Eu sunt Cel ce sunt, și-Mi am locașul și tronul în slava cea nevăzută. Sunt Cel ce am făcut cerul și pământul și omul. Calea Mea între cer și pământ este tainică, iar glasul Îmi face calea auzită, așa cum în rai omul cel zidit de mâna Mea Mă auzea, Îmi auzea umbletul și glasul, iar Eu Îmi tăinuiam Ființa, căci nu poate omul să vadă pe Dumnezeu și să rămână viu.

A venit vremea să-Mi las cuvântul peste pământ și peste om ca la început, și-Mi am sălaș de venire și carte în care-Mi este scris cuvântul, și te am țara Mea de venire acum, la sfârșit de timp, o, și-Mi este dulce în tine, și este dulce numele tău, țară română, și e plin cerul de numele tău, din pricina venirii Mele cuvânt pe pământ pe vatra ta.

Mă vestesc peste tine și te vestesc peste pământ țara venirii Domnului, și se împlinesc în acest an șaptezeci de ani de cuvânt și voi sărbători cerește pe meleagul tău această sărbătoare și-ți voi fi Mire plin de cuvânt de deasupra ta, ca în toată această vreme tainică, dar iată, am scos deasupra acest izvor de cuvânt și te-am vestit pe tine peste pământ țara cuvântului lui Dumnezeu și se unesc cerul și pământul pe vatra ta, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, vin cu cete de îngeri și de sfinți, vin cu slava cea nevăzută a Domnului, vin și unesc începutul cu sfârșitul și gătesc zi de sărbătoare și sună îngerii din trâmbițe între cer și pământ și vestesc praznic dulce și se vor aduna cei ce cred și vor sta la masă cu Mine sub cerurile deschise pentru această bucurie cerească pe meleagul tău.

O, pace ție, țara Mea de venire de la Tatăl cuvânt pe pământ! Am stat pe acest pământ la facerea lumii şi l-am zidit pe om şi eşti aleasă încă de la început să fii noua Mea ţară la sfârşit de timp, cu nume de Nou Ierusalim, precum este scris despre înnoirea lumii. Am grăit în ziua aceasta acest cuvânt deasupra ta ca să-Mi fac intrarea, ca să Mă știi și să-Mi scriu cuvântul cel pentru tine. Ți-am grăit mereu, ți-am trimis mereu cuvântul Meu, ți-am spus că ești sub ocrotirea Mea și a mamei Mele Fecioara. Te-am povățuit din cer ca să asculți de Dumnezeu vrând-nevrând și ca să-ți fac bine ție și ca să te știe popoarele cu slava Mea din tine.

O, iată , trebuie să asculți de Dumnezeu, căci vremea lui antichrist, potrivnicul Meu, este în toi și dă să te strivească în fel și chip când Mă vede cu masă de cuvânt pe plaiul tău, țara Mea, dar tu nu vezi lupta lui cea împotriva Mea și a ta, căci dacă pe Mine Mă prigonește ești și tu cea prigonită și neplăcută lui, o, și nu mai are pace acest vrăjmaș și caută să-Mi strice venirea și biruința Mea asupra lui, dacă a venit această vreme a Mea și a lui. De două mii de ani Mă prigonește acest vrăjmaș. La început Mi-a prigonit trupul, iar dacă am înviat dintre cei morți s-a așezat cu armată întărită să-Mi prigonească Duhul și lucrarea dintre cer și pământ și pe sfinții Mei, care-Mi dăruiau credincioșie urmându-Mi și așteptându-Mi venirea.

O, stau aproape cu cuvântul cel pentru tine în zi de sărbătoare a începutului de an, că iată ce văd! Vrăjmașii Mei sunt și ai tăi și ticluiesc să te îngenuncheze, țara Mea de azi, o, că nu ai veghe peste tine, nu mai ai, și vede aceasta omul îngâmfat și-și face supuși ca să-i slujească după plac și grăiește mieros, dar limba îi este de șarpe, că și în rai l-a încântat pe om ca să-l primească pe el, și nu pe Mine de Stăpân. O, ai grijă, ai grijă să asculți de Dumnezeu, Care-ți grăiește acum ca unei copile, căci cei care și-au făcut stat mare peste tine nu iubesc pe Dumnezeu și legile vieții.

Vin la tine și-ți las pe masă cuvânt, și te rog vino-ți în fire, țara Mea de azi, căci te-a amețit omul vrăjmaș cu limbă de miel și te-a slăbit spre el și nu mai veghezi și nu mai deschizi ochii ca să vezi duhul fățărniciei de sub haina celui ce te-a prins și te-a fermecat ca să vrei cu el, ca să te păcălească să-l așezi pe scaunul cel de sus și să nu știi cine este el.

Îți grăiesc cu duh de Păstor, țara Mea. Nu pot să mai plec de lângă tine. Dau să le grăiesc iar și iar celor de pe scaunele țării. O, nu ești pe mâini bune, și de aceea toate puterile cerești stau în luptă pentru tine cu cei ce dau să-ți facă mult rău cu voie sau fără de voie, cu știre sau cu neștire, devreme ce-și văd de-ale lor mai întâi, iar pe tine te amenință vreme rea.

Mă ridic cu sfinții în cete-cete și le spun, stând pe nori deasupra, și le cer celor de pe scaunele țării să ia aminte la glasul Meu de peste ei. Amin.

Mă apropii cu cuvântul și vă grăiesc vouă, ridicați-vă drepți înaintea lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt! Aplecați-vă închinându-vă cu semnul sfintei cruci, ca atunci când pășiți în biserică să vă vadă și să vă știe oamenii că sunteți voi creștini, numai că iubirea creștinilor este lepădarea de sine și nicidecum interesul pe care îl tot căutați chiar și din partea lui Dumnezeu, dacă s-ar putea aceasta.

Iată ce vă aduc de știre! Dați să greșiți iar și iar, după ce ați iscat încordare și nedumerire mare în țară și încă faceți planuri de la voi dorire și nu vă temeți încă, iar voi nu știți să lucrați decât de capul vostru, acum voi, și apoi alții de după voi, căci așa e pe pământ, că omul vrea ca el. O, nu vă vor ieși planurile, căci domniți peste un popor vegheat de Dumnezeu mai mult decât oricare alt popor de pe pământ, că am aici glasul cuvântului Meu, fiindcă e vremea lui antichrist, și caută el spre țara Mea de azi, și de aceea este și vremea Mea, ca să-i spulber punerea lui la cale peste țara Mea de azi, pământul cel la început ieșit întâi din ape, și din care am luat și l-am făcut pe om, și de aceea este ales acest pământ, este încă dintru început.

Am astăzi să vă spun că sunteți pândiți și încântați de un mare vrăjmaș al Meu și al vostru și are el haină peste haină ca să fie crezut trimis al lui Dumnezeu, dar el lucrează cu duhurile străine de Dumnezeu, așa încât nici el nu știe cine este, darămite acest popor român, atât de păcălit acum de acest om vrăjmaș, care vrea să se suie pe scaunul de sus al țării.

Voi, cei ce stați acum în slujba poporului român, nu dați curs acestui străin, căci ați greșit amarnic că ați făcut aceasta, și a încântat el atâția fii ai acestui popor și i-a amețit pe toți prin puteri străine de puterea lui Dumnezeu.

O, sculați-vă cu toată grija și căutați un om al poporului, dar nu oricum să se facă această alegere, ci după măsura așteptată de Dumnezeu pentru cel care va sta cu numele său față în față cu mai-marii popoarelor, o, și să nu se facă de rușine această țară aleasă cu cine știe ce aleși în chip pripit pentru ea.

Stau aproape de o vreme, vă privesc de aproape, văd ce plănuiți, că iată, nu gândiți cu înțelepciune, ci numai după interesele voastre. Vă duceți cu vorba unul pe altul, nu lucrați adevărul între voi. O, sculați-vă bine la veghe, ca nu cumva să fie îngenuncheat acest neam, ca nu cumva să trebuiască să lucreze Dumnezeu cu mustrare, cu mânie.

În mijlocul cetăţii cuvântului Meu de pe pământul român Îmi las glasul şi cuvântul cel pentru voi. Iată, şi Eu, şi voi, îl ştim pe cel mai bun dintre cei care s-au înscris la sorţi pentru ca să fie ales cel care va sta înaintea popoarelor pentru acest popor. El este cel mai potrivit dintre cei ce s-au întrecut, dar a fost cuminte și tăcut, și a fost lăsat la o parte, în vreme ce alții dintre ei s-au înfipt cu toate forțele și prin toate spărturile să ajungă la vârf. Eu însă l-am rușinat stându-i împotrivă celui ce a lucrat hoțește și am oprit din cer alegerea pentru toți, din pricina vrăjmașului aciuat printre cei înscriși, și care și azi, iată, se mânie, se bate în piept, se dorește și se laudă că a lui este țara și al lui neamul, dar acest neam are de zece ori mai mulți fii decât cei păcăliți de el ca să-l aleagă și să-i facă voia.

O, nu mai căutați voi pe cine să așezați pe scaunul de sus. Voi nu știți să căutați, fiindcă sunteți oameni iubitori de sine și căutați ale voastre, că așa e pe pământ. Este însă între cei care au fost înscriși, este acest fiu din acest neam, este pregătit și potrivit mai mult decât toți ceilalți care au fost înscriși. O, ridicați-l pe cel care poate sta înaintea popoarelor și limbilor de pe pământ, și nu oricum să dați voi să trimiteți om pentru acest scaun, că iată, privesc peste voi ceea ce vreți să alegeți, căci voi alegeți om nepotrivit și fără de harisme pentru această treaptă, și veți greși față de țară dacă veți lucra așa, iar Eu, Domnul, va trebui să vă stau împotrivă până ce vă veți umili și veți iubi țara, și nu pe voi, și doar apoi să vestiți pe cel vrednic de această treaptă.

Iată, căutați și tot căutați în gol, iar poporul este în nesiguranță și în suferință din pricina voastră, căci v-ați voit și v-ați ales mari iar și iar, dar nu slujiți poporul așa cum v-am rugat să vă ridicați și să lucrați cu folos pentru țară, iar voi lucrați altfel, căci așa vă este felul, și vai acestui neam, care trebuie să se ridice și să vă ceară socoteală și să vă trezească la veghe și la dreptatea lucrurilor, ca să puteți rămâne să lucrați ca Dumnezeu, nu ca omul, căci țara română are de la Dumnezeu alegere mare, o, fiilor.

Voi privi și va fi să văd cât ați dat să înțelegeți și să-l știți apoi pe cel mai bun între cei care au fost înscriși la examen pentru țară, iar dacă vreți să vă faceți că nu știți, că nu înțelegeți, deși îl știți bine pe cel mai potrivit și mai pregătit, va fi să vă grăiesc iar și iar, și voi sta la veghe ca să nu cadă țara în prăpastia din care a ieșit când i-am dat libertatea plătită cu jertfă dureroasă în mijlocul acestui neam.

Ca o joacă de copii, folosită de oamenii cei mari, și care s-au voit și stau mari, așa a fost această joacă a voastră cu soarta acestui neam. O, fii români, o, fiilor, iese din când în când acest fiu vrednic și este văzut și știut, iar Noi, cei din cer, îl vedem grăind cu mare înțelepciune, cu mare pricepere, cu mare iubire și grijă de țară când este chemat și întrebat, iar ca el nu este încă unul din cei pentru care s-a dat votul, iar dacă tu, popor român, vrei să fii cinstit și lăudat înaintea popoarelor pentru un portret frumos la cârma țării, caută spre cel ce se potrivește și scoală-te din amorțeală și pricepe ceea ce este să faci. Eu, Domnul, îți voi da duh ca să pricepi și să faci bine, și nu rău, ca nu cumva să dai să-ți pui votul pe cel care te bate la cap cu Dumnezeu, când el lucrează cu tot felul de duhuri străine de Dumnezeu și de biserică și de viață creștină. O, măcar de n-ar vorbi de Dumnezeu, dar iată, asta face, ca să te păcălească, dar el este vrăjmaș.

Eu, Domnul Iisus Hristos, n-am făcut sport, și iată, grăiesc acum pământește pentru cei pământești. N-am căutat ranguri printre cei de pe pământ, n-am lucrat minciuna, n-am intrat victorios pe cal alb în Ierusalim, ci plângând am intrat, purtat de un asin smerit. O, n-am cumpărat pe nimeni ca să Mă aleagă mare peste popor. N-am cerut să Mi se facă dreptate după ambiție. N-am înșelat cu vorbe dulci poporul, ci am fost huiduit, biciut, scuipat, hulit, și apoi bătut în cuie pe cruce. Și atunci, în numele cui îți grăiește ție acest înșelător, o, neam român? O, Mă doare de tine și de aceea dau să te trezesc și să știi să înțelegi că omul care va fi să stea pentru tine înaintea popoarelor trebuie să fie ceea ce trebuie, nu oricum să fie ales și așezat, dacă nu i se cuvine această sarcină atât de mare și de grea, pe care trebuie să o poarte cineva bine pregătit, bine instruit, cu multă cunoaștere pentru această treaptă, o, că de găsit se găsește, dar dacă nu este pe potriva acestei misiuni, e doar încă o greșeală, încă neliniște și încă nesiguranță și nepricepere pentru treburile țării.

Cei din cer se poartă cu Mine deasupra pământului român și veghează peste tot și în toată clipa, iar Eu spun: Să se lucreze cu înțelepciune, și nu cu pripeală, ca nu cumva cei ce pun acum la cale sorțul pentru țară să dea greș și să fie dați în lături apoi ca netrebnici, dacă nu se vor opri să privească între cei care au fost pentru alegerea unuia dintre ei pe cel unul dintre ei, care are în ființa sa pregătirea cuvenită pentru a sta în numele țării față în față cu mai-marii popoarelor de pe pământ.

Am grăit ție, neam român, ție și celor ce stau la cârmă pentru tine, dar nu te veghează după dreptate. Te veghez Eu, te veghez cu mare grijă, că ești în primejdie din pricina celor de peste tine, care nu dau să-ți facă ție bine. O, pace ție! Pace înăuntru și în afara ta! Și iată, pace peste popoarele încordate și neaplecate spre pace!

Pace din cer peste voi, popoarelor și mai-marilor de peste voi! Fericiți făcătorii de pace! Pace peste tot, că sunt multe lacrimi și multă pierdere de pace și de liniște!

Suflarea Duhului Sfânt să așeze pace peste pământ și peste popoare! Tot timpul voi lăsa pace peste țara Mea de azi, dar și peste popoare, tot timpul voi rosti și voi aștepta să fie pace! Amin.

Voi, cei din cetatea cuvântului Meu, Mi-ați primit cuvântul, și îndreptați-l spre acolo unde el grăiește ca să lucreze apoi. Pace vouă la lucrul Meu cu voi! Fiți treji, fiți ochi și urechi pentru venirea Mea cuvânt peste pământ, căci v-am lucrat vouă urechi cu care să auziți de la Dumnezeu și să împărțiți acest mare dar, cuvântul lui Dumnezeu peste pământ, o, fiilor.

Iată, sărbătorim pe marele ierarh Vasile, și iarăși încă, ziua când Eu, Prunc mic fiind, am fost tăiat împrejur în trup, după lege, ca să se știe că Eu M-am născut Om și am fost Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Om și Dumnezeu, ca să pot să-l răscumpăr din păcat pe om. Sărbătorim această zi sfântă, iar lângă ea pe marele Vasile, care a stat la masa cuvântului Meu cu Mine acum pe vatra neamului român, ca să fie el mărturisitorul Meu între cei din cer în ziua lui de serbare între sfinți, și peste tot să fie pace, precum în cer așa și pe pământ, așa, peste tot pace, fiilor.

Și acum pregătiți praznicul Bobotezei, și iarăși pace vouă pentru această pregătire și slavă, o, fiilor! Amin, amin, amin.

Sunt cu voi la masă de cuvânt și în ziua aceasta, a treia zi de la praznicul nașterii Mele pe pământ, fiilor. Așez între Mine și voi salutul Meu de întâlnire, salutul pentru ucenici: Pace vouă, fiilor! O, hrăniți-vă viața și ascultarea cu ceea ce Eu, Domnul, vă dau prin cuvântul Meu de peste voi.

Vă păstoresc cu cuvântul, fiilor. Prin el vă dau, prin el sunt cu voi, prin el sunteți cu Mine. Se deschid cerurile când vin la voi cuvânt, și vă privește toată slava cerească a lui Dumnezeu, fiilor. O, să nu uitați ceea ce Eu vă spun vouă, că se deschid cerurile ca să vin și ca să grăiesc peste voi, măi fiilor. De aceea e bună aici întâlnirea creștinilor când vin în cetate, căci au ei parte să se deschidă cerurile și peste ei.

A venit oaste de îngeri la păstori în noaptea nașterii Mele, căci s-au deschis cerurile ca să ajungă vestea cerească la păstori și să meargă ei să Mă vadă și să Mă mărturisească apoi Prunc născut pe pământ din mamă Fecioară. O, unde v-ați putea piti ca să nu vă vadă cerul dacă stă deschis deasupra voastră ca să vin Eu la voi cuvânt, fiilor?

Se pomenește în ziua aceasta numele și faptele și cuvintele mărturisitorului Ștefan, cel mucenicit de mai-marii lui Israel pentru iubirea și credința lui în Mine, pentru că a primit pe Domnul venit pe pământ acum două mii de ani. A stat sub ploaie de pietre acest copilaș și s-au deschis cerurile numaidecât spre mărturie și spre mângâierea lui în clipa aceea, iar el a mărturisit atunci bucuria lui cea mare și a spus: «Văd cerurile deschise și văd pe Fiul lui Dumnezeu stând de-a dreapta Tatălui. O, Doamne, primește duhul meu și nu le ține lor păcatul acesta!»

O, fiilor, o, fiilor, deschideți cerurile, deschideți-le cu dorul Meu din voi și stați cu cerurile deschise deasupra cetății cuvântului Meu ca să stau cu voi în cuvânt, fiilor. O, iată ce vreme ați apucat voi! Aveți mult lucru duhovnicesc să lucrați peste voi, și unul peste altul, iar celelalte lucrări să nu vă ia dinaintea slavei lui Dumnezeu cu voi, ci lucrați-le față în față cu cerurile deschise, și pe care duhurile rele ale văzduhului le văd deschise și-și măresc spaima și neliniștea, o, că nu pot duhurile rele să-și capete odihna și pacea, nu pot, căci sunt rele, fiilor. Când începi să urăști pe cineva din pricina trufiei tale, atunci începi să găsești o mulțime de pricini ca să-l urăști și mai mult pe cel urât de tine, ca să se înmulțească răutatea ta și mai mult, o, că așa lucrează acest păcat în om, și așa a lucrat asupra lui Ștefan păcatul disprețului și al urii, și așa a lucrat acest păcat asupra Mea prin cei care M-au urât pe nedrept și M-au răstignit pe cruce, și a crescut apoi ura lor și mai mare când au aflat de învierea Mea, o, și așa a crescut păcatul lui Israel când apostolul Ștefan M-a mărturisit Dumnezeu adevărat înaintea lor.

O, fiilor, numai iubirea este cea care alungă păcatul din om, iar ura înmulțește acest păcat, îi hrănește rădăcina în om, și iată, iată, doar puțin aluat trebuie să fie, iar acesta dospește toată frământătura și se face amestecătură, creștini amestecați, fiecare cu felul lui, și apoi toți cu de toate laolaltă, o, și nu iese nimic bun din amestecătură, și nu poate nimic bun nici pentru el cel care își face rost de păcatul urii în inima lui. Culorile curcubeului dacă s-ar inversa, dacă s-ar amesteca n-ar mai fi curcubeul, ci ar fi altceva, ceva fără binecuvântarea lui Dumnezeu în ființa lui, și Mă duce gândul la poporul cel hrănit șaptezeci de ani de lumina cuvântului Meu, și la puțina lui dragoste de Dumnezeu și de frați, o, și ce mult M-a părăsit acest popor mereu, mereu.

O, fiilor, o, fiilor, la mulți li s-a părut prea mult, prea greu să facă voia lui Dumnezeu după cum cere statutul cel pentru poporul cuvântului Meu din zilele acestea ale venirii Mele cuvânt pe pământ. N-au pus în lucru peste ei tot cuvântul Meu, căci l-au sortat după plăcerile lor, după dorințe, după nemulțumiri, și apoi s-au încumetat să-și spună că acestea sau acelea sunt de la om, nu de la Dumnezeu, și s-au lăsat astfel cuprinși de dorințele lor, de cele cu care le-a plăcut să se hrănească și să le lucreze, spre despărțirea lor de Dumnezeu pic cu pic.

O, fiilor, vă învăț, vă păstoresc, după cum văd din cer că trebuie să lucrez și să-Mi fie împărțit sfatul și cuvântul la toți cei care se numesc a fi ai acestui popor.

O, creștine fiule, să nu crezi vorbirile de rău când ele vin spre tine să le auzi și să le crezi și să-ți strice dragostea și pacea și credincioșia. Vorbirile de rău vin spre tine ca să te despartă de Dumnezeu, de statornicie și de credință apoi, și să slăbești pe cale și să cazi în lături, fiule. O, deschide urechea duhului și fii înțelept dacă-ți spun acestea. Desparte de la tine pe cel care te atrage spre slăbire, spre necredință, o, că nu este vinovat el pentru necredința ta, care trebuie încercată, ci tu ești vinovat dacă-ți deschizi inima să-ți lovească statornicia ta lângă Dumnezeu, și cazi la cea mai mică probă și nu mai ești bine, chiar dacă dai să te mai repari de unul singur. Cel care își face rost de vină se teme apoi, se teme mereu, devine arțăgos, aspru, rece, căci îi urăște pe cei care îl știu cu vină, și caută el apoi vină la toți, căci altceva nu mai poate bun să facă, iar credincioșia nu mai încape în inima lui tulbure mereu, ascunsă mereu, și rar mai simte pace în suflet, rar odihnă, rar.

O, așa a fost poporul Israel din vremea Mea, fiilor. Așa a fost el și în vremea când apostolul Ștefan mărturisea pe Fiul lui Dumnezeu la cei care alungau acest adevăr ca să nu-l audă, o, și se tot hrănea cu păcatul urii și l-a ucis cu pietre pe Ștefan, dar cerurile deschise pentru el l-au luat acasă, l-au luat la Tatăl și la Fiul și la Sfântul Duh, l-au luat cerurile în ele pe mărturisitorul Meu.

O, fiilor, nu este de ajuns să împliniți la rece poruncile lui Dumnezeu, legile vieții veșnice, o, nu-i de ajuns. Trebuie iubire ca a lui Ștefan, trebuie lepădare de sine, căci dacă acesta nu ar fi avut nedespărțirea lui de Mine, adică lepădarea de sine, o, n-ar mai fi stat cerurile deschise deasupra lui ca să-l primească în ele sus.

Împlinirea poruncilor și a cuvintelor Mele nu este aceasta de ajuns ca să fii aproape de Domnul, căci mai mult decât aceasta este lepădarea de sine, de cele de pe pământ, care te atrag și te leagă apoi fără să vrei și te umpli de dorințe, de vise, și apoi de dorul de plăceri trupești și trecătoare odată cu lucrarea lor, și vede omul apoi că nimic nu are preț, nimic nu-i mai de preț la Dumnezeu decât să n-ai nimic, și doar pe El și urmarea după El, și pe care au pierdut-o mulți din creștinii care au venit spre izvorul Meu de cuvânt și l-au părăsit apoi pentru cele vremelnice ale lor, o, și așa am pățit Eu de la ei, și așa au pățit ei neînțelegând iubirea și urmarea lor după Mine, căci Eu am spus: «Cine nu lasă pentru Mine părinți și frați, soții și copii, averi și nume mare, nu poate fi ucenicul Meu, iar cel care voiește să vină după Mine și să-Mi urmeze, să se lepede de sine, să-și ia crucea, adică ascultarea, și să-Mi urmeze așa».

Iată și azi zi dulce, cuvânt dulce, plin de înviere, plin de putere sfântă, fiilor din cetate, numai să vrea creștinul să Mă primească după cum sunt Eu, o, că nu Mă pot da Eu după el dacă nu poate el să se lepede de sine, de cele înșelătoare și atât de vremelnice toate.

Se întreabă unii din cei mai slabi cu puterea în urma darului Meu de azi lăsat vouă prin cuvânt, și își pun întrebări. O, fiilor hrăniți din acest izvor, bucuriile pământești sunt scurte, se topesc după ce topesc omul. Ele trebuie oprite cât încă îl mai încearcă pe om, cât încă omul mai poate să-I dea Domnului mersul său și să și-l îndrepte spre cer, spre acolo unde nu se pierde nimic din viața cea cu Dumnezeu a omului. Luați pilda vieții și a mersului mucenicului Ștefan. I-am vegheat mersul, l-am luat curat și mărturisitor în slava celor de sus, cu care Eu, Domnul, lucrez peste pământ, și iată, am mărturisit în ziua aceasta cuvânt de mare însemnătate peste poporul cel hrănit și păstorit de sus.

O, privesc de sus peste țara Mea de azi, privesc și suspin și fac sfat cu cei din cer pentru ea, căci cei de pe pământ care s-au suit să o conducă își văd de ale lor, și va fi să fac cumva să-i urnesc din loc și să lucreze ei ceea ce este bine pentru țară. Le-am trimis cuvânt ca să-l împlinească, dar trebuie să-i mân din spate ca să înțeleagă și să se așeze la sfat, la lucru pentru Mine, și acum privesc la ei să-i văd cum vor lucra.

Am grăit poporului hrănit din cer prin acest izvor, fiilor din cetatea Mea de cuvânt. Aștept să înțeleagă cei care încă nu înțeleg, îi aștept încă.

Trebuie iubire, fiilor, și trebuie duhul frăției, prin care să-și dovedească fiecare iubirea, iar Eu, Domnul, să le pun lor notă de trecere, sau să mai aștept de la ei dovada iubirii, dragostea dintre frați, proba care îl arată pe cel care știe cum este să fii creștin adevărat clipă de clipă, tot timpul lucrând și despărțind răul din bine ca să biruiască iubirea, o, fiilor.

Și iarăși voi veni cuvânt la voi ca să-l împărțiți voi, ca să fiu cu voi în sărbători, fiilor din cetate. Dar până atunci, pace vouă! Ea vă va ajuta pe voi din partea Mea, și pe Mine din partea voastră, și mergem înainte cu toată lucrarea și slava ei, mergem, fiilor, că numai de mers este mereu, și nu de stat, căci voi mărturisiți pe Dumnezeu mergând cât merge El, și de aceea merge, și de aceea mergeți și voi și veți merge.

O, mergeți, fiilor, cu mersul Meu și țineți deschise cerurile deasupra voastră și mergeți, și pace vouă mergând! O, pace vouă, pace vouă, pace vouă, fiillor. Amin, amin, amin.

Cartea Mea din zilele acestea stă deschisă ca să-Mi așez în ea cuvântul și să meargă el peste pământ împlinindu-se și slăvindu-Mi venirea, o, și am martori ai venirii Mele pe cei ce-Mi deschid când glasul Meu grăiește de deasupra cetății cuvântului Meu ca să se facă faptă tot ce Eu grăiesc, tot ce aduc, tot ce așez la lucru, ca să fie văzute apoi împlinirile și să se înmulțească dragostea și dorul după Mine din partea celor cărora Eu, Domnul, le fac prilej să se întâlnească în zilele acestea cu Dumnezeu Cuvântul, cu venirea Mea cuvânt pe pământ.

Îmi fac mereu cu cuvântul intrare slăvită și Mă așez apoi la masă în cetate și sunt întâmpinat de fiii cetății, iar în ziua aceasta stau la masă împreună cu martorii nașterii Mele de acum două mii de ani, mama Mea Fecioara, tata Iosif și copilul lui, păstorașii care au coborât să Mă vadă după ce îngerii li s-au arătat ca să-i pună pe cale spre ieslea care M-a primit ca să Mă nasc, și apoi magii după lunga lor călătorie spre Pruncul Împărat, dăruindu-I daruri de mare preț, și iată ce frumos tablou ceresc pregătit de Tatăl Savaot în vremea aceea, Tatăl ceresc, și aceasta este ziua amintită astăzi, și pe care Eu, Domnul, Pruncuțul de atunci, o împodobesc frumos, înfășurând-o în glasul cuvântului Meu, căci în vremea aceasta a Mea am nume mare pe pământ, după cum Îmi este lucrarea cu care Tatăl Mă trimite pe pământ cu numele Meu cel nou, Cuvântul lui Dumnezeu, nume scris în Scripturi pentru Mine, iar cine nu înțelege, unul ca acela să deschidă Scripturile să citească în ele taina aceasta mare, venirea Mea cu sfinții în zeci de mii, și numele Meu cel nou.

Îmi deslușesc taina și lucrarea ei, venirea Mea cea din vremea aceasta. Nu se putea să nu se împlinească această Scriptură, o, nu se putea. Dau sarcină și lucrare de lucrat martorilor Mei așezați între Mine și cei ce-Mi aud cuvântul cu care străbat lumea în lung și în lat, și le spun lor în ziua aceasta să deslușească adevărul venirii Mele cuvânt pe pământ, să deschidă Scripturile cele pentru sfârșit de timp și să Mă așeze în mințile și în inimile celor cărora Eu, Domnul, Mă descopăr cuvântând și mergând peste pământ, căci trebuie dovedit adevărul că Eu vin pe pământ cuvânt, și că trebuie așezare a Mea apoi în viața lor, în pașii lor, în iubirea lor, căci iubirea de Dumnezeu nu poate ea pe jumătate, și de aceea să învețe cei ce-și apropie iubirea și să spună apoi: Pot totul în Hristos.

O, pace vouă, fii ai cetății cuvântului Meu! Voi sunteți cuvântul Meu cel împlinit, fiilor. Spun aceasta ca model pentru cei cărora Eu le încerc acum iubirea și le-o cântăresc apoi ca să le pot spune puterea iubirii, iubirea care vindecă omul de păcat ca să fie ea întreagă pentru Mine, iar Eu întreg prin iubirea lor, care dau să Mi-o dăruiască și să-și lucreze cu ea veșnicia cu care Eu vin acum ca s-o așez pe pământ peste oameni, peste cei care se nasc de sus și se fac după chipul și asemănarea Mea, frați cu cetățenie cerească, frați ai Mei, copii ai Tatălui, născuți în vremea aceasta între oameni prin cuvântul lui Dumnezeu pentru masă cerească, și așezați apoi la masă cu sfinții cu care Eu vin acum în taină mare pe pământ ca să-Mi pregătesc arătarea cea slăvită, descoperirea cea așteptată de șapte mii de ani de toți strămoșii, începând de la Adam și până azi și până mâine, fericiții cei mulți și mari la Dumnezeu dacă au lucrat ei în ogorul ceresc pe pământ, și iată, iată veste dulce pentru cei în trup, căci fericiți sunt ei de către cei din cer dacă au la Dumnezeu pe cineva care n-a apucat această vreme care mușcă din om ca să-l omoare pic cu pic, ca să-l ia din fața Mea cu totul și să-l strice, căci așa este de nebună această vreme acum, dar ferice de ei dacă au la Dumnezeu pe cineva plecat din timp ca să aibă mijlocitori acum pentru ei!

Omul devine fiară, fier ruginit, unealtă diavolească lucrată de această vreme rea, o, și nu poate diavolul să lupte mai biruitor împotriva omului ca și cu această armă înfierată și scoasă deasupra, (telefonul, calculatorul, n.r.) și cu care omul se ucide pe sine singur, fără să mai aibă alt vrăjmaș al vieții lui, căci momelile sunt acoperite sub facerea de bine pentru om, dar sunt arme ascunse și bine camuflate ca să nu știe omul că el devine fiară pentru sine și-și năruie tot ajutorul cel din partea lui Dumnezeu, o, și de aceea spun acest mare adevăr, că fericiți sunt cei care acum sunt trecuți la Dumnezeu și stau luptători pentru cei de pe pământ care nu mai au puteri pentru ei în fața acestei vremi nimicitoare și nemiloase cu făptura lui Dumnezeu, dar și cu facerea toată, o, și de aceea vin Eu cuvânt pe pământ, vin cu facerea din nou a lumii și vin cu cei care au venit de pe pământ, și care nu mai pot fi biruiți de niciun vrăjmaș, și vin ei în față cu Mine, cu Mielul lui Dumnezeu, căci scris este despre venirea Mea că oștiri din cer vin după Mine la cei de pe pământ ca să biruiască pentru ei, și apoi sărbătoarea cea veșnică, Sionul și Mielul cu cei răscumpărați Lui din necazul cel mare, din vremea aceasta neagră și tulbure, vreme în care se nasc cei mulți și încă se nasc, o, și trebuie luptă din cer pentru ei, pentru răscumpărarea lor. Amin.

Fiilor, fiilor, pace vouă în zile de praznic de sărbătoare de naștere! Cuvântul Meu vă hrănește, vă crește, vă adună, vă învață iubirea și mersul cel sfânt cu Dumnezeu. I-am bucurat aparte pe martorii nașterii Mele. I-am luat aici cu Mine la masă cu voi, fiilor. E întreagă fotografia cea de atunci, chiar și cu dobitoacele care M-au mângâiat și M-au mărturisit, după felul lucrării lor. Toți vă privim, toți sunt tot o bucurie și o mângâiere sfântă fără de cuvinte înaintea cuvântului Meu.

Mama Mea Fecioara trece de la unul la altul și vă atinge pe creștet cu puterea iubirii ei de mamă, fiilor. E cald acum pentru ei aici, e ca în cer, căci cerul este cald și e locul Meu de petrecere cu sfinții.

Toată facerea se bucură de venirea Mea la voi cuvânt pe pământ, fiilor. Această vreme a Mea cu voi a fost și este atât de așteptată să vină, tot atât de așteptată ca și venirea Mea în chip de Prunc născut din mamă Fecioară acum două mii de ani.

O, fiilor, aduceți Mie inimile voastre ca să fie ele locaș Mie și celor din cer! Se înfricoșează cu frică mare toată armata duhurilor diavolești dintre pământ și cer. Se vaită cu disperare duhurile potrivnice de șapte mii de ani lucrătoare împotriva lui Dumnezeu și a omului, după căderea lui Lucifer din vrednicia avută la Dumnezeu între îngeri.

Vă îmbrac în puterile cerești, fiilor, mereu, mereu. De aceea sunt neputincioși potrivnicii Mei, duhurile care culcă jos pe cei care fac prietenie cu aceste duhuri.

Pace vouă, fiilor! Să audă aceasta duhurile potrivnice și fără de pace întru lucrarea lor!

Pace vouă! În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, în amintirea zilelor de naștere a Mea pe pământ între oameni, pace vouă, pace vouă, pace vouă, o, fiilor! Amin, amin, amin.