Deasupra pământului român este veghe cerească tot timpul, sunt cetele îngerești care veghează venirea Mea cuvânt peste pământ și mersul cuvântului de la margini la margini, și chiar dacă nu se apleacă spre el cei de pe pământ, el lucrează, el împlinește și cârmuiește, căci Eu sunt acest cuvânt, Eu, Iisus Hristos, Fiul Tatălui Dumnezeu, Eu și toiagul de fier pentru cârmuirea neamurilor toate, precum este scris, o, și nu se petrece nimic întâmplător între cer și pământ, ci toate se lucrează și se așează la glasul Domnului, după cum sunt neamurile și popoarele, căci mulți și prea mulți se cred că ei sunt, că ei fac, că ei pot, și de aceea trebuie veghe cerească, trebuie cârmuire de sus peste atâta omenire slujitoare păcatului și fără temere de Dumnezeu de atâta vreme pe pământ.

Și acum, iar și iar, pace peste tine, pace ție, țara Mea de venire de la Tatăl cuvânt pe pământ! Grăiesc mereu cu tine și-ți doresc bine ție și de aceea las cuvânt peste tine ca să te fac cunoscută de țară a Domnului la acest sfârșit de timp, care pregătește cerește ziua Mea de slavă, nunta și masa nunții, cerul cel nou și pământul cel nou, și pic cu pic cuvântul Meu lucrează, o, și n-am ajutor și de pe pământ, și nici din mijlocul tău nu-Mi vine bucurie și răspuns iubirii Mele, neam român, dar te port Eu în cuvântul Meu și-ți gătesc haină de serbare veșnică și-ți apăr glia și duhul și poporul și te înnoiesc pic cu pic, că am de la Tatăl să Mă împlinesc în tine, o, țara Mea cea de azi.

O, ca să-Mi slujești tu Mie la venirea Mea la tine acum, ar fi ca poporul cel de pe glia ta să-și crească și să nu-și tot piardă frica de Dumnezeu, țara Mea, căci odată cu această pierdere își pierde și iubirea cea pentru Domnul, atât cât mai este ea.

Am avut în tine între fiii cuvântului Meu de azi fii iubitori de cer și de cale spre cer, dar pierzând ei pic cu pic frica de Dumnezeu au slăbit în veghe și le-a slăbit iubirea și și-au împărțit-o între lume și Dumnezeu și n-au mai avut grijă de pașii lor pe cale cu Mine. O, și spun aceasta ca să se înțeleagă în mijlocul poporului român cât de grea îi pare omului dragostea de Dumnezeu, și cât de ușoară îi este petrecerea cu duhul lumii, lumea care piere și tot piere din pricina acestui duh potrivnic lui Dumnezeu și omului, și care îl amețește pe om cât nici el nu se așteaptă, bietul de el, că iată, neamul român, atât de frumos odinioară înaintea lui Dumnezeu, s-a lăsat momit de duhul lumii dacă tot l-a primit în hotarele lui, o, și greu mai poate Dumnezeu să-l așeze iarăși pe calea cea frumoasă, cea cu slavă cerească pe ea, și iată de ce vin la tine cuvânt, țara Mea cea de la început și cea de azi a Mea!

O, îți mângâi duhul și glia, neam român. Îți urmăresc pacea și îngrijorarea, îți măsor dorul și căutările și dragostea și caut să te cuprind întru cele de sus ca să fii tot mai mult a Mea cu fapta, cu împlinirea Mea de peste tine, România Mea. O, îți văd temerea când te cuprinde, și dau să te vestesc și să te rog să înveți să nu-ți pui nădejdea în oameni, în căpetenii, în ajutor de pe pământ. O, nu te teme! Te vestesc că ai cete îngerești de veghe deasupra ta și te îndemn să-ți faci parte cu îngerii la lucrul cel pentru veghea ta, căci nu sunt arme mai tari ca postul și rugăciunea, și care țin departe tot ce nu este de la Dumnezeu pentru mersul tău. O, ce frumoasă ai fi tu, ce frumoasă dacă ai avea viață creștină după adevăr, după orânduiala cerească și bisericească în mijlocul tău!

Un creștin adevărat după acest nume sfânt e minune mare înaintea cerului, o, că frumoasă este viața de creștin adevărat, și care se uită la Mine pentru toată lucrarea lui.

O, fii români, o, fii creștini, să nu căutați să aveți dreptate, fiilor! Numai dreptatea Domnului să rămână în toate, căci omul este păcătos, și nu este drept nici pentru el însuși, și tot timpul caută pentru sine, bietul de el. Un creștin adevărat după acest nume, nu se dezvinovățește niciodată, nu-și caută îndreptățire, ci, din contra, stă sub vină plin de credință și de umilință și de aplecare, ferindu-se cu mare grijă de înălțarea minții, iar încercările îl ajută să-și înțeleagă nevrednicia omenească, și care atrage mustrare, învinuire, dispreț, nimic din acestea pe nedrept, o, și așa se ferește el de cădere, de rătăcire, de risipire, și este el cu adevărat creștin înveșmântat în Hristos, în haina umilinței de duh prin duhul iubirii, duhul cel de sus, cel plin de bucuria vieții de creștin slăvitor de Dumnezeu pe pământ între oameni, și care are orânduială peste viața lui cu trei zile de post pe săptămână și cu rugăciune de mulțumire și de slavă zi de zi, ca David împăratul, care se ridica cu iubirea de Dumnezeu deasupra păcatelor lui și slăvea pe Domnul de șapte ori pe zi, și așa își avea el viața și duhul în Domnul, în părtășie cu Dumnezeu, și ținându-și sub picioare vrăjmașii văzuți și nevăzuți.

Cu dor ceresc am grăit pentru viața ta cu Dumnezeu, neam român, ca să te deprinzi tu s-o cauți și s-o găsești în viața străbunilor tăi sfinți și s-o ai de viață a ta și să crești în iubirea de Dumnezeu, care te va veghea, te va întări, te va ridica deasupra tuturor noroadelor de pe pământ în vremea aceasta atât de lipsită de lumină și de adevăr, și iată, iar și iar am grăit cu tine în zi de duminică despre viața de creștin adevărat, de fiu al lui Dumnezeu după adevăr, și care nu-și îngăduie să fie altfel decât Dumnezeul său, decât Învățătorul și Mântuitorul său Iisus Hristos, numai să cauți tu să înveți cu întregul să te uiți la Mine și la tine, până ce vei ajunge asemenea Mie, fiu român, copil așteptat de Tatăl să fii după chipul și asemănarea Mea, și să începi tu această lucrare cu frica de Dumnezeu, care nu te lasă să te desparți de Domnul Dumnezeul tău pentru alt Dumnezeu.

O, e vreme cu pagubă multă pentru bogăția vieții de creștin, căci omul de știință s-a luat la întrecere cu Dumnezeu și se numește antichrist, chiar dacă el se mărturisește ateu, dar nu spune adevărat când el spune așa, și este mascat că să-i facă pe mulți să amețească și să cadă în mreaja lui, o, și e primejdie pe cale pentru om prin întunericul de azi, pe cât altfel de oameni se mărturisesc ai lui Dumnezeu și se iau la întrecere popoare între popoare care pot să facă cele mai mari și mai înalte temple și catedrale și să se arate cu ele, dar acelea sunt ale lor, și nu ale Mele, nu ale lui Dumnezeu, o, că nu stă Domnul în ele, cum nici acum două mii de ani Eu n-am stat la masă cu cei mari ai templului din Ierusalim și Mi-am găsit mângâierea cu cei umili și am stat cu ei pe maluri de ape, prin grădini, pe munte și pe oriunde este duhul umilinței în lucrare, o, dar mai este cineva să socotească unde este Dumnezeu, unde locuiește El cu oamenii?

Iată ce vreme grea și fără de cărare știută bine pentru mers pe ea! Cămașa lui Hristos e sfâșiată în multe bucăți chiar în mijlocul ortodoxiei, atât de căutată și curtată de lucrarea lui antichrist, și care i-a amețit pe toți, pe mai-marii și pe mai-micii bisericii cu numele Meu pe fruntea ei, iar acești slujitori își fac rost de osândă pe scaun de învățători, precum este scris despre învățătorii cei mulți, și care nu se tem de osânda pentru cei ce nu învață și nu păstoresc de pe scaune de învățători, pentru că sunt fățarnici față de Dumnezeu și față de oameni și nu-L dau pe Domnul oamenilor, care-și pun bănuțul în cutia milei la biserică, iar drepturi ei nu au ca fii ai lui Dumnezeu în biserica lui Hristos.

Am stat de vorbă cu tine, țara Mea cea de azi. Mi-am spus dorul Meu de tine, ca să te am a Mea după adevăr, după nume de creștin adevărat cu viața, după asemănarea ta cu Mine, că Mi-e dor și Mi-e tot dor să te am a Mea după adevăr, după chipul și asemănarea Mea, după trăire creștină, țara Mea. Stau cu cetele îngerești de veghe pentru tine și te doresc lângă Mine la veghe, la lucru sfânt peste pământ, căci trebuie sfințit pământul și omul și toate câte așteaptă înnoirea, și de aceea îți spun cât lucru am de așezat din mijlocul tău peste pământ până ce toate Scripturile se vor împlini, căci toate cuvintele Mele nu pot rămâne fără împlinirea lor.

Te învăț iubirea și stăruința cea pentru ea, căci lucrarea iubirii este din cer, și de aceea vin din cer de lângă Tatăl și-Mi fac loc cu tine pe pământ ca să semăn sămânța cuvântului Meu peste tot și să-l pot împlini apoi, o, neam român, și toate să-și afle înnoirea, precum este scris, și te cuprind iar și iar în dragostea Mea, în cuvântul Meu cu care vin la tine ca să înveți și tu să cuvintezi ca Domnul Dumnezeul tău, și tot așa să și iubești, cu umilință multă, cu dulce dor de cer pe pământul tău și să-l împărțim apoi, și ca să afle toți cei de pe pământ venirea Mea la tine și dragostea dintre Mine și tine și să-i tragem la Tatăl pe cei mulți care vor afla ce este și cine este viața lor și să Mă îmbrățișeze pentru ei, iar Eu să-i scriu fii ai lui Dumnezeu pe ei înaintea Tatălui Meu, Care veghează cu îngerii lucrarea cuvântului Meu între cer și pământ pe vatra ta, acum, la sfârșit de timp, o, țara Mea cea de azi a Mea. Amin, amin, amin.

Cu slavă de cuvânt Mă apropii, și așez înaintea Mea străjerii cetății cuvântului Meu ca să deschidă ei cartea Mea cea de azi cu ei, căci glasul Meu de Păstor ceresc își face cale prin vreme și cuvintează de șaptezeci de ani în mijlocul unui popor pe meleagul român, și își lasă peste el slava sa, cuvântul Meu peste pământ, iar Eu sunt Cel ce păstoresc cu multul, cu multă sămânță semănată, și sunt Iisus Hristos, Fiul Tatălui Dumnezeu, și Tatăl Mă trimite și de aceea vin, și ascult de Tatăl când vin.

E zi de sărbătoare în calendarul creștinesc și-Mi fac lucrarea de Păstor ceresc, și se mângâie sfinții când Îmi aud glasul în mijlocul poporului cuvântului Meu, care-Mi împarte venirea, căci cuvântul pe care îl grăiesc își face lucrarea, nu stă în carte fără să fie lucrat apoi, și iată, tot ce am adus de veste prin cuvânt în vremea cea de început a celor șaptezeci de ani de când cuvintez peste pământul român, totul vine spre împlinire, iar vremea este grea de tot, și este cu lucrarea lui antichrist în calea Mea și este obraznic acest vrăjmaș, dar tremură de jale în fața cuvântului Meu și dă să-și facă încă stat pe picioare și să lupte încă, dar taina cuvântului Meu îl pândește peste tot pe unde Îmi ține el calea și este dat de gol cu tot ce mai poate face pe ascuns, iar glasul Meu îl arde și îl înspăimântă și stă Mielul lui Dumnezeu în luptă cu balaurul cel cu șapte capete și cu zece coarne, precum este scris despre lupta și biruința Mea asupra lui antichrist din zilele acestea, căci am lucrat tainic o vreme lungă de patruzeci de ani, cât timp Mi-a chinuit el și slugile lui trâmbița prin care-Mi lăsam glasul în mijlocul unui popor credincios Mie, o, și a fost târâtă peste tot și a suferit trâmbița Mea batjocură mare și grea, că era luată de acasă și dusă în spitale de bolnavi de minte și coboram prin ea cuvântul Meu față în față cu puii balaurului roșu peste tot și le grăiam cu glas de Miel ceresc și le spuneam ce aveam să le spun și se supărau și-Mi chinuiau trâmbița și Mi-o înțepau cu ace și Mi-o ardeau cu fiare fierbinți, și cu multe chinuri Mi-o încercau cu cruzime, dar cuvântul Meu curgea peste ei și se ducea vestea din unul în altul până la conducătorul de peste țară și a stat trâmbița Mea înaintea lui și s-a umplut inima lui de mila ei și așa am curmat suferința ei apoi, o, și toate au rămas scrise, și multe cuvinte au rămas acolo de mărturie la vrăjmași, căci venirea Mea este mărturia Mea prin cuvânt scris, iar după patruzeci de ani am dat în lături piedicile și am adus libertate cuvântului Meu și curge el de atunci peste pământ ca râul care se desface în multe laturi ca să meargă peste tot și să vină Domnul apoi cu împlinirea, și toate se lucrează după Scripturi, căci am venit să împlinesc, precum este scris.

Mă doare pentru tine, Mă doare, țara Mea de venire de la Tatăl, Mă doare și Mă doare, iubito, căci în tine lucrează cu minciuna vrăjmașul Meu și al tău, cu slugile lui vopsite cu roșul balaurului vrăjmaș, și care dă să tot păcălească neamul român cu limba lui ascuțită ca să nu pară a fi vrăjmașul cel din povestea Mea cu tine, neam român.

O, nu se lasă puii balaurului descoperit și numit pe nume, după ce Eu, Domnul, Mi-am făcut cale cu cuvântul peste pământ de când această fiară scoate sabia și se încearcă fără de vreme cu Cel ce biruiește în față și merge și scoate deasupra pe cele ascunse sub minciuna care se cheamă bunăstare, omenie, salvare pentru toți, dar iată ce spun Eu acestor lucrători ai minciunii:

Vai vouă! Auziți?Vai vouă, celor ce ați adus-o pe România în neputințe de tot felul de atâta vreme, de mai bine de treizeci de ani de când Eu, Domnul, Mi-am dezlegat graiul gurii și am rostit libertate pentru cuvântul Meu, care a lucrat tainic patruzeci de ani și am ieșit apoi cu el ca să vă curm minciuna sub care o țineți voi pe România ca să-i puteți suge vlaga și s-o luați voi doar pentru voi!

Vai vouă, celor din partidul roșu, căci rând pe rând ați ținut țara în genunchi ca s-o goliți de tot și să-i curmați pacea și mersul, și iată acum, iar și iar dați încă să vă dați mari și drepți pentru țară, și nu are cine să vă oprească cruzimea, ci numai Eu, Dumnezeul neamului român, Iisus Hristos. Numai Eu pot să vă opresc faptele și gura cu care îi loviți pe cei iubitori de țară și de neam cum voi n-ați fost niciodată!

O, cumințiți-vă limba și nu mai mințiți tot timpul și nu vă mai fățărniciți și nu vă mai credeți cei dintâi, cei mai mulți, căci sunteți atâta de vicleni, atât de fără de rușine toți, că Îmi vine să vă umilesc dintr-o dată ca să vă tai elanul cu care ați îngenuncheat țara și neamul.

O, fie-vă rușine, lăsați gura mică! Îmi vine să vă umilesc cât nu vă așteptați, când văd cum dați să loviți în cei așezați la cârma neamului ca să lucreze îndreptarea celor lucrate strâmb și dușmănos de voi atâta vreme, o, fiilor învăluiți în viclenie și în minciuna de pe buzele voastre viclene, că nu aveți ca lucrare decât viclenia și minciuna și sunteți netrebnici în fel și chip, în timp ce dați să vă mărturisiți încă salvatori. Vai vouă! Auziți? Și vă spun aceasta ca să vă opriți, și să nu tot lucrați la vaiul pe care îl tot îmbogățiți ca să vă cadă și mai greu când se va prăvăli peste voi, și la care atâta ați adunat cu duh viclean. Așadar, lepădați vrăjmășia! E de la satana această lucrare, cu care vă tot ajutați unii pe alții, fără să pricepeți cât rău vă faceți unii altora și din unii în alții de atâta vreme, o, fiilor vrăjmași celor buni și drepți în neamul român, și de aceea vă spun: Vai vouă! Auziți?

E zi de veghe peste țară și veghez cu sfinții așezați de pază sfântă peste neam. Se duc la raclele din biserici ale sfinților Mei, se duc cei ce s-au așezat mari în posturile de peste neam, se duc și fac închinăciuni la sfinți ca să fie văzuți și crezuți drepți și buni și credincioși, iar ei sapă ca vrăjmașii pe dedesubt, și n-au milă de neam și sunt scriși vrăjmași, și nicidecum salvatori.

O, nu mai pot vedea atâta viclenie, atâta vopseală și de atâta vreme. Mi-e milă de atâția oropsiți sub călcâiul vrăjmaș. Îi voi opri din lucrarea lor vicleană, le voi opri limba și viclenia de pe limba lor, și așa voi da să-i ocrotesc pe cei așezați la cârmă peste țară, și care au cumințenie și iubire de neam și de Dumnezeu. Voi lucra Eu, Domnul, căci între oameni lucrează minciuna de peste tot, o, și nu este altfel când frica de Dumnezeu s-a dus de la oameni.

Iar tu, popor al cuvântului Meu, păstrează ceasul miezului de noapte treaz între Mine și tine, și să nu vă afle nepăsători de suflet sau culcați în pat acest ceas, ci să vă așezați înaintea Mea mereu, fiilor, mereu cu mâinile ridicate spre cer, îngenuncheați și veghind asupra duhului rău ca să-l biruim tot timpul, o, fiilor, și ca să nu vă doboare el pe voi negăsindu-vă cu Mine veghind spre Tatăl pentru biruința cea mare a veșniciei asupra vremelniciei și a păcatului de pe pământ, și care a dezmoștenit pe om de locul său din rai, locul pentru care a fost el zidit de Dumnezeu.

Iată de ce plâng Eu, Domnul, după om și pentru om și de ce am venit pe pământ cuvânt! Pierderea de Dumnezeu a omului e tot mai mare, tot mai amenințătoare asupra celui pribeag spre casa lui din cer, iar Eu veghez cu voi peste pământ și am la voi și cu voi postul de veghe, fiilor. Duhul milei este rupt din duhul iubirii, și cu acest duh de milă am venit și am lucrat prin acest cuvânt atâția ani, fiilor.

Mila voiesc să-i învăț pe mulți, mila de Dumnezeu și de oameni, căci Dumnezeu suferă fără de margini de mila omului pierdut în păcat și în necredință, din pricina păcatului care îl desparte pe Dumnezeu de om. O, de ar pieri păcatul, de ar muri acest duh care a căzut peste tot, de ar cădea această perdea de despărțitură între om și Dumnezeu!

O, fiilor, e soare la voi, e soare mult, și își întinde strălucirea lui și vor căuta spre ea cei umiliți de soartă, că vine lumina și puterea ei și lucrarea ei, vine din cer biruința lui Hristos. Iar voi rămâneți întru iubirea Mea, rămâneți, fiilor, întru Mine, căci curând iubirea Mea se va împărți și va mângâia și va aduce pe pământ cerul și va fi atât de frumoasă vremea acestei împliniri și vor fi cer nou și pământ nou, și va fi pe pământ această împlinire, o, fiilor. Amin, amin, amin.

Îmbrățișez cu Tatăl cetatea cuvântului Meu pe vatra neamului român, pământul cel dintâi ieșit din ape la facerea lumii văzute, iar acum, la nașterea din nou a lumii și a toate câte sunt, Îmi las cuvântul în cartea sa cea de azi pe acest meleag, unde-Mi am casă de poposire a venirii Mele cuvânt pe pământ între oameni, o, și nu este pe nicăieri loc mai plin de lumină și de cer pe pământ ca și această cetate, care adăpostește pe Cel ce a făcut cu cuvântul lumina și toate cele văzute apoi în lumină ca să se vadă ele, iar Eu, Fiul și Cuvântul Tatălui, cârmuiesc lumea și toate cele bune și rele de peste lumea oamenilor, lumea care nu știe de slava lui Dumnezeu dintre cer și pământ dacă nu are cine să-i spună ei despre această slavă și de toată strălucirea ei, care acoperă cu daruri de sus pe cei credincioși și pe cei necredincioși lui Dumnezeu, dar iată, am așezat la lumină cetatea cuvântului Meu și împart din ea lumina Mea peste pământ până ce ea îi va dovedi pe cei drepți și pe cei nedrepți și se va face de către cetele îngerești numărătoarea de-a dreapta și de-a stânga, precum este scris în Scripturi cuvântul gurii Mele acum două mii de ani, când am venit de la Tatăl la oameni și n-am fost primit de oameni și M-au trimis înapoi cei mari ai pământului, dar M-au trimis biruitor asupra lor și asupra lui antichrist, căruia ei îi slujeau, iar ei au rămas cei rușinați ai vremurilor toate, căci toate vremile de pe pământ au luat pilda cea rea a celor de demult și a celor de atunci și a celor de apoi, și Domnul nu este dorit și nu este primit pe pământ din pricina măririi celor mari, care ca și Lucifer s-au voit și s-au așezat ei mai mari ca Dumnezeu, iar Domnul rămâne Cel nevăzut, și mai mult nu, căci așa hotărăsc cei care au scris pe cele ale lor împărăția lui Dumnezeu între oameni, ca nu cumva oamenii să mai caute să mai dea de ea și să îmbrățișeze ei calea cu Dumnezeu, slava crucii, slava învierii, locul lui Dumnezeu cu oamenii pe pământ, iubirea Mea între ei, între Mine și ei apoi.

Pace și îmbrățișare cerească peste cetatea cuvântului Meu din care ies cu graiul gurii Mele și-Mi îmbrățișez țara Mea cea de azi!

Pace ție, țara Mea, pământ român, Betania Mea cea de la sfârșit de timp! Te mângâi cu cuvântul și te numesc a Mea, în vreme ce te ascund de Mine cei necredincioși și străini de Dumnezeu pe pământ! Sunt aici, sunt în mijlocul tău cu iatacul Meu, cu soarele Meu, prin care Îmi țin încă lumina peste pământ, căci am spus acum două mii de ani că atât cât sunt în lume sunt lumina lumii, iar Eu de mila lumii am venit la tine cuvânt și Mi-am făcut casă pe pământul tău, țara Mea cea de azi.

O, nu mai este sare de sărat pământul cu ea, nu mai este, căci altceva este care se vrea a fi sare. O, dacă sarea nu sărează, zadarnic poartă acest nume, că e fără de gust, fără de putere de sus.

Iată zi de întuneric peste tine în ziua aceasta, România Mea! E zi de duminică, zi numită ziua Domnului, iar în tine are antichrist mare sărbătoare a sa cu mult norod chemat să vadă munca lui împodobită cu aur și cu scumpătăți, care iau ochii celor necrescuți bisericește și nepăstoriți spre Dumnezeu, căci păstorii care au luat scaunele știute sfinte s-au așezat ei mari și-și întind împărăția pe care au scris numele lui Dumnezeu și fac ei temple pentru împărăția lui antichrist, cel care trage jos stelele de pe cer, precum este scris, pe creștinii care nu știu prea multe de Dumnezeu, și ca să-i încânte pe ei la vederea minunilor aurite și să-i atragă de la slujirea lui Hristos, căci viața creștină nu este cea care se vede pe deasupra hainei, și este taină a iubirii de Dumnezeu în om, în inima lui dăruită Domnului pentru veșnicie, și iată câtă suferință și cât suspin și câtă jale se suie în ziua aceasta la tronul Domnului, și nicidecum nu privește Domnul altfel peste ziua numeroasei adunături de oameni mari și mici pentru încă o parafă peste cei care cântă slujbă de sfințire a templului ridicat mare în inima țării, și la care ostașii lui antichrist sunt lăudați și măriți ca slujitori sfinți.

Mă uit cu Tatăl și cu sfinții la trufia cea fără de margini, și care tot crește sub numele de biserică a lui Hristos. S-au strâns și se strâng încă turme de oameni chemați sau aduși înaintea celor ce s-au strâns să sfințească ei templul cel mare pentru Dumnezeu, zic ei. O, așa a fost mereu pe pământ din partea celor care s-au așezat să stea ei mari înaintea oamenilor și au rămas templele lor mărturie pentru ei, o, și ce bine ar fi fost să fi rămas viața lor sfântă și urmele ei între oameni și rod sfânt pentru cer pe urma lor!

S-au adunat în ziua aceasta ierarhi și preoți care mai de care mai mari peste ceilalți mai mici, mai încoronați în fruntea turmei, și rostesc aceștia sfințirea portretelor sfinților așezate pe pereții templului cel așa de mare, ca pentru Dumnezeu, zic ei. O, câtă trufie, câtă pompă! Eu, Domnul, n-am spus să fie trufie în biserică, în casa care poartă numele Meu. Eu am zis închinare în duh și în adevăr, nu în temple. Am zis închinare adevărată și închinători adevărați, iar aceasta nu este în ceea ce fac mai-marii de pe pământ în numele Meu.

Se tânguie sfinții când văd lucrarea lui antichrist în loc știut sfânt, iar oamenii nu mai știu să găsească spre cer calea și se opresc să vadă și să audă și să-i asculte pe cei care nu-L iubesc pe Dumnezeu, ci, din contra, au luat pe ei haină de sfânt și iau cu asalt fața și numele lui Dumnezeu și cheamă la petrecerea lor lumea care nu dă de calea cea sfântă cu Dumnezeu pe ea.

O, unde este Dumnezeu în lucrarea acestora, care s-au împăunat cu haine și cu coroane de sfinți în temple aurite și cheamă lumea să-i vadă? Eu, Domnul, nu sunt în această amestecătură cu oamenii lui antichrist, căci cum aș putea să mai fiu Eu Dumnezeul Cel adevărat luptând cu vrăjmașul acesta atât de amestecat în casa știută a lui Dumnezeu între oameni?

Iată câtă bucurie vinovată în ziua aceasta în casa știută biserică a lui Iisus Hristos! E bucuros antichrist, e întâmpinat de oameni mari și mici, o, și nu știu oamenii cei adunați ce se lucrează în spatele decorului de deasupra mâinii vrăjmașe, care pătează locul și numele și biserica lui Hristos!

Iar Eu, Domnul, sunt cu toate suitele și cetele cerești și îngerești aici, deasupra cetății cuvântului Meu, de unde cu toți acești slujitori sfinți ocrotesc pământul și neamul român, țara Mea de venire cuvânt pe pământ, ca să Mă afle toți cei cărora Tatăl Se va descoperi lor prin Mine, Fiul Său Iisus Hristos, Care-Și are venirea și cuvântul și cartea și poporul și mărturia peste oameni în zilele acestea, când Eu, Domnul, dau lupta cu fiara, cu antichrist, iar arma Mea este cuvântul gurii Mele, sub care antichrist se îngălbenește ca ceara și se va tot îngălbeni curând, curând, iar Tatăl Savaot Mă va mărturisi încă o dată Fiul Său iubit întru Care El a binevoit și binevoiește în lumea aceasta de necredință și de minciună ca nu cumva în lipsa minciunii să Se dovedească Domnul Stăpân și Păstor din cer venit, Păstorul Cel adevărat, și Care îl va rușina pe antichrist cel mincinos în haină de sfânt, așa cum și azi jubilează el și ai lui în templu zidit de oameni și împodobit cu aur ca să atragă pe mulți să-l slăvească pe el ca pe Dumnezeu, după cum îi este dorința și căutarea lui cea de două mii de ani, de când l-am zdrobit prin învierea Mea și l-am judecat așa pe el atunci. Iar acum rușinea pe care i-o gătesc cu sfinții Mei va fi și mai grea, și mai apăsătoare, și care va fi să-i curme pașii și să-și ia plata întreagă, pe care singur și-a agonisit-o luptând împotriva Mea.

Iar tu, țara Mea română, ești a Mea cu toată povestea Mea cu tine în mijlocul tău, chiar dacă tu nu știi aceasta îndeajuns, dar te vei bucura cu sfinții tăi, căci în curând se va vedea fața ta cea de la Dumnezeu pe acest meleag, și atunci va fi serbarea cea mai dulce pentru Mine și pentru tine și pentru cei care te vor afla și te vor îmbrățișa pentru slava Mea din tine, ținută în taină până acum, căci Dumnezeu așa lucrează, plin de umilință și de taină, blând și smerit, și este El Păstorul tău, iar tu ești darul Meu cel de la Tatăl, și aceasta te-a păstrat Mie până la sfârșit, până acum, iar acum te port în brațe și Mă vestesc cu tine peste pământ, și vine slava Mea și a ta și vin spre ea cei iubitori de Tatăl pentru Mine și pentru tine, căci Domnul vine la tine și nu mai pleacă, iar tu vei zâmbi sub soarele tău cel tainic și te vei arăta mireasă cu Mire, și nunta va fi pe vecie, căci veșnicia o am de așezat Eu, Domnul, pe meleagul tău acum, o, țara Mea cea de azi, la care Tatăl M-a trimis să vin și să fiu, și să fim noi acum lumină și sare pe pământ, și cu acestea să lucrăm înnoirea întru toate, o, țara Mea cea de azi. Amin, amin, amin.