mijlocul tău ca să să fii tu hrănit de Dumnezeu din rodul credinţei lor în venirea Mea cuvânt pe pământ după două mii de ani de la naşterea Mea din Fecioară, naştere care a fost atunci împlinirea proorociei lui Isaia, care zice: «Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu, şi numele Lui va fi Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu!». Amin.

O, fiilor, o, fiilor, o, fiilor, învăţaţi, tată, să cântaţi pentru credinţa voastră în venirea cuvântului Meu la voi, şi cântaţi, măi fiilor, cântarea numelui Meu: „Cu noi este Dumnezeu“, şi cântaţi cu tot adevărul, ca să mărturisiţi prin aceasta credinţa voastră în cuvântul Meu, care vine la voi pe calea credinţei, căci credinţă se cheamă calea pe care Eu vin la voi cuvânt. Nu mai pot să aştept acum mii de ani pentru ca să găsesc credinţă în cuvântul Meu din vreme proorocit, ci dau să rostesc cuvânt şi să-l împlinesc apoi, că e vremea să Mă împlinesc iarăşi cu venirea Mea, despre care este scris în Scripturile lui Ioan, care a văzut şi a crezut şi a scris: «Am văzut cerul deschis şi un cal alb, şi Cel ce şedea pe el Se numeşte Credincios şi Adevărat şi are nume scris, pe care nimeni nu-l înţelege, şi numele Lui Se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu şi oştile din cer vin după El», iar Eu îţi spun acestea pentru ca să te învăţ cum să crezi cuvântul venirii Mele la tine prin cei credincioşi, poporul Meu, prin cei ce nu se îndoiesc de puterea Mea, care împlineşte ca în toată vremea Scripturile şi duhul proorociei, şi iată, sunt în mijlocul tău şi lucrez ca acum două mii de ani, când rosteam din Scripturi proorocii şi le desluşeam pe ele ucenicilor Mei, căci dacă aş lucra altfel astăzi, n-ai avea păcat pentru îndoială dacă ai da să te îndoieşti întru lucrarea şi calea venirii Mele la tine cuvânt de naştere a ta din cer, poporul Meu. Duhul cel în om pus de Mine pentru aşa credinţă, acela se face cale a Mea la tine azi cuvânt ca să te hrănesc cu el şi ca să te leg de Mine cu legături tari, cu cuvânt rostit de gura Mea peste tine şi care poartă în el puterea Mea, fiule, căci Eu sunt Cel cu duh dătător de viaţă prin cuvântul Meu de peste tine.

Cei ce-şi iubesc mărirea lor pe pământ nu iubesc venirea Mea şi stau împotriva ei cu îndărătnicie, şi în toate vremile au împlinit aşa cei fără de Dumnezeu peste ei. Eu însă am fost şi sunt trimis de Tatăl pe pământ, mai întâi prin prooroci şi prin vedenii, şi apoi Eu Însumi, prin naşterea Mea din mamă Fecioară şi M-am sălăşluit cu oamenii şi am fost Dumnezeul lor, iar dacă cei îndărătnici Mi-au răstignit trupul pe cruce şi M-au pus în mormânt, M-am ridicat biruitor peste moarte, ca un Dumnezeu, şi iar M-am aşezat lângă Tatăl, de-a dreapta Lui, şi iată-Mă iarăşi pe pământ acum, învăluit în cuvânt de slavă, căci ucenicii Mei au proorocit din Duhul Meu şi au lăsat scris că iarăşi va să vin cu slavă să judec viii şi morţii, căci Eu sunt fără de sfârşit, ca şi împărăţia Mea în cer şi pe pământ. Amin.

M-a durut şi Mă doare împietrirea omului. Necredinţa omului Mă doare de şapte mii de ani. Se duce omul şi întreabă pe om dacă Eu sunt acest cuvânt. O, de unde ştie omul să-i răspundă ca de la Mine celui ce întreabă? Eu nu l-am întrebat pe omul care stă mare peste oameni, nu l-am întrebat pe el dacă să vin pe pământ cuvânt în zilele acestea. Eu sunt mai mare ca omul şi M-am uitat în Scripturi şi am găsit în ele venirea Mea cea de acum şi am venit, căci dacă ar fi fost să vin la voia omului, o, ce ar fi făcut cei ce sunt scrişi în cartea vieţii să le aduc Eu mântuirea? Cei ce cred şi cei ce vor crede în venirea Mea de azi cuvânt pe pământ, aceia sunt scrişi în cartea vieţii de la întemeierea lumii, şi Eu trebuie să le fac cale spre Tatăl dacă M-a trimis Tatăl după ei. Mi-e tare milă de toţi oamenii, şi pe toţi dau să-i trag la Tatăl, dar diavolul necredinţei şi al îndoielii Îmi stă împotrivă şi Mie, şi lor. Eu însă spun că în zilele acestea lucrez ca şi acum două mii de ani şi zidesc omul şi-l fac biserică a Mea pe om şi-l umplu de darul credinţei sfinte, că nu mai e nimeni pe pământ să-l ajute pe om să creadă în venirea Mea, în mântuirea cea de la Mine, în purtarea crucii, căci vai celor fără de cruce şi celor ce taie din ea, neştiind ei că ea este puntea lor spre Dumnezeu!

Gătesc acum masă de cuvânt între Mine şi tine, poporul Meu. Mă prefac cu prefacere sfântă trup şi cuvânt pe masa ta, după cum am pus Eu orânduiala Mea între Mine şi tine, şi nu se suie la mintea omului taina aceasta a Mea cuvânt în mijlocul tău, iar cei fără de minte din cer se încumetă chiar să ia în râs taina prefacerii Mele cuvânt între Mine şi tine, ascunsă în veacuri până şi de îngeri, ca să pot să vin Eu cu ea acuma pe pământ, şi este scrisă în Scripturi taina aceasta când cerul se deschide, iar Eu pe cal alb sunt numit Credincios şi Adevărat, judecând întru dreptate şi având nume scris, pe care nimeni nu-l ştie decât numai Eu, şi se cheamă numele Meu Cuvântul lui Dumnezeu, şi Mă urmează oştirile din cer pe cai albi şi în haine albe, şi din gura Mea iese cuvântul ca sabia ca să lovească neamurile şi ca să păstorească pe cei plăcuţi ai Mei, iar pe coapsa Mea şi pe haina Mea stă scris: Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, şi satana vede şi se înspăimântă şi face valuri cu mare răutate, că vede cum vine pe pământ vremea judecăţii şi cuvântul Meu întru dreptate, şi nimeni nu ştie decât numai Eu taina cuvântului Meu când el se face pe masa Mea cu tine, poporul Meu.

O, nu trebuie să-i dau Eu nimănui mură-n gură ca să poată să Mă creadă şi să Mă primească şi să Mă urmeze când Eu stau cuvânt între Mine şi om. Eu vin pe pământ cuvânt pentru că aşa este scris să vin, iar cine se sminteşte şi se întreabă şi îşi răspunde cum vrea el despre taina aceasta, facă aşa cum vrea el cu el, căci tainele Mele nu sunt pentru oricine ca să le priceapă sau să le creadă. Ca şi azi, şi acum două mii de ani cei nemulţumiţi de Mine gândeau şi grăiau în fel şi chip şi Mă lepădau pentru că nu înţelegeau, şi numai cei ce aveau minte ca să priceapă cu ea, numai aceia înţelegeau ceea ce Dumnezeu lucra şi grăia. Taina coborârii cuvântului Meu e bine pecetluită în taină, şi se leapădă de ea cei ce nu înţeleg, iar cei nemulţumiţi lângă ea, tot aşa s-au lepădat ei de Mine şi de voi, şi nu altfel, şi iată, nemulţumitul nu rămâne cu nimic, decât cu inimă grea.

Fug oamenii de pe pământ de venirea Ta când zic ei că Tu nu vii, dar Tu vii şi tot vii, împotriva fugii lor de Dumnezeu, şi Te faci pe pământ carte a judecăţii, şi omul are minte scurtă, vedere scurtă şi credinţă ciuntită, şi cine să-i spună lui cum să-i fie credinţa şi ce să facă ea?

O, ce este grăirea Mea cea de azi? Ea este venirea Mea iarăşi de la Tatăl la om ca să clatin încă o dată cerul şi pământul sub mărirea cuvântului Meu şi să se mişte munţii şi insulele din locurile lor, căci omul nu dă să facă aceasta la glasul Meu cel de azi, şi mai dulci sunt pentru el faptele Sodomei şi ale Gomorei şi face zapis cu moartea omul, dar cu Dumnezeu nu vrea să se scrie el, căci s-au ridicat apostolii minciunii şi s-au îmbrăcat în haina Mea şi învaţă altfel mulţimile, altfel decât am învăţat Eu şi cu voi noroadele de pe pământ din unii în alţii până azi şi până mâine. O, altfel învaţă pe oameni apostolii minciunii, şi Eu am spus oamenilor că îi vor cunoaşte după faptele lor pe cei ce sunt şi pe cei ce nu sunt apostolii Mei, urmaşii Mei pe pământ.

Uitaţi-vă în Scripturi, o, fii ai oamenilor, că dacă nu veţi asculta aşa, veţi fi minţiţi din zi în zi mai mult, căci nu iubesc pe Dumnezeu cei ce vă păstoresc pe voi, că pentru ei şi nu pentru Mine vă păstoresc ei, şi ei nu vă trag spre Mine, ci spre ei vă trag. O, mergeţi spre ei şi cereţi-le să vă arate pe Domnul cu ei, dar nu vă lăsaţi înşelaţi de ei! Veniţi şi spre Mine, şi Eu vă voi arăta vouă cuvânt de mântuire din păcat şi vă voi purta spre viaţă sfântă ca şi viaţa Mea şi Mă voi arăta în voi aşa, şi apoi veţi fi urâţi de toţi pentru viaţa Mea în voi, pentru numele Meu, de care vă veţi învrednici să-l purtaţi cu adevărat pe pământ, şi veţi fi ucenicii Mei, ca şi cei de acum două mii de ani, cărora le-am spus: «Veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu, dar fir din capul vostru nu va pieri». O, iată semnul pe care vi-l dau pentru ca să-i cunoaşteţi pe cei ce nu sunt ucenicii Mei şi nu vă pot pune ei calea sub picioare ca să fiţi pe calea Mea cea sfântă cu calea voastră între oameni. Iată-l pe poporul cuvântului Meu, popor de ucenici asemenea cu ucenicii Mei cei de acum două mii de ani, cărora Caiafa, vătaful slujitorilor lui, le poruncea să nu mai grăiască mulţimilor în numele Meu. Ei însă, îmbrăcaţi în mântuire, vorbeau tot mai mult şi spuneau răspunsul lor: «Se cade să ascultăm de Dumnezeu, şi nu de oameni». O, aşa merg Eu în zilele acestea cu lucrarea cuvântului Meu prin ucenicii Mei cei de azi şi se scutură de Mine şi de ei cei ce fug de venirea Mea, şi care s-au încumetat să umble în cartea lui Ioan, cartea Apocalipsei, despre care Ioan a scris să nu se scoată şi să nu se adauge la ea, iar ei au umblat şi au scris lungime de vreme şi au tras de firul numărului scris şi n-au mai scris un număr, şi au scris fără de număr anii împărăţiei omului, şi au îndepărtat fără de număr vremea învierii morţilor şi au stricat omul la minte şi la aşteptare şi la nădejde şi la credinţă, şi l-au învăţat pe om să se culce şi să doarmă liniştit şi să nu mai aştepte venirea Mea cea scrisă în Scripturi să se împlinească după două mii de ani de la înălţarea Mea la Tatăl, număr scris de apostolul Ioan, după descoperirea lui Dumnezeu arătată lui, dar care cu taină mare s-a împlinit pe pământ, iar Eu am venit când nimeni nu se aştepta şi nu se aşteaptă să mai vin. O, necredinţă, duh al necredinţei, cum te-ai ivit tu pe ascuns ca să umpli lumea şi pământul cu vicleşugul tău!

O, aşa vă învăţăm Noi azi credinţa în Dumnezeu, Eu şi ucenicii Mei, şi credinţa în venirea Mea cea de azi, o, fii ai oamenilor, căci valurile necredinţei sunt mari, mai mari decât oamenii şi decât locaşurile lor şi îi iau valul, îi iau cu tot cu casele lor, dar Eu străjuiesc în faţa primejdiei şi îi vestesc pe cei primejduiţi să vegheze, iar dacă ei nu cred şi nu veghează, ei vor vedea.

O, fii ai oamenilor, nu că au ei minte scurtă, dar cei ce vă povăţuiesc pe voi, vă duc cu vorba şi vă învaţă să aveţi minte scurtă, vedere scurtă şi credinţă ciuntită, până într-o zi când le va veni bine şi vor tăia de tot din voi harul credinţei, căci sunt dibaci să facă moarte lui Dumnezeu în om şi să-l ia pe om cu tot cu casă şi să-l ducă în întunericul cel mai gros, dar Eu, Domnul Iisus Hristos, vă spun după două mii de ani de la cuvântul spus de Mine peste ucenici: «Nu vă temeţi de cei ce vă ucid trupul şi n-au altceva ce să vă mai facă, ci temeţi-vă de cei ce vă ucid duhul şi sufletul, viaţa voastră cea de veci, pe Dumnezeu din voi», şi întăresc acest cuvânt ca să-l luaţi şi să-l primiţi şi să vegheaţi, căci furul este la uşă. Am martori pe ucenicii Mei cei de acum două mii de ani când grăiesc vouă aşa, şi am martori pentru voi sau împotriva voastră pe ucenicii Mei cei de azi, cu care Mă port spre voi cuvânt, ca voi să puteţi da răspuns, bun sau rău pentru voi. Fug oamenii de venirea Mea cu judecata faptelor, fug şi slujitorii bisericii, şi de la ei se întinde boala fugii de Dumnezeu peste oameni, dar venirea Mea fuge şi ea şi cu fuga lucrează din zi în zi mai mult, şi nu poate nimeni să se pitească de faţa Mea sau să mai poată fugi, când Eu peste tot dăinuiesc, căci cerul şi pământul sunt moştenirea Mea, pe care Eu păşesc.

O, dacă n-ar scrie în Scripturi să vină Domnul şi să grăiască pe pământ şi să audă glasul Lui şi cei din morminte şi să dea fiecăruia după faptă, n-ar avea păcat cei ce învaţă pe oameni să nu Mă aştepte şi să nu stea gata pentru venirea Mea, ci, din contra, să petreacă ei încă, dar Eu am spus că aşa va fi să fie în vremea când Eu vin, aşa cum a fost cu potopul pe vremea lui Noe şi cum a fost cu Sodoma şi Gomora, când nimeni nu se aştepta să vină focul, şi petreceau cei ce nu se aşteptau să-i prindă moartea cea de la faptele lor.

O, am venit pe pământ să judec viii şi morţii, aşa cum au proorocit ucenicii Mei acum două mii de ani că voi veni iarăşi şi că va fi fără de sfârşit împărăţia Mea. Am venit să-i spun omului pentru ce este el pedepsit, căci este scris că voi veni şi va primi fiecare după cum este fapta sa, şi nimeni nu va putea fugi din faţa dreptăţii a toate, şi am venit din timp, ca să-i aduc omului darul pocăinţei şi ca să scape de pedeapsa faptelor sale şi să vină la Mine să-l vindec cu cuvântul, aşa cum am lucrat şi acum două mii de ani peste cei doborâţi de păcat, şi le dădeam lor mântuirea. Nici o pedeapsă de pe pământ dată nu i se dă omului până nu i se spune lui mai întâi fapta pentru care trebuie să ia pedeapsă, şi aşa lucrez şi Eu, dar Eu pot să-l vindec de vină pe om, după ce el îşi ştie vina.

O, Eu am venit pe pământ ca să vorbesc cu omul şi să-l ajut spre pocăinţă, ca să pot lua de peste el păcatul care-l pedepseşte la Dumnezeu şi să nu primească după faptă, ci să fie fericit prin iertare, căci scris este: «Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele, şi fericit bărbatul căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, neavând vicleşug în gura lui, căci el spune: păcatul meu l-am cunoscut şi fărădelegea mea n-am ascuns-o împotriva mea şi am zis: mărturisi-voi Domnului fărădelegea mea, iar Tu, Doamne, ai iertat nelegiuirea păcatului meu».

Vin pe pământ cuvânt de facere a omului, că este scris iarăşi să vin. Sunt Domnul Iisus Hristos şi iarăşi vin, şi grăiesc Eu Însumi cu omul şi stau nevăzut, căci sunt înconjurat de cetele îngereşti cele fără de trup, aşa precum M-am înălţat la Tatăl când M-am despărţit de ucenicii Mei, căci un nor de îngeri M-a ascuns de la faţa lor şi li s-a spus lor prin glas de înger: «Acest Iisus tot aşa va şi veni, precum L-aţi văzut că S-a înălţat la Tatăl».

cuvântul Meu este hrană îngerească, hrana sfinţilor şi a îngerilor, o, fiilor, şi tot aşa şi a omului trebuie să fie, o, tot aşa, că scris este: «Nu numai cu pâine trebuie să se hrănească omul, ci cu orice cuvânt care iese de la Dumnezeu». O, de-ar căuta omul aşa, ar înţelege el atunci venirea Mea cea de azi în cuvânt. N-are cum să vrea şi cum să primească omul cuvântul Meu şi să-l înţeleagă şi să-l creadă dacă el nu iubeşte harul Meu peste el, sfinţenia, fără de care nimeni nu-L cunoaşte, nimeni nu-L vede pe Domnul nici în cuvânt, nici în vedere, nici în făpturi, dar cei ce Mă împlinesc pe Mine în ei, aceia, o, numai aceia Mă cunosc în acest cuvânt şi Mă primesc, căci această venire a Mea este adevărată, dar tu, omule, nu citeşti în Scripturi ca să ştii, că în ele este scris că venirea Mea este sigură ca şi zorii dimineţii când vin şi se arată peste pământ şi îl umplu de lumină şi de soare apoi, şi toate cresc pe pământ sub ochii Mei şi se dau oamenilor ca să-i îndemne pe ei să-L cunoască pe Dumnezeu şi să-I mulţumească pentru toate darurile Lui cele pentru om.

Tu eşti învăluit în cuvântul Meu, pe care oamenii nu l-au iubit nici atunci, nici acum, căci am venit acum două mii de ani între oameni, şi acum iarăşi vin, şi stau învăluit în cuvânt şi cuvintez, şi nu fac semne şi minuni cu tine şi lângă tine ca să Mă vadă oamenii cu ochii, ci Îmi fac lucrarea venirii Mele cuvânt pe pământ şi Îmi pregătesc strălucirea şi slava zilei Mele şi ziua când toate noroadele de pe pământ vor vedea umilinţa Mea cu care am locuit între ei şi prin care am răbdat dispreţul tuturor, în vreme ce Eu M-am descoperit cuvânt din cer între ei, iar ei nu M-au cunoscut şi n-au înţeles împlinirea profeţiilor mari şi mici cu acest pământ, şi mai cu seamă pământul neamului român, dat Mie de Tatăl să-Mi fie casă de venire acum, la sfârşit de timp, şi de credinţă în oameni.

O, împarte-Mă, poporul Meu, că te-am făcut semănător pe pământ şi nu ştiu oamenii taina Mea cu tine, căci sunt pierduţi într-ale lor, iar ale Mele vin şi se ţin după ei ca să le deschidă inima şi apoi mintea ca să priceapă că vin pe pământ împliniri de Scripturi peste ei şi-i iau pe neaşteptate aceste împliniri, căci nu sunt pregătiţi ca să vină Domnul la ei. Stă satana în calea omului cu toate ale lui, căci omul slujitor lui satana a deschis larg fereastra şi a vopsit-o cu toate vopselele şi l-a aşezat pe om în faţa ferestrei lui şi se uită omul, se uită mereu şi uită de el şi uită de Dumnezeu şi de rugăciune şi de priveghere pentru venirea Mea cea tainică mai întâi, şi apoi cu mare pompă cerească, pentru unii cu foc, iar pentru unii cu adiere de Duh Sfânt, cu alin şi cu strălucirea Mea cea dulce pentru cei mântuiţi, pentru cei credincioşi şi care cu credincioşie Îmi slujesc, aşteptându-Mi arătarea. Amin.

— O, mamă, aşa cum prin harul Meu şi prin mâna slujitorului Meu cel credincios Mă fac trupul şi sângele Meu pentru hrana celor ce-Mi slujesc venirea, tot aşa, aici, în mijlocul poporului Meu, o, tot aşa, prin harul Meu şi prin glasul slujitorului Meu, care rosteşte înaintea Mea cuvânt pentru facerea cuvântului Meu, Mă fac cuvânt, mamă, şi Mă aşez în carte şi Mă dau poporului, şi Mă dau oamenilor, mamă, prin cuvântul cel lucrător pentru facerea cuvântului şi prin mânuţe lucrătoare pentru înfiinţarea în carte a Mea cuvânt, mamă.

Eu vin pe pământ cuvânt pe vatra neamului român, şi de peste cincizeci de ani grăiesc peste un popor, care a ascultat din gura Mea grăirea Mea din zilele acestea, şi iată, am mlădiţe binecuvântate de Dumnezeu ca să audă glasul Meu şi să-l facă pe pământ carte, aşa cum în toate vremile a lucrat Dumnezeu prin slugile Sale şi S-a făcut carte pe pământ şi S-a dat oamenilor cuvânt.

Dar ce face cuvântul Meu şi de ce se varsă el din gura Mea pe pământ? El zideşte biserica Mea, căci scris este: «Venind în lume, în lume era, şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut, şi întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit, iar câţi L-au primit, le-a dat puterea ca să fie fii ai lui Dumnezeu, adică celor ce cred în numele Lui», şi aceasta mărturiseşte Ioan, ucenicul Meu, care a văzut mărirea Mea, mărire ca a Unuia născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. Amin.

Dar ce face cuvântul Meu şi de ce vine el pe pământ? El zideşte omul dacă omul primeşte să fie zidit, să fie născut din Duhul, căci Duhul lui Dumnezeu este cuvântul Meu.

O, ce puţin, ce puţin se citeşte astăzi cuvântul Scripturii, o, ce puţin, o, şi ce măreţ este el şi ce viu grăitor ca să-l poată pătrunde pe cel ce se lasă născut din cer! Este scris în Scripturi că la venirea Mea iarăşi pentru vii şi pentru morţi cu judecata, numele Meu va fi Cuvântul lui Dumnezeu, iar sfinţii şi îngerii vor fi soţii Mei întru venirea Mea. O, tot aşa de smerit, tot ca acum două mii de ani lucrez şi azi, şi lucrez prin cuvânt, Eu şi sfinţii Mei, Eu şi îngerii Mei. Zadarnic Mă aşteaptă altfel cei ce măcar nici nu se pregătesc pentru ziua slavei Mele, că Eu vin aşa cum am spus că voi veni, căci am spus prin Scripturi: «Cel ce crede în Mine voi veni la el şi-Mi voi face casă la el şi voi cina cu el şi Mă voi arăta lui», şi aceasta face cuvântul Meu când el vine pe pământ, şi am fii credincioşi, şi iată-i, Mi-am făcut casă la ei şi cinez cu ei şi Mă las cuvânt pe masa lor şi Mă arăt lor, iar ei Mă arată oamenilor cuvânt, iar cei ce cred în Mine prin ei, se fac şi ei asemenea lor, a celor ce Mă împart cuvânt de facere a omului, ca să creadă omul şi ca să se facă biserică a Mea cel ce Mă primeşte să-l fac al Meu, locaş al Meu pe pământ.

Stau la masă de cuvânt în mijlocul tău, o, poporul Meu, şi am pe apostolul Andrei şi pe trâmbiţa Mea Verginica, amândoi lucrători prin cuvântul sărbătorii de trei zile între sfinţii Mei, cu care Mă port între cer şi pământ, căci Eu cu sfinţii vin, fiindcă aşa este scris, şi nu singur vin. Se vor păcăli amar cei ce vor să arate oamenilor de pe pământ că Eu vin pe norii cerului, căci Eu nu vin aşa cum dau ei să arate cu minciuna lor oamenilor, ci vin cu oştiri de sfinţi şi de îngeri şi n-au ei ochi de văzut pe Dumnezeu întru a Sa venire, şi văd ei ceea ce fac ei ca să vadă, nu ceea ce face Dumnezeu pentru cei ce văd de la Dumnezeu, iar pentru cei ce văd ca omul, vor vedea aceştia ziua mâniei Mele, a dezlănţuirii durerii Mele, strânsă de toţi oamenii în inima Mea de la depărtarea lor de Mine, de la viaţa lor cea fără voia Mea cu ei pe pământ.

Acest cuvânt este Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh şi Se naşte în ieslea Sa în mijlocul neamului român, aşa cum este orânduit de la Dumnezeu pentru zilele cele de apoi ca să vină Domnul, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit. Amin.

S-au folosit de scaunul lor de domnie cei care M-au vrăjmăşit de la naşterea Mea din mamă Fecioară şi până la învierea Mea dintre cei morţi, după ce ei M-au dat spre răstignire, şi până la ziua Mea cea de apoi, când voi sta pe tron de slavă pentru cei credincioşi şi pentru cei necredincioşi, precum şi acum stau şi cârmuiesc şi împlinesc aşa. O, Eu stau pe tron de cuvânt, şi cuvântul ieşit din gura Mea este toiag de fier şi păstoresc cu el pe cei credincioşi şi judec cu el pe cei necredincioşi, şi împlinesc ca şi acum două mii de ani Scripturile venirii Mele de la Tatăl la om, şi împărăţia Mea nu va avea sfârşit, iar împăraţii pământului nu au nimic în împărăţia Mea şi nici Eu nu am în a lor.

Mai înainte de zori vă aşez înaintea Mea şi Mă aşez înaintea voastră ca să daţi cuvântului Meu fiinţă în cartea sa cea de azi, că e sărbătoare de sfinţi mari, fiilor copii. Sunteţi firavi, iar lucrarea Mea cu voi e mare şi grea, dar am de la Tatăl lucrarea venirii Mele s-o port cu voi. De fiecare dată când cobor cuvânt peste voi, Eu, Domnul, vă întăresc ca s-o puteţi purta şi aşeza scrisă în carte, că mare mângâiere am că pot lucra cu voi venirea Mea cea de azi, grăirea Mea peste pământ acum, când nimeni nu mai trage cu Dumnezeu după tot adevărul, şi mare bucurie poartă sfinţii că am Eu calea sprijinită pe voi ca să vină ei cu Mine cuvânt pe pământ, că venirea Mea este cu sfinţii, fiindcă Eu nu umblu şi nu lucrez singur lucrarea Tatălui Meu, ci cu sfinţii o lucrez, şi-Mi sunt ei martori în tot lucrul Meu şi-Mi sunt de ajutor, aşa cum Tatăl a orânduit peste truda Mea şi a Lui pentru salvarea omului pierdut din rai, căci tot omul a pierdut raiul după căderea lui Adam din rai şi tot omul are de luptat să-l zidească iar, să-l ia în el, pentru ca să-l ia şi raiul pe om în el, căci unul pe altul s-au pierdut, raiul pe om şi omul raiul, şi e de luptat pentru această casă dărâmată de om şi e mult de luptat, dar Îmi stă împotrivă necredinţa omului, fiilor.

O, poporul Meu, Eu în mijlocul tău Îmi las cuvântul Meu cel din vremea aceasta, căci ţi-am dat darul credinţei, fiule. O, ce înseamnă omul căzut, tată? Vin să-l păstoresc pe om, şi îl găsesc căzut. O, e căzut în necredinţă omul. Încă de acum două mii de ani am lăsat întrebare pentru vremea venirii Mele şi am spus: «Când va veni Fiul Omului va mai găsi credinţă pe pământ?». Dacă Eu n-aş pune în om credinţă, n-aş mai găsi în calea Mea credinţă pentru venirea Mea, şi aş găsi numai cădere din credinţă şi lepădare de credinţă aş găsi, iar lepădarea de credinţă este semnul cel de dinaintea venirii Mele, că este scris că nu va veni ziua Domnului până nu se va ivi în oameni acest duh rău, lepădarea de credinţă, în fel şi chip lepădare, în fel şi chip acest păcat, căci vai celui ce nu veghează ca să nu vină acest fur!

Mi-e duhul rănit de dor după om şi de aceea am venit acum două mii de ani şi M-am făcut om şi M-am dat spre cruce şi spre moarte pentru dragostea Mea cea pentru om, o, şi de aceea am venit şi acum şi tot vin cuvânt pe pământ şi nu de altceva vin. Vin că este scris să vin şi nu de altceva vin. O, vin şi tot vin şi multă necredinţă şi răceală de suflet găsesc pe cale în oameni şi Mă întorc în Tatăl suspinând şi Mă mângâie Tatăl şi-Mi şterge lăcrimioarele şi-Mi spune cuvânt de mângâiere Tatăl Meu şi-Mi spune aşa:

— Puţin, puţin, şi-i vei trage pe toţi la Mine, o, Fiule scump, căci Tu aşa ai spus, şi ai pe pământ fii credincioşi, care-Ţi aşează cuvântul în calea oamenilor, şi va veni curând o zi când toţi vor căuta acest mângâietor şi vor alerga după el ca după mângâierea care le va lipsi la toţi, şi va fi scump în ziua aceea cuvântul Tău cu care umbli azi plin de dor suspinat după om. Puţin, puţin, Fiule scump al Meu, şi răbdarea Noastră va mântui multe suflete dintre cei scrişi în Cartea Vieţii.

Le spun tuturor, le spun oamenilor să înţeleagă de la Mine, Tată ceresc, şi să audă ei desluşirea numelui Tău Alfa şi Omega.

O, Fiul Meu Iisus Hristos a venit atunci, la începutul trupului Său, şi a venit acum, la sfârşitul lucrului Său, căci El este începutul şi sfârşitul fiecărui lucru al Domnului pe pământ şi în cer. Şi-a început lucrarea trupului Său acum două mii de ani şi vine acum să Şi-o sfârşească, şi aşa lucrează Dumnezeu lucrul Său cel întreg întocmit. El, Fiul Meu, este Alfa şi Omega, El, Cel ce a fost, Cel ce este şi Cel ce vine, şi întreit a lucrat şi lucrează El lucrarea Sa, căci aşa este la Dumnezeu, iar Eu Îl preaslăvesc pe El şi pe Mine în El, şi zic: Acesta este Fiul Meu şi Cuvântul Meu. El este Alfa şi Omega, El este Cel ce a fost, Cel ce este şi Cel ce vine, şi iată-L, vine, căci Duhul şi mireasa zic: „Vino, Doamne!“, şi de aceea El vine. Amin.

O, poporul Meu, credinţa are în puterea ei dorul în om, dorul de Dumnezeu. Aşa au purtat în ei sfinţii râuri de dor spre Mine şi spre patria sfinţilor Mei, iar Eu, Domnul, aşa M-am mărturisit pe pământ, prin sfinţii Mei, prin cei credincioşi şi sfinţi, pe care lumea nu i-a meritat. Eu însă vin cu venirea Mea de azi pe pământ şi iau sfinţii în coborârea Mea şi tainic lucrăm această venire şi cuvântul Meu şi al sfinţilor Mei, iar inimile celor credincioşi au de la Mine dorul de Dumnezeu în ele, puterea credinţei lor, şi aşa cred ei venirea Mea de azi cuvânt pe pământ şi a sfinţilor Mei, iar sfinţii Mei mărturisesc pe Domnul Dumnezeul lor şi se fac cuvânt şi mărturisesc adeverirea Scripturii venirii Mele cu sfinţii, căci toate cele despre Mine scrise în Scripturi s-au împlinit şi se împlinesc, şi le fac parte celor credincioşi de aceste împliniri, şi sfinţii mărturisesc venirea Mea, venirea Mea cu ei. Amin.

Vine Mesia şi vă învaţă toate! Daţi tuturora ceea ce aveţi de la El, căci Duhul nu este cu măsură! Vine Mesia, vestiţi-L şi fiţi vestitori, căci secerişul este mult, iar cel ce seceră primeşte plată şi adună roade spre viaţa veşnică, ca să se bucure împreună şi cel ce seamănă şi cel ce seceră, căci în aceasta se adevereşte cuvântul că unul este semănătorul şi altul secerătorul, iar secerişul este mult şi holdele s-au copt. Vine Mesia! O, vino, Doamne, şi dă-le celor ce Te-au dorit şi celor ce Te doresc, dă-le lor plata duhului mărturisirii numelui Tău! Vine Mesia! Iată cât vii de mult şi de mare, o, Doamne! Să se trezească cei ce nu stau întru întâmpinarea Ta, o, Doamne! Vine Mesia! Ieşiţi la fântână, căci El este lângă ea şi vă aşteaptă să Se împartă vouă şi să ierte Domnul păcatele voastre! Amin.

— O, vin şi iar vin, şi vin cu sfinţii Mei şi cu mărturisitorii Mei, care s-au pus pe altar cu iubirea lor cea pentru Mine. Vine Mesia! Şi iată-Mă cât vin! Cei de pe pământ s-au făcut iudei cu iubirea şi cu credinţa şi n-au vreme pentru lucrarea Mea cea de la Tatăl, cu care vin pe pământ mereu ca s-o săvârşesc, şi te-am născut din ea pe tine, popor al naşterii de sus, acum, când Eu vin pe pământ ca să plinesc înaintea Tatălui Scriptura naşterii din nou a lumii, şi grăiesc cu tine acestea toate ale Mele, căci vin la tine şi te învăţ toate, o, poporul Meu, aşa cum Eu, Domnul, acum două mii de ani am lăsat scris că voi veni şi că voi fi Învăţătorul şi toate îi voi învăţa pe cei ce în duh şi în adevăr Mă vor cunoaşte şi-Mi vor deschide ca să le dau lor, ca să cinez cu ei. Amin.

O, fericiţi sunt cei fără de prihană şi rodnici sunt, dar dacă omul nu gustă ca să vadă şi să creadă, de unde să ştie el aceasta? O, să-i ajutăm să vadă şi să creadă, să-i ajutăm pe oameni, fiilor, căci dorul Meu de om M-a coborât pe pământ cuvânt la voi ca să Mă împărţiţi, iar dorul vostru de Mine Mă ajută să-Mi fac lucrarea venirii Mele iarăşi de la Tatăl la om acum, la sfârşit de timp, şi este scrisă în Scripturi ca să fie această venire a Mea, iar cine citeşte, înţelege, şi fericit va fi. Amin.

O, poporul Meu, mare este frumuseţea cerească, şi vin la tine cu ea, tată! Frumoasă este taina lui Dumnezeu pe pământ cu omul, şi se va lua vălul de pe ea înaintea tuturor oamenilor şi se vor bucura sfinţii şi îngerii după atâta aşteptare. O, cheamă-Mă cu dor, cheamă-Mă să vin cu toate câte am să Mă arăt şi să vin, căci dorul sfinţilor Mei şi aşteptarea lor sunt mari acestea, mai mari decât acum două mii de ani când cei credincioşi lui Dumnezeu aşteptau cu fior şi cu dor calea Mea de venire pe pământ şi venirea Mea apoi, pe mama Mea Fecioara şi pe Mine apoi prin ea.

Binecuvântată să-ţi fie credinţa şi aşteptarea, măi poporul Meu, căci cei ce aşteaptă se pregătesc mereu şi Mă pregătesc pe Mine mereu aşa cum M-au pregătit cei din neamul lui Matan până ce Eu am venit şi M-am arătat pe pământ prin mama Mea Fecioara.

Arată-Ţi faţa, o, Mire Doamne! Arată-Ţi minunea lucrării Tale din mijlocul poporului cuvântului Tău de azi, că a sosit vremea, iar trâmbiţele sună tare în cer vremea Ta, venirea Ta, şi se anunţă ea aşa, căci Tu cu sfinţii vii, precum este scris. Amin.

— Îmi fac sfinţii vestirea şi venirea Mea cu ei pe pământ cuvânt, iar Eu, Domnul, Mă fac lor cale ca să vină cu Mine şi să cuvinteze ei de lângă Mine venirea Fiului lui Dumnezeu ca să-Şi gătească Lui mireasă pentru întâmpinarea Sa. Amin.

O, mereu vin, mereu Mă fac cuvânt aici şi grăiesc deasupra grădiniţei Mele de cuvânt şi-Mi aşez în cartea sa tot cuvântul gurii Mele ca să se vadă strigătul Meu cât este de mult, cât vin de mult după om ca să-i cercetez viaţa şi ca să-i dau dacă voieşte să Mă primească să-i dau. Am popor credincios aşezat de Mine înaintea Mea când vin, şi l-am făcut împărţitor de Dumnezeu, iar el Mă vesteşte peste tot pentru cei Mă aud şi-Mi deschid ca să cinez la ei masă de cuvânt şi de înviere prin cuvânt. Aşa cum omul de pe pământ grăieşte peste oameni şi se împarte ca să fie auzit peste tot de la locul de unde el grăieşte sau se arată văzut grăind, o, tot aşa şi Eu, Domnul, grăiesc aici, în mijlocul unui popor sfinţit, aşezat de Mine înaintea Mea, şi Mă împart în părţi ca să fiu auzit şi luat în casă de cei ce-Mi deschid ca să le dau. Mă strecor smerit şi pe aceeaşi cale Mă vestesc, pe cale cu omul mergând, odată cu el călătorind şi vestindu-Mi venirea, dar zgomotul de pe pământ e mare de tot, căci oastea lui satana e toată peste tot împrăştiată, pe toată faţa pământului este ea şi mănâncă toată frunza, tot rodul, căci este flămând după duhul omului satana şi e nebun de flămând după om, iar Eu calc uşor, în şoaptă, pe aceleaşi urme, pe aceeaşi cale şi strig uşor şi-Mi semăn sămânţa în mijlocul neghinei şi o ud mereu, mereu, că vreau să crească ea şi nu neghina, şi vreau să biruiască ea rodul neghinei, căci neghina rodeşte odată cu rodul ei şi focul cel mistuitor pentru ea, dar

Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, întru acest nume coboară Cuvântul lui Dumnezeu în zilele acestea şi Se aşează în cartea Sa pe pământ, şi Se slăveşte Domnul în cuvânt acum, la sfârşit de timp, căci întreită este lucrarea Sa şi întregită este ea acum, când veacurile se desăvârşesc sub mâna Sa, sub facerea Sa cea nouă şi se încununează prin venirea Fiului lui Dumnezeu iarăşi pe pământ, în lucrare de cuvânt de mărturisire a Sa prin cuvânt. Amin.

Sunt Domnul Iisus Hristos şi Mă las tainic peste pământ sub numele Meu cel de la sfârşit de timp. Sunt Cuvântul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui Savaot, Cuvântul Tatălui sunt. Am pe pământ ieslea naşterii cuvântului Meu cel de azi şi Mă las în ea cuvânt şi cresc în ea cât râul şi-Mi croiesc albie şi merg curgând din cer pe pământ, şi de pe pământ din loc în loc peste tot, de aici, de la grădiniţa cuvântului Meu, în mijlocul neamului român întocmită de Dumnezeu acum, pentru ca să fie ea şi să lucreze ea sub taina ei cea dintru început, de când Domnul păstrează acest cuibuşor pentru venirea Sa cuvânt pe pământ spre sfârşit de timp ca să se împartă cuvântul Său şi să-l trăiască oamenii, căci lumină am venit să aduc şi să fie lumină pe pământ. Să Mă audă tot întunericul dintre Mine şi om, căci Eu, Domnul, rostesc cuvânt nou şi spun: să fie lumină pe pământ! Să fie Dumnezeu pe pământ cu oamenii şi să se audă în lung şi în lat cuvântul venirii Lui! Amin.

Cu sărbătoare de sfinţi Mă aşez în cartea cuvântului Meu din zilele acestea când Eu, Domnul Iisus Hristos, iarăşi cuvintez peste pământ şi împlinesc Evanghelia Mea, care spune că iarăşi voi veni şi iarăşi voi cuvânta, şi-Mi vor auzi glasul cei credincioşi şi Mă vor auzi toţi sfinţii şi îngerii toţi, ba şi cei din locuinţa morţilor vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, iar sfinţii vor fi întru venirea Mea şi se vor face şi ei cuvânt, căci naşterea din nou a lumii este lucrarea pe care o am Eu de împlinit înaintea Tatălui Meu Savaot, şi lucrez prin cuvânt, aşa cum şi la început am lucrat.

Am făcut din tine casa Mea de venire acum, o, poporul Meu. Grăiesc cu tine, fiule, că în toată vremea cât Duhul şi cuvântul Meu au grăit pe pământ, am grăit cu cineva, nu am grăit în vânt, şi s-a dus cuvântul Meu acolo unde avea să grăiască şi să lucreze şi să însemneze pe pământ, şi tot aşa lucrează şi azi cuvântul Meu, fiindcă este scris în Scripturile vremii celei de apoi să vină pe pământ Cuvântul lui Dumnezeu, iar cei ce văd venirea Mea Mă văd venind cu sfinţii, cu oştiri din cer, aşa cum şi împăraţii de pe pământ umblă cu însoţitori de-ai lor când au de umblat.

Am stat cu sfinţii la masă de cuvânt în mijlocul tău, poporul Meu. Nu e mult cuvântul Meu de peste tine, tată. Te-ar goli de iubire şi de viaţă duhul lumii dacă n-aş mai veni la tine ca să petrec cu tine şi tu cu Mine, dar Eu nu stau din venire şi vin şi-ţi dau mâna pe cale, numai tu să-ţi laşi mânuţa ta ca să te ţin şi ca să te am până la ziua schimbării, fiule, căci Eu cu tine lucrez schimbarea şi trag apoi perdeaua şi Mă las în toată slava Mea lângă tine, şi voi chema noroadele să vadă şi să ştie şi să poată veni, că vremea este să fie lumină, iarăşi să fie, iar Eu atât cât sunt în lume lumină a lumii sunt, şi pe ea o lucrez şi o împart, şi toate se fac prin cuvânt, precum la început s-au făcut.

Eu sunt martor mare pentru mărirea Ta, Doamne. Eu sunt calea pe care Tu ai stat şi ai venit şi Te-ai arătat Dumnezeu şi Om pe pământ ca să Te faci cale omului şi să mergi înaintea lui şi să vadă el calea. Nu Te poate omul da din calea lui. Mintea lui de om crede că poate, dar frica de Dumnezeu va veni pe pământ curând, curând şi tot omul o va lua în el, căci slava Ta va acoperi popoarele, precum este scris că va veni Stăpânul, iar din acest munte de cuvânt va ieşi râul vieţii atât cât de mult ai strâns Tu în el ca să-l reverşi peste pământ, căci cu toţi oamenii ai grăit în acest râu de cuvânt, şi Te-ai scris în cartea lui cu grăirea Ta, şi ea va mărturisi cât ai lucrat, cât l-ai strigat pe om, dar mai întâi trebuie să coboare peste oameni frica de Dumnezeu şi trebuie să grăiască îngerul care va striga în lung şi în lat, din cer şi până pe pământ: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul!”, şi apoi Tu Te vei arăta în slava Ta cea înfricoşătoare pentru mulţi, iar pentru cei ce Te iubesc ascultându-Te, Îţi vei arăta faţa Ta cea sfântă, dulce şi sfântă, Doamne, şi vei fi Dumnezeul lor. Amin.

Mă scriu în carte cu putere de cuvânt, căci acum două mii de ani, cu două zile înainte de prinderea Mea ca să fiu luat din grădina rugăciunii Mele cea din urmă, grădina Ghetsimani, ca să fiu dus lui Caiafa, cel adunat cu tot sinedriul ca să găsească ei martori mincinoşi pentru ca să Mă dea la moarte, Eu mai întâi le-am spus la ucenici că peste două zile va fi Paştile şi voi fi dus spre răstignire, dar le-am spus mai înainte de aceasta că Fiul Omului va veni iarăşi întru mărirea Sa şi toţi sfinţii îngeri cu El şi va şedea pe jeţul slavei Sale şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii precum desparte ciobanul pe oi dintre capre şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga, şi va duce oile la viaţă veşnică, iar caprele la pedeapsă veşnică. O, aceasta ce le-am spus Eu atunci, învăţându-i toate pe ei, iată, se petrece în vremea aceasta, căci cartea aceasta, scrisă pe pământ cu glasul Meu cel de azi în ea, stă ca scaun de judecată şi Mă scriu în ea de mai bine de cincizeci de ani şi grăiesc prin ea cu neamurile pământului şi le spun lor de venirea şi Evanghelia Mea cea de atunci, şi de venirea şi cuvântul Meu cel de acum, venire despre care am grăit Eu ucenicilor Mei că ea va fi şi se va împlini, aşa cum Eu am grăit atunci.

Eu, Domnul Iisus Hristos, n-am găsit nici acum două mii de ani o bucăţică de pământ în care să pot găsi pe cineva cu Dumnezeu în el pentru ca să primească în casa sa taina cea din veac ascunsă până şi de îngeri, naşterea Mea din trup de Fecioară, şi n-am găsit odihnă şi popas nicăieri pentru venirea Mea, n-am găsit primire şi uimire pentru cele cereşti în cineva pe pământ. Iată, nici azi nu încap în petrecerea celor de pe pământ. M-aş bucura nespus să Mă pot face simţit, să Mă pot face văzut şi să las mărturii mari din loc în loc, să pun dragoste de Dumnezeu şi dor în inimi, să deschid ochii multora ca să-L vadă pe Domnul, să pot petrece cu ei ca şi cu ucenicii Mei acum două mii de ani şi să Mă port din loc în loc şi să dau multora bucurii şi mângâieri şi să petrec cu ei mai frumos decât în cer, căci în cer e lacrimă şi dor după cei de pe pământ şi e ştirbită fericirea din pricina dorului după om al Domnului şi al sfinţilor Lui. Mă aşteaptă sfinţii cu dor plin de fiori să Mă întorc în sfat şi în petrecere cu ei după ce Eu cobor la voi şi Mă las cuvânt pe masă la voi, şi Mă aşteaptă sfinţii, fiilor, ca pe Împăratul tuturor şi Mă primesc aşa, căci sunt înconjurat de oştiri cereşti în toată vremea ca un Împărat Care are slujire mare lângă El.

O, aşa cobor la voi, înconjurat de oştiri cereşti, măi fiilor. Să audă aceasta cei ce Mă iau de la voi cu coborârea Mea la voi şi cu dulcele ei cuvânt, cu care pe toţi i-aş mângâia şi le-aş împărţi din cer bucurii care nu se sting, care nu pier aşa cum pier bucuriile de pe pământ odată cu trăirea lor, şi care nu sunt decât năluci, şi nu rămân.

Când aduc aproape cuvântul de pe masa pe care el se alcătuieşte şi stă, aduc şi tronul Meu aproape, aduc priveliştea cerească din jurul tronului, căci de acolo izvorăşte cuvântul, de acolo se naşte el şi curge pe masa cea de dinaintea tronului slavei Domnului şi se revarsă prin gura Mea pe masa ta apoi, măi poporul Meu.

O, câtă frumuseţe cerească este în nevăzutele lui Dumnezeu! Înaintea ei staţi voi atunci când cuvântul Meu se rosteşte între voi de gura purtătoare de Dumnezeu şi martori mii şi mii de mii sunt atunci dintre cei din cer, iar priveliştea aceasta ţine până ce se întocmeşte toată coborârea cuvântului Meu peste voi, începând cu vremea facerii lui.

Dar cum se face cuvântul? Cum se înfiinţează el în cer? Vă descopăr taine, fiilor. El se înfiinţează pe pământ odată cu faptele oamenilor, iar la tine, odată cu viaţa ta, poporul Meu, odată cu faptele ei, măi fiule, aşa cum am lucrat cuvânt şi acum două mii de ani faţă în faţă cu cei ce Mă priveau şi care judecau fiecare în felul lor şi care credeau sau nu credeau şi grăiau sau nu grăiau despre Mine şi despre cele ce sunt. Aşa cum am făcut cerul şi pământul şi le-am aşezat la locul lor pe fiecare şi toată facerea dintre ele apoi, tot aşa lucrez şi Eu cuvântul la locul lui de naştere şi Mă port cu tronul ceresc peste tot, iar din tron izvorăşte apoi cuvântul şi îl iau Eu în gură şi îl rostesc ca să fie el aşezat apoi în cartea sa de cei ce au urechi de auzit cu ele pe Dumnezeu-Cuvântul, Care-Şi întocmeşte cartea Sa de cuvânt pe pământ. Să ne aşezăm, dar, şi să rostim tot cuvântul învăţăturii de azi, Eu, Domnul, şi mama Mea Fecioara, căci scris este despre cei sfinţi că «toţi trăiesc în El», în Mine, Domnul-Cuvântul, căci Eu sunt Dumnezeu-Cuvântul, iar numele celor ce dau fiinţă cuvântului Meu pe pământ, tot aşa trebuie să fie numiţi: Cuvântul lui Dumnezeu, căci cuvântul este al Meu, al lui Dumnezeu. Amin.

O, Tatăl Meu Savaot, Tată scump al Meu, binecuvintează pe Fiul Tău, Dumnezeu-Cuvântul, ca să ştie lumea că Tu M-ai trimis. Amin.

— O, întreit binecuvântat să fie cuvântul Meu şi al Tău întru unul, Fiule Emanuel, şi prin gura Ta să curgă el râu izvorât din tronul slavei, Fiule scump. Tu, şi mama scumpă a Ta grăiţi acum toate câte sunt ale acestei zile de grăit şi de aşezat în cartea învăţăturii, cartea cea mereu deschisă pe tronul slavei ca să se aşeze în ea cuvântul care se naşte, aşa cum Tu ai desluşit acum naşterea cuvântului şi felul cum se naşte el, obârşia lui, Fiule scump şi ascultător şi supus, şi cuvântul Tatălui Tău Dumnezeu. Amin.

— Slava Ta sunt Eu, Tată Savaot, iar Tu eşti toată slava Mea! Lucrăm ca în cer, lucrăm înaintea tronului slavei, iar slava lui este Dumnezeu şi cu ea coboară Domnul când Îşi lasă pe pământ cuvântul.

Învăţătură de credinţă aşez în carte în zi de praznic de înălţare a Mea la Tatăl acum două mii de ani, de-a dreapta Tatălui aşezându-Mă Eu atunci. Mi-am tras ucenicii spre Betania, la muntele Eleonului, după ce în răstimp de patruzeci de zile M-am arătat adesea lor, grăindu-le lor tainele împărăţiei lui Dumnezeu şi poruncindu-le să stea aproape de Ierusalim şi să aştepte făgăduinţa Tatălui, căci le-am spus: «Va veni Duhul Sfânt asupra voastră şi veţi lua putere să-Mi fiţi martori în Ierusalim şi până la marginile pământului apoi», şi grăindu-le lor, un nor M-a luat din ochii lor şi M-a înălţat spre Tatăl, cu ei de faţă, rămânând din această privelişte cerească doi bărbaţi, în haine albe, care le-au spus: «Iisus S-a înălţat acum de la voi la cer, şi astfel va şi veni, precum L-aţi văzut suindu-Se».

Norul slavei Domnului, norul care a venit şi M-a acoperit când M-am dus pe munte cu ucenicii pentru rugăciune şi am strălucit înaintea lor cu slavă mare, şi doi bărbaţi erau de o parte şi de alta a Mea, şi s-a tras apoi norul slavei Domnului şi am rămas Eu aşa cum ştiau ucenicii că sunt, după ce Tatăl M-a mărturisit cu glas din nor că Eu sunt Fiul Lui, ca să ştie ucenicii cine sunt Eu, Cel ce umblam cu ei din loc în loc aşezând semne dumnezeieşti peste oameni şi puteri cereşti, cu care lucram minuni. O, acest nor al slavei a fost şi în ziua când M-am înălţat la Tatăl înaintea ochilor ucenicilor Mei.

O, tot aşa vin şi azi. Vin cu norul slavei Mele, care Mă poartă acoperindu-Mă şi descoperindu-Mă în cuvânt, aşa cum Tatăl Meu a grăit din nor şi M-a mărturisit că Eu sunt Fiul Său. Vin cu norul slavei Domnului şi sunt mărturisit ca şi atunci, când cei doi bărbaţi au grăit cu Mine în ziua când am strălucit pe munte înaintea ucenicilor Mei, şi când, iarăşi, doi bărbaţi au grăit despre Mine celor ce erau cu Mine în ziua când norul M-a luat de lângă ei şi M-a aşezat de-a dreapta Tatălui în ceruri, ca să fiu Eu cu mângâierea Tatălui lângă ai Mei apoi până la sfârşitul timpului.

Venirea Mea cu sfinţii, aceasta este lucrarea pe care o am de la Tatăl s-o lucrez în zilele acestea, în zilele cele de apoi, căci trebuie împlinită proorocia care spune: «Vine Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi». Dar trebuie împlinită Scriptura de cer nou şi de pământ nou, căci este scris apoi că se pogoară din cer de la Dumnezeu Noul Ierusalim, cetatea cea sfântă, împodobită şi gătită mireasă pentru Mire, iar Eu să glăsuiesc de pe tron şi să spun că este între oameni această cetate şi va sălăşlui întru ei, şi ei vor fi poporul lui Dumnezeu şi va fi Domnul cu ei şi pe toate le va face noi, şi sunt adevărate aceste cuvinte, iar Eu sunt Cel ce sunt, Alfa şi Omega sunt, şi este scris să împlinesc aşa. Amin.

Venirea Mea cu sfinţii este sărbătoarea cea de azi, întâia duminică de după sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt Mângâietorul. O, nu sunt numai nişte aduceri aminte, nu sunt amintiri aceste sărbători, ci sunt ele lucrătoare cu sfinţii, sunt zilele sfinţilor, şi au lucrare vie aceste zile şi sunt mereu astăzi lucrările Mele de pe pământ şi cei cu care le-am lucrat şi le-am mărturisit. O, cine să înţeleagă acest adevăr pe care Eu îl spun? E greu de înţeles cum sunt lucrate în nevăzutele lui Dumnezeu împlinirile acestea, dar ele se desfăşoară, şi vin Eu şi desluşesc pe cele ce stau nevăzute lucrând, şi vin cu grai, trec cu grai hotarul şi unesc nevăzutele Mele cu cei cu care grăiesc întru ele lucrările lor.

Trebuie iubire, trebuie să Mă dorească şi să Mă iubească şi să Mă aştepte cei cu care grăiesc desluşind lucrarea Mea, pe care o săvârşesc în cele nevăzute şi o adeveresc prin cuvânt rostit. E ca şi cum cineva mare şi cunoscut trimite pe undă de grai cele ce se petrec acolo unde el este şi vede, iar cei de la capătul undei aud şi cred şi înţeleg, ca şi cum văd şi ei. Eu sunt Cel ce grăiesc, Eu sunt Cuvântul despre cele ce se lucrează acolo unde ele sunt şi se văd lucrând, iar cei ce cred se aşează, primesc şi se hrănesc cu cuvântul cel despre slava Mea şi a sfinţilor Mei lucrători ca şi Mine pentru cei de pe pământ credincioşi şi sfinţi ca şi Mine, ca şi ei, căci cum ar primi acest adevăr, cum l-ar crede cei necredincioşi, care nu se sfinţesc pentru slava Mea?

Am cetele de sfinţi în priveliştea acestei sărbători. O, sfinţi iubiţi, priviţi şi vă bucuraţi cu Mine de casa Mea de pe pământ, peste care coborâm cu taina cetăţii cereşti Noul Ierusalim, mireasa Mea cea de sus, care a biruit ca şi Mine şi a fost aşezată lângă Mine în templul cetăţii, precum este scris de cei ce biruiesc în numele Meu. O, e ziua voastră de serbare în cer şi pe pământ şi e mare taina cetăţii cu care coborâm, iar pietrele ei sunt cei vii ca şi Mine, Mirele lor. Pe această colină Mi-am aşezat temelia coborârii de sus, şi avem simbol văzut aşezat în grădina cuvântului Meu, avem pietricica cea albă şi toată zidirea ei după desluşirea cetăţii cu care coborâm ca să fim cu ea întru cei credincioşi şi să sălăşluim cu ei, căci este scris: «Însuşi Dumnezeu va fi cu ei».

O, trebuie iubire. Trebuie să Mă dorească şi să Mă aştepte cei cu care grăiesc, cei credincioşi, la care vin să-Mi fac casă la ei. «Domnul vine, iar cel ce nu iubeşte pe Domnul să fie anatema», aşa a rostit Pavel apostolul Meu prin graiul Duhului Sfânt, şi e greu de cei ce nu iubesc cu foc în inimioară venirea Mea, cu dor şi cu foc, iar Eu am spus acum două mii de ani că: «Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu Cel din cer, şi de oricine se leapădă de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu de el înaintea Tatălui Meu Cel din cer, căci cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă, pe fii ori pe fiice mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine, iar cel care nu ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine», Eu aşa am scris.

O, sfinţi iubiţi, cete-cete sunteţi în sărbătoarea de azi şi în priveliştea ei. Masă întinsă avem aici, cu poporul cel credincios, care ne aşterne popas. Grăim grăire cerească unii cu alţii, ca să ne audă cei credincioşi grăirea. «Vine Domnul!», aşa este scris să împlinesc. O, pace vouă în a doua Mea venire, care este scrisă să fie! Amin.

— Vine Domnul, vine cu sfinţii Săi, aşa este scris, Doamne. Tu eşti Mirele, noi mireasa cea împodobită şi gătită pentru Mirele ei. Suntem cetatea cea sfântă, cea de sus, Noul Ierusalim. Ai făcut pentru ea temelie pe pământ ca să vină ea, precum este scris să coboare ea. O, Doamne, să treacă lumea şi duhul ei şi să fie cerul cel nou şi pământul cel nou, acolo unde nu mai este lumea şi duhul ei, iar Tu să cobori Mire şi mireasă şi să întregeşti taina ei cea de până la sfârşit, taina cetăţii sfinte, căci Tu mereu împodobeşti această cetate şi mereu lucrezi peste cei credincioşi pe pământ tainele Tale de sus, şi suntem tot o casă, tot o cetate toţi, Mire şi mireasă, Doamne.

Pace ţie, poporul Meu, casa Mea cea de azi! Este scris despre cel ce crede în Mine că voi veni la el şi-Mi voi face casă la el şi voi cina cu el şi Mă voi arăta lui, şi împlinesc acestea cu tine, şi tu cu Mine, măi poporul Meu. O, ce uşor Îmi este să împlinesc cele scrise de Mine dacă am credinţă în voi pentru împlinirea lor! O, ce dor Îmi este să împlinesc Scripturile care mai sunt să se împlinească, măi poporul Meu! Voiesc să vin pe pământ cu trupul văzut şi să dau poruncă cerului cel nou şi pământului cel nou să se arate odată cu Mine şi să-i bucure pe ai Mei, fiindcă am spus acum două mii de ani că Mă duc la Tatăl, că Mă duc să pregătesc loc, ca acolo unde sunt Eu să fie şi ai Mei. O, sunt multe locaşuri în casa Tatălui Meu, dar Eu sunt pe tron lângă Tatăl şi-Mi slujeşte slava tronului stăpânitor şi am aproape suită din cer, şi de pe pământ venită.

vin pe pământ cuvânt ca să-l ajut pe om, şi vin mereu. Nu mai stau în cer, că e nevoie de învierea omului pe pământ. O, vin curând, curând vin pe pământ cu slava Mea, cu ziua Mea cea de la sfârşit de timp şi Mă voi da cu ea celor ce M-au iubit şi Mă iubesc. Amin.

Eu sunt Cel ce sunt. Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, şi am trimis pe îngerul Meu acum două mii de ani ca să mărturisească aceasta bisericilor. Eu, Cel ce mărturisesc aceasta, zic: «Vin curând, căci mărturia Mea este duhul proorociei», precum este scris.

«Vin curând!», aşa am spus atunci, de lângă Tatăl am spus, iar mărturia Mea este duhul proorociei, duhul adevărului, şi am spus aceasta după ce M-am înălţat de lângă ucenici lângă Tatăl, căci am trimis pe îngerul Meu pe pământ şi a slujit el aceasta împreună cu ucenicul Meu, cu Ioan, care avea mărturia Mea, mărturia lui Iisus, duhul proorociei, iar cei ce au mărturia Mea sunt împreună slujitori cu îngerii în numele Meu, în cuvântul Meu, precum este scris, şi am spus atunci şi am scris: «Vin curând!».

Aceasta este lucrarea pe care o împlinesc în zilele acestea pe vatra neamului român. Vin şi iar vin, vin cuvânt pe pământ, precum am venit acum două mii de ani către ucenicul Meu şi Mi-au purtat îngerii cuvântul şi Mi l-au scris pe pământ ucenicii Mei, Ioan şi ucenicul lui, cei împreună slujitori cu îngerii, şi tot aşa şi azi, căci aşa este lucrarea Mea, şi sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă şi-Mi trimit îngerii şi Mă poartă ei şi Mă acoperă trimişii Mei cei fără de trup şi stau ei în faţa Mea ca să rămân Eu tainic dacă M-am suit la Tatăl după înălţarea Mea, şi Mă slujesc de îngerii lui Dumnezeu, de cei ce sunt slava şi lucrarea lui Dumnezeu. Amin.

O, măi popor al cuvântului Meu, desluşesc cu cuvântul lucrarea Mea cu tine, lucrarea cuvântului Meu din zilele acestea, căci sărbătorim în ziua aceasta praznic împărătesc, ziua şi clipa când le-am spus îngerilor Mei să se tragă în lături ca să vadă o clipă ucenicii Mei slava Mea cea de la Tatăl, pe care o am mai înainte de toţi vecii lângă Tatăl şi-Mi este ea acoperită de îngeri.

I-am luat dintre cei doisprezece ucenici pe cei trei mai tari cu virtutea şi cu credincioşia, cu iubirea şi cu credinţa şi M-am tras cu ei pe munte înalt şi a strălucit acolo înaintea lor faţa Mea ca strălucirea soarelui, aşa cum îşi are ea în toată vremea strălucirea, iar veşmintele Mele s-au făcut atunci în ochii lor ca lumina, albe ca lumina, şi li s-au descoperit lor vorbind cu Mine Moise şi Ilie şi erau plini de spaimă la această vedere şi nu ştiau ce să facă şi ce să spună, şi a venit un nor şi i-a învăluit şi glas din nor le-a grăit şi le-a spus: «Acesta este Fiul Meu Cel iubit, pe Acesta să-L ascultaţi!».

O, s-au înspăimântat ucenicii Mei şi au căzut cu faţa la pământ înaintea Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, şi M-am apropiat şi i-am atins şi i-am sculat de jos şi le-am spus: «Nu vă temeţi, şi nimănui să nu spuneţi ce aţi văzut, nimănui, până după învierea Mea!». Atunci au văzut ei că numai Eu eram cu ei, iar Moise şi Ilie nu mai erau, şi au înţeles ei că Eu sunt Cel ce am venit de la Tatăl pe pământ, precum era scris să vin.

O, tot atât de desluşit se adevereşte în ziua aceasta cuvântul Meu purtat de îngeri şi de ucenici acum două mii de ani, cuvânt prin care am spus: «Vin curând!». Voi sunteţi martorii Mei cei de acum, precum ucenicii Mei de atunci au fost şi-Mi sunt martori atunci şi acum. O, fiilor, îngerii Îmi poartă slujirea, iar Eu şi cu voi suntem împreună slujitori cu îngerii şi toţi ne închinăm Tatălui, măi fiilor, O, ce minunată este această lucrare a Mea cu voi, şi a voastră cu Mine! Pe ucenicii Mei i-au cuprins fiori de spaimă la auzul glasului Tatălui Meu, Care M-a mărturisit lor din nor în ziua aceea despre care astăzi ne aducem aminte şi o slăvim cu cântări, căci scris este: «Lăudaţi pe Domnul, că bine este a cânta Celui ce plăcută Îi este cântarea, şi buna-cuviinţă este lauda Lui, căci Domnul zideşte din nou Ierusalimul şi adună pe cei rătăciţi şi vindecă pe cei cu inima zdrobită şi leagă ranele lor».

O, fiilor, iată cum se adună în sărbătoare cele ce au fost şi cele ce sunt acum şi se fac una cerul şi pământul în toată vremea! Toate clipele vremilor se fac una când Domnul aduce totul într-o singură zi de aducere-aminte, într-o sărbătoare toate pentru El şi cu El. E praznic împărătesc această zi, fiilor. Nu se cunoaşte, nu se vede de pe pământ slava praznicelor cereşti, dar această slavă este, iar omul care petrece cu slavă este acoperit de îngerii lui Dumnezeu. O, cât aş vrea să ştie toţi oamenii de slava Mea, de muntele Meu, de cuvântul Meu cu care Mă slăvesc pe pământ în vremea aceasta a Mea cu voi!

Sunt cuprinşi toţi oamenii de cele trecătoare, şi acestea îi înconjoară de peste tot. Nu-i mai este teamă nimănui de întâlnirea cu Dumnezeu. Stau oamenii înaintea lui Dumnezeu descoperiţi de tot, iar ei nu-şi dau seama de acest adevăr. Am rostit prin cuvântul Meu şi l-am trimis prin îngeri pe pământ şi am spus: «Vin curând, şi plata Mea este cu Mine ca să dau fiecăruia după cum este fapta sa. Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, începutul şi sfârşitul, şi vin curând, iar celui ce însetează îi voi da să bea în dar din izvorul apei vieţii». Iată, am rostit din nou acest cuvânt de atunci ca să-l aduc aminte celor ce nu-l citesc şi celor ce-l uită pierzându-l din minte, iar Mie Îmi este dor să împlinesc cuvântul Meu şi de aceea vin, şi vin cu dor şi vin să-l umplu de dor de Dumnezeu pe cel fără de dor, căci vreau să-i arăt ce dulce este dorul şi durerea lui cea dulce. Voiesc să-l fac pe om să cunoască această dulceaţă şi să ia din ea şi să nu mai poată fără ea apoi şi să ducă el această sarcină uşoară, căci altfel omul trăieşte în zadar şi moare în zadar, şi e păcat aceasta, căci Eu am voit să vin şi să fiu şi să trăiesc şi să mor şi să înviez pentru om şi să-i dau lui veşnicia vieţii, dar trebuie să-l învăţ pe el această veşnicie, şi de aceea vin.

Râu de cuvânt revarsă gura Mea peste toţi cei de pe pământ, ca să odrăslească în om cuvântul Meu, căci Eu pentru om îl rostesc, şi se bucură firea toată şi tresaltă tot şi toate la auzul Meu şi-l aşteaptă pe om să dea viaţă cuvântului Meu de peste el, aşa cum iarba şi floarea iau viaţă şi frumuseţe când Domnul le dă, când vine primăvara şi toate odrăslesc.

O, Eu pentru om le-am zidit pe toate. După ce am zidit cu cuvântul cerul şi pământul şi toată facerea, nu era pe pământ viaţă, şi nici un fir de iarbă nu era, pentru că nu odrăslise pământul. Nu slobozise Domnul ploaie pe pământ, căci nu era nimeni să lucreze pământul, ci numai aburi se ridicau şi adăpau faţa pământului. Atunci Eu, Domnul, am luat ţărână din pământ şi l-am zidit pe om şi i-am făcut trup ca al lui Dumnezeu, şi apoi am zidit fiinţa omului, adică M-am aşezat deasupra şi am suflat în nările lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie, precum este scris, şi numai apoi a poruncit Domnul să răsară din pământ iarbă şi pomi de tot felul, frumoşi la vedere şi buni la mâncare.

Durere mare M-a cuprins apoi şi multă neodihnă, căci omul zidit de Dumnezeu nu M-a iubit. M-a părăsit omul, a părăsit ascultarea şi raiul şi a căzut pe pământul din care a fost făcut, şi a lucrat apoi pământul ca să-şi câştige din el cele pentru fiinţă, iar pământul odrăslise spini şi pălămidă, şi acestea au crescut pe pământ între om şi Dumnezeu din pricina neascultării omului, iar apoi am lucrat din greu, şi tot din greu lucrez prin îngeri ca să aşez la loc pe cele ce omul le-a stricat şi prin care el s-a întors în pământ mereu, mereu de atunci. Apoi am venit Eu pe pământ şi am luat trup şi M-am aşezat cu lucru mult, la vedere, ca să-i arăt omului întoarcerea acasă, cărarea spre cer şi adevărul şi viaţa, Eu Însumi fiind acestea toate, şi M-am făcut cunoscut omului Fiul lui Dumnezeu, venit de la Tatăl după om, şi am venit şi am împlinit, iar acum împlinesc ceea ce am spus când am plecat la Tatăl, căci am spus prin îngeri: «Vin curând!».

Eu, Domnul, Acelaşi sunt azi, ca şi atunci când umblam pe pământ şi-Mi vesteam dumnezeirea şi lucrul ei, pentru care am venit din cer pe pământ. Iată, aşa şi azi lucrez, şi călătoresc între cer şi pământ cu cei ce M-au crezut şi M-au iubit atunci, şi cărora Eu le sunt recunoscător prin venirea Mea cu ei pe pământ, de unde toţi aşteptăm să vină vremea când slava Mea se va descoperi în toată înfăţişarea ei cea tainică acum, şi plină de dorul descoperirii ei la vedere. Cei ce se iubesc dar îi despart depărtarea, ei se hrănesc unii pe alţii cu grăire scrisă şi aşteaptă revederea, întâlnirea şi petrecerea laolaltă apoi. O, aşa şi Noi, cei din cer, aşteptăm cu dor după ceea ce iubim, după cei ce-i iubim, aşteptăm să se sfârşească despărţirea, dar până atunci ne scriem unii altora dorul şi cuvântul inimii şi lucrăm tainic pentru ziua bucuriei ce va să fie.

O, mama Mea, suntem sărbătoriți odată cu acest praznic sfânt! Fiorul nopții nașterii Mele pe pământ nu-l mai simt ca în cer nici măcar creștinii, că odată cu vestea bucuriei că S-a născut Domnul pe pământ, așa cum îngerii i-au vestit atunci pe păstorii de la oi, o, a venit apoi și durerea, a venit și prigonirea, a venit și lucrarea urii în oamenii plăcerilor pământești, care se dărâmă unii pe alții pentru plăcerile lor, după cum este lucrarea lor cea rea, și iată câtă încercare a venit asupra nașterii Mele între oameni pe pământ.

Dar azi, mama Mea, aducem hrană de sus pentru primitorii de Dumnezeu din vremea aceasta și stăm la masă de cuvânt, ca să aibă pe Dumnezeu pe masă acești copii minunați prin credința lor, iar tu din dreapta Mea lasă acum grăirea ta și dă-le lor, o, mama Mea. Amin.

— O, scump Copilul meu Iisus, Te-am primit de la Tatăl acum două mii de ani Prunc micuț, după ce Te-am purtat în pântece ca să Te naști ca omul, Doamne. Te-am luat în brațe și Te-am strâns la piept, Doamne copil, iar umilința mea de atunci a fost primirea mea, că Te-am primit și Te-am născut pe pământ, după ce Tu erai născut din Tatăl dincolo de vecii, că ești fără de început ca și Tatăl, Doamne, căci atât de mare este Dumnezeu, Cel neîncăput de timp și de loc mai înainte de a se ivi cerul și pământul, Doamne.

Îmi amintesc acum cu durere dulce de îngrijorarea care-Ți apăsa iubirea și pacea atunci când Te-ai despărțit de pământ și Te-ai așezat iarăși la locul Tău de lângă Tatăl până iarăși va fi să vii, și ai spus atunci îngrijorat: «Când va veni Fiul Omului va mai găsi credință pe pământ?». O, atât cât ai găsit la nașterea Ta, când totul era strâmt pentru venirea Ta, tot atât ai găsit, Doamne, și acum. Ca și atunci a pregătit Tatăl credință și a pus-o în cei ce acum Te primesc și Te cheamă să vii, așa cum ai spus Tu îngrijorat și întrebător despre venirea Ta iar, dar ai spus că vei veni, și de aceea vii, și iată, împlinești.

Îngrijorați suntem noi, cei din cer, pentru lucrul nostru pe pământ, Doamne, că nu este credință pe pământ pentru lucrul nostru cel sfânt, și chiar dacă omul mai tresaltă la vestea lui Dumnezeu, o, nu poate, bietul de el, nu poate să uite de sine și să poată cu Dumnezeu după voia cea de sus, și mai ales în acest timp, când Tu sosești tot mai mult pe pământ cuvânt la cei credincioși, care stau înaintea Ta când vii.

Să ne mângâiem, o, să ne mângâiem că avem loc primitor și familie de fii credincioși, Dumnezeule copil, dar îngrijorarea ne este mare, căci sunt mulți creștini și mulți oameni pe pământ care-și văd de ale lor chiar și când Te-ar vrea lor de folos, dar numai ca să le dai și să le aduci împliniri dorite de ei pentru statul lor pe pământ, iar când să le ceri inima sălaș Ție, o, nu mai găsești primire, Doamne, ca și acum două mii de ani nu găsești.

Se rușinau cei mari din vremea aceea, care Te-ar fi primit între ei când vedeau cât de măreț ești cu lucrarea, cât de mare, Doamne, prin câte puteri lucrai pe pământ peste oameni îndurerați cu viața, și se rușinau cei mari cu umilința Ta, care Te apleca spre tot omul mic și necăjit și lovit la suflet și la trup. O, și cât au de pierdut cei mari prin mărirea lor pământească, Doamne, că nu rămân ei cu ea, și cu nimic nu rămân, dar duhul deșertăciunii a toate nu-l slobozește cu una, cu două pe om, și n-avem primire la oameni și părtășie cu ei, o, Doamne.

O, ne uităm pe pământ ce puhoi de lume peste lume merge și se roagă la locuri sfinte și așteaptă de la Dumnezeu ajutor, și duc bani și daruri pe la biserici și pe la slujitorii de altare, căutând spre Dumnezeu, zic ei, dar dacă ar fi să li se ceară și lor trăire cerească și plăcută Ție, n-ar mai fi atâtea cărări pline de lume căutătoare după ajutor din cer, o, n-ar mai fi, căci omul nu se leapădă de sine ca să poată cu Tine și să ai Tu ucenici asemenea Ție în iubire și în jertfă, Doamne.

Grăim cuvinte sfinte la masa noastră de pe pământ și împărțim peste tot povață sfântă prin cei ce ne împart și ne pun în fața oamenilor, ca să se gătească venirea Ta dacă ar fi să se găsească și credință pentru ea. O, așteptăm cu hrană de sus în brațe în fața sufletelor încuiate pentru noi, și nu putem călători cu omul care nu ne deschide, iar noi rămânem afară neprimiți, Doamne. Ne-am făcut han sfânt pe pământ ca să putem veni cu Tine când Tu vii cu cei din cer în călătoria Ta, și suntem primiți cu credință și suntem și vestiți de pe pământ de cei vestitori, dar tot pribegi suntem dacă nu suntem primiți de oameni când venim. O, așa a fost și acum două mii de ani, iar Tu ești Dumnezeul răbdării și al așteptării și al iubirii fără de margini, fără de sfârșit, așa cum fără de sfârșit este Dumnezeu, și fi-va să vină vremea când Tu vei schimba inima din pieptul fiecărui om și Te vei face cunoscut pe pământ cu venirea Ta cea de azi, pe care încă o vestești între oameni, că Tu mai întâi aduci cuvântul, și numai apoi împlinirea lui, ca să creadă omul pe Cel ce spune din vreme când vede el împlinirea celor rostite din cer.

O, copii ai poporului de azi ai Cuvântului Hristos, sunteți pe vârf de munte înalt, căci slava lui Dumnezeu-Cuvântul s-a făcut munte de cuvânt pe pământ, și pe munte stați, iar Domnul cu voi pe muntele Său Își arată fața prin cuvânt, și mulți privesc și vor privi și se vor îndrepta spre muntele Domnului, dacă vor iubi scăparea lor.

Merge omenirea cea multă pe la locașuri de sfinți și de trupuri de sfinți, dar la Domnul nu merge, căci Domnul este în cer, zic ei, și iată-L pe pământ poposind și chemând și lucrând cuvântul mântuirii și al sfințirii omului, și nu vin mulțimile la Domnul, o, nu vin, iar Fiul meu S-a îngrijorat încă de acum două mii de ani și a spus întrebător: «Când va veni Fiul Omului va mai găsi credință pe pământ?».

O, copii credincioși, păstrați-vă iesle a Fiului meu Hristos, iar eu vă voi fi mult recunoscătoare în toată vremea. Domnul vă ocrotește de mulțimi venite peste voi, căci voi sunteți plăpânzi, și nu știu oamenii să se poarte în fața unei așa minuni, și de aceea ocrotește Domnul de duhul lumii acest loc minunat. Mai mult decât orice ocrotesc eu din partea Domnului acest oraș, în care voi stați străjeri peste cetatea Domnului, iar pentru acest oraș al Fiului meu ocrotesc cu puteri cerești toată țara românilor. Înăuntru și în tot jurul ei stau cu cete de sfinți și ocrotim și depărtăm primejdiile toate, căci Domnul vă are pe voi locaș de venire pe acest meleag sfânt și sunteți sămânța cea nouă a bisericii Lui, că biserica stă departe de slava Domnului cu toți slujitorii ei, care nu-L iubesc pe Domnul cu viața și cu credința lor, căci sămânța s-a stricat și nu mai este, că prea s-a botezat în duhul lumii biserica, cea care ar fi fost să fie mireasa Fiului meu.

Pribegi am fost acum două mii de ani, când mai-marii din dreptul Domnului nu ne-au primit în casa lor. Pribegi și azi suntem, căci casa Domnului nu ne cunoaște, nu ne voiește, nu are credință, și nu în zadar a plâns Fiul meu atunci pentru necredința de pe pământ la sfârșit de timp.

O, luați din pilda vieții mele pentru credință și pentru trăire și pentru lucrare și pentru zidirea Domnului în voi, că viața mea a fost învățătoare pentru viața fiecărui creștin care vrea să primească și să iubească pe Domnul cu toată ființa sa. Eu, maica Domnului, vă chem la iubire de Dumnezeu, la dragoste pentru Fiul meu Hristos, că e mult pe pământ neamul creștinesc, dar îi trebuie iubire, iar eu te strig, popor creștin, de peste tot te strig să mă auzi. Vine Domnul! Auzi tu venirea Lui? O, cine să-L aștepte cu venirea Sa, dacă nu neamul care poartă numele Lui, numele de creștin după numele Fiului meu Hristos?

O, Fiule Doamne, ce de sobor de sfinți și de îngeri! E ziua mea de sobor între sfinți pentru nașterea Ta pe pământ, iar eu Îți sunt mamă și Te vestesc cu iarăși venirea Ta, și oamenii toți au uitat că Tu ai spus că iarăși vei veni, și Te-ai îngrijorat întrebător dacă vei mai găsi credință pe pământ în oameni pentru această împlinire de cuvânt rostit atunci. O, cei ce iubesc sfințenia Te așteaptă, Doamne, și rabdă cu Tine cei credincioși.

O, pace Ție în ziua mea de sobor între sfinți, Doamne copil al meu! Şi pace vouă, fii ai venirii Domnului acum, la sfârșit de timp! O, fiilor, coborâți cerurile și așezați pe pământ pe Domnul cu toată venirea Sa cea de azi. Binecuvântată să fie totdeauna lucrarea voastră cu Hristos.

O, fiți cuminți, fiilor. Așa cum sunteți voi, Eu vă iubesc cu fără de margini iubire, căci voi sunteți cei credincioși, prin care Eu, Domnul, am putut să-Mi fac vestea venirii Mele și să vin, și iată, vin, împlinind Scripturile venirii Mele, și vă rog, vă rog cu tot dorul, citiți Scripturile, fiilor, o, citiți-le mereu, căci din ele cobor, că ele M-au vestit, prin proorociile din ele M-au vestit, și nimeni nu-Mi poate alunga de pe pământ venirea Mea dacă ea a fost scrisă în Scripturi să vină și să se împlinească pe pământ, să vină pe pământ Domnul, să vină Domnul iar, o, fiilor. Amin, amin, amin.

Mă aşez în cartea Mea cea de azi cuvânt învățător peste cei ce iau de la Domnul pentru ei cârmuire și povață de mers pe cale cu Mine, pe cale spre Mine, și pe care și Eu, Domnul, și Eu merg spre ei, și cu ei apoi pe calea Mea spre oameni, și ce frumos este să înțeleagă tot omul venirea Mea de azi așa cum vin, căci și pe pământ când vor cei mari de la cârmă să ducă spre oameni cuvintele lor ca să fie împlinite, tot așa și ei lucrează, și au între ei și oameni, au pe cei ce duc până la oameni pe cele ce trebuiesc împlinite după întocmirea sfatului cel de sus de la cârma cetății, iar cei care nu împlinesc sunt vădiți și sunt întrebați și sunt cercetați pentru neascultarea lor.

Vine Domnul cuvânt pe pământ, și această venire este împlinirea Scripturilor care au vestit că viii și morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, și iată, împlinesc venind cu sfinții, toți îmbrăcați în cămășuțe de in, călare pe cai albi, iar numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu, precum este scris.

Așa vin Eu pe pământ cuvânt când vin și cobor aici, la izvorul Meu de cuvânt, unde străjerii cetății Mă scriu în carte și Mă împart peste pământ. O, așa intru Eu, Domnul, în micul Meu Ierusalim de azi, cu care Mi-am început propovăduirea peste noroade, strigătul Meu după cei ce dau să Mă audă și să-Mi iasă în cale ca să le dau viață, căci Eu sunt Calea, Adevărul și Viața, nu altceva sunt acestea.

O, intru cuvânt în Ierusalimul Meu român și-Mi țin calea cei care știu că vin cuvânt pe pământ, mai ales în sărbători creștinești, când Eu, Domnul, preotul lui Dumnezeu, Mă fac Învățător celor ce Mă așteaptă când vin, și sunt mulți, mulți. Împart merinde din cer, împart prin cuvânt, împart pentru cei credincioși, care-Mi ies în cale ca să le dau. Cei necredincioși nu ies, nu Mă vor, dar dacă aș lucra minuni sub ochii lor ar ieși să-L vadă pe Cel ce face minuni, așa cum au ieșit cei din Ierusalim și străinii care se găseau atunci în oraș și Mi-au strigat „Osana!” pentru că îl strigasem atunci pe Lazăr din mormânt și a înviat Lazăr la cuvântul Meu rostit pentru învierea lui, iar mulțimea care a auzit că intru în oraș s-a adunat și M-a binecuvântat, și era scris în prooroci să se împlinească slava Mea în vremea aceea a Mea cu trupul pe pământ.

O, cum se mai încumetă să nu creadă cei ce nu cred? O, au altceva de făcut aceștia, și de aceea nu se opresc din ale lor ca să creadă de la Dumnezeu. Se simt mari oamenii care se știu mari peste oameni, și nu se mai pot apleca nici lui Dumnezeu. Eu însă Mă aplec până la ei și le spun că nu sunt mari, și că sunt dintre cei ce mor ca niște căpetenii, și că mor și cei ce se sprijinesc pe ei cu nădejdea lor, și le spun la toți că Eu sunt Cel ce dau viață și că sunt viu în vecii vecilor și grăiesc din cer peste pământ cuvântul vieții veșnice, căci de pe tărâmul veșniciei grăiesc.

O, cum să-i ies omului în cale ca să-l strig dacă nu vin cuvânt în calea lui? Se întreabă mulți: ce este acest cuvânt și cum vine el pe pământ ca să fie știut că vine? O, a rămas mărturie peste timp și credință prin ea când Eu, Domnul, am grăit de deasupra și din părți, din nor luminat am grăit lui Saul, care mergea spre Damasc ca să-Mi prigonească biserica, și din râvna lui pentru lege făcea el aceasta, și mai ales din neștiință, precum este scris în Evanghelia lui apoi, și M-am lăsat în nor de lumină lângă el și l-am întrebat cu glas răsunător și i-am spus: «De ce Mă prigonești? Eu sunt Hristos, și pe Mine Mă prigonești prin ceea ce faci». «O, Doamne, ce să fac acum?», și i-am spus lui din mijlocul luminii orbitoare ce are de făcut, și i-am spus în clipa aceea și proorocului Anania ce să facă pentru Saul, pe care-l trimit la el, o, și așa lucrez Eu și azi, din nor lucrez cu cuvânt peste cei de pe pământ, cărora le grăiesc, și așa să creadă cei ce cred, căci grăirea Mea cu Saul o crede tot neamul creștinesc de după aceea, și așa trebuie să creadă cei de azi grăirea Mea de peste cei cărora Mă descopăr în acest cuvânt, și iată, așa lucrez de-Mi scriu cuvântul pe pământ, după ce Eu fac înaintea Mea urechi de auzit și-Mi trimit cuvântul peste tot.

Venirea Mea cu sfinții este vestită prin prooroci să se împlinească ea, și toate cele scrise în Scripturi s-au împlinit și se împlinesc, iar Cel ce împlinește sunt Eu, Domnul Iisus Hristos, Eu, și cei în care Tatăl Meu Savaot pune credință și credincioșie pentru venirea Mea, pentru împlinirea a tot ce se împlinește prin Mine.

O, cum să-i învăț Eu din cer pe cei care zic că așteaptă venirea Mea, și o tot depărtează pe ea ca să nu-i mai vadă nimeni împlinirea, ca să nu mai nădăjduiască nimeni venirea Mea, chiar dacă mulți spun că ea este așteptată să vină?

O, e zi de sărbătoare în ziua aceasta, și Eu stau la masă de cuvânt și Mi-l așez în carte spre mărturie că vin și că-Mi împlinesc venirea. Mă așez în sfat de cuvânt cu tine, popor al cuvântului Meu, și pun în cartea Mea cu tine grăirea Mea și a sfinților Mei, ca să ia din cartea aceasta cei ce-Mi înțeleg și-Mi cred venirea Mea cea de azi, după ce s-au scurs două mii de ani de când am venit între oameni pe pământ și M-am așezat apoi lângă Tatăl, de unde am coborât când M-am născut Prunc din Fecioară mamă și am crescut ca și omul și am stat cu oamenii treizeci și trei de ani ca să Mă dovedesc Eu Însumi că sunt Fiul Tatălui, că sunt Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, și M-am dovedit că sunt, și a rămas mărturie pe pământ Fiul lui Dumnezeu, dar am spus atunci despre venirea Mea iarăși și am spus pentru ea: «Când va veni Fiul Omului va mai găsi credință pe pământ?».

O, vă spun vouă, oameni de pe pământ, care spuneți cu gura voastră că va veni Domnul și că-I așteptați venirea, vă spun vouă, nu mai așteptați, o, nu mai așteptați cum știți voi să așteptați și să spuneți că așteptați. Eu nici n-am plecat, ci doar Mi-am așezat în taină ființa, în nor de taină, și le-am spus ucenicilor și la toți care vor fi ca ei: «Sunt cu voi până la sfârșit». Iar dacă veți spune că este scris în Scripturi că va veni Fiul Omului, Eu, Fiul Omului, Eu vă spun: Am venit. Și dacă am venit grăiesc și dovedesc că am venit, precum este scris, dar credință pe pământ găsesc numai unde Eu pun ca să găsesc, căci omul credință pentru venirea Mea nu are, și se vede că nu are și că nici nu caută să aibă, chiar dacă Eu, Domnul, caut la inima omului și tot caut să pun credință în om și să găsesc ce pun, de vreme ce Eu vin cuvânt pe pământ și grăiesc cu omul ca să-i ajut credința, dar iată, omul nici în Scripturi nu știe să citească. O, cum să știe dacă nimeni nu-l învață ca la școală pe om ca să știe el apoi carte, cartea lui Dumnezeu s-o știe omul?

Venirea Mea cu sfinții și lucrul Meu cu ei pe pământ, este proorocită să se împlinească această venire, și scrie în Scripturi despre ea, iar Scripturile se împlinesc, le împlinesc Eu, Domnul, căci sunt ascultător de Scripturi și nu las nimic neîmplinit din cele ce sunt scrise să se împlinească și din cele ce se va prooroci să vină și să fie împlinite, căci darul proorociei nu s-a luat de pe pământ după așezarea Mea de-a dreapta Tatălui când am sfârșit lucrul Meu cel văzut pe pământ, ci, din contra, s-a întărit pe pământ duhul proorociei prin cei sfinți ai bisericii Mele din neam în neam, căci Eu am spus ucenicilor Mei: «Cereți, și vi se va da!», și am spus: «Voi fi cu voi până la sfârșitul timpului», iar apostolii Mei au lăsat cuvânt pe pământ și ei și au spus pentru urmașii lor: «Râvniți după daruri duhovnicești, dar mai ales să proorociți râvniți».

O, pace ție, popor al cuvântului Meu! E zi de sărbătoare de sfinți, și Eu vin cu sfinții cuvânt pe pământ, căci de la început și până la sfârșit Eu am fost și sunt Cuvântul, și toate prin cuvânt s-au împlinit și se împlinesc.

O, câtă aplecare îi trebuie omului ca să fie el ca Dumnezeu apoi și ca să-L vadă și să-L audă pe Domnul, pe Cel ce a făcut cerul și pământul! O, cât de lipsit de har este omul! I-aș da har mult să aibă și să poată să se facă Dumnezeu prin har, dar nu caută omul aceasta. Nu mai găsesc un Moise, un Ilie, un Saul, ca să-l fac apostol și să merg cu el în călătorie între pământ și cer și să-i arăt facerea cea văzută și cea nevăzută și vremea toată a lui Dumnezeu în timpul omului. Mi-e tare dor să Mă arăt și să petrec în slavă înaintea omului și să nu mai stau pitit de ochii lui, dar Mă desparte de el păcatul lui, semeția lui de om. Stau răbdător și aștept să poată omul ca Dumnezeu, să-l pot schimba prin har, să vină vremea aceasta Mi-e dor.

O, cum să nu vin, cum să nu vin pe pământ cuvânt când sunt atât de așteptat să vin, să cobor venind și cuvântând? Venirea Mea este însoțită de sfinții Mei mărturisitori și pătimitori pentru numele Meu. Eu, Domnul, vin pentru cei de jos și pentru cei de sus, căci cei de sus așteaptă venirea Mea, căci cu ea vin și ei, iar Eu cu sfinții Mă port, și niciodată singur, o, niciodată, și am oștiri cerești, oștiri îngerești în suita Mea de venire, și se tem cu vaiete de groază puterile întunericului când văd oștirea cerească purtându-se cu alai de biruință și înspăimântând pe vrăjmașii Mei și ai omului, căci omul a căzut din ascultare de Dumnezeu în rai și a fost așezat apoi pe câmp de bătaie ca să înțeleagă ce a făcut și ce a pierdut neascultând de Făcătorul lui, și de atunci satana, cel ce l-a înșelat pe om în rai, s-a făcut vrăjmașul pașilor omului și al sufletului lui, ca nu cumva să-i scape din mână omul cel prin care el a fost aruncat dintre cetele îngerilor lui Dumnezeu cu ceata lui cu tot.

S-a înarmat cu multul apoi satana și stă tot timpul pe cale, ca nu cumva să-l scape pe om spre locul grădinii din care a căzut pe pământ. S-a împărțit peste tot armata dușmană pe Dumnezeu și pe om și-și face slugi dintre oameni, căci cei ce nu iubesc suferința cea pentru neascultătorii de Dumnezeu nu se dau de partea salvării prin suferință, ci rămân ei de partea închipuitei vremelnică salvare, căci omul nu înțelege taina veșniciei, iar cugetul lui stă departe de grădina de rai și îl înșeală pe el cu cele vremelnice, de atunci și până azi îl înșeală, dar și Eu lucrez și-i stric bucuria aceasta vremelnică, și de două mii de ani lucrez peste mulți învierea din păcat și mulți înțeleg apoi viclenia lui satana și se ridică deasupra lui și îl biruiesc, iar cei biruitori vin la Domnul, vin pe aripi de îngeri purtați și trec printre cetele vrăjmașului viclean și sunt aduși înaintea Mea și sunt înveșmântați în cămășuțe de in și sunt ei apoi parte din oștirile de sfinți biruitori pentru Dumnezeu. Și iată, nu numai pentru cei de pe pământ luptători pentru Domnul sau neluptători, ci și pentru cei din cer în oștiri așezați biruitorii satanei, o, și pentru ei vin, căci scris este să vină Domnul cu sfinții, iar venirea Lui cu ei îi face părtași slavei Domnului și luminii, căci Domnul este lumina lumii și ei văd această minune și o mărturisesc dacă fac parte din ea, dacă au luptat pe pământ și au biruit pentru ea.

O, cum să nu vin pe pământ cu slavă de cuvânt, dacă este scris să vin așa? Și cum să nu vin cu voi, sfinți iubiți ai Mei, dacă voi pe pământ nu v-ați temut de stăpânitorul întunericului și ați călcat peste temeri și v-ați îmbrăcat în putere, în Hristos, iubiții Mei, fiii Mei? Iată împărăția cu care Ne purtăm și pentru care ați ales! Mergem cu ea purtați pe cai albi, precum este scris de venirea Mea cu sfinții, și toți suntem înveșmântați în cămășuțe de in alb și împlinim Scripturile de sfârșit de timp. Se întreabă cei de pe pământ despre Noi și despre cămășuțele de in alb, ca și de caii albi, care Ne poartă în văzduh cu slavă cerească, și pe care omul n-o poate arăta nici în filme așa cum este ea, că nu poate omul să facă ce face Dumnezeu nici când crede el că poate și că face atunci când duhul întunericului și stăpânitorul lui îi fac vise omului că poate și că știe și că face. Omul are pământul sub picioare, iar Noi avem cerul și nori de slavă cerească sub pași, și așa coborâm și venim, căci așa este scris

Sunt Domnul Iisus Hristos și sunt învăluit în cuvânt și curge cuvântul Meu peste pământ, că a venit vremea să vin cu sfinții sub numele Meu cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu, precum este scris, și aud din morminte cei morți și tresaltă când văd ei că se apropie mângâierea lor, învierea lor, și vor mărturisi ei venirea Mea cuvânt pe pământ și vor auzi cei vii cu trupul mărturisirea lor și vor vedea această Scriptură împlinită și vor plânge cu șiroaie de lacrimi, ca unii care s-au jucat pe pământ de-a voia lui satana, dând de la ei voia lui Dumnezeu pentru voia lui satana. O, și cum să nu plângă dacă Eu vin și-Mi scutur cuvântul ca să audă ei și să caute la Mine, dar satana le arată lor toate câte îi desfată pe pământ și le ia ochii și le ia inima și voința și îi ajută mereu pentru voile lui, de vreme ce pe toate le scoate în față ca să înșele pe toți oamenii și să le strivească de tot frica de Dumnezeu și să-și piardă mintea toți, iar cuvântul Meu rămâne plânsul dintre cer și pământ, și numai cei ce dorm în morminte mai tresaltă la glasul Meu, care străbate văzduhul și adâncul și merge ca fulgerul de pe cer și merge și strigă și cheamă și așteaptă după om, și tot și toate așteaptă după om, iar Eu, Domnul, îl găsesc pe om în păcat și cu lucrarea păcatului peste el mereu, mereu.

Îl caută omul pe Domnul printre mormane de morți, dar în cer nu-L mai caută și nu-L mai așteaptă să vină.

O, pace vouă, iar și iar pace vouă! Ați sosit la izvor, și cuvântul Meu se dă vouă, căci voi veniți și Mă așteptați să vă grăiesc. O, iată popor care-Mi așteaptă venirea! M-am întrebat când M-am suit la Tatăl după învierea Mea și am spus: «Când va veni Fiul Omului va mai găsi credință pe pământ?». Iată, venirea Mea e măreață și se împlinește ea și a găsit pentru ea credință pe pământ.

O, fiilor, vă mulțumesc vouă că auzind de venirea Mea ați crezut în ea și ați venit la ea. Eu sunt Cel ce sunt, Eu sunt Cel ce vin, Eu sunt Cel ce grăiesc vouă. Am venit în acest timp că era scris să vin, fiilor. Vă mulțumesc că Mi-ați dăruit prilej să grăiesc peste pământ și să-Mi fac cunoscută grăirea cu care Tatăl M-a trimis.

O, fiilor, o, fiilor scumpi, o, cine sunteți voi, cei scumpi, cei cu care Dumnezeu grăiește ca să dați oamenilor grăirea Lui? Întreb nu ca să vă întreb pe voi și să-Mi răspundeți. Întreb ca să răspund tot Eu și ca să vă spun, și să le spun și celor ce aud de la voi pe Domnul, să le spun la toți că voi sunteți cei ce ați crezut cuvântului Meu, care vine cu norii, că vine Domnul pe nori de cuvânt deasupra cetății Mele cu voi ca să-I fie pusă în carte grăirea Lui peste pământ, iar voi sunteți cei ce credeți că Eu sunt Cel ce vin și grăiesc, pentru că Eu sunt Cel ce sunt, fiilor. Eu sunt Cel ce am grăit cu Moise pe munte pentru Israel, și tot Eu sunt Cel ce grăiesc azi cu voi de pe munți de cuvânt, sub care vor da să se adăpostească în vremurile de strâmtorare care vin mulți de pe pământ, care se vor teme mult de măreția Domnului și de zilele slavei Lui, cu Duhul Sfânt și cu foc lucrând Domnul pentru înnoirea lumii, precum este scris.

Voi sunteți cei cu care Eu grăiesc în zilele acestea pe pământ, fiilor, căci voi v-ați lăsat pețiți de Mine precum mama Mea Fecioara când a venit la ea arhanghel binevestitor de Dumnezeu și a pețit-o pe ea Domnului mamă și mireasă și casă și cale și mers al Meu între cer și pământ, și apoi între oameni trup și cuvânt, după orânduiala Tatălui Dumnezeu pentru toate lucrările Lui între facerea cea dintâi și până iarăși facerea cea nouă, nașterea din nou a lumii, precum este scris să fie, precum Tatăl a hotărât, măi fiilor.

Tatăl Mă trimite mereu să grăiesc aici, la voi, și să petrec cu sfinții și cu voi, cei tocmiți de Tatăl prin Mine și pentru Mine ca să-Mi fiți ucenici mărturisitori ai venirii Mele cuvânt pe pământ, iar cetatea aceasta în care vă am pe voi familie a Mea are nume mare și se cheamă ea Acasă, căci aici este și lucrează Dumnezeu, aici Își desăvârșesc Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt lucrarea nașterii din nou a lumii, aici Și-a așezat Domnul tronul cuvântului, scaunul judecății făpturii, aici este casa și ograda în care fiii vin în sărbători la Tatăl, la părinți și petrec cu ei bucurându-i și bucurându-se, alinându-și dorul de părinți și de casă, de petrecere sfântă, fiilor.

Îmi așez în carte cuvântul după opt zile de la praznicul învierii Mele și vă dau vouă sarcină binecuvântată, fiilor, căci pentru următoarea zi de duminică, peste o săptămână, aveți acum de așternut în grădinile Mele cu voi scumpă întâlnire a fraților care cred că Eu vin aici cuvânt și îl pun pe masă, spre hrana sufletelor care-Mi întâmpină a doua Mea venire de la Tatăl, și ca să împlinesc promisiunea cea făcută acum două mii de ani, când am spus despre ea cu jale grea, cu tristețe a inimii întrebând și întrebându-Mă: «Când va veni Fiul Omului va mai găsi credință pe pământ?».

E numai freamăt sfânt aici, sus și jos, o, și e dulce bucuria, și e multă mângâierea celor sosiți cete-cete și așezați în slava sărbătorii de Duh Sfânt, iar Eu, Domnul, le sunt călăuză și merg în frunte, în fața cetelor cerești, toți în cămășuțe de in alb, o, și câtă sfială pe chipuri, și ce frumoasă ținută au sfinții, ce dulci priviri, ce mărețe simțiri, ce stări senine, ce frumos aici, o, fiilor din cetatea cuvântului Meu. O, pace vouă, și hai să ne așezăm în carte și să deschidem din vreme, căci sunt aproape la porți cei plini de dor și ei și vin la pășune și vin la izvor, vin la Noi, vin la voi, fiilor primitori de oaspeți aici, la Domnul, aici, unde sunt Eu cu voi. O, voi ați fost din vreme, de mult ați fost vestiți prin cuvântul Meu, care s-a făcut aici carte, și prin care Eu am spus acum patruzeci și ceva de ani și am vestit că mai e puțin, și va veni un popor necunoscut, și nu mult după aceea se face aici un lucru sfânt, o lucrare mare, care nu se poate descoperi până atunci, o, și iată împlinirea aceea, că am împlinit și împlinesc cu voi, cei ce trudiți acum pentru slava Mea cu care merg peste pământ cu vestea cuvântului Meu, și cu care încep de aici, fiilor, și se uită din cer cei ce erau atunci, și cărora le-am vestit atunci, demult, o, și e minunată lucrarea Mea cu voi, că am mai spus atunci la cei ce-Mi culegeau cuvântul și le spuneam prin vremi de strâmtorare pentru Mine pe pământ cu ei, le spuneam lor de vremea aceasta că vom avea și corturi, dar nu de zece sau sute de persoane, ci de mii și mii de persoane, o, fiilor.

Eu sunt Alfa și Omega, sunt Cel de la început și Cel de la sfârșit Făcătorul lumii, și am spus acum două mii de ani că iarăși va fi zidită lumea prin naștere din nou și va fi cer nou și pământ nou, și spun aceasta pentru cei ce cred și pentru cei ce nu cred.

Eu sunt Dumnezeu Cuvântul, și dacă sunt, cuvintez și lucrez, și ia ființă scrisă cuvântul Meu, spre mărturia Mea. Sunt cu sărbătoare de cuvânt deasupra cetății cuvântului Meu din mijlocul neamului român, că Mi-am întocmit cu puterile cerești cetate și popor credincios în ea și Mi se face primirea când vin, și Mă așez cuvânt în carte ca să fie scris pe pământ cuvântul Meu. N-am întrebat pe cei ce s-au așezat unii pe alții, unii peste alții mai-mari ai pământului și ai turmei de pe el, o, n-am întrebat pe nimeni din lumea oamenilor, ci M-am uitat în Scripturi și am găsit să vin cu sfinții în zeci de mii și să cuvintez peste pământ, să fiu cuvântul lui Dumnezeu.

Voi, cei care-Mi faceți primirea când cerurile se deschid ca să vin cu oștiri din cer să cuvintez, o, deschideți și voi cartea, deschideți cuvântului Meu ca să intru și să păstoresc, să grăiesc cu dreptate, căci ea Îmi este toiagul cu care păstoresc. Sunt deasupra aici cu sfinți fără de număr și scriem în carte sărbătoare pentru ei, duminica tuturor sfinților scriem, și ne scriem cu ea în carte, fiilor străjeri ai venirii Mele la voi cuvânt pe pământ, că iarăși lucrez ca la început, căci sunt Cel de la început la Dumnezeu și sunt Dumnezeu-Cuvântul. Cu coroană de sfinți stau deasupra în slavă mare, iar puterile cerești ne țin și ne slujesc. Sfinții au plâns pe pământ, nu s-au desfătat, ci au suferit pentru numele Meu și au plâns de dor, iar acum sunt cei mângâiați, precum este scris pentru cei ce plâng pe pământ.

Acum două mii de ani am venit de la Tatăl pe pământ prin nașterea Mea din Fecioară mamă și am lucrat atunci lucrarea răscumpărării din păcat a omului zidit de mâna Mea și a urmașilor lui, iar după treizeci și trei de ani M-am așezat biruitor de-a dreapta Tatălui Meu în cer, unde-Mi este locul din veșnicie. Acum iarăși M-a trimis Tatăl pe pământ după om, iar slava Mea este cuvântul, ca și numele Meu cel nou, scris în Scripturi să-l port acum, la sfârșit de timp, căci numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu.

Am pe pământul român un popor de copii credincioși, popor crescut cu cuvântul gurii Mele, și Mă port cuvânt peste pământ prin lucrarea Mea cu el. El este calul cel alb proorocit prin Scripturi, iar Eu sunt călărețul, așa este scris, iar sabia Mea este cuvântul, toiagul cu care păstoresc popoarele și limbile, după felul neamurilor de pe pământ, și duhul dreptății Îmi este măsura în lucrul Meu.

Am cetate de scaun pe vatra neamului român și vin pe nori purtat, vin de mai bine de șaizeci de ani, vin cu cete de sfinți deasupra pământului român, și cu sfinții Mă port și grăiesc din văzduh ca pe muntele sfânt când grăiam lui Moise pentru poporul Israel. O, vin și grăiesc peste pământ și peste popoare și peste căpeteniile lor și-Mi fac lucrarea dată de Tatăl s-o lucrez, căci la nașterea Mea pe pământ Mi-a dat Tatăl de țară patria aceasta și neamul de pe ea, neamul român, după ce poporul Israel M-a lepădat, M-a scos afară din mijlocul lui, și nu M-a cunoscut cu credință ca să Mă primească, și iată, sunt primit pe vatra neamului român și Mi-am pregătit aici staul și cobor în el cu cuvântul și Mă fac carte pe masa aceasta și Mă așez cu ea înaintea acestui neam și merg cu glas de tunet și sunt cu zilele slavei Mele peste acest timp și spun cine sunt și ce fac, și spun că sunt cu venirea Mea a doua oară de la Tatăl și am loc pregătit pentru lucrul Meu cel din acest timp, iar cine aude și cine citește, să înțeleagă venirea Mea de la Tatăl, purtat pe cal alb, însoțit de oștiri de sfinți, sabie ascuțită ieșind din gura Mea, iar numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu, Eu și cetatea Mea de cuvânt, locul de unde cârmuiesc cu toiag de fier popoare și limbi, și am nume scris: Cuvântul lui Dumnezeu.

Psalmul iubirii Mele pentru voi, pentru om, aceasta este ceea ce Eu scriu cu voi în cartea Mea cu voi, carte proorocită prin Scripturi ca să fie ea așezată pe pământ și în cer, și să fie ea deschisă pentru venirea Mea în ea cuvânt, iar voi să vă ridicați, porți ale Mele, și să-Mi faceți primirea de fiecare dată, să deschideți cartea și să vă așezați cu Mine în ea, căci Eu, Domnul, cu voi grăiesc, vouă vă arăt grăirea Mea toată și mereu, și nimeni să nu se mire de această lucrare măreață, o, nimeni, că iată, omul pe pământ ascultă mereu ce este pe pământ, ce se întâmplă, se uită și ascultă zi și noapte pe cei ce le grăiesc lor de toate și le arată de toate, iar oamenii nu mai caută în sus, la Dumnezeu, dacă au atâtea de auzit, de văzut, de știut, de făcut, și rămân ei zidiți numai din trup, și doare la Dumnezeu depărtarea de El a omului, și om de la om ia, iar Eu, Domnul, Îmi cânt și Îmi plâng psalmul iubirii și îl așez pe pământ peste om, și de aceea am așezat la voi nu numai carte scrisă s-o așezați pe pământ înaintea oamenilor, dar și glasul ei, o, fiilor așezați de Mine la lucru și la duhul cuvântului Meu sosit la voi, și de la voi pe pământ înaintea oamenilor.

După ce am înviat, și M-am dus apoi la dreapta Tatălui să stau și să fiu, au venit soli cerești să Mă poarte până la Tatăl și au vestit ei făgăduința cea pentru întoarcerea Mea. Voi sunteți căzuți la sorți, la voi vin când Mă întorc, și vin și las carte între voi cu tot cuvântul gurii Mele, iar voi îl puneți pe cale ca să meargă el, fiilor. O, ce măreț ar fi, ce mărire ați putea vedea în voi și peste voi, dacă ați vrea într-o clipă să vă dați seama adânc de această măreție, de Duhul Sfânt Mângâietorul, Care vă însoțește, Care vine la voi și vă învață să rămâneți întru El, să-L sălășluiți în voi și între voi cu toată primirea și ospitalitatea ei pentru El!

O, de ce vin Eu cuvânt pe pământ? Fiilor, fiilor, dacă este scris să se împlinească așa, pot trece cele scrise ca să nu se împlinească? Eu vin cu sfinții fiindcă este scris să vin cu sfinții în zeci de mii, că un sfânt când vine cu Mine vine cu el și toată ceata din care el face parte, toată familia lui îl serbează și are parte de bucurie cerească în zile de sfinți. O, și apoi vin, fiindcă este scris că voi păstori neamurile cu toiag de fier, cu cuvântul gurii Mele, și de aceea a trebuit să-Mi fac un popor cules dintre fiii oamenilor și să-l cresc frumos cu cuvântul facerii omului, cu iubirea Mea să-l hrănesc și să-l cresc, și apoi să zidesc cu el cetate și să-l așez în ea aproape de gura izvorului Meu cu el pe pământ, căci dacă împărații pământului își zidesc cetăți și pun numele lor peste ele și-și așează tronul într-un palat în mijlocul cetății lor, o, cum să fie Domnul mai mic, mai jos decât acești împărați vremelnici, și care n-au parte de nimic din truda lor de-o viață? O, numai Eu sunt Cel veșnic, și sunt Împăratul împăraților și toți Mă întâlnesc când își părăsesc cetatea și trupul ca să vină să dea seama de zilele lor pe pământ.

O, de ce vin Eu pe pământ cuvânt la voi, fiilor care Mă primiți, și voi, cei care primiți de la Domnul cuvânt, după ce am așezat spre voi albia venirii Mele și împărțirea în toate laturile a râului vieții ca să tămăduiască el neamurile pământului, inimile curate, de puterea deșertăciunii a toate, și care tânjesc în ele după adevăr, după veșnicie, o, fiilor?

O, ce drag Îmi este să vă grăiesc vouă și să Mă împărțiți voi apoi peste pământ! O, ce minune mare se va petrece când toate colțurile pământului și mulțime de urechi și de inimi vor lua și se vor apleca iubirii lui Dumnezeu, venirii Mele cuvânt pe pământ! Voi lua toată mângâierea de la oameni, căci ea este cea vremelnică, și voi pune în ei dorul de Dumnezeu, căci va veni Duhul și va sufla cu dor și va împărți dor, și lupii se vor face miei, căci vor vedea slava Mea, care va ajunge peste tot pământul, și va păli fărădelegea, prin care oamenii nu se mai uită spre cer, de unde vine viața la oameni.

Aici grăiesc cu omul ca în Rai, ca și cu Adam în Rai, și grăiesc ca și cu Moise pe muntele sfânt, ca și cu Saul din Tars pe cale, și grăiesc cu fiii credinței sfinte și este credință pe pământ întru întâmpinarea Mea, că M-a trimis Tatăl încă o dată pe pământ cuvânt, căci este scris în Scripturi să vin să deschid cărțile și să judec după ele viii și morții, și cu Mine împlinește Tatăl cele scrise în Scripturi și se împlinesc ele pe pământ.

O, ce durere ar fi fost între cei din cer să nu fi avut Eu cum să vin pe pământ cuvânt, toiagul Meu de Păstor, precum este scris să păstoresc cu el și să cârmuiesc peste neamuri atât cât nu poate pricepe cineva între oameni! O, dar ce mângâiere au cei din cer de la cuvântul Meu de peste voi, când văd ei că a venit vremea proorociei din Scripturi ca să vin Eu cu sfinții și ca să păstoresc!

O, fiilor, a venit vremea, și toate se grăbesc când văd că Eu vin și tot vin, și toate se vor știute și lucrate și așezate înaintea Mea, și toate cer de la om timpul omului, toate îl strigă pe om și îl cheamă să lucreze pentru Dumnezeu și cu Dumnezeu, că vine Domnul, fiilor, și tot și toate văd că vine Domnul.

V-am așezat de veghe, fiilor, pentru glasul Meu cel din cer, când el Mă aduce la voi ca să-i dați mers apoi, ca să-l trâmbițați, fiilor, căci dacă trâmbița sună ea face deșteptare, face strigare la veghe, face împlinire, face cale Domnului să vină, să aibă la cine să vină, o, că vreau să grăbesc biruința cea deplină peste tot răul care împiedică încă venirea Mea cu slavă și cu bucurie pentru cei ce Mă poartă în ei și-Mi știu dorirea, o, dar Îmi trebuie ajutor de pe pământ ca să merg, ca să deștept la veghe, ca să îndemn, ca să așez omul înaintea Mea ca să știe că vin, și să nu fie luat pe neștire de lucrul Domnului peste pământ, că vreau să fie liniște în inimi și bucurie că vine Domnul, și nu temere, nu spaimă să fie, nu, fiilor, că dacă omul știe că vin, el se pregătește, se așează, se spală, se bucură apoi, iar Eu când văd că omul stă gata pentru ca să vin, Eu vin, Eu vin, fiilor, vin să-i izbăvesc de toată strâmtorarea pe cei ce nădăjduiesc în Dumnezeu pe pământ.

Am sfinții cu Mine când Mă port între cer și pământ cu venirea Mea, și sunt ei plini de dor și de râvnă să Mi se gătească venirea, că e tot o așteptare între cei din cer, e tot un dor aprins după ziua slavei Mele, când totul se va îmbrăca în slavă și va cădea despărțitura, și totul așteaptă după om, fiilor.

O, omule de pe pământ, o, cât ești tu de așteptat să te ivești stând înaintea Mea ca să vin, ca să aibă cine Mă aștepta și ca să vin! O, ce măreț ar fi pentru tine și pentru Domnul să ai tu dor și așteptare după El, și nu să fii luat din spate, nu să tot fii rugat și strigat să ieși înaintea Domnului ca să vină Domnul.

O, ce multă și măreață pregătire ar fi să gătească cei de pe pământ și s-o pună ei înainte pentru venirea Mea! Vremea aceasta a sosit, e aproape, se grăbește să se arate, dar îl așteaptă pe om, iar Eu, Domnul, strig și tot strig la om și dau să-l deprind să creadă și să Mă aștepte cu pregătire, cu deșteptare, cu sărbătoare, căci venirea Mea e sărbătoare care încununează, care înmiresmează, care schimbă înfățișarea văzutelor și nevăzutelor, și pe ea au așteptat-o sfinții toți, și au îmbrățișat-o cu dor și cu odihnă când le ieșeam întru întâmpinare ca să le deschid și să intre ei în ceata oștirilor cerești. O, dar acum ei toți așteaptă încununarea vremurilor de sub cer, iar aceasta va fi odată cu arătarea Mea în slavă, slava pe care o am de la Tatăl mai înainte de întemeierea lumii, și vreau cu mare dor să înțeleagă tot mai bine și tot mai mult poporul care se hrănește și se zidește cu cuvântul venirii Mele de azi, vreau să se deprindă el tot mai aproape, să-Mi tot apropie el ziua Mea de slavă, să se grăbească cu găteală multă și să-Mi ajute arătarea, care așteaptă la hotar, căci toate celelalte îndeletniciri n-au nici un preț pe lângă grija venirii Mele cu slavă, numai să fie deplină credința pentru venirea Mea, așa cum toți sfinții Mei au crezut deplin că vor fi cu Mine după truda cea de pe calea lor spre cer.

O, dar acum vine cerul, vine întru întâmpinarea omului, vine Domnul cu sfinții, că este scris să vină așa și să-Și facă spre oameni cale ca să-i pregătească pe ei pentru slava cea mare, și care va umple cerul și pământul, și noi să fie toate, cerul și pământul, omul și facerea toată, totul, nou să fie totul, totul ca în cer pe pământ, ca să se facă unirea cea mare, cea pentru veșnicie.

O, și nimeni să nu spună că sunt prea mari, prea greu de înțeles aceste cuvinte, căci vremea este aproape, și trebuie credință să fie, credință și ascultare pentru gătirea slavei Mele, lucrare în cer și pe pământ deopotrivă, o, și e mare misiunea omului, și strig la om, îl strig să ia de la Mine și să învețe bine ce are de lucrat și de pregătit pentru slava venirii Mele, iar pentru această bucurie trebuie înnoire, și noi se vor face toate, precum este scris.

O, ce măreață a fost și a rămas ziua nașterii Mele pe pământ acum două mii de ani! O, și ce măreață este și va fi ziua venirii Mele cu zecile de mii de sfinți, cu cei în care M-am slăvit pe pământ prin vreme cu viața lor, cu dragostea lor, cu credința lor în Mine! O, și Mă tot întreabă ei rând pe rând vreme de două mii de ani: «Doamne, până când? Te-am iubit și Te-am urmat cu credință și cu dor. Până când, ca să vedem prețul acestei iubiri și așteptarea lui?».

O, până acum, iubiților, că iată, cu voi sunt, și Mă port întru iubirea Mea cuvânt pe pământ cu voi în zeci de mii, precum este scris că vine Domnul, și iată-Mă, și nu Mă împiedic să vin dacă nu este credință în lume ca să vin, căci scris este: «Cine este sfânt să se sfințească încă, iar cine stă în fărădelegile acestui veac să facă așa și mai departe, că ziua Mea vine când nimeni nu se așteaptă să vin și să dau fiecăruia după cum este fapta sa».

O, fiilor de la ieslea Mea de cuvânt, Mă fac cunoscut lumii de pe pământ că Mă nasc cuvânt și că vin de la Tatăl și că nu vorbesc de la Mine Însumi și că Tatăl Îmi dă ce să lucrez, Îmi dă, ca și acum două mii de ani Îmi dă. O, câți M-au cunoscut atunci? Puțini de tot, iar ceilalți mulți de tot erau cu capul în norii lor, ca și cei mulți, mulți din vremea aceasta.

Coboară din cer pe pământ Scriptura împlinirii venirii Mele cu sfinții. Sunt Fiul lui Dumnezeu Tatăl, Eu, și numele Meu cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu.

Nori de sfinți M-au întâmpinat la suirea Mea lângă Tatăl, după ce am săvârșit lucrarea pentru care am venit pe pământ om născut din om acum două mii de ani. A venit un nor și M-a cuprins în el și am trecut în cele nevăzute ale facerii lui Dumnezeu, și toți sfinții care s-au sculat odată cu scularea Mea dintre cei morți M-au însoțit până înaintea Tatălui cu slavă multă și cu cântarea îngerească a heruvimilor și serafimilor, iar acum călătoresc pe nori de sfinți și de îngeri cu slava venirii Mele așa cum M-am suit la Tatăl, și s-a scris mereu pe pământ cuvântul venirii Mele din vremea aceasta, căci se scrie de mai bine de șaizeci de ani cartea aceasta, și este pe pământ cuvântul cu care vin ca să curgă el din gura Mea în cartea sa.

Ori de câte ori cobor cuvântul Meu în cartea sa de azi sunt însoțit de sfinții Mei, ca și în ziua aceasta. Mă slăvesc între sfinți cu arhiereii cei nedespărțiți între cei din cer: Vasile, Grigorie și Ioan, o, și e dulce plata lor între cei din cer și sunt ei nedespărțiți și-Mi sunt însoțitori aproape pentru venirea Mea cuvânt pe pământ după două mii de ani, când Tatăl Mă trimite iarăși să lucrez, cer nou și pământ nou să lucrez, nașterea din nou a lumii precum este scris, și tainic lucrez, și tot așa și sfinții Mei, cu care Mă port ca să vin.

Cu mare bucurie Mă hrăniți voi, cei ce-Mi deschideți când grăiesc de deasupra și-Mi scrieți și-Mi împărțiți cuvântul și-Mi dați putere și cale ca să vin pe pământ cuvânt ca să împlinesc Scripturile venirii Mele cu sfinții în zeci de mii și să-Mi fac cale zilei slavei Mele, căci trebuie pregătită această zi, și nu pot nimic să împlinesc până ce mai întâi nu vestesc prin cuvânt, și niciodată n-am lucrat altfel pentru împlinirile cele de la Dumnezeu între cer și pământ, și iată, mai întâi vestesc, și numai apoi împlinesc.

Se cutremură cei din cer de necredința de pe pământ, de prigonirea Mea și a împărăției Mele între oameni, o, dar n-a fost să fie prigoană pentru credință și să nu crească și mai mult credința și căutarea după Dumnezeu a oamenilor, căci duhul din om tânjește după ajutor de la Dumnezeu, chiar dacă omul nu pricepe aceasta cu mintea sa, dar duhul îi suspină și așteaptă cu nădejde și ține aproape cerul de pământ și cheamă pe Domnul să vină cu izbăvirea și cu judecata celor ce Îl prigonesc pe El pentru ca să stea ei mari peste oameni, peste pământ, ba și peste cer să stea mari. O, dar Eu, Domnul, sunt Cel ce am cuvânt, nu omul este, nu necredința, nu satana cel fără de astâmpăr prin slugile lui ca să-și țină stăpânirea cu dinții, cu toată puterea cea vrăjmașă puterii lui Dumnezeu Biruitorul, și iată, Eu sunt Cel ce biruiește și vine cuvânt pe pământ și-Și întărește împărăția și scaunul judecății faptelor, și voi da fiecăruia după cum este fapta sa, precum este scris.

E zi de duminică, fiilor, și se citește în biserici evanghelia Mea cea despre ziua venirii Mele cu judecata făpturii și a faptelor. Lucrarea Mea cu voi este slava Mea, venirea Mea cu sfinții și cu îngerii, și e scaunul Meu de domnie, în fața căruia stau vrând-nevrând, știind sau neștiind stau toate neamurile adunate, iar Eu despart pe unii de alții cum desparte păstorul oile de capre ca să pun oile la dreapta, iar caprele la stânga Mea, precum este scris, și să le dăruiesc moștenirea împărăției gătită de la întemeierea lumii pentru oile Mele, iar caprelor să le dau după faptă ceea ce și-au lucrat spre pedeapsa lor cea veșnică.

O, fiilor, caprele sunt neastâmpărate, se cațără și rup frunzele și lăstarii copăceilor și sar și țopăie, caută peste tot și ascultă cu greu de păzitor, umblă cu capul pe sus și n-au blândețe. Oile însă, sunt blajine, privesc spre pământ și pasc cuminți, ascultă de ciobani, nu se răzvrătesc, rabdă îndelung când sunt neputincioase, se lasă spre jertfă fără de împotrivire și seamănă cu Păstorul Care-Și pune viața pentru ele. Iată, faptele vorbesc, și de aceea învăț Eu mereu pe cei ce și-au ales să facă parte din fiii poporului cuvântului Meu cel de azi și să asculte de el ca de un păstor care-și pune viața pentru oi, și să învețe că oile sunt oi, iar caprele sunt capre, și să aibă grijă ce fac cu mersul lor pe calea lor cu Domnul.

Îmi pregătesc arătarea slavei și a minunilor ei, mama Mea, iar îndelunga Mea răbdare se va schimba în mântuire, precum este scris, dar voiesc de pe pământ să vină strigare cu dor, de la mireasă cu dor în ea, și care să Mă strige: Vino!

Voiesc să fiu dorit, că altfel este să vin de dorul celor cu dor în ei după venirea Mea, iar mângâierea Noastră este mare, și vine ea din adevărul cel de sus, că Eu, Fiul tău și Mielul Tatălui, Eu voi birui, și voi rușina toată lucrătura satanicească și voi sufla peste omul antichrist cu cuvântul Meu până ce el va cădea zgomotos și văzut de toți oamenii de pe pământ, că iată-l, pune la cale lepădarea de credință peste toți, dar o va face doar peste cei ce n-au primit iubirea adevărului, căci așa este scris, iar peste cei credincioși cuvântului Meu de ieri și de azi va răsări bucurie și vor fi cuprinși în taina cerului nou și a pământului nou și în mângâierea cea de rai, cea din rai. Amin.

O, nu a fost și nu este nimeni pe pământ ca să nu știe că Eu am murit pe cruce și am înviat apoi. Iar acum nu va mai fi nimeni de la o margine la alta a cerurilor, nimeni care să nu aibă parte să știe și să audă că vine Domnul cuvânt peste pământ ca să-Și anunțe împărăția, Evanghelia venirii Sale, că vine Domnul și vorbește și împarte cuvântul Său în lung și în lat ca să poată apoi să se arate pe cer și pe pământ ziua slavei Sale, El, și oastea cerească în haine albe venind pe nori, precum este scris, și iată, e mare milă cerească să prindă omul credință statornică și să Mă cunoască în acest cuvânt, chiar dacă până acum n-a știut că este Dumnezeu, că a fost și că este Dumnezeu, așa cum El a vrut să-și spună.

O, fiilor din cetatea cuvântului Meu: Hristos a înviat! Sunteți buchețel adunați înaintea Mea cu cei aproape vouă, cu care vă sprijiniți în lucrarea slavei Mele de peste voi, ca s-o așezați voi înaintea Mea apoi și înaintea celor ce iau de la voi slava cuvântului Meu, și purtarea lui peste pământ, fiilor.

Sunteți strânși buchețel mititel și-Mi ridicați zile de serbare, fiilor. O, Hristos a înviat, cântă cu voi sfinții cu care Mă port! Cele ce nu se văd ale facerii lui Dumnezeu vă cuprind și se bucură, fiilor. Toată frumusețea cerească vă însoțește din părți iubindu-vă și cuprinzându-vă în ea pentru Mine, pentru vremea Mea cu voi, pentru venirea Mea la voi, pentru numele Meu mare de peste voi și de peste cetate, fiilor. Vin mereu și Mă descopăr vouă prin cuvântul cu care grăiesc, și vin și nu plec, ci vin, fiilor.

O, aduceți-vă aminte cu Mine împreună de taina Mea cea din Emaus cu ucenicii la care am rămas și nu M-am ascuns, ci am rămas cu ei atât de minunat, fiilor, ca și cu voi, ca și la voi. O, nu M-am ascuns, nu M-am despărțit de ei, ci am rămas, că M-am lăsat cu totul acoperit de sfânta împărtășanie, pe care le-am dat-o și i-am făcut pe ei preoți lui Dumnezeu Eu Însumi, căci M-am lăsat cu totul întreg cuprins în pâinea și vinul de pe masă și am rămas cu ei, o, că n-aveam unde să Mă duc, decât la ei și cu ei, cu ai Mei, și peste tot eram cu ei, peste tot pe unde erau ei pretutindeni, și întreg eram peste tot, că așa este Dumnezeu, întreg peste tot în toată clipa, căci le-am spus lor: «Voi fi cu voi până la sfârșitul veacurilor».

O, și cât de minunat lucrez Eu această taină a Mea cu ai Mei mereu, că eram ascuns în îngerul prin care grăiam lui Daniel, lui Ioan în vedeniile cele pentru sfârșitul veacurilor, că Mă acopăr îngerii ca să pot să fiu cu ai Mei tot timpul, iar îngerii, fiind fără de trup, Îmi acoperă de jur-împrejur trupul Meu cel înviat, și Mă acoperă nevăzutele facerii lui Dumnezeu, o, și Mă ascund în ei norii și vin cu norii, fiilor, și iată câte Mă poartă ca să merg și ca să vin și ca să fiu și ca să lucrez tot ce am de la Tatăl dat să lucrez!

O, voi ați văzut ce au făcut cu Mine cei care M-au văzut petrecând în mijlocul lor treizeci și trei de ani, însoțit Eu de ucenicii Mei, că apoi M-au luat și M-au dat crucii și batjocurii, o, că nu poate omul să stea lângă Dumnezeu aproape, că tot ce nu este pe potriva Mea Mă respinge, fiilor, o, și de aceea stau acoperit de nevăzutele lui Dumnezeu, ca să pot fi aproape cu ai Mei mereu așa cum am promis, iar la voi Mă dau vouă în fiecare zi întreg, și vă învăț, fiilor, prin aceasta să vă dați și voi Mie cu totul, dacă Eu Mă dau vouă ca să fiu cu voi și în voi, și apoi să știți să faceți bine statul vostru cu Mine și în Mine, și iată câtă milă, câtă vindecare poate să-Mi dea fiii lui Dumnezeu, cei ce iubesc pe Domnul din toată inima lor, din toată, fiilor!

Îngerii Mei slobozesc glas între ei și Mine și spun în cor, în cete spun:

— Îți mulțumim, Doamne, că Tu împărățești și că ne dai lucrarea Ta s-o lucrăm pe pământ ca și în cer! Ne este dor de biruința Ta cea de la sfârșit de timp, Stăpâne Doamne. Ne este dor de serbarea Ta de biruință, de ziua Ta cea mare pe pământ. Așteptăm porunca Ta ca să sunăm din trâmbițe și să cadă Babilonul și să biruiască duhul credinței sfinte, Duhul lui Dumnezeu în toți pământenii.

O, slavă Ție în mijlocul celor ce sunt credincioși venirii Tale cuvânt pe pământ! Ei sunt bogăția cea de mare preț din zilele acestea, bogăție care nu piere, Doamne.

O, slavă Ție, Doamne, pentru această zi de serbare pentru noi, pentru cetele îngerești! Ne aplecăm acum, aici, în așternutul care ne adăpostește această zi de serbare pentru noi.

O, nu este biruință fără Domnul. Să știe toți de pe pământ, toți care doresc să fie biruitori, să știe că numai cu Domnul biruiesc cei ce sunt biruitori, culegându-și cerul de bogăție a lor pe pământ și în cer.

Am grăit în Tine și din Tine în ziua noastră de serbare în cer și pe pământ și Te-am mărturisit, Doamne, și duhul mângâierii l-am zidit prin cuvânt.

— Slava Mea este zidită de voi, din voi, o, slujitori cerești ai Mei, purtători de Dumnezeu din loc în loc. Mi-e dor să dau deoparte ceea ce Ne acoperă ca să stăm în taină între om și Dumnezeu. Mi-e dor de cele veșnice peste pământ și peste oameni. Voi lucra să întăresc credința în tot mai mulți, și să lucrez prin puterea credinței lor, prin statornicia credinței să lucrez. Mi-e dor să poată omul pentru Dumnezeu, și Dumnezeu pentru om. Mi-e dor, Mi-e tot mai dor de părtășia Mea cu cei de pe pământ. O, de M-ar aștepta ei! Mi-e tare dor să vin, să vin curând, să spună omul: „Vino, Doamne!”, iar Eu să-i răspund: „Vin curând!”, și apoi să vin.

E ziua ta și e ziua Mea și avem sărbătoarea alături pentru nașterea Mea pe pământ, mama Mea, dar lângă Noi cei sărbătoriți, este sărbătorită țara Mea cea de azi, țara Mea de venire a doua oară de lângă Tatăl după om, mamă. Nu este pe pământ între înțelepți cel care să priceapă și să vadă apoi Scriptura cea împlinită a întoarcerii Mele la oameni, după cum solii cei din cer i-au vestit pe ucenicii Mei în ziua înălțării Mele de lângă ei la Tatăl că tot așa voi și veni, precum M-am dus la locașul slavei Mele cerești, ca iarăși să vin la plinirea vremii, vremea care Mă dă înapoi oamenilor, o, mama Mea.

O, iată ce tainic vin și tot vin! Este cineva între oameni pe pământ ca să mai citească încă o dată cu ochii bine deschiși venirea Mea iarăși pe pământ așa precum M-am dus la cer pe norii slavei Domnului și să creadă apoi că așa vin?

Am așezat credință și loc de primire și am venit, precum este scris să vin, și țara Mea de azi Mi-a făcut primirea, și tainic, mamă, s-a întâmplat și se întâmplă aceasta. Vin cu norii, precum M-am și suit la Tatăl, și-Mi slobozesc glasul de sus, din nori, și Mă apropii cu mare grijă și ocrotesc din toate părțile taina și lucrarea ca să vin să Mă fac auzit și așezat în cartea Mea cea de azi, pe care o împart peste pământ filă cu filă ca să hrănesc mulțimile și să ia unii prin alții cuvântul gurii Mele, cu care păstoresc.

Venim cu masă de cuvânt pe pământ, mamă. O, ce tainic trebuie să lucreze Dumnezeu ca să se poată împlini Scripturile toate, căci toate sunt scrise ca să se împlinească ele, nu zadarnic au fost scrise toate ale lucrului Meu peste oameni, mama Mea! Iată câtă ocrotire avem de așezat în toată clipa pentru calea Mea cea de azi între oameni, ca și atunci când aveam de lucru pe pământ, mamă! România este ocrotită mult, căci este de ocrotit venirea Mea, lucrarea Mea, mersul Meu pe pământ așezat în mijlocul ei, mama Mea.

O, Doamne, o, Doamne, e ziua Ta și a mea în duh de Bobotează. Râul cuvântului gurii Tale este Iordanul Duhului Sfânt, în care Tu ai pus botezul și duhul învierii omului, duhul Bobotezei pentru sfârșit de timp, o, și ferice tuturor celor ce se apleacă să creadă că Tu vii cuvânt pe pământ ca să-Ți pregătești slava cea mare, care se va arăta curând, curând, căci Tu ai spus prin Duhul: «Vin curând!»! Și dacă așa ai spus, o, e de vegheat zi și noapte pentru această împlinire tainică, și apoi văzută în toată slava ei cea de la Dumnezeu pregătită, venirea Ta cea biruitoare împotriva necredinței din oamenii care nu veghează peste viața lor așezată pentru venirea Ta cea de acum.

Cuvântul Meu este venirea Mea cu sfinții, căci singur nu umblu nici în cer nici pe pământ, nici în cele nevăzute nici în cele văzute ale facerii lui Dumnezeu.

Vine Domnul cuvânt pe pământ după două mii de ani de la venirea Sa întrupat în pântece de Fecioară și născut Om, ca să plătească prin jertfa Sa pe cruce răscumpărarea omului pierdut din Dumnezeu, ca să-l aducă la Tatăl înapoi pe om, căci omul este lucrarea lui Dumnezeu.

A venit prin înger cuvânt de la Dumnezeu că vine Domnul pe pământ ca să aducă mântuirea omului, dar taina aceasta au înțeles-o atunci puțini de tot, căci cum s-ar fi putut lucra dumnezeiește în vremea aceea dacă n-ar fi fost ținută sub taină venirea Mea de la Tatăl după om?

Mi-am făcut lucrarea pentru care am fost trimis și am căzut apoi jertfă pe cruce ca să Mă arăt Dumnezeu venit în taină după om, căci învierea Mea a treia zi a umplut pământul, și de atunci s-a numărat timpul lui Iisus Hristos până azi și până mâine, iar Eu, Domnul, vin de la Tatăl cuvânt pe pământ la două mii de ani de la nașterea Mea între oameni și apoi învierea Mea și apoi promisiunea că voi veni iar.

O, popor al cuvântului Meu, Mi-e dor de cer pe pământ, măi poporul Meu. Eu n-am plecat în ziua înălțării Mele dintre ucenici, ci doar am intrat în cele nevăzute ale facerii lui Dumnezeu ca să pot să rămân cu ei după felul Meu dumnezeiesc, ca să nu se învețe cu Mine creștinul, ci să slujească Domnului cu credință și cu dor și după datini duhovnicești și cerești cu viața lor, cu dorul lor de Dumnezeu, căci duhul lumii îl muncește pe om pe pământ când el nu se așteaptă, și îl ia pe creștin dinaintea lui Dumnezeu de nu mai știe bietul creștin dacă mai are sau nu pe Dumnezeu cu el, dacă mai poate și Domnul să încapă să petreacă în viața creștinului.

Și, în sfârșit, feriți-vă de boldul necredinței, o, fiilor! Întăriți în voi și între voi lucrarea sfințeniei, fără de care nu poate Domnul sta cu ai Săi, căci Domnul este sfânt, fiilor. Și să audă aceasta toți cei care își caută hrana din acest cuvânt, cu care Eu vin pe pământ întru a doua Mea venire după om, căci omul trebuie pregătit pentru ziua slavei Mele, când se vor alege la dreapta și la stânga oameni și cetăți și popoare, pentru sau împotriva așezării împărăției cerurilor între oameni, și vor merge cei din dreapta spre rodul bucuriei de veci, iar cei din stânga spre rodul potrivnic acestei bucurii, precum este scris.

Intru în cetate și intru în carte cuvânt și Mă așez la masa cea de azi cu voi, căci voi Mă primiți să vin din cer pe pământ și să-Mi las cuvântul prin care lucrez pregătirea întoarcerii Mele la sfârșit de timp, fiilor care Mă întâmpinați acum și-Mi împărțiți peste pământ cuvântul. Numai cei necredincioși, numai cei lipsiți de darul credinței în Mine nu deschid venirii Mele cuvânt pe pământ, căci ei așa au ales să facă, dar cei cărora Tatăl le descoperă taina cerului pe pământ, aceia au tot darul de la Domnul să creadă și să-și așeze pașii pe calea venirii Mele după cum se cere această așezare să fie peste cei ce-Mi urmează, și aceia sunt cei care vor fi biruitori cu Mielul, cu Mine, căci M-am lăsat Miel jertfit pentru toți cei care vor fi de-a dreapta Mea după truda Mea cea de șapte mii de ani ca să-l întorc în rai pe omul cel pierdut prin păcat, prin nesupunere și neascultare de Dumnezeu, și iată, mărturisește de două mii de ani lucrarea Mea lăsată să fie cu cei credincioși Fiului lui Dumnezeu, Care vine cu darul mânturii și al învierii celor ce vor birui cu Mine în ziua cea mare care vine, căci este în pregătire să vină, și vine cu slavă mare ziua întoarcerii Mele, după care râvnește tot cerul, căci vine cerul cu Mine pe pământ și de aceea trebuie curățenie mare să fie făcută pe calea întoarcerii Mele, și iată, trebuie pregătit omul și gătit cu podoabele sfințeniei, căci nu oricum va sta omul înaintea zilei slavei Mele și ca să Mă poată vedea, ci numai cu trupul sfânt și curat de sine și de păcat, că scris este: «Vor fi asemenea Lui și Îl vor vedea pe El».

O, e plin cerul pământului român de slavă îngerească în zi de praznic de Bobotează, iar puterile cerești sunt așezate cete-cete deasupra cetății cuvântului Meu, și-Mi scol străjerii să-Mi facă intrarea în cetate și în carte în zi de praznic sfânt.

Sunt Domnul Iisus Hristos, Eu, și suflarea gurii Mele, cuvântul Meu peste pământ. În curând se vor lăsa văzute pe cer deasupra pământului român cetele îngerești sunând din trâmbițe, precum este scris, și slăvind pe Domnul Care cuvintează de deasupra, și iată, cuvântul Meu trebuie mult cercetat ca să-și poată omul așeza mersul cu Dumnezeu, căci ziua Mea se grăbește cu multul și nu poate nimeni s-o oprească să nu vină, ba chiar s-o grăbească pot și dușmanii Mei să facă aceasta, ceea ce nu vor ei să fie și să vină, o, dar nu, căci sfinții români cântă în văzduh aici deșteptarea neamului român și cântă ei cu dorul Meu și zic în cor: Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, în care te-adânciră barbarii de tirani, acum ori niciodată croiește-ți altă soartă, la care să se-nchine și cruzii tăi dușmani.

O, cântă cu sfinții neamului român toți sfinții din cer când văd ei suflarea gurii Mele peste pământul român cum poruncește omului antichrist să iasă, să fugă cu grabă din țara Mea aleasă pentru sfârșit de timp să-Mi fie masă și casă și primire a Mea cu sfinții.

Așteaptă sfinții din țara fără dor, așteaptă venirea Mea promisă să se împlinească. Mă voi lăsa văzut venind cu sfinții Mei și vor crede și cei care acum scriu și lucrează și împart lepădarea de credință mai înainte să se închine omului antichrist, dar vine spaima peste toți necredincioșii, vine groaza cea promisă peste cei necredincioși, care au dat să Mă alunge de peste tot, să fie numai ei și să se închine lor neamurile pământului, și cred aceste satane că vor putea să facă lumea să creadă că nu este Dumnezeu, dar dacă nu este Dumnezeu, o, împotriva cui luptă ei, oare?

Pace vouă, străjeri din cetate! Vin cuvânt pe pământ, și faceți-Mi primirea în carte, fiilor! Taina Mea cu voi în mijlocul acestui neam Îl ține pe Dumnezeu aproape, căci este nevoie de Dumnezeu pe pământ, și de aceea Eu, Domnul și Păstorul turmei creștine, Îmi găsesc locuri și suflete iubitoare și le dăruiesc darul credinței ca să pot prin ele să fiu între oameni pe pământ, căci am spus și iarăși spun: E greu fără Dumnezeu pe pământ, o, fiilor.

Și de ce acest greu? Fiindcă oamenii păcătuiesc mult și prea mult, și s-ar nărui cerul și pământul de acest foc nestins din oamenii care ard prin păcat, căci am spus că păcatul este moarte, și, mai ales, păcatul Îl alungă pe Dumnezeu din om, și n-are Domnul prin ce și prin cine să mai stea între oameni pe pământ, de vreme ce I se închide peste tot dreptul Său ca Făcător al cerului și al pământului, căci oamenii, aproape toți M-au dat de peste ei, iar diavolul are împărăție întărită în oameni și iată-l stăpân peste facerea Mea și a omului, și zic oamenii că nu este Dumnezeu, iar această nebunie este boala multora și zic aceștia ca niște nebuni, zic că nu este Dumnezeu ca să poată ei să-și înmulțească fărădelegea și să nu fie opriți să facă această călcare peste așezarea întocmită de Dumnezeu peste cer și pământ, peste facerea toată și legile ei, și iată, Mi-am făcut loc prielnic cu voi și la voi și stau pe pământ cu voi și cuvintez și vă așez să-Mi împărțiți cuvântul ca să pot lucra prin cuvânt, o, fiilor, căci este scris în Scripturi să vin cu oștirile de sfinți și să-Mi vestesc numele Meu cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu.

Vă învăț, fiilor, căci vă sunt Păstor, și sunt blând și smerit cu inima dacă sunt Păstor slujitor. Intru la voi ca în Ierusalim, intru pe cal alb, precum este scris să vin și să intru, o, și cu voi intru printre oameni cu cuvântul și-Mi sunteți căluțul pe care stau să-Mi rostesc cuvântul, fiilor, și sunt cu sfinții la voi și cu voi, așa cum este scris în Scripturi despre venirea Mea cu sfinții, și pe cal alb, tainic ca și Mine, și iată, Îmi fac lucrarea. Astăzi cântăm «Osana, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!», iar duminica viitoare cântăm Hristos a înviat! și vom vesti peste pământ cuvântul Meu, fiilor.

Este așezată în calendarul creștin în a doua duminică după învierea Mea întâlnirea Mea iarăși cu ucenicii Mei, dar și cu Toma acum, care nu Mă văzuse încă, și le-am împărțit lor iarăși liniște peste ei și mângâiere peste apăsarea inimioarelor lor, și le-am spus: Pace vouă! Am luat apoi degetul lui Toma și l-am atins de rana Mea din coastă ca să se bucure că Eu sunt și că M-am sculat dintre cei morți și iarăși sunt cu ei după cum le-am făgăduit în vorbirea Mea cu ei, când îi pregăteam să întâmpine sub povața Mea jertfa Mea pe cruce și învierea Mea apoi, și iată, nimeni n-a putut lua de peste ei bucuria inimioarelor lor, în vreme ce lumea era zbuciumată cu toți mai-marii vremii dacă Eu am biruit și am înviat biruitor împotriva lor și a necredinței că Eu sunt Dumnezeu și că ei nu puteau crede aceasta, dar au crezut apoi toți, o, și așa va fi și acum peste cei necredincioși venirii Mele cuvânt pe pământ ca să fac bine la câți vor putea să Mă primească de la Tatăl venit și să Mă adeveresc cu a doua Mea venire și să pregătesc ziua Mea de slavă cu cete de sfinți și de îngeri, împotriva celor necredincioși încă, o, și asta fac, Îmi pregătesc cărarea acestei împliniri, și vin cu slavă mare și nu va mai fi să găsească peste ei judecată mai mare cei necredincioși, căci slava acelei zile va grăi de la sine, o, și nu se poate trece peste această filă de Scriptură ca să nu se vadă slava venirii Mele și cei biruitori, cei credincioși cuvântului Meu de azi, căci Eu, iată, nu stau în cer, că vin cuvânt pe pământ.

Așez pacea venirii Mele peste cetatea cuvântului Meu, căci vin cuvânt pe pământ aici, și Mă împart peste tot de la margini la margini precum este scris, o, și n-a fost între Mine și om o mai mare și multă lucrare de cuvânt după ce am zidit omul între pământ și cer, dar dacă a venit acum această vreme scrisă în Scripturi să vină și să păstoresc Eu Însumi oamenii de pe pământ, iată vin, vin cu zecile de mii de sfinți, și am nume nou, Cuvântul lui Dumnezeu, după cum Îmi este și lucrarea Mea cea de acum.

O, ce vei face tu, omule care spui că nu este Dumnezeu, că nu vine Dumnezeu, și că doar tu ești și știi și vorbești? Nu este om care să nu creadă că este Dumnezeu, dar dorul de păcat, dorul de sine și trufia acestui dor a stricat omul la minte și împarte omul din ea stricăciunea ei peste mulți care dorm, iar Eu vin cu putere de cuvânt și-Mi împlinesc venirea cea pentru pregătirea zilei slavei Mele, când Tatăl Meu va să Mă slăvească cu slava cea nearătată până acum, iar oamenii toți vor pricepe atunci că facerea lui Dumnezeu nu este numai cea care se vede, o, nu, căci se vor lăsa la arătare nevăzutele facerii, veciile descoperite mult prea puțin până acum și toate, toate locașurile lui Dumnezeu, toate cele ce sunt și nu se văd precum nici Dumnezeu nu Se vede, dar Domnul este și cârmuiește lumea cât mintea omului nu poate pricepe, căci omul este om și atât, iar Dumnezeu este Dumnezeu, Făcătorul omului, și numai El este Făcătorul. Amin.

Lucrul cel cu mâna să fie spre slava lucrului cel cu duhul, și totul să aibă rod pentru cer, iar toiagul de cârmuire este cuvântul Meu, o, și să se facă faptă la voi tot cuvântul Meu, fiilor, că iată, stau cu voi în cetate la masă și cu cei din cer și le facem bucurie și mângâiere de aici lor, dar și ei dăruiesc la fel vouă, și iată, ucenicii Mei grăiesc cu voi acum.

— O, mare și lăudat ești, Doamne, în cetatea Ta aici, în muntele cel sfânt al Tău aici, cetate bine întemeiată spre bucuria întregului pământ, precum este scris, și se vor mira împărații pământului de ea, de slava Ta din ea, o, Doamne! Bucuria Noastră e mare și suntem martorii Tăi în lucrările Tale din cetate și-Ți crește slava, Doamne.

O, fii și ucenici ai lui Hristos, Păstorul Nostru și al vostru, pace vouă de la Noi la masa Domnului cu voi și cu Noi! Vin zilele slavei Domnului, vin cu grabă, și tot așa și voi să vă grăbiți cu ele și aduceți-L pe Domnul pe pământ ca să se rușineze cei care vor să nu fie Dumnezeu, să nu fie credință, dar iată, este Dumnezeu și lucrează aici, pe meleagul neamului român spre rușinarea necredincioșilor, căci Făcătorul a toate vine cu înnoirea și cu descoperirea celor nevăzute ale facerii lui Dumnezeu, și care vor lua locul celor văzute și luate sub stăpânirea omului necredincios, o, dar vine Domnul, și iată-L, vine, și se vor bucura cei ce-L iubesc și Îl așteaptă și Îl mărturisesc, iar cei fără de lege nu vor rămâne cu nimic, decât cu spaima pe care și-au lucrat-o din neștiință prin necredință și trufie, prin duhul lui satana.

O, Doamne, o, Doamne, între cei din cer crește dorul slavei Tale de la sfârșit de timp. Arată-Ți slava, Doamne! Ajută-i pe cei de pe pământ să-și facă vreme de ridicare spre iubirea de Dumnezeu și să se stingă puterea păcatului din oameni, căci păcatul îi desparte pe toți de Tine, dar hai, ridică-Ți țara luminii, ridic-o pe România în slavă văzută și fă-o pe ea lumină din lumina Ta peste pământ, fă-o, că nu mai este lumină pe pământ, Doamne! Pune puterea facerii Tale celei noi în cuvântul Tău de peste pământ și adu înnoirea lumii, Doamne! Ne rugăm în cetatea cuvântului Tău aici cu ei și cu Tine în față. Hai să colindăm din nou peste pământ cu vestea Ta ca și atunci și să-Ți trâmbițăm venirea și slava ei și lucrul Tău de azi pentru nașterea din nou a lumii, Doamne!

Binecuvântăm și Noi de lângă Tine lucrarea Ta cu ei, cu cei de azi unși ai Tăi și cu fiii cei care ascultă de împlinirea cuvântului Tău cu credință, căci dacă nu este credință nu este nici împlinire. Iar acum iarăși Tu, Doamne, grăiește-le lor.

Întăriți-vă credința în lucrarea Mea de peste voi, că Eu i-am grăit lui Adam și s-a scris grăirea Mea cu el și a rămas ea mărturisitoare! I-am grăit lui Moise și a scris el grăirea Mea cu el pentru poporul cel de atunci. Am grăit lui Ilie proorocul și a lăsat el scris toată grăirea și lucrarea Mea de atunci cu el și a rămas el proorocul Meu pe mai departe între pământ și cer ca și Moise, o, fiilor. Iar acum grăiesc peste voi și-Mi scrieți voi grăirea Mea și este ea pe pământ mărturisind de la margini la margini pe Dumnezeu Cuvântul grăind peste popoare.

Așadar să se întărească cei ce se hrănesc cu acest cuvânt, să-și întărească credința în lucrarea Mea de peste voi, fiilor, căci credința când este vin și faptele ei, și Se adeverește Dumnezeu prin cei credincioși Lui pe pământ, și voi lucra pe mai departe cu voi lucrarea Mea cea de la Tatăl dată s-o așez pe pământ, și pic cu pic să se arate înnoirea cea promisă să vină, și ea vine, o, fiilor.

Intrăm tainic sub cort, căci s-a întins în grădină cortul de sărbătoare și Ne așezăm în taină dimpreună cu puterile cele cerești, care au nume date de Dumnezeu și lucrări împărțite, ca să Mă pot purta pe nori după cum este scris, o, fiilor, și să vin să împlinesc, căci scris este: «El vine cu norii, El are norii suire și coborâre». Sunt la voi cu norii, vin cu norii când vin, cu cele nouă ceruri, care sunt puterile cerești, și numele lor sunt mari și se numesc: scaunele, domniile, începătoriile, stăpâniile, puterile, arhanghelii, îngerii, heruvimii și serafimii. Toate sunt nevăzutele facerii lui Dumnezeu și sunt din vecii, sunt fără de început ca și Dumnezeu. Mai înainte de facerea cea nevăzută ele sunt, ele erau, iar cu ele era și este Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

E grea viața fără Dumnezeu și e grea crucea de dus fără Mine sub ea pe calea omului pe pământ. Nu știe omul de Dumnezeu, nu-L caută decât în vreme de necaz, și de aceea e grea viața fără Dumnezeu pe cale. Mi-e milă de omul străin de Dumnezeu, și am făcut această milă mare ca să vin cuvânt pe pământ și să-l sprijin pe om și să-i deschid mintea și calea pentru viața lui. N-am de pe pământ ajutor pentru om. Nu sunt păstori de suflete cu milă pentru oameni, dar este scris în Scripturi și în prooroci că voi veni Eu Însumi și voi paște turma și o voi vindeca de răni și o voi purta la pășune și la izvoare, și iată, asta împlinesc acum, și din Scripturi am luat ca să lucrez ceea ce lucrez și împlinesc.

— O, iubiți mărturisitori cerești, o, Verginico, mare să Ne fie veghea peste lucrul Nostru cu ei, cu cei de azi cu care lucrăm mersul lui Dumnezeu peste pământ de la margini la margini precum este scris, și apoi serbarea veacului ce va să fie, și va fi suspin peste cei ce au stat și stau împotriva lui Dumnezeu.

Vai de cei ce se așează împotriva lui Dumnezeu, că iată, vine vremea să nu mai fie nimeni pe pământ să nu creadă și vor crede toți și va fi slăvit Domnul de către toate noroadele de pe pământ, precum este scris, și vor aduce Domnului mulțumire, căci slava Mea va fi mare și va fi peste tot numai ea! Amin.

Voi, cei ce sunteți pe pământ, nu vorbiți de rău lucrarea cuvântului Meu și pe purtătorii ei, căci sunt ocrotiți de Dumnezeu. Vă faceți vouă rău dacă nu sunteți cuminți. Sunt cu binele Meu prin ei pentru salvarea multora, că vine vremea încercării și dau să-i pun la adăpost de vremea rea pe mulți care se vor bucura că vin să lucrez prin cuvânt lucrarea Duhului Sfânt, Mângâietorul Care cârmuiește lumea, chiar dacă lumea nu vrea să știe acest adevăr, căci nimeni în afară de Dumnezeu nu cârmuiește, nu poate să facă aceasta, dar omul îngâmfat și trufaș cu multul, o, se crede mare, crede că poate, numai că în mâna Mea stau toate, și nu vrea omul să se facă mic atât cât este el de mic.

O, fiilor, cuvânt de mărturie am așezat în cartea Mea cu voi în ziua aceasta de aducere-aminte a lucrărilor Mele din zilele cele de apoi. Sunteți hărăziți de Dumnezeu să lucrez cu voi pe pământ împliniri mari ale Scripturilor în zilele din urmă, și trebuie credință și iar credință să aveți, și să ajutați cerul să se desăvârșească peste pământ, că a venit vremea Mea, iarăși a venit și vine, precum este scris.

Stați cu credință în cele gata să vină și să fie aduse spre arătare, o, fiilor, și ne vom odihni apoi cu bucurie și vom petrece și vom cânta cântare de biruință și vom mulțumi Tatălui, căci Tatăl ne așteaptă cu plată dulce, iar voi cereți cu rugăciune sfântă să facă Tatăl izbăvirea cea mare a multora, pocăință peste popoare și întoarcerea la Dumnezeu a celor ce vor fi mântuiți, iar strigarea voastră va avea rod însutit, o, fiilor, precum este scris. Amin, amin, amin.

Se citește în biserici în duminica aceasta cuvântul Meu cel de acum două mii de ani despre venirea Mea cea de azi, și iată ce am spus Eu atunci pentru vremea cea de azi: «Când va veni Fiul Omului întru slava Sa cu toți sfinții îngeri, șezând pe scaunul slavei Sale și adunând neamurile toate înaintea Sa, va despărți pe unii de alții cum desparte păstorul oile de capre și va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele la stânga, și va zice celor din dreapta Lui: „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu și fiți moștenitori împărăției pregătite vouă de la facerea lumii, căci voi ați împlinit voia Mea pe pământ ori de câte ori ați făcut aplecare unuia dintre cei foarte neînsemnați frați ai Mei”, iar celor de-a stânga le va face trimitere la adunătura lor ca unii care n-au făcut voia Sa și le va spune lor: „Adevărat vă spun că ori de câte ori n-ați făcut voia Mea unuia dintre cei mai neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi-ați făcut”, și aceștia vor lua partea lor de pedeapsă veșnică, precum și cei neprihăniți vor moșteni viața veșnică», precum este scris.

Eu sunt Alfa și Omega, începutul și sfârșitul! Așa am spus acum două mii de ani prin duhul proorociei și am sfârșit zicând: Vin curând!

Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, precum am spus atunci, și așa grăiesc acum, după două mii de ani de la învierea Mea dintre cei morți, ca să merg apoi la Tatăl și să Mă întorc iarăși la oameni sub acest nume nou și să umplu lumea cu Duhul lui Dumnezeu grăit de deasupra și să-i fiu Păstor omului când nimeni nu Mă așteaptă să vin ca să împlinesc Scriptura prin care am spus: Vin curând!

Iată-Mă venit pe vatra neamului român acum șaptezeci de ani, și de atunci și până azi lucrez prin duhul proorociei întocmind pe pământ cartea venirii Mele de la Tatăl la om după două mii de ani de la mărturisirea Mea cea scrisă în Scriptura prin care am făgăduit: Vin curând!

Eu sunt Iisus Hristos, sunt Fiul Tatălui Savaot și al mamei Mele Fecioara Maria, Dumnezeu venit din cer pentru ca să Mă întrupez și să Mă fac om și să biruiesc moartea omului prin moartea Mea pe cruce și prin învierea Mea apoi, după ce M-am arătat în mijlocul lui Israel Păstor venit de la Tatăl, și când acest popor a împlinit Scriptura omorârii moștenitorului viei ca să stăpânească el via lui Dumnezeu Tatăl, dar via Mea este a Mea, precum este scris, căci Eu am înviat dintre morți și-Mi îngrijesc via și-Mi pun vierii la lucru și spun viei Mele: Vie cu vin bun, cântă!

Mi-a pregătit Tatăl nunta și Mi-a pregătit mireasă și masa nunții,căci a sosit vremea să Mă strige mireasa și să-Mi spună: Vino, Doamne! O, cum să nu vin la glasul miresei, cum să nu-i răspund și să-i spun: Vin curând!?