Acum, deasupra pământului și neamului român, puterile cerești și toți străbunii acestui neam veghează și se împart pentru veghe cerească și pentru ocrotire mare peste tot cu amănuntul, și vede satana cel bătrân de rele, vede și scurmă prin servii lui și caută prilej acum să culce la pământ puterea și alegerea acestui neam și mersul lui între popoare, o, dar vine Cuvântul lui Dumnezeu împotriva vrăjmașului antichrist, omul fărădelegii, vine Domnul și Își întinde mantia Sa și biruința Sa asupra potrivnicilor pitiți sub mască de binefăcători și ascuțindu-și glasul de lup ca să piardă acest popor, o, dar Eu, Domnul, îi spun duhului vrăjmaș că neamul român are pe creștet binecuvântarea venirii Mele cuvânt pe pământ, acum, la sfârșit de timp, iar cuvântul Meu poartă biruință și putere de neclătinat când el se așează în cartea sa pe acest meleag ales de Dumnezeu pentru slava Sa cea multă acum, o, că mult cuvânt curge din gura Mea de deasupra și-și ia locul în cartea sa și poartă împlinire, așa cum scrie în Scripturi despre venirea Mea sub numele Meu cel nou, Cuvântul lui Dumnezeu, iar cine are urechi de auzit cu ele și ochi de văzut puterea cea din cer lucrătoare din mijlocul acestui neam, unul ca acela vede și crede și așteaptă pe Domnul, așteaptă din cer biruința, nu de pe pământ, o, nu, și iată, așez cuvânt sfânt și spun:

Pace ție, pace de la Dumnezeu peste tine, neam român! Pace și cer de îngeri deasupra ta luptând împotriva vrăjmașilor tăi, a celor neștiuți a fi vrăjmași, dar iată-i cu lucrarea lor ascunsă buimăcind pe întuneric de colo-colo pe pământul român ca să nu se vadă sabia lor umblând pe ascuns și slăbind la minte fiii neamului român, o, dar Eu, Iisus Hristos, am ridicat rugă acum două zile cu toți însoțitorii Mei din cer în zi de pomenire a învierii Mele și a însoțitorilor Mei de atunci, și am spus în duminica ce a trecut, am spus în cetatea cuvântului Meu, adunat cu cei din cer la sărbătoare, am spus Tatălui împreună cu ei: «Tată, o, Tată, ai grijă de România și de soarta ei cea de după tragerea la sorți pentru mersul ei pe mai departe și nu-i lăsa pe vrăjmașii și hrăpăreții de pe margini să pună sub picioarele lor soarta acestui neam!»

O, am spus și am împlinit, dar este încă o biruință mare de câștigat și de rușinat cu ea pe toți potrivnicii cei de până acum și cei care încă și-ar mai încorda pumnul vrăjmaș, și iată cuvântul Meu lucrător de deasupra și plin de biruință și de adevăr și stă în luptă cu cei potrivnici, cu cei mascați ca să nu li se vadă fața și lucrarea dușmană, o, și este încă lupta în toi și trebuie credință că Eu, Domnul, am de la Tatăl dată toată puterea în cer și pe pământ și sunt cu slavă de cuvânt deasupra pământului român și-Mi fac loc cu acest toiag și biruiesc cu el și împlinesc.

O, neam român, îmbracă-te în slava cuvântului Meu, căci stă la pândă și stă la întuneric pândașul vrăjmaș gata pregătit să te doboare, și iată-l, dă să-și facă întărituri, o, că și-a ales dintre fiii acestui neam și i-a vrăjit pe mulți și i-a amețit și i-a cumpărat cu bani și cu scaune promise peste țară, dar Eu, Domnul, te chem lângă Mine la postul de veghe, popor român, și-ți dăruiesc din cer duh de înțelepciune ca să înțelegi atacul vrăjmaș, și care tot nădăjduiește că vei cădea în curând sub călcâiul lui, o, dar trage-te acum de sub această primejdie și prăpastie deschisă larg, și vino-ți în fire, că iată, vine Domnul la tine cu sfinții Săi și te prinde de mână ca să nu cazi și ca să nu pieri prin lucrarea vrăjmașă.

Vin, popor român, vin la tine cu sfinții, fiule, vin în ziua aceasta cu ceata mucenicilor din cer și care serbează între ei pe purtătorul de biruință Gheorghe, și care se alătură acum lângă Mine și lângă tine ca să stea în luptă cu cei ce dau să te biruiască de partea lor, și iată-i pe biruitorii cei din cer în luptă pentru tine, țara Mea cea de azi, o, că te iubesc și mult te iubesc, de la facerea lumii te iubesc, și nu pot să te uit și să te las de sub iubirea Mea cea pentru tine. Ești floare de „nu Mă uita”, ești floarea Mea și nu te pot uita. O, nu Mă uita nici tu și păstrează-te în această binecuvântare dulce și mare, iar în ziua aceasta cu masă de cuvânt peste tine, Eu, Domnul, te îmbrac în biruință cerească și-ți dau duh de cunoaștere de sus ca să înțelegi cu el și să vezi fața cea ascunsă a vrăjmașului cel gata să te doboare și să te smulgă de sub ocrotirea și binecuvântarea Mea, dar duhul dăruit acum te va înțelepți, te va purta, te va deștepta pentru veghe, o, țara Mea, o, floarea Mea de „nu Mă uita”, o, țara Soarelui, căci Eu sunt Soarele tău și te țin sub căldura și sub lumina Mea și intru și ies din tine Mire peste pământ cu slava cuvântului Meu, cu care stau deasupra pământului tău de șaptezeci de ani, o, și s-a scris pe pământ această poveste dulce a venirii Mele cuvânt pe vatra neamului român.

Voi, sfinți biruitori și câștigători ai împărăției cerurilor și lângă Mine acum în vecii, vă dau de lucru pe pământ, iubiților: Întăriți hotarele și împrejurimile toate și toată țara română pentru biruință mare cu ea și pentru ea asupra duhului minciunii și a servilor antichriști din această vreme, iar cuvântul Meu este peste ea cu puterea Mea în el și poartă biruință asupra lui satana, asupra lui antichrist, care vine mascat și bine îmbrăcat sub mască de miel, dar el este hristosul mincinos și dat de gol prin Scripturile cele de acum două mii de ani că va veni și se va ivi împotriva celor ce merg pe calea măreață a crucii, calea aleșilor lui Dumnezeu pentru slava Sa, o, și de aceea caută spre România acest vrăjmaș mascat.

Eu însă Mă port cuvânt de slavă deasupra celei binecuvântate pentru slava Mea de azi a venirii Mele cuvânt peste pământ, și iată, dau lupta cu antichrist, cu cel ce dă să vină în nume și în haină de miel ca să-Mi nimicească venirea și biruința care vine curând, curând împotriva lui, și de aceea iată, pace ție, țară română, atâta de pândită de duhul lui antichrist ca să-Mi încurce el mersul Meu de la sfârșit de timp, iar Eu îi spun, iar și iar îi spun:

Dă-te în lături numaidecât și ia-ți gândul și pânda cea asupra neamului român, căci Eu, Domnul Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, te spulber cu suflarea gurii Mele, precum este scris în Scripturi despre lupta Mea cu tine, iar țara română este și rămâne primăvara Mea, grădina Mea cu floare de „nu Mă uita”, iar tu, vrăjmaș al Meu și al ei, nu uita ce-ți spun, și ia-ți sculele tale vrăjmașe și ieși de pe acest meleag al venirii Mele cuvânt pe pământ, o, că nu e pentru tine acest tărâm sfințit, ci este pentru slava lui Dumnezeu, Care pregătește pe acest pământ frumuseți de rai și bucurii fără de sfârșit pentru cei ce cred și iubesc slava lui Dumnezeu cu ei pe pământ la vedere, căci vine, vine văzut pe pământ, vine Domnul îmbrăcat pe deasupra în slava Sa cea scrisă în Scripturi, în veșmântul slavei Sale, scris pe deasupra cu numele Său cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.

Eu sunt Cel ce sunt. Bat cu toiagul, bat să Mi se deschidă și intru în cetatea cuvântului Meu pe pământul român, iar toiagul Meu este cuvântul.

Hristos a înviat! Pace peste țară! Pace peste cetatea cuvântului Meu! Pace peste inimile iubitoare de Dumnezeu și de pace!

O, pace ție, țară română, țara Mea cea de azi! Pace pentru venirea Mea de la Tatăl cuvânt pe meleagul tău! O, e zi cu ceață groasă această zi, a treia zi de duminică de după praznicul învierii Mele, iar tu mergi astăzi să tragi la sorți pentru un nou cârmaci peste țară, după ce rânduri-rânduri s-a tot tras sorți vreme de treizeci și cinci de ani, de când Eu, Domnul, am rupt piedica și ți-am făcut cale spre un nou început cu Dumnezeu, și nu fără Dumnezeu pe mai departe iar și iar, dar de atunci și până azi partidul roșu, care a pus mâna pe cârmă stă în față și se vrea pe sine pe mai departe hotărâtor și strânge rândurile mereu ca să nu-și piardă întâietatea, o, și te ține din mers, țara Mea, iar azi s-a făcut chemare ca să te duci să-ți arăți alegerea, și iată ce spun Eu, Domnul Dumnezeul tău: Nu tu, o, nu tu alegi, ci ei aleg, ei se aleg, căci dacă ar alege poporul nu i-ar mai cere cum să aleagă și pe cine să aleagă și s-ar uita fiecare cum să aleagă pe cel ce va sta la cârmă, dar iată, este altfel. Așadar, nu se vrea înnoirea, nu încape, nu dau voie celui mai bun, nu le trebuie celor mai mari, de treizeci și cinci de ani mari, o, nu le trebuie înnoire, nu schimbare în bine, ci numai binele lor, căci ei sug vlaga supușilor și se simt bine mari și tari și nu iubesc lumina și nici adevărul lucrurilor, și zilnic spun minciună peste adevăr și n-au teamă de judecata faptelor lor, iar Eu, Domnul, le spun lor acum așa:

Voi, cei care stați mari de treizeci și cinci de ani peste români ca să nu vă pierdeți întâietatea, iată-Mă cuvânt față în față cu voi în ziua aceasta de sorți pentru țară, căci am bătut cu toiagul ca să-Mi deschideți să intru și să vă grăiesc, și v-am arătat pe cel ce avea să facă bine cârmuirea în vremea aceasta grea de peste tot, și am voit să fac bine peste țară și peste voi.

V-am spus și v-am rugat să luați din cer sfat și să-l urmați, ca să vă fie bine și vouă și să nu cădeți în jos, ci să rămâneți prin ascultare și prin aplecare, dar v-ați îndărătnicit și n-ați luat în seamă cuvântul lui Dumnezeu, Care veghează de la mijloc peste această țară, țara venirii Domnului cuvânt pe pământ în acest timp, căci vremea este grea și trebuie veghe bună să fie, dar lăcomia voastră de putere a dat tot binele la o parte și ați lucrat rău pe vreme rea, o, și ce măreție s-ar fi coborât de la Dumnezeu peste această țară dacă ar fi fost primire pentru vestea cea din cer ca să fie lucrată, iar voi ați fi rămas prin ascultare de Dumnezeu, fiilor, dar iată, v-ați încăpățânat să lucrați voi, să puneți voi cârmaci după cum vă aranjează pe voi, o, și n-ați avut milă și drag de țară și de popor iar și iar pentru a câta oară de când vă țineți pe scaune ca să nu cădeți de pe ele.

Am avut grijă din cer și am venit să vă fac cunoscut cu amănuntul ca să așezați un fiu vrednic pentru slava acestui neam înaintea popoarelor. O, n-ați avut aplecare, și nu se poate grăi adevărul nici măcar între voi și voi, și se văd lucrarea și cuvintele mincinoase, și numai strâmb merg toate și se lărgește prăpastia în care dați să împingeți acest popor, și e jale în cer și Îl doare pe Dumnezeu pentru acest neam căzut în robie sub mâna voastră rece pentru El.

Merg românii la sorți pentru țară și nu știu ce să facă pentru ei, bieții de ei. De jumătate de an e hărțuit acest popor și e batjocorit de puteri vrăjmașe cu chip de binefăcători, și n-a fost veghe la hotare așa cum trebuia să fie, o, că nu mai este veghe peste țară. Iată, veți pierde și voi, căci nu v-ați aplecat ca să reparăm ceea ce este rău, iar poporul român e amețit de tot, și nu mai este cel care să-i spună să nu greșească iar și iar, căci timpul e cu ceață mare, e cu minciună, e cu rătăcire multă, iar Eu, Domnul, stau de veghe de deasupra cu puterile cerești și dau să opresc stricăciunea pe care ați pus-o la cale cu atâta duh de prostie și de lipsă de veghe, o, că prea rătăciți, prea dați cale ușurătății voastre dacă n-aveți iubire pentru țară și neam.

Am privit la voi de aproape și nu dați să îmbrățișați binele care s-ar mai putea ivi și să se mai repare mersul cel atât de rău al lucrurilor și al pierderilor multe. O, până când? Vine judecata faptelor. Nu vă temeți? O, temeți-vă de rodul cel rău al duhului prostiei, dar mai mult temeți-vă de Dumnezeu, că iată, vă faceți rost de dureri, de rodul cel rău al planurilor voastre potrivnice binelui acestui neam, care are de sus Păstor pe Dumnezeu Cuvântul de mai bine de șaptezeci de ani, căci așa îi este alegerea cea de la Dumnezeu. Așadar, Eu, Iisus Hristos, stau de veghe și vă aduc aceasta de știre și vă îndemn să învățați să ascultați de Dumnezeu când El vine spre voi ca să vă arate calea. Luați aminte măcar de acum, luați aminte, ca să nu vină pe neștire dureri peste voi și peste țară. Amin.

Acum, pace ție, popor al cuvântului Meu, căci sunt cu nevăzutele facerii lui Dumnezeu deasupra și cu zile de praznic desprinse din minunea cea de acum două mii de ani a crucii și învierii Mele, iar în această duminică rostim Hristos a înviat! cu mironosițele care au mers pe urma crucii Mele, și apoi a ridicării Mele dintre cei morți, și care au rostit peste pământ vestea cea mare pentru întâia oară: Hristos a înviat!

Iată masă de cuvânt și adunare cerească a martorilor învierii Mele, femeile mironosițe, ucenicii Mei de atunci, mama Mea Fecioara și toți iubitorii Mei cu care am petrecut trei ani și jumătate de mărturii doveditoare ale adevărului lui Iisus Hristos pe pământ între oameni.

O, iubiți mângâietori ai Mei atunci, faceți-vă mângâiere și acum, că Mi-e dor de mângâieri, Mi-e dor de șapte mii de ani, căci omul cel de la început și cel de la mijloc și, iată, cel de la sfârșit nu mai are vreme pentru durerile Mele de la El, iar durerea caută mângâiere, caută alin. Erați fără mângâiere acum două mii de ani din pricina crucii Mele, dar Eu M-am ridicat și am înviat și am căutat după voi ca să vă dau mângâiere și v-am dat, și multă v-am dat și v-am spus: pace vouă!

Vă iau acum cu Mine întru venirea Mea cuvânt pe pământ și vă port în slava venirii Mele și Ne așezăm acum la masă cu martorii Mei cei de azi, cu cei care cred fără să vadă cele ce ați văzut voi, iar aceasta îi ridică mai mari ca pe voi și sunt așteptați de voi pentru plata cea de la capătul răbdării sfinților, iar Eu și ei aceasta lucrăm acum, și pregătim zi de mare amintire a cerului pe pământ cu lucrările sale și vor fi ei martori ai venirii Mele cuvânt spre oameni în vremea aceasta a Mea cu ei, și mari se cheamă ei întru împărăția Mea, din pricina credinței lor pentru venirea Mea cea tainică acum la români, o, și numai mângâieri pregătim Noi și ei, numai alin ceresc, o, iubiților, iar la masa de azi sunt pomeniți și chemați toți cei adormiți de la Adam și până azi și stau acum aceștia la masa mângâierii pentru Noi și pentru ei, și hai, hai să ne împărțim unii altora duhul mângâierii, o iubiților.

— O, Doamne, suntem toți întru venirea Ta, și e mare această plată pentru noi, Iisuse Doamne! Te mângâiem cu cuvintele duhului, cu durerile care s-au schimbat în mângâieri peste noi acum două mii de ani, iar în vremea aceasta de sfârșit iară suntem cu Tine în lucrare și-Ți suntem martori, Doamne, și-Ți alinăm lacrima usturândă care-Ți curge pentru țara Ta de venire și pentru poporul care nu știe ce să facă din pricina lipsei strajei de peste el, o, că nu mai este strajă peste țară, Doamne, dar Tu ești Cel ce vii și veghezi Tu, și ai în lucrarea veghii pe mama Ta Fecioara, plină de dor și milă, plină de grijă de mamă pentru țara Ta de venire cuvânt pe pământ. Ne dorim mângâierea Ta să-Ți fim, o, că ne doare cu Tine, Doamne. Suntem ucenicii și ucenițele crucii Tale și-Ți suntem martori și însoțitori și sprijinim lucrarea Ta de azi, și ca și atunci Te mărturisim, o, Doamne.

— Iar eu, mama Ta, Fiule al meu, rămân la veghea cea de mamă peste țara română și împrăștii mângâieri, și tainic lucrăm, o, și e dulce ziua aceasta de pomenire pentru Noi și pentru cei adormiți laolaltă cu Noi înaintea Ta, Fiule scump Iisus. Iar tu, scumpă țară a Fiului meu, ridică-te din sângele tău și ia de la Duhul Sfânt Mângâietorul, Care-ți șoptește tainic: Scoală-te, te cheamă Domnul!

— O, iubiții Mei cu care Mă port pe deasupra pe aripile puterilor cerești, o, scumpii Mei cei de acum două mii de ani, așezăm mângâieri tainice în ziua aceasta, căci dorul ne aduce nădejde pentru bucurii, și hai să-L rugăm pe Tatăl și să-I spunem laolaltă toți: Tată, o, Tată, ai grijă de România, de soarta ei cea de după această zi de tragere la sorți pentru mersul ei pe mai departe! Nu lăsa vrăjmașii și hrăpăreții de pe margini să pună sub picioarele lor soarta acestui neam! Amin.

Pace vouă la masa pomenirii de azi, fiilor! Straturi straturi sufletele toate, toate, de la facere și până azi stau la masa pomenirii de azi pentru ei, în duminica a treia de după învierea Mea, când mironosițele Mele au împărțit vestea cea îmbucurătoare pentru cei credincioși, și cea îndurerată pentru necredincioșii de atunci, o, fiilor, și au împărțit ele în lung și în lat cuvântul cel mărturisitor peste margini și peste timp, de atunci și până azi. Hristos a înviat! Hristos a înviat! Hristos a înviat! Amin, amin, amin.

Sunt deasupra cetății cuvântului Meu cu locuința Mea și cu toți casnicii Mei. Sunt cu cerurile, cu nevăzutele în care  Dumnezeu Își are sălașul, iar nevăzutele sunt fără de început și se numesc veciile, cerurile, slava lui Dumnezeu.

Cu slava Mea Mă port pe deasupra și se cântă și în ziua aceasta și cântă cei din ceruri cu voi, cântă vestea învierii Mele: „Hristos a înviat! Hristos a înviat! Hristos a înviat!”, iar Eu, Domnul, vă cuprind și vă spun: Pace vouă, fiilor!

Cu această mărturisire Îmi așez în duminica aceasta masă de cuvânt în cetatea în care Eu, Domnul, și cerurile toate Ne avem sălaș pe pământ între oameni după două mii de ani de la nașterea Mea pe pământ ca să vin și să-Mi pun trupul Meu cel veșnic pe cruce și să-i lucrez omului întoarcerea la Tatăl Dumnezeu și calea pe care să se întoarcă, și am voit atunci să dăruiesc credință oamenilor, și mai ales poporului mărturisitor de Dumnezeu în vremea aceea, dar dacă el n-a putut primi acest dar, ca să Mă cunoască el că am venit de la Tatăl cerurilor după om ca să-l întorc la Tatăl Meu și al lui, iată, n-a mai fost apoi să rămân Mântuitor al acestui popor, și am luat ce a fost al lui Dumnezeu și am ieșit de la el, o, și Mi-a pregătit Tatăl încă din vremea aceea altă țară s-o am a Mea, și iată-Mă întors pe pământul român cuvânt ca la facerea lumii și cuvântând și lucrând și arătându-i omului calea spre credință, căci credința lui este ceea ce-Mi face Mie cărare ca să vin să lucrez Scripturile scrise din vreme pentru vremea aceasta, în care credinţa nu-şi mai are lucrarea sa şi puterea cea pentru facerea din nou a lumii, iar Eu, Domnul, aceasta am de împlinit, lucrarea cea de la Tatăl s-o împlinesc pe pământ, înnoirea a toate ca să fie toate iarăși la locul lor de la Dumnezeu, căci veșnicia stă în așteptare ca să cuprindă în ea biruința Fiului lui Dumnezeu împotriva duşmanului de satana, şi apoi toate se vor uni întru Dumnezeu, toate iarăşi, văzutele şi nevăzutele, căci văzutele suspină de șapte mii de ani și mai bine, suspină după veșnicie, suspină cu dor greu, suspină cu jale, suspină pentru omul care s-a lepădat de credință ca să nu-I dea lui Dumnezeu puterea așteptată de la om pentru înnoirea a toate, și iată, trebuie credință, și nu este să fie ea găsită și culeasă de pe pământ, ci numai din Scripturi, o, și nu este căutare și nu mai este credință pentru Scripturi pe pământ între oameni, nu mai este decât dacă Eu, Domnul, aduc în dar această minune.

Mă așez pe pământ cuvânt, că iată, a venit vremea să se unească începutul cu sfârșitul prin venirea Mea cuvânt pe pământ la oameni, și de aceea am adus și am dăruit putere de credință și am un popor pe pământ care Mă primește și Mă împarte de la margini la margini cu vestea cea din cer pentru pregătirea slavei venirii Mele ca să dau în lături perdeaua de despărțitură și să se arate nevăzutele lui Dumnezeu și să vină veciile peste cele văzute ale facerii, ca iarăși să fie toate una ca și Dumnezeu, și iată, e zi de duminică și vine cuvântul Meu pe pământ și Mă împarte el cu lucrarea lui peste oameni, căci oamenii nu mai au îndemânare să-L așeze pe Domnul în toate ale lor, în mersul lor, în credința lor, iar Eu, Domnul, va fi să-Mi fac lucrarea toată, și iată, stau cerurile deasupra și Mă țin în ele, că vine veșnicia, și toate trec dacă ea vine, vine cum a venit acum șapte mii de ani de a lucrat Dumnezeu atât de minunat văzutele şi toată lucrarea lor dintre pământ şi cer apoi şi viaţa tuturor vietăților care au viață de la Dumnezeu.

O, iată-L pe Domnul iarăși lucrând lumină și zicând: Să fie lumină! Eram Fiul Tatălui veşnic, eram Cuvântul Lui şi am spus din cele nevăzute ale locuinţei lui Dumnezeu, am spus: Să fie lumină! O, cum să înţelegi, omule, aceasta ce am spus? A stat Dumnezeu în întuneric până atunci? O, nu. Nu se pot desluși prin cuvinte veciile, nevăzutele lui Dumnezeu, locuința Domnului și toate cerurile ei, dar când a fost să se ivească văzutele facerii lui Dumnezeu, o, a început atunci timpul și facerea lumii văzute și trebuia lumină acestei faceri ca să se ivească pământul și cerul din întunericul adâncului deasupra căruia Se purta Duhul lui Dumnezeu, precum este scris, și de aceea a fost să se facă prin cuvânt lumea cea văzută de omul care avea apoi să fie făcut de Dumnezeu, de aceea lumina a despărțit într-o parte întunericul și a fost numită ziuă lumina, iar întunericul a fost numit noapte, și așa s-a întocmit ziua, întâia zi a facerii văzutelor. Apoi a făcut Dumnezeu cerul, așezându-l între apele de sus și apele de jos prin această tărie care a despărțit apele ca să se ivească cerul în a doua zi a facerii. Și a fost apoi ziua a treia, ziua când Dumnezeu a întocmit uscatul, adunând la locurile lor apele de sub cer, iar uscatul l-a numit pământ și l-a împodobit cu verdeață de tot soiul cu sămânță într-însa și pomi roditori cu sămânță după fel. A făcut apoi Dumnezeu semnele zilelor și ale anilor și ale anotimpurilor și a făcut cei doi luminători mari, pe cel mai mare pentru cârmuirea zilei, și pe cel mai mic pentru cârmuirea nopții, și apoi stelele, toate așezate pe tăria cerului. În ziua a patra și a cincea a făcut Dumnezeu ființele din ape cu viață în ele și păsările pe întinsul pământului și al cerului, și apoi animalele mari din ape. A făcut Dumnezeu apoi ziua a șasea și toate lucrările ei, scoțând din pământ prin cuvânt animalele sălbatice și domestice după felul lor, o, și apoi l-a făcut pe om cu mâna Sa din pământ, după chipul și asemănarea Sa l-a făcut, bărbat și femeie l-a făcut și l-a numit om și l-a numit stăpân peste toate ființele vii de pe pământ și din ape și din văzduh și le-a pregătit hrană prin cuvânt rostit pentru toate câte va rodi pământul pentru om și pentru celelalte ființe vii. Încet, încet s-a umplut pământul și cerul de toate câte a făcut Dumnezeu între pământ și cer, iar lumea oamenilor a rămas din timp în timp tot mai mult departe de Făcătorul Dumnezeu, căci omul s-a semețit dorindu-se mare și liber de Dumnezeu. O, și am spus acum acestea toate ca să vezi, omule, să vezi tu cât te-ai obrăznicit de mult în mijlocul facerii lui Dumnezeu și cât de mult te-ai semețit și cât te-ai întins până azi cu despărțirea ta de Dumnezeu, de Cel ce a făcut cerul și pământul și pe tine, și să vezi tu azi cât de mare te crezi încă și câtă necredință ai purtat și porți în fiecare vreme de sub cer, iar nevăzutele lui Dumnezeu stau martore ale tuturor clipelor tale și a despărțirii tale de Cel ce a făcut cerul și pământul și omul, iar Eu, Domnul, privesc peste pământ și peste oameni și Mă doare lângă Tatăl și Îl doare lângă Mine pe Tatăl și este durere peste toate oștirile cerești slujitoare lui Dumnezeu, că iată, se pregătește vremea să încununeze timpurile toate, iar omul zăbovește și rătăcește tot mai mult de sub mâna lui Dumnezeu Făcătorul, și toate acestea din pricina necredinței, căci necredința a venit tot timpul, și vine numai din pricina răcirii dragostei de Dumnezeu, dragostea pe care omul n-o poate crește în el pentru Domnul, decât prin lepădarea de sine. El însă s-a lepădat de Dumnezeu, nu de sine, iar prin acest păcat el nu mai știe că este și Dumnezeu, de Care ar fi să-și amintească, bietul de el, dar preocupările lui vremelnice îi iau din minte datoriile cu care omul a rămas între el și Dumnezeu.

Omule, deschide-te la glasul Meu! Întoarce-te la Tatăl tău, întoarce-te prin Fiul Său Iisus Hristos, Care a despărțit veacurile cu numele Său acum două mii de ani! Numele Său răsună în timp și peste timp, dar omul și-a vândut sufletul vremii de ieri și de azi, iar cuvântul Meu se întinde de la margini la margini venind pe pământ pe calea Duhului Sfânt și strigând: Să fie lumină! căci Eu sunt lumina lumii și luminez cu ea întunericul de pe pământ, necredința, iar lumina este cuvântul Meu, o, și toate se iartă omului, dar necredința este lepădare de Dumnezeu și de voia lui Dumnezeu între oameni și cu oamenii, și toți se dau mari și tot mai mari, și nu mai pot să ajung la inima lor ca să-i trezesc pentru venirea Mea cu judecata și ca să dau fiecăruia după faptă precum este scris.

Aş vrea să iert necredinţa ta, omule, dar dacă tu nu te opreşti din mersul tău când Eu te strig din cele veşnice, o, nu am cum să te dau Tatălui Meu, Care Mă aşteaptă să vin cu omul şi să-Şi ia Tatăl înapoi mângâierea, căci pentru mângâierea Lui a făcut Dumnezeu pe om.

O, fiilor străjeri în cetatea cuvântului Meu, și voi, cei de peste tot, care stați cu credința în Duhul cuvântului Meu, o, măi fiilor, lipsa bucuriilor sfinte micșorează pic cu pic și șubrezește credința și lucrarea ei și puterea ei de biruință asupra vrăjmașului Meu și al omului, asupra lui satana, care a tras pe om de partea sa.

O, fiilor, bucuria se naște din lucrarea credinței și a faptelor credinței. Din orice lucru mic faceți-vă bucurii și strângeți-le la Mine pentru voi, fiilor. Iată, se apropie încă o sărbătoare legată de praznicul învierii Mele. Vom sta la masă de cuvânt în duminica pomenirii femeilor mironosițe când Eu voi sta cu voi și cu poporul cu care am mai rămas, cu cel împlinitor al cuvântului Meu pentru creștinii de la sfârșit de timp. O, de ar fi rămas mai mulți, măi fiilor, dar la cei vicleni cu lucrarea lor le-am luat darul credinței și al temerii de Dumnezeu și s-au făcut defăimători, nu numai împotrivitori, și vai celor ce slăbesc credința celor ce cred în cuvântul Meu din vremea aceasta, căci acest păcat e cu vărsarea de sânge asemănat, și de aceea cei ce nu mai au frică și credință, aceia să stea cuminți și să-și vadă de-ale lor, că e greu păcatul cu care se lovește în credința celor rămași statornici, numai să creadă aceștia că Eu le spun aceasta.

Punem masă cu dulce cuvânt pe masă și bucurie punem în lucrare și vom sta în sfat cu toții la praznic de înviere, căci ucenicii și mironosițele sunt martorii crucii și învierii Mele și să aducem lor bucurii, fiilor, și iarăși să aducem mângâiere celor adormiți, care vor fi chemați la masa împărțită lor, și toate sunt sub grija Mea, sub mângâierea Mea.

Pregătiți masa acestei întâlniri, fiilor! Credința să crească mare și să facă minuni, așa cum a lucrat credința apostolului Toma și au rămas de pomenire faptele credinței lui și stă el la masă cu Noi și cu voi în ziua aceasta și-și mângâie duhul sub lucrarea Mea cu voi, fiilor.

O, luați pildă de la cei ce au crezut! Rămâneți pildă de credință, fiilor! Sunteți dragii Mei și ai Tatălui Meu și al vostru și am de mamă pe Fecioara mama Mea. Cereți-i ei, fiilor, cereți prin ea de la Dumnezeu, că mare mijlocitoare este ea înaintea Domnului pentru cei care caută de la Dumnezeu alin și mângâiere, iar voi știți aceasta și știți misiunea ei și dragostea ei pentru cei care au milă de Mine și drag de mersul lor cu Domnul spre Tatăl, o, și vom fi cu toții în cuvânt la masa de pomenire a mironosițelor învierii Mele și vom lua unii de la alții mângâieri.

Pace vouă și mângâiere vouă, fiilor! Cântarea Hristos a înviat ne aduce într-un glas pe Noi și pe voi. Pace vouă!

Vă împrospătez puterile sfinte pentru gătirea grădinii de la Maluri, dar folosiți din plin timpul, o, fiilor. E mare așteptarea celor din cer, e mare de tot, și tot crește, și Eu le-o mângâi mereu. O, mângâiați-i și voi! Și iarăși pace vouă, pace vouă, pace vouă, o, fiilor! Amin, amin, amin.