Harul Meu, care sfințește pentru sine pe cei care se nasc pentru lucrările Mele cu ei pe pământ, acest har de sus lucrează prin cuvântul Meu și împlinește în fiecare timp de sub cer toate câte se ivesc prin lucrarea harului, și pe toți cei care se nasc ca să lucreze Dumnezeu prin ei lucrările Sale în mijlocul oamenilor, și pace vouă în zi de duminică, o, pace vouă, fiilor din cetatea cuvântului Meu pe meleagul neamului român! Și vom așeza în carte în ziua aceasta un îndemn mare, o întrebare care ar trebui să și-o pună tot omul, și mai ales tot creștinul, dar mai ales cei ce s-au întâlnit cu slava cuvântului Meu și Mă cunosc și cred, și să se întrebe fiecare spunându-și: „Oare pentru ce m-am născut și sunt pe pământ?”

Fiilor, fiilor, Mă adun cu voi în sfat ceresc ca să înțelegem noi, și apoi toți cei care iau din cartea Mea cu voi cuvântul Meu din vremea aceasta a Mea cu voi între oameni și cu lucrarea Mea de har peste pământ, și iată, dau să împart deslușirea tainei lucrătoare a harului Meu de peste cei aleși prin har pentru lucrările Mele cu ei, pentru tot ce am Eu de împlinit în fiecare vreme, și iată, sunt mulți care se nasc între oameni, și pe care harul Meu îi alege să se nască și să lucreze ei lucrările Mele și să priceapă și ei de ce s-au născut, o, că mulți din cei aleși prin har s-au născut pentru ca să facă ei fără să știe împlinirile cuvântului Meu între pământ și cer, între oameni și Dumnezeu, și avem în ziua aceasta la masă de serbare pe proorocul Ilie cu ziua lui de pomenire bisericească, pe cel nedespărțit de trupul cu care s-a purtat pe pământ în chip văzut, și a intrat el apoi între cei din cer și merge cu Mine peste tot, merge cu trupul Meu cel înviat, și merg peste tot cu el și cu Moise, cu cei doi martori rămași în trup, și cu care Eu călătoresc între cer și pământ până la arătarea cea mare a slavei venirii Mele cu sfinții, o, fiilor.

Hai să ne așezăm, iar apoi să lucrăm deslușiri ale tainei lucrării harului și înțelesuri mari, măi fiilor, o, că nu mai este nimeni să vrea să înțeleagă pe pământ pe cele lucrate de Dumnezeu și să caute să le pătrundă cu mare râvnă, așa cum proorocul Ilie dorea cu dor arzând în el să trăiască viața numai pentru Dumnezeu și pentru harul Meu între oameni și Mă dorea el să lucrez și să ridic spre lucru pe mulți, în timp ce el nu mai vedea pe nimeni să vrea cu Dumnezeu, darămite să mai lucreze careva pentru Mine prin vreme. O, de aceea ce fericit aș fi Eu, Domnul, să-l văd pe om să se întrebe pentru ce s-a născut el pe pământ, și să caute apoi un răspuns și să-l urmărească din urmă și să afle apoi lucrarea harului Meu și să se întrebe dacă are sau nu harul Meu peste el.

O, fiilor din porți, voi sunteți cei care-Mi pregătiți calea și care-Mi deschideți să vin și să intru în cartea cuvântului Meu cu grăirea Mea din vremea aceasta, și iată pentru ce-a fost să vă nașteți voi pe pământ! Ilie proorocul s-a născut între oameni pentru ca să-Mi gătească Mie calea ca să vin și să Mă arăt și să lucrez cu harul Meu peste mulți și să-Mi aleg din cei mulți pe cei cu care să împlinesc lucrările scrise prin vreme și așezate în Scripturi pentru ca să vină apoi împlinirea lor. Acest prooroc este acum și cu cei din cer și cu cei de pe pământ, căci pe pământ își are lucrarea sa, dacă Eu lucrez împliniri ale Scripturilor între oameni. O, dacă oamenii l-ar auzi și l-ar vedea pe proorocul Ilie cum îi strigă nu s-ar bucura, de vreme ce le place viața cea fără de rod veșnic, bieții de ei, dar el strigă și le spune la toți, și iată ce le spune:

— Vindecați-vă voi, oamenilor, vindecați-vă de slăbiciuni și înlocuiți-le cu virtuți mărețe și nașteți-vă din nou prin harul lor, căci duhul rău caută să vă dea ce-i place lui să le lucrați, și vă îndeamnă prin ele spre pierzarea voastră apoi, și-și bate joc de toți oamenii de șapte mii de ani, de când omul L-a înlocuit pe Dumnezeu cu femeia, cu slăbiciunile, cu firea lui slabă de tot, căci vai celui care nu are în locașul lui, în trupul lui pe Dumnezeu locuitor la cârma vieții lui, și vai și iar vai de acest vai bătrân peste oameni de șapte mii de ani, și de aceea nu-i place omului cu măreția cea din Dumnezeu, căci restul vieții lui e urâciune înaintea Făcătorului omului la începutul timpului, căci timpul a început odată cu omul despărțit de Dumnezeu pentru femeie, pentru slăbiciuni trecătoare, dar pedepsitoare veșnic apoi, o, și timpul trece, și de aceea trece și făcătorul timpului, omul, dar Domnul și veșnicia Lui nu trec, și vine Domnul pe pământ cuvânt, și vine cu sfinții și strigă în lung și în lat taina nașterii de sus a celor ce dau să se întrebe de ce s-au născut și ce ar fi să fie cu ei azi și mâine, o, că nu i-a mai rămas omului decât o fărâmă din viață și o folosește și pe ea spre pierzarea lui cea veșnică, dar vine Domnul cu sfinții Săi, vine, că este scris să vină și să-i trezească pe toți, dar iată-i, nu se tem nici de foc, nici de ape, nici de cutremure, nici de moarte năprasnică, de nimic nu se tem, și trec prin toate și nu învață nimic și iarăși se distrează cântând și dansând și petrecând și muncind pentru bani ca să aibă pentru bucurii și petreceri pierzătoare de veșnicie, că nu-și strâng nimic pentru zilele veșniciei, iar plânsul cel pentru păcat nu-i ajunge în viața lor din trup, dar când trec pragul Îl văd pe Domnul și văd cerul și calea până la cântarul vieții și zboară ca pasărea și are omul apoi de dat răspuns pentru timpul său, și iată, timpul e de mare preț pentru viața cea veșnică a omului, și de aceea îndemnul ceresc spune că trebuie răscumpărat timpul fir cu fir, ca un cadou dat de Dumnezeu omului căzut din viață, din veșnicie pentru întoarcere, dar omul pierde timpul pentru cele trecătoare și fără de preț, și nu-I dă lui Dumnezeu viața sa ca să nu și-o piardă el, o, și nu se dă bătut și nu-și dă seama că pierde pierzând și risipind timpul.

O, atâta timp, atâtea zile pierde omul și nu și le strânge ca rod pentru cer, iar vremea vieții trece, omule, și nu ți-ai cules în cer ca să ai rod și să tragi la cele ce se potrivesc cu împărăția cerurilor, dacă tu n-ai fost pe pământ fiu al acestei împărății pierdute odată cu căderea ta din rai.

— O, fiilor, iată cum lucrează sfinții Mei, iată ce tainic, ce mult, și cu cât suspin, iar oamenii trăiesc doar pentru ei înșiși toate zilele lor! Fiilor, fiilor, vai omului care trăiește pentru sine, și nu se întreabă gânditor: Oare pentru ce m-am născut, oare cum să aflu acest răspuns?

Au fost și sunt pe pământ oameni minune, iar aceia sunt născuți de sus și-și află harul Meu lucrarea sa în ei. Au fost părinți sterpi, iar harul Meu i-a ales apoi pe ei pentru nașteri de sus și au născut ei copii pentru lucrările Mele cu ei între oameni, și sunt în Scripturi nume multe și neștiute ale celor ce au fost născuți prin har și aleși apoi și puși la lucrul și timpul potrivit pentru lucrările Mele cu ei peste pământ, și așa a fost și proorocul Ilie, iar Eu grăiam cu el, și el cu Mine și am lucrat împreună lucrarea harului de sus pe pământ și am împlinit Scripturile cu el, iar azi lucrez cu el prin voi și-Mi gătesc calea și vin și grăiesc peste voi ca să puneți voi pe cale grăirea Mea peste pământ, și am pregătită calea și Mi-o întăresc și mai frumos și vin pe potriva vremii, și iată, fiilor, sunt dintre cei ce se nasc pentru lucrările lui Dumnezeu peste oameni și nu știu aceștia alegerea lor cea prin har, căci Eu, Domnul, sunt Cel ce pot și Cel ce aleg și Cel ce împlinesc, așa cum lucrez acum din cer peste fiuțul care-Mi netezește prin harul Meu calea cuvântului Meu peste neamurile pământului, și pe care Eu, Domnul, îl îndemn să înțeleagă răspunsul la întrebarea care i-am spus să și-o pună: Oare pentru ce a fost să mă nasc, pentru ce lucru, pentru ce taină neștiută de mine?

O, așa se nasc unii oameni pentru lucrările Mele cu ei fără ca ei să știe lucrarea harului Meu, care alege pentru Dumnezeu lucrători cu El peste oamenii de pe pământ, și mai am un fiu care s-a născut pentru o minune, o împlinire a lucrării harului Meu, chiar dacă el nu și-a pus și nu-și pune întrebarea: Doamne, eu pentru ce a fost să mă nasc? O, acest fiu s-a născut pentru ca să lucrez Eu prin el minunea proorocită din cer cu cincizeci de ani mai înainte să se împlinească ea, și a lucrat el apoi prin harul Meu poarta cerului pe pământ, și e minunată această poveste a porții, căci a fost lucrată și știută a fi pentru alt loc, dar a fost ținută în taină această taină, iar când a fost să fie așezată la locul pentru care s-a lucrat, nu s-a mai potrivit pentru acolo, căci nu pentru acolo era lucrată, ci pentru cer, pentru lucrarea cuvântului Meu coborât din cer în zilele acestea și pentru grădinița din care Eu, Domnul, ies cuvânt peste pământ și merg pe calea vântului ceresc spre neamurile pământului, și așa Îmi aleg Eu prin har fii născuți de sus pentru lucrările Mele cu ei, pentru împlinirea Scripturilor venirii Mele după șapte mii de ani cu taina veșniciei spre oameni, și iată-Mă împlinind, așa cum și pe voi v-am născut și v-am cules dintre oameni prin harul Meu și v-am așezat străjeri ai Mei ca să-Mi deschideți și să-Mi primiți și să-Mi scrieți cuvântul în cartea sa din zilele acestea, și poartă ea numele Meu cel nou, Cuvântul lui Dumnezeu, o, și în toate vremile așa a lucrat Dumnezeu prin harul Său, și nu că merită cineva de pe pământ să-Mi fie mărturisitor și sol, ci pentru că harul Meu voiește și poate, o, fiilor.

Este de ajuns harul Meu pentru cel ales să sprijinească lucrarea Mea și împlinirea ei peste pământ, și nu este nimic și nimeni să-Mi poată zădărnici cuvântul Meu și împlinirea lui, căci au fost părinți sterpi toată viața lor, iar târziu la bătrânețe au născut fii de la Dumnezeu împotriva firii, căci nu de la ei, nu din sămânță bărbătească au născut, ci de la Dumnezeu, precum este scris, căci harul este cel ce poate.

Stau la masă cu voi în cetatea Mea cu voi și punem pe masă bunătăți cerești, fiilor, și dau să pun gust în ele pentru ca să crească dorul de bunătățile raiului peste oameni pe pământ, căci în cer se mănâncă și toate sunt ca pe pământ, dar sunt din cer, iar la început l-am așezat pe om în rai și i-am spus cum să trăiască în grădina veșniciei și i-am spus cum și ce să mănânce și i-am spus să lucreze și să nu stea, căci raiul trebuie întreținut și desțelenit și îngrijit ca să aibă omul de lucru și să nu stea, dar pe pământ cât stă, voind să-și facă rost de raiul cel ceresc, el trebuie să nu trăiască pentru el, căci vai celui ce-și trăiește viața sa pentru el sub cer, pierzându-și-o pe cea din rai, pentru care trebuie pe pământ să muncești ca s-o capeți, ca s-o plătești cu munca ta, omule, și de aceea vai celui ce-și trăiește viața sa cât poposește în trup!

Își va pune omul întrebarea: Oare cum să înțeleg aceasta? O, vino la Mine, vino, omule, vino ca să afli ce să faci în zilele vieții tale pe pământ, dar vino, că trece timpul tău și pierzi timpul Meu cel pentru tine, timpul tău din trup, același timp, că n-ai altul cu care să-ți câștigi raiul din care ai căzut dacă n-ai voit să asculți cu supunere și cu bucurie și să păzești apoi rodul lucrului tău. O, lasă planul minții tale, lasă-te deoparte pe tine și nu pierde așa vremea, căci ai pe Dumnezeu Care să te călăuzească, dacă nu I-o vei lua înainte ca să-ți călăuzești tu viața timpului și a trupului tău, iar Eu nu voi avea înaintea Tatălui Meu mărturie pentru tine lucrul tău cu Mine în ogorul veșniciei, în locul cel fără dureri și tristeți și suspine, ci numai viață dulce, numai bucurii fără sfârșit, căci pe pământ te bucuri și trece bucuria, dar nu e tot așa în veșnicie, după ce omul trece pragul și uită de dureri și de zbuciumul vieții dacă el a crezut pe Domnul, și de aceea viu va fi, și nu va trece prin judecată, căci se mută din trup în duh, de la moarte la viață, precum este scris, așa cum Eu am făgăduit pentru cei ce cred.

Ilie proorocul a trecut în veșnicie cu trupul și a trecut zburând ca pasărea fără de piedici în zbor. Așa zboară tot omul care trece pragul, și ca sfântul Ilie zboară eliberat de tot amarul, de tot greul, iar Eu Mă întorc apoi cu ei, cu cei ce se sfințesc prin harul Meu pe pământ cât stau în trup, o, și vin iar cu ei, cu sfinții Mei Mă întorc din cer după cei rămași încă pentru lucru, și lucrăm pentru ei și cu ei așa cum lucrăm cu voi, fiilor din cetatea cuvîntului Meu, și așa Îmi pregătesc Eu calea venirii Mele cuvânt peste pământ, și am cerul neamului român cu care Mă port pentru venirea Mea la voi și Mă împart prin voi de atâta vreme, fiilor, și am nume minunat, numele Meu cel de la sfârșit de timp, cel mai frumos nume, și numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, o, fiilor. Amin, amin, amin.