Intru în carte cuvânt de veghe și de mângâiere, intru cuvânt de facere și de lumină, intră Domnul cu masă de cuvânt și cu praznic sfânt.

Intru la tine, țara Mea cea de azi, țară română. O, pace ție, țara Mea! Se face Domnul în tine lumină peste tot pământul, iubito. Cuvântul Meu este lumina, și am în tine pe poporul Meu mezin, care-Mi împarte lumina peste pământ, iar în ziua aceasta Mă port cu suite de sfinți și de îngeri și intru cu praznic ceresc pentru mama Mea Fecioara, intru în cetate cu masă de cuvânt, căci acum două mii de ani în ziua aceasta am împlinit dorul ei de mamă a Mea și am suit-o lângă Mine și lângă Tatăl și i-am dat un dar frumos, pe care Tatăl Mi l-a dat, după ce am sfârșit suferința Mea de pe cruce și te-a dat Tatăl Mie de țară a venirii Mele la sfârșit de timp, dar Eu am dat mamei Mele să te vegheze și să te poarte spre Dumnezeu și să însemneze cu pază de sus hotarele și via ta, țara Mea, și i-am spus că ești țara venirii Mele cu sfinții la sfârșit de timp și cu facerea cea nouă a lumii, o, și trebuie lumină mai întâi să fie, și cu ea să lucrez facerea cea nouă, ca și la început când cuvântul Meu era lumina și toate se iveau prin cuvânt, prin lumină, și iată, cuvântul este lumina, și își face cale cuvântul Meu peste pământ și luminează în întuneric lumina cuvântului Meu, iar întunericul nu o poate pătrunde, nu poate întunericul în fața luminii, o, și de aceea vine Domnul pe pământ cuvânt, vine lumina și facerea cea nouă și poate lumina peste întuneric, poate ea, poate Domnul. Amin.

O, pace ție, cetate a cuvântului Meu pe plaiul neamului român! Pace vouă, străjeri ai cetății! Vă mângâi truda, fiilor. V-am făcut împărțitori de lumină peste pământ, căci voi faceți cale cuvântului Meu să meargă și să lumineze peste tot, o, fiilor.

O, ce minune mare trăiesc cei de azi pe pământ, și nu știu, bieții de ei, să deschidă ochii și să vadă lumina și să simtă aerul proaspăt al facerii prin cuvânt ca la începutul timpului, când toate s-au ivit la cuvântul Meu cel rostit, iar întâiul cuvânt a fost să fie lumină, și lumina s-a ivit, o, s-a ivit cuvântul Meu, fiilor.

Toți oamenii, iată-i, sunt ca și cei de acum două mii de ani, sunt străini de minunile care se coboară peste pământ în lucrare cu cerul. Toate puterile cerești sunt în lucru cu Mine și cu cei mezini ai Mei, cu care împart darurile la toți cei care Mă așteaptă de șapte mii de ani pentru răscumpărarea lor de sub potrivnicul satana.

Orice tată îi lasă mezinului casa unde și-a crescut copiii, și așa și Eu fac, așa face și Dumnezeu, îi dă celui mezin, celui de la sfârșitul lucrului Său, îi dă lumina s-o împartă peste pământ pentru toți cei care sunt și care au fost și așteaptă ridicarea lor și darurile după merit. Celui mai mic îi dau, așa cum i-am dat lui David împărăția lui Israel, și era el cel mai mic între frații lui.

O, țara Mea dulce Mie, iată ce are Domnul pe meleagul tău! Am lucrat pe vatra ta ca și acum două mii de ani, când am venit și n-am fost primit de cei îngâmfați ai întunericului de atunci, și M-am dus pe malul mării și am ales niște pescari și Mi-am făcut din ei martori și ucenici ai cuvântului Meu cel lucrător, și am izbutit să le las apoi averea Mea cerească s-o vestească și s-o împartă ei în lung și în lat pe tot pământul, iar ei au împlinit așa și au biruit împotriva celor ce au dat să-Mi șteargă numele de pe pământ, de atunci și până azi.

O, așa am lucrat și azi, și am un popor mezin și i-am dat lui cuvântul Meu să-l trâmbițeze peste pământ și peste neamuri, și am în mijlocul lui masă împărătească și Mă las pe masă la ei cu trupul și sângele Meu, iar când sunt rostite cuvintele de prefacere a pâinii și vinului ca să Se facă Ființa Mea spre hrană lor, iată aici minune care nu se mai vede în altă parte, căci pe această masă Eu, Domnul, Mă fac și cuvânt pentru hrană lor, și acest cuvânt este lumina cea de la începutul timpului, o, și aceasta este taina cea neînțeleasă de cei îngâmfați, care se întreabă ce este cu acest cuvânt care merge și se împarte.

O, iată, masa împărăției Mele cu ei pe pământ este întreagă acum și poartă pe ea potirul cu trupul și sângele Meu întru pomenirea Mea cu ei la masă, și poartă cuvântul Meu, izvorul vieții veșnice, lumina cea de la început, cu care Dumnezeu a făcut cerul și pământul și facerea toată, și omul apoi, și tot așa lucrează și azi cuvântul Meu, și toate se fac și se ivesc prin cuvânt.

Eu sunt Cel din potir, și Mă dăruiesc celor sfinți ca să-i țin întru Mine pe ei, o, și așa am Eu acum un popor mezin și Mă împart cu el lumină peste pământ, iar peste puțin timp așez pe acest plai sărbătoare cu putere de vestire de slavă cerească și va trâmbița această slavă până departe și voi aduna sub slava cuvântului Meu norod mult, în straie domnești îmbrăcat de sărbătoare creștinească, și nicidecum îmbrăcați lumește, căci cel îmbrăcat lumește este gol înaintea Mea, iar cel îmbrăcat creștinește se deosebește de cei străini de Dumnezeu, o, și mare bucurie va fi în cer și pe pământ în ziua aceea de slavă, și voi deschide spre vedere grădinița de rai de la Maluri, locul începutului cuvântului Meu în România, când Eu, Domnul, am coborât și am deschis graiul trâmbiței Mele și am rostit primele Mele cuvinte și s-a scris apoi cuvântul Meu de către cei ce Mă auzeau grăind prin trâmbița Mea, prin instrumentul Meu de suflat, și iată, acum Mă împart în lung și în lat și nu mai stau pitit, o, și nu se mai sfârșește acest izvor de cuvânt, și lucrează și tot curge cu bogăție și face lumină peste mulți și multă mângâiere, o, și vine sărbătoarea cea de șaptezeci de ani a Cuvântului Hristos pe vatra neamului român, și am de rostit cuvânt de veghe pentru duhul sărbătorii și spun acum: Dacă vreun vrăjmaș al acestui cuvânt va da să-și ia haină de miel să vină să îndrăznească să strângă și să ducă la cei vrăjmași ca și el, și care-l trimit pe el, Eu, Domnul Iisus Hristos, Cuvântul Tatălui, rostesc de pe acum și îi spun să nu îndrăznească! Iar celor ce se vor apropia să vină la această întâlnire cu Mine și cu cerul și cu credincioșie și iubitori ai glasului Meu de Păstor, să caute ei cu inima, și cu pas curat să se așeze pe cale spre izvorul cuvântului Meu, iar Eu, Domnul, binecuvintez pașii celor curați cu inima și le dau îngeri însoțitori pe cale și vor fi ei îmbrățișați în cuvântul Meu de Păstor. Amin.

O, fiilor din cetate, sunteți trudiți pentru gătirea zilei Mele de nuntă aici, în acest oraș, căci în acest oraș este Dumnezeu cuvânt peste pământ și am în el cetatea și pe poporul Meu mezin, și iată, am gătit cu voi grădinița de rai de la Maluri, locul în care Eu, Domnul, am coborât în anul 1955, după ce Mi-am pețit, și apoi Mi-am pregătit trâmbița pentru lucrul Meu prin ea, iar acum acest loc este înveșmântat în slavă, căci a fost sărăcăcios și fără strălucire, dar voi ați trudit, și încă un picuț mai trudiți și se vor deschide porțile grădinii pentru sărbătoarea cuvântului Meu, șaptezeci de ani ai lui Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu peste pământul român.

Vă întăresc încă aripioarele inimii, vă întăresc pașii și mânuțele ca să sfârșiți gătirea grădinii de rai și să primim oaspeți la masă cu cerul aici, fiilor. Încă un picuț de trudă și vă voi dărui cu bucurii și cu liniște, după multa purtare a grijilor pentru Domnul, iar voi veți putea tot timpul, căci celui mezin îi dă Tatăl aripioare, fiilor.

Aș sta cu voi mai mult, aș sta de dor, dar acum mama Mea Fecioara Îmi dă semn că sunteți osteniți și că mâine iarăși veți trudi și veți putea până la capătul trudei, iar ea vă învăluie în haina ei ocrotitoare celor mai mici ai Mei și vă împuternicește cu binecuvântarea ei de mamă a Mea și a voastră și vă privește de lângă Mine cu mare iubire și duioșie, toate pentru jertfa voastră în slujba slavei Mele cu voi, fiilor.

Acum binecuvântarea praznicului de azi se împarte vouă, celor adunați la masa Mea de cuvânt, iar voi luați din el și învățați să fiți fruntași pentru împlinirea învățăturii de peste voi, fiilor, că mulți aud și știu, dar rămân codași, rămân neînțelepți față de lumina acestui cuvânt.

Slăvită să fie între popoare țara română, peșteoaica Mea, căreia i-au fost smulse de pe trup aripioarele, dar ea rămâne peșteoaica Mea, iubirea Mea, frumoasa Mea, semnul Meu, dorul Meu de ea după șapte mii de ani, de când Eu, Domnul, am stat pe pământul ei și am rostit toate cuvintele cele pentru facerea cerului și a pământului și a toate câte s-au ivit prin cuvânt, și apoi facerea omului din lutul acestui meleag, și pe care taină Eu, Domnul, am descoperit-o peste pământ acum la sfârșit de timp.

Pace ție, neam român, țara Mea! Cu tine încep noul Meu răsărit, și curând, curând, noaptea nu se va mai coborî peste tine și vei fi lumina Mea peste pământ, căci Eu sunt lumină peste tine, sunt cuvântul de facere din nou a lumii și sunt Păstorul tău, iar tu ești glia Mea pe pământ, casa Mea, venirea Mea, ești iubirea Mea de la sfârșit de timp, ești mângâiere, ești și vei fi tot o mângâiere peste tot și peste toate curând, curând, o, țara Mea cea de azi. Amin, amin, amin.

Aș vrea să-Mi auzi glasul și să te cuprind în cuvântul Meu ceresc, în duhul duioșiei Mele, în pacea Mea de Păstor al tău, țara Mea de azi, că vin la tine cuvânt cu mângâiere în el și-ți stârnesc miresmele când adierea vântului care Mă poartă trece pe deasupra plaiului tău ca să Mă simtă glia ta, ca să Mă mângâi simțindu-ți bătaia inimii, o, pământ român, și iată, te îmbrac în cămășuță din cuvânt țesută și te țin în taină cerească învăluit, că am pe vatra ta venirea Mea cuvânt peste pământ și te doresc frumoasă și tot mai frumoasă să te gătesc și să-ți dau puteri de biruință asupra lui satana, vrăjmașul Meu cel de la început, și care se tulbură de atunci și până azi și se vrea biruitor, dar Eu sunt Făcătorul cerului și al pământului și stau cu a doua Mea venire pe vatra ta și-ți rostesc soarta ta cea de la Dumnezeu, și iată, în zi de duminică te cuprind în cuvânt și-ți spun: Pace ție, România Mea! Liniștea pe care ți-o doresc îți este mereu tulburată de tot felul de vrăjmași și ispite, căci este amestecat în aluatul tău duhul cel potrivnic ție și Mie, o, și nu te lasă cu liniște să-ți croiești mersul și biruința pe care ți-o așteaptă tot cerul, iar Eu, Domnul, stau deasupra ta cu oștirile cerești gata să sun peste pământul tot deșteptarea pentru venirea Mirelui și a nunții Lui cu tine în mijlocul popoarelor și limbilor și să-Mi arăt lumina și haina luminii de sus și să sun gongul veșniciei, și apoi despărțirea între oi și capre și liniștea cea mult așteptată de Tatăl, de Fiul și de Duhul Sfânt între cer și pământ, și iată, stau cu tine la masă de cuvânt, țara Mea, că e zi de odihnă și te voiesc odihna Mea să fii, și de aceea îți pregătesc strai de lumină, ca să te vadă noroadele toate că ești țara nunții Mele și că ți-am făcut rochiță de mireasă, țara Mea.

Iată, este durere pentru Mine și pentru tine, căci îți lipsește liniștea și pacea, iar pașii îți sunt greoi de tot spre biruința asupra vrăjmașului antichrist, și de tot felul vrăjmași ai tăi, și care nu te lasă să poți, țara Mea, și de aceea las cuvânt rostit că Mă ridic să cercetez cu deamănuntul și să culc jos gândul și neastâmpărul oricărui fel de dușmani din mijlocul tău scurmători și răufăcători, căci Eu, Domnul, am de mers, nu de stat, și trebuie să te eliberez de piedici, chiar dacă va fi făcută cu dureri această curățenie, dar nu pot să te las să stai în loc cu mersul, țara Mea. Așadar, ridic puterile cerești și facem curățenie ca să descurcăm calea și să dăm loc mersului înainte, căci judecata Mea este pe vatra ta, o, și nu va fi ca omul, și va fi ca Dumnezeu lucrarea dreptății, și pun pecetea și spun Amin.

O, nu este liniște la cârma ta, țara Mea, neam român, căci în aluatul tău sunt vrăjmași nemulțumiți, și care te vor în genunchi să stai încă înaintea lor. Se deșteaptă Domnul pentru tine, căci vrăjmașii sunt învăluiți în duhul minciunii și se vor mari încă, și nu te vor eliberată de vrăjmași. Mă ridic acum cu puterile de sus și cercetăm și îndreptăm și lucrăm, o, și rog pe cei ce stau acum la cârmă, îi rog să stea uniți la lucru, căci Eu, Domnul, am biruit prin greu să-i așez la cârmă, iar ei trebuie să aibă grijă de țară, nu de ei înșiși, o, că nu este liniște în țară și nu e de stat pe margine când toate dau să se clatine iar și iar.

Duhul dreptății lucrurilor, duhul adevărului să împlinească peste tot lucrările și mersul lor și țara pe calea cea bună, căci Eu, Domnul, aștept lucru mult să lucreze cei de la cârmă, ca să poată slăbi puterea vrăjmașă și îmbuibată de lăcomie din avutul țării, și apoi să meargă țara spre biruință, nu spre rușine, nu înapoi să meargă, iar vrăjmașii să slăbească numaidecât și să audă ce spune Dumnezeu acum, și vor auzi și vor slăbi. Amin.

Și pace ție, țara Mea, căci cu tine, România Mea, cu tine am de mers, și în tine Îmi vestesc slava și cuvântul peste pământ și peste mai-marii de peste popoare, o, și vine pic cu pic slava Domnului, precum este scris, iar cuvântul gurii Mele are puterea toată în cer și pe pământ, și sunt cu România și Mă vestesc cu ea peste pământ, tot timpul Mă vestesc și tot timpul împlinesc, tot timpul te port în cuvântul Meu și tot timpul lucrez la slava Mea din mijlocul tău, țara Mea cea de azi. Amin, amin, amin.

Acum, un picuț de cuvânt de îmbărbătare peste cetatea cuvântului Meu, că trebuie așezat acum praznic sfânt în cetate pentru mama Mea Fecioara și las binecuvântare pentru masa de praznic și pentru lucrul cel ceresc peste mesenii care se vor aduna.

Apoi las cuvânt de ordine peste voi, cei care încă ajustați grădina de la Maluri. Tot lucrul pentru acolo este lucru sfânt, și tot așa să se lucreze, sfânt să se lucreze, și toată pacea cea din cer vine pe pământ aici pentru tot lucrul acestei grădini, al începutului cuvântului Meu peste pământ în anul 1955.

De aceea, fiilor care vă dăruiți credința și puterea și jertfa pentru ziua slavei Mele peste această grădiniță de rai, vă rog din mijlocul puterilor cerești, nu uitați nicio clipă de Domnul, de sfințenia Lui, de măreția Lui cu voi, de lucrarea cerului cu voi, și de aceea duhul păcii din voi și dintre voi să strălucească la fel cum strălucește pacea la Noi, cei din cer, și pacea trebuie să stea cu voi la lucru în toată clipa, căci lucrul e cu grabă și cu tot mai multă grabă și jertfă, o, și Mă voi anunța cu ziua acestei grădini și sărbători, și cu tot ce va fi să fie în taina acelei zile așteptate de mulți, de mulți, fiilor, iar voi nu trebuie să uitați vreo clipă aceasta. Așadar, lăsați-vă cârmuiți din cer și deprindeți-vă numai așa, căci voi aveți pe Domnul între voi, iar voi să stați mici, ca să fie Domnul mare, că are Domnul puterea toată, măi fiilor.

O, fiți cuminți, fiți adevărați, fiți adevărați, fiilor! Faceți loc rugăciunii cu strigare pentru țară și pentru voi! Faceți loc clipelor de rugăciune spre cer, fiilor! Fiți plini de umilință unul înaintea celuilalt! Țineți din răsputeri la pacea dintre voi, la dragostea dintre voi prin duhul păcii frățești, prin Duhul Meu între voi.

Și iarăși, pace vouă, pace vouă, pace în toate și pentru toate, și tot timpul să se vadă de jos și de sus ai cui fii sunteți voi, o, fiilor. Amin, amin, amin.

Acest cuvânt este darul Tatălui Dumnezeu, Tatăl Meu, Care-Și trimite iarăși Fiul pe pământ în glas de cuvânt, ca nu cumva blestemul cel de la păcatul oamenilor să lovească din plin peste tot, chiar și peste rămășița aleasă prin har, și care așteaptă pe Fiul lui Dumnezeu să vină cu izbăvirea lor pe pământ, dar și a celor care cu Domnul au trecut, și așteaptă să vină răsplata lor, a celor ce au răbdat așteptând ziua Domnului, și iată glasul Meu, glasul Domnului, glasul care strigă peste pustiul de pe pământ ca să-i despartă pe oameni de blestem, de păcat să-i despartă mai înainte de pieirea celor ce nu se căiesc de păcatele lor multe și grele, și care atrag blestemul, precum este scris, dar pentru cei ce au răbdat și rabdă așteptând, iată, trimite Tatăl pe pământ glasul Fiului Său Iisus Hristos, ca să se întoarcă de pe calea cu păcat toți cei care aud și caută glasul Meu spre ridicarea lor din păcat, căci păcatul este despărțirea dintre om și Dumnezeu, este perdeaua care trebuie să cadă curând, curând, precum este scris, și apoi Se arată Domnul pentru cei care așteaptă să vină izbăvirea lor.

E zi de praznic împărătesc această zi pe pământul celor credincioși și creștini după adevăr, după fapte, după har. E zi cerească pe pământ această zi, când Eu, Domnul, Mi-am lăsat slava să se vadă o clipă înaintea ucenicilor Mei acum două mii de ani, și care n-au putut privi fără să se înspăimânte și să cadă la pământ sub strălucirea slavei Mele, fiilor.

O, pace vouă, celor ce așteptați pe Domnul să vină să curețe țara de blestem și să izbăvească pe cei care se pregătesc pentru împărăția cea din cer pe pământ! Pace vouă, celor din cetatea cuvântului Meu pe plaiul neamului român! Cu voi Îmi port mersul între cer și pământ, fiilor. Glasul Meu de peste voi este cules de voi ca să-Mi puneți pe cale cuvântul și să meargă această veste venită în cetate la voi și trimisă de voi să fie împărțită pe pământ, căci scris este: «Un glas din cetate! Este glasul Domnului acest vuiet, acest glas», iar voi sunteți această cetate, fiilor, și Mă aplec Tatălui cu recunoștință mare că a făcut această împlinire a Scripturii și că voi culegeți glasul gurii Mele, cuvântul care dă să întoarcă la căință pe cei de sub blestemul cel de la păcate, ca nu cumva să vină pieirea peste ei, ci, din contra, să vină duhul căinței și al deșteptării, semnul trezirii la viață, să vină dragostea care acoperă păcatele celor ce se căiesc înlăcrimați și își croiesc cale nouă, viață nouă, dragostea cea de sus, frumusețea care așteaptă să-i întoarcă pe cât mai mulți în lumina salvării, în sfințenia care îi face vrednici pe cei care au păcătuit îndelung și care se deșteaptă din păcat și vin spre slava Domnului, spre glasul cuvântului Meu, care cheamă și înmulțește neamul celor răscumpărați prin venirea Mea cuvânt peste pământ în acest timp.

Am însoțitori pe Moise și pe Ilie, cu toată taina și lucrarea acestei zile de praznic sfânt, de amintirea cea de acum două mii de ani când am dat să-Mi ridic tot mai sus ucenicii, descoperindu-Mi fața slavei Mele pentru o clipă înaintea lor ca să-i încredințez că sunt Fiul lui Dumnezeu după tot adevărul, iar pentru această deslușire i-am descoperit și pe cei doi martori cu care sunt însoțit în toate lucrările Mele dintre cer și pământ, pe Moise și pe Ilie, pe cei care au rămas tot timpul lucrători spre mărturia tainei lui Dumnezeu, taina care cuprinde viața cea în trup pe pământ și viața cea de după vremea trupului, și care se adeverește prin descoperirea ei, căci Moise și Ilie au lucru mult de lucrat și de mărturisit și îi am mărturisitori celor de pe pământ și celor din cer, o, și se miră cei din cer de taina Mea cu omul pe pământ și în cer apoi, și fi-va să deslușesc tot mai în lumină nedespărțirea dintre cer și pământ a lui Dumnezeu și a omului, până ce această deslușire și bucuria cea de la ea va cuprinde pe tot mai mulți și îi va aduce la lumina cea de sus a cunoștinței, așa încât încet, încet se va descoperi oamenilor că nu este despărțire, că nu e departe cerul, și că nu trebuie să stea omul departe de cer pe pământ, pitit de Domnul și de cei din cer, căci Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, Dumnezeu Cel întru Treime lucrător, Își are lucrarea pe pământ și locuiește în ceruri, iar cerurile sunt cele ce nu se văd ale facerii lui Dumnezeu, dar nu sunt mai departe de pământ, nu sunt în altă parte, o, și omul nu știe despre Dumnezeu, și omul păcătuiește împotriva sa însăși și împotriva lui Dumnezeu și împotriva a tot ce înseamnă cer și pământ când el nu înțelege nimic, nimic, și stă departe de tot ce este atât de aproape, atât de adevărat și de nedespărțit, așa încât să poată el, bietul de el, să facă ce voiește cu viața lui și să nu știe că Dumnezeu nu lipsește de pe nicăieri și că omul nu se poate piti de Dumnezeu ca să nu fie văzut tot timpul de Cel ce vede totul.

O, fiilor, în zi de praznic sfânt Mă deslușesc cu tainele cerurilor peste oameni, căci oamenii pe pământ nu știu și nu dau să știe că viața lor lucrează față în față cu Dumnezeu tot ceea ce lucrează bine sau rău, sfințenie sau păcat, și că toate se aleg la stânga și la dreapta, spre răul sau spre binele fiecărui om de pe pământ. Aștept cu tot cerul, aștept să înțeleagă tot mai mulți oameni de pe pământ pe Dumnezeu și pe ei înșiși și să aleagă ceea ce va rămâne și să depărteze din viața lor de pe pământ ceea ce trece ca părerea și nu mai este apoi.

O, de aceea, măi fiilor, hai să lucrăm, Noi, cei din cer, și voi de aici, din cetatea Mea, că iată, avem să bucurăm pământul cu cele din cer și necunoscute de oameni, căci oamenii se îndeletnicesc cu cele care nu rămân, și sunt goi de tot, și trebuie să le facem cămășuțe din har, o, că numai harul ceresc va aduce înnoire în mințile și în inimile oamenilor,

O, și n-aș mai sfârși de cuvântat, n-aș mai sfârși, fiilor, dar acum voi mai zoriți și la întâlnirea cu cei de pe pământ la Maluri, la locul începutului cuvântului Meu din anul 1955, o, că mai este un picuț de zorit, ca apoi să deschidem porțile grădinii de rai de la Maluri și să facem întâlnirea cea dulce a cerului cu pământul prin glasul cuvântului Meu, care cheamă spre trezire neamul omenesc și pe toți mai-marii de peste popoare la masă cu Domnul, ca să punem la cale mersul pe mai departe a cerului și a pământului împreună în lucrare, iar rătăcirea minții să fie vindecată de Dumnezeu în toți cei de pe pământ care-și pierd viața în cele ce nu rămân, și pe care duhul diavolului le tot ține în mintea oamenilor spre depărtarea lor de Dumnezeu, dar vine îngenuncherea acestui satan beat de duh de om, vine Iisus Hristos, Care a biruit acum două mii de ani pe stăpânitorul acestui veac, și iarăși îl va birui acum pe veci de veci. Amin.

Fiilor, fiilor, nu uitați îndemnul sfânt: cu toții în stânga, cu toții în dreapta pentru tot ce mai este de săvârșit în grădina de la Maluri. Auziți? Eu Domnul, vă dau puteri de sus, vă dau, fiilor, căci sunteți puținei de tot pentru atât de multă trudă, și trebuie să lucrăm cu măsură omenească, dar și cu cea îngerească, dacă vreți voi, numai că măsura omenească are plată mare, că este dragostea și puterea și credința omului, și orice trudă sfântă pentru Domnul face minuni și pentru cei din cer, dară pentru cei de pe pământ, care se tot minunează când trec prin dreptul grădinii la Maluri și dau de frumusețea ei din zi în zi mai întreagă, mai fermecătoare pentru vederea celor atât de obișnuiți ca pe pământ, și care nu știu tainele cerurilor între oameni, în lumea oamenilor, o, fiilor.

Și acum opresc glasul Meu și vă îndemn să lucrați și în ziua aceasta la întocmirea cărții cuvântului Meu cu încă zece ani de cuvânt cules în carte, iar mâine sculați-vă în zori, și cu zor în inimi și în brațele mâinilor și cu multă bucurie să zoriți la lucrul din grădină, și iată, apropiem ziua cea atât de așteptată să vină și să deschidem porțile pentru sărbătoarea Mea cea de șaptezeci de ani de cuvânt pe pământul român, și se va scrie și pe pământ și în cer această întâlnire a cerului cu pământul aici, la voi și cu voi, iar voi sunteți ai Mei, ai cerului, și toate s-au ivit și se ivesc la voi prin credința voastră în cuvântul Meu, care iarăși cuvintează și împlinește ca și la început, fiilor.

Vă strâng acum aproape de pieptul Meu de Păstor și vă dau din Mine vouă ca să fiți cei bogați de Hristos, ca să-L mângâiați pe Tatăl prin Mine și ca să fiți voi taina lui Dumnezeu între pământ și cer, acum, la sfârșit de timp, și iarăși, la început de timp ceresc cu voi aici pe pământ, cu Mine și cu voi și cu slava Mea de peste voi în zilele acestea pe pământul român, o, fiilor. Amin, amin, amin.