Binecuvântarea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, aceasta las Eu, Domnul, peste voi în ziua aceasta de sărbătoare îngerească, fiilor din cetatea cuvântului Meu, căci voi ați așternut aici popas Mie și îngerilor Mei, după datina lăsată din părinți în această zi, și este în cer, și este peste fiii lui Dumnezeu de pe pământ adunare cu sărbătoare măreață, iar puterile cerești și oștirile îngerești stau cete-cete aici deasupra și privesc găteala și primirea lor la serbarea așezată de voi pentru ele, pentru cetele de sus, o, și se bucură de la voi părinții căci sunteți fii iubitori și împliniți voi așezările lor și le aduceți înaintea cerului, și iată, lucrează Dumnezeu cu voi, și îngerii vă slujesc pe voi, iar voi pe îngeri, o, fiilor.

O, mare este ascultarea de părinți! Mare binecuvântare lucrează ea peste fii, și le spun tuturor fiilor care au părinți care le poartă de grijă, le spun așa: Nu disprețuiți părinții, nu-i îndurerați, nu-i întristați, că dacă ei sunt umiliți de voi și întristați de voi, o, nu vă merge bine vouă și vă merge rău din pricina călcării poruncii lui Dumnezeu pentru părinți.

O, ce s-ar fi întâmplat să nu fi ascultat Eu de Tatăl Meu, Care M-a trimis pe pământ să fiu pus pe cruce pentru chin și moarte, iar Eu să-L fi întristat cu nemulțumirea, cu neascultarea, cu răzvrătirea? Iată, Tatăl știe care este binele cel pentru fii, chiar dacă fiii nu pot înțelege deodată ce înseamnă ei pentru părinții lor, și ce înseamnă tatăl pentru fiii săi.

O, fiilor, se bucură și se mângâie de la voi părinții și sfinții toți că ați ales să ascultați și să înțelegeți și să lucrați voia lui Dumnezeu între oameni pe pământ acum, în vremea Mea cu voi, că iată, voi vorbiți pe pământ pentru Mine, voi sunteți vestitorii Mei și luați din gura Mea cuvântul și îl dați de veste peste pământ și Mă vestiți cu voi, și că vin pe pământ cuvânt în vremea Mea cu voi.

O, ferice de cei ce lucrează cu Domnul pe pământ și trăiesc după voia Lui, fiilor! Trăirea fără Dumnezeu îl aduce pe om numai spre greșale, numai spre golire de Dumnezeu, de parcă Dumnezeu nu înseamnă nimic pentru om. Stau cu voi în sfat la sărbătoarea îngerilor și Mă uit cu jale la cei care s-au zdrobit judecând pe Dumnezeu și mersul cel greu al lucrării cuvântului Meu, și pe voi, cei de sub crucea cea grea a venirii Mele cuvânt pe pământ, fiilor, și le spun tuturor celor ce aud și știu de mersul Meu cu voi, le spun lor așa:

Feriți-vă să judecați pe Dumnezeu și mersul Meu cuvânt peste pământ cu cei de sub crucea venirii Mele acum, la sfârșit de timp. Cu lacrimi vă spun aceasta, că Mă doare până în veci de cei care s-au sfărâmat în piatra judecății asupra mersului Meu de azi cu cei ce Mă poartă ca să vin cuvânt pe pământ. N-am mai rămas alături cu cei nemulțumiți și neiubitori până la capăt cu răbdarea sfântă, și și-au făcut rost de judecată căci au judecat.

O, aveți grijă mare cum priviți mersul Meu și crucea Mea de azi și loviturile spre ea, că am avut cu cei ce Mă poartă, am avut lângă ei creștini buni cu credința și cu jertfa lor, dar s-au crezut în stare să socotească ei în locul Meu lucrurile și stările și s-au urcat așa deasupra Mea și au amețit și nu-i mai am sub cruce, o, nu-i mai am dacă s-au clătinat, și așa s-au clătinat mulți și s-au luat unii după alții căzând în slăbiciuni, o, și mai am puțini, și merg din greu.

O, câtă bucurie au sfinții și îngerii pentru lucrarea cuvântului Meu și cât sprijin pun ei ca să împlinesc Scriptura venirii Mele așa cum vin Eu acum pe pământ! Cei de pe pământ, care au mers cu Mine o vreme, iată, nu s-au mai bucurat să meargă, și au ridicat nemulțumiri și M-au lăsat și s-au tras de sub crucea Mea, o, că n-au înțeles ei lucrarea Mea, n-au înțeles pe Dumnezeu, și au voit să-i înțeleagă Dumnezeu pe ei, o, și le-a fost rușine să-și vadă vina și să se ridice de fiecare dată pentru mersul înainte.

Și iată, măi creștine măi, ție îți este rușine să fii tu vinovat, te codești, te încordezi, te nemulțumești de cel care te-ar îndruma cu ceva spre îndreptarea ta, iar Eu, Domnul Dumnezeul tău, a fost să port toată rușinea de care îți este ție pe pământ rușine s-o porți, și am fost socotit stricător de lege, desfrânat, hulitor de cele sfinte, dezbinător și păcătos, bătut apoi și pus la chin pe cruce, și am fost lovit gol și Mi s-au luat hainele ca să fiu de batjocură mulțimii, fiindcă tu îți ascunzi faptele tale urâte și pornite de la neascultarea de Dumnezeu și de părinți, căci ție îți este rușine să fii tu vinovat, defăimat, nevrednic, o, și a fost să port Eu ceea ce tu nu poți.

Iată, fiilor credincioși cu care am mai rămas, am grăit de durere, fiilor, căci ori de câte ori stau cu sfinții la voi în sărbători îi văd lipsă pe cei căzuți de lângă lucrarea venirii Mele și Mă prinde tristețea și Mă apasă ea și dau să știe și ei cum nu M-au ascultat, cum au întristat pe Tatăl și nu le merge bine nici pe pământ, darămite apoi în cer! O, dacă și-ar lucra pocăință și adânci păreri de rău! O, dacă s-ar trezi ei pentru umilință și pentru rugăciune cu putere multă în ea pentru scăparea de sub vina că M-au părăsit! O, dacă și-ar lucra ei sfințenie până la sfârșit și părăsirea duhului lumii în care s-au înecat de tot!

Fiilor, fiilor, bucurie mare este în ziua aceasta la masă cu Noi și cu voi pentru cei pomeniți aici de voi înaintea Mea pentru pasul spre înviere deplină, căci neamul celor adormiți e mare și sunt veniți cete-cete din vreme și sunt câtă frunză și iarbă, fiilor. Le-ați făcut chemarea, le-ați făcut pomenirea de toamnă și sunt tot mai vii, și cântă în cor slavă Mântuitorului lor și se bucură cu toții de lucrul Meu cu voi pentru ei, fiilor. Iată-i la masă cu îngerii aici, căci au rămas la sărbătoare după ce au primit daruri, bucate binecuvântate și plăcute în cer, nu cum face lumea mâncăruri cu carne și cu țuică pentru răposați, o, nu așa, fiilor.

Când l-am zidit pe om, l-am zidit ca să mănânce el, și apoi M-am grăbit să-i fac grădină cu hrană sfântă și l-am așezat la masă și i-am spus ce să mănânce și ce să nu mănânce din bunătățile raiului. El însă a făcut tot ca omul de pe pământ, s-a împotrivit să asculte, și și-a disprețuit Tatăl și n-a ascultat. Putea să asculte, dar n-a ales așa, și a fost să nu mai poată sta în locul în care și-a călcat ascultarea de Tatăl și a ieșit atunci omul de sub voia lui Dumnezeu și a trăit pe pământ după voia lui, muncind cu sudoare pentru hrana sa, de atunci și până azi muncind.

Acum, fiilor, iată ce mare lucrare avem de lucrat, că avem de scos de sub vină neamul omenesc care n-a ascultat, și pentru care Eu am pătimit pe cruce ca să-l scot de la durere și l-am scos, o, și avem încă de lucru, fiilor. Îngerii lucrează cu Mine fără de încetare și știu de la Mine că Eu, Domnul, dau lupta cu satana ca să-i scot de sub robia lui pe oameni. Eu și micuții Mei de sub crucea vernirii Mele dăm lupta cu duhul lumii și cu satana, stăpânitorul de peste oameni, și avem să-l doborâm și să-i eliberăm pe toți de sub întunericul lui, iar îngerii Mei dau lupta cea nevăzută ca să-l biruiresc pe satana prin cuvântul Meu rostit ca să-l împlinesc apoi, precum este scris să biruiesc, și apoi să așezăm sărbătoarea biruinței Mele și a îngerilor biruitori cu Mine, și iată-i mărturisind de lângă Mine lucrul Meu cel de azi cu ei și cu voi, cei de sub crucea Mea, și duhul lumii va fi biruit, căci așa este scris.

— Puterile cerești și oștirile îngerești Te laudă neîncetat și Te mărturisesc, Doamne, cu apropierea cea deplină a biruinței Tale asupra lui satana, care Te-a despărțit de om înșelându-l ca să-l poată cădea din rai și să rămână de partea lui omul. Tu însă ai trezit la veghe îngerii și lucrează ei cu Tine de atunci să biruim furul, dar omul ne stă împotrivă, căci omul nu Te vede, iar satana și duhul lumii își arată mereu marfa la vedere și îl încântă pe om cu cele văzute și e de luptat pentru biruință, iar Tu îl aduci pe om la neputință ca să-l tragi spre pocăință, îi dai doctorie amară umilința, Doamne, și e de ajunsă această doctorie ca să-l faci pe om să Te caute și să Te ia înăuntrul lui la greu, numai să înțeleagă el că a fost tot timpul încăpățânat atâta vreme cât a putut el ceva, și apoi el Te vrea, Doamne, o, și cu câtă milă lucrezi să-l aduci iarăși pe om la Tine, și suntem tot timpul cu Tine în lucru în cer și pe pământ, iar biserica Ta cea micuță este lucrătoare pe pământ pentru partea rugăciunilor trimise la Tine pentru împlinirea Scripturilor, căci trebuie cerută această împlinire așa cum ai lucrat Tu cu ai Tăi în toate vremile, și numai Tu ești Cel ce biruiești, chiar dacă omul Îți stă împotrivă Ție și stă de partea lui satana cu voia sa, cu viața sa, dar scris este că Hristos este biruitorul.

Te slăvim de deasupra, Te purtăm pe nori de aripi îngerești și petrecem îngerește aici acum, în cetatea cuvântului Tău, plină de duhuri acum în ziua noastră de serbare.

Mulțimea cetelor îngerești laolaltă cu mulțimea chemaților la masa lor de pomenire pentru învierea cea deplină a lor, slavă și mulțumire ridicăm spre Tine pentru slava Ta cea mare, pentru venirea Ta cuvânt pe pământ, pentru apropiata Ta biruință, și apoi sărbătoarea veșniciei cu toți fiii credinței sfinte, care și-au păstrat iubirea cea pentru Tine în inimile lor, așteptându-Te să-i izbăvești pe ei.

Să stăm bine, să stăm cu frică și cu luare aminte la Tine, Doamne, iar poporul cuvântului Tău, poporul cel adevărat pentru credință și pentru ascultare, să-Ți spună: Înconjoară-ne pe noi cu sfinții Tăi îngeri, Doamne, și ne fii salvare, și mântuire să ne fii nouă. Amin.

— Binecuvântarea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, aceasta las Eu, Domnul, peste masa de serbare a îngerilor la începutul și la sfârșitul sărbătorii în așternutul de aici!

Sunt dintre cei care așteaptă să spun cuvinte mari să despic munții cu ele, că așa știu ei să gândească și să aștepte de la Dumnezeu. Eu însă petrec cu voi ca tata cu fiii lui aici, și Ne gospodărim lucrarea și viața cu rânduieli după legile cerești, și ce cuvinte mai mari mai pot fi așteptate de la Dumnezeu ca să fie auzite? O, nimeni dintre aceștia să nu uite că Eu sunt Cel ce trebuie să aștept, și că aștept și tot aștept cu răbdare de Tată după cei ce puțin iubesc să împlinească lucrul de fiu înaintea Mea.

Și dacă un cuvânt mare se așteaptă din gura Mea, iată-l: Iubiți să fiți sfinți, iubiți sfințenia! Ea se mărturisește pe sine prin tot ceea ce este și face omul, și se face pildă de sfințenie pentru mulți. Veți putea aceasta dacă sunteți umiliți și smeriți, iar altfel nu veți putea. Păcatul nu trage la cei iubitori de umilință și smerenie, iar dacă trage e din pricina amestecului trufiei chiar prin acestea, căci omul nu poate să se creadă nevrednic de Dumnezeu, de mântuirea sa așa cum sfinții plâng și se tânguiesc pentru nevrednicia lor înaintea lui Dumnezeu.

Și acum iar și iar, din mijlocul puterilor cerești și a cetelor îngerești spun acum ca un Părinte purtător de grijă și spun:

Pace peste popoare și între popoare și mai ales pace între cele fără de pace! Duhul păcii de sus să se așeze peste conducătorii popoarelor fără de pace, căci din pricina conducătorilor lor nu au pace popoarele.

Din cer și de pe pământ strig: Pace între popoare, pace vouă, popoarelor!

O, pace și ție, cetate a cuvântului Meu! Pace vouă, fiilor din cetate, și strigați la Mine pentru pacea popoarelor fără de pace!

Vă cuprind pe voi și pe cei de la masa Mea cu voi acum, o, fiilor. Puțini au mai rămas credincioși Mie și vouă, dar tot așa a fost și acum două mii de ani lucrarea Mea cu ucenicii Mei de atunci. Sunt mulți cei din cer cu voi, și aceasta este biruința: cerul, fiilor, cerul și cei din cer cu voi și pentru voi, și de aceea pace vouă, pace vouă, pace vouă, o, fiilor! Amin, amin, amin.

Pace și putere sfântă peste cetatea cuvântului Meu ca să intru cu sfinții, că este în cer între sfinții mucenici sărbătoare, iar Eu, Domnul, le dau mângâiere, le dau venirea Mea pe pământ cu ei, și glas le dau lângă grăirea Mea prin care Mă mărturisesc în vremea aceasta peste pământ, o, că mereu tot spun că aceasta este vremea întoarcerii Mele ca să gătesc un popor pentru rai și să împlinesc Scripturile de veac nou și ceresc, căci trec cele vechi, și totul se face nou, precum este scris.

E sărbătorit între mucenicii din cer tinerelul mărturisitor Dimitrie, cel ce nu s-a ascuns înaintea împăraților păgâni din vremea lui și M-a vestit de Dumnezeu al său când mai-marii vremii păgâne dădeau la sfâșiere pe toți cei care erau aflați cu iubirea Mea întru ei și între ei.

În toate vremile am avut din cei ce Mă iubeau și Mă mărturiseau, și se întâmpla aceasta pentru că înțelegeau pe Dumnezeu cei ce se încurajau asupra necredincioșilor, o, dar nu mai vezi acum așa putere de credință și de iubire de Dumnezeu, dar iată, au fost de trebuință și așa vremi, căci credința în Mine trebuia întărită ca să rămână ea și să-Mi păstreze popor creștin prin vreme și să am la sfârșitul luptei cu necredința, să am biserică slujitoare și mărturisitoare prin sfinții ei mărturisitori pentru Mine și prin semne mai presus de fire când Eu, Domnul, lucram prin ei ca să rușinez necredința celor îngâmfați care se voiau dumnezei tari, dar David cel tânăr a ucis cu o pietricică mică pe vrăjmașul lui Dumnezeu, o, și așa au fost rușinați împărații păgâni prin cei ce iubeau pe Dumnezeu pe pământ, iar turma creștină are acum mari mijlocitori în cer, și trebuie hrănite și stârnite credința și darurile ei, și aceasta face amintirea mărturisitorilor lui Hristos, și sunt ei mijlocitori și rugători în cer pentru urmași, și iată, o singură biserică este, numai una, nu sunt mai multe, iar dacă sunt, sunt altceva, sunt rătăcitorii de turmă și scrie de ei în Scripturi că se vor ivi ca să înșele pe mulți, dar Eu, Domnul, vin și lucrez cu cuvântul și stau în luptă cu duhul rătăcitor de turmă, o, că e ușor de tot să-l dărâmi pe creștinul care nu stă cu Dumnezeu în rugăciune și în petrecere sfântă, și iată ce spun la tot creștinul, la tot poporul creștin:

Nu fii popor fără rugăciune, poporule creștin! Toate casele de creștini să aibă spre Dumnezeu rugăciuni ca să pot ocroti din cer pe cei legați prin rugăciune cu Dumnezeu, căci numai păgânii nu stau în rugăciune în vremea vieții lor.

O, fericiți sunt și vor fi creștinii care au rugăciune spre Dumnezeu prin duhul sfinților părinți, căci duhul acestor rugăciuni îi păstrează pe ei în rădăcină, îi păstrează biserica Mea cea adevărată și una după nume și după viață și după orânduiala lăsată prin sfinți.

O, fii creștini, primiți bucuroși îndemnul Meu, că iată ce vă spun: puteți să nu aveți ce mânca sau cu ce vă îmbrăca sau sub ce să vă adăpostiți, dar rugăciunea spre Dumnezeu să nu vă stea din minte și de pe buze, ci stați cu Domnul mai mult decât cu voi înșivă și unii cu alții, o, fiilor.

S-a tot fărâmițat turma bisericii Mele prin smulgerea de lângă ea a celor ce au căzut în ispită la glasul unora care și-au dorit să aibă turma lor, dar iarăși spun, o singură biserică este, și ea are părinți și mărturisitori în cer. Amin.

Omul își alege singur viață de creștin sau viață de păgân, iar cale de mijloc nu este. De aceea cel ce voiește să fie al lui Hristos, acela să învețe și să înțeleagă și să aleagă viața de creștin, viață de rugăciune, de petrecere cu Hristos și cu sfinții Săi mărturisitori prin apă, duh și sânge, iar rădăcina creștinului este cea de la început și care mărturisește ca la început pentru viață de creștin.

Am spus și iarăși spun: nici un război între popoare nu se stârnește decât pentru apărarea bisericii lui Hristos și pentru credință și se luptă păgân cu creștin, antichrist cu Hristos. Iar Eu, Domnul, privesc acum vremea de război din țările vecine, unde vrăjmașul antichrist dă să se arate prieten și să se apropie cu duhul rătăcitor de turmă al neamului creștinesc, iar până să se lămurească cei ce se războiesc pe seama ambiției celor ce ațâță de departe sub nume de prieteni, iată, curg dureri și lacrimi și sânge.

O, așa este peste tot pământul, e până la capăt lupta între Hristos și satana cu numele de antichrist, și de două mii de ani a fost proorocită această luptă, dar în fața luptei sunt Eu, Iisus Hristos. Se luptă Mielul cu Fiara și biruiește Domnul, căci scris este: «Domnul risipește sfaturile neamurilor și leapădă gândurile popoarelor și defaimă sfaturile căpeteniilor, iar sfatul Domnului rămâne în veac, din neam în neam gândurile Lui, o, și fericit este neamul căruia Domnul este Dumnezeul lui, ales de El de moștenire Luiși». Iar creștinii Mei să mărturisească și să cânte spunând: «Să Te laude, Doamne, pe Tine, toți împărații pământului când vor auzi toate graiurile gurii Tale și să cânte ei în căile Tale, că mare este, Doamne, slava Ta!».

Iată, trebuie rugăciune pentru întărirea păcii acolo unde se dă război, dar pacea înseamnă biruința cea de partea lui Hristos și a bisericii Sale și de aceea Eu, Domnul, spun:

Pace vouă, popoarelor, și vouă, stăpânitorilor de peste ele, căci biruința este pentru Hristos! Cei ce se luptă împotriva Mea, aceia să lase armele jos și să caute pacea poporului său, pacea întru Hristos, și toate prin biserică și pentru biserică, toate pentru turmă, pentru popor. Amin.

Acum mucenicul Dimitrie așează lângă cuvântul Meu mărturisirea lui așa:

— O, nu vă ridicați mai sus decât puteți fi, voi, stăpânitori trufași, căci adevărata victorie nu este pământul pentru care luptați, ci este cerul, dar voi luptați fără dragoste de Dumnezeu asupra celor ce au această dragoste.

Iar voi, cei ce vă puneți poporul în primejdie, o, nu vă mai sprijiniți pe prieteni, că prieteni nu sunt, ci numai furi, numai tâlhari sunt, căci dragostea nu caută ale sale, o, nu. De aceea iată ce spune Domnul vouă:

— Eu, Domnul, vă dau sfat părintesc: Pace vouă, celor ce nu aveți pace, că iată, e durere în țară la voi, iar dușmanul străin vă minte și se dă prieten! O, fiți liniștiți întru ale voastre și fie-vă milă de poporul care suferă și piere. Războiul de la voi vine din afară, nu de la mijloc, nu din vecini. E dușmanul antichrist sub mască de prieten, dar el e dușmanul care se luptă să aducă păgânia lui peste tot, și iată, și la voi aici, aici, lângă popoare creștin ortodoxe, aici, unde sunt creștini de jur-împrejur, creștini ai lui Hristos, biserica Mielului.

Voi, țări creștine, ridicați duhul rugăciunii sus la cer și cereți binele lui Dumnezeu peste meleagurile voastre, nu altfel de bine, căci binele lui antichrist dă să vă ia din binele lui Dumnezeu. O, pace vouă! Eu, Domnul, vă dăruiesc acest cuvânt și acest dar: Pace vouă!

Acum, fiilor din cetatea cuvântului Meu, să ne pregătim și să așezăm duh de rugăciune pentru biruința Mea între cei ce au tulburări și atac de la vrăjmașul antichrist. Războiul acestor vremi e hrănit de potrivnicul Meu antichrist, care se dă prieten și binefăcător și apărător.

Să rămână sfatul cel din cer, iar sfaturile căpeteniilor vrăjmașe să cadă și să se facă pace, și cu ea să se lucreze între popoare!

E cerul sfinților în veghe mare și doare la cer tot ce doare pe pământ. Să alinăm chemând prin duhul rugăciunilor puterile cerești să cârmuiască din partea Mea, iar Tatăl să vegheze. Amin.

Acum voi, fiilor din cetate, veți găti pomenirea de toamnă pentru cei adormiți, o, că mult vă așteaptă, mult, fiilor, și binecuvântare las peste voi pentru această pregătire odată cu sărbătoarea îngerilor, și-i vom mângâia pe cei ce așteaptă de la Noi și de la voi.

Cereți prin Mine la Tatăl, cereți, fiilor, iar Tatăl vă va da vouă, după făgăduința Mea.

Vă așez în duhul păcii și al nădejdii sfinte și toate pentru dragostea Mea de voi, o, fiilor. Amin, amin, amin.

Vine Domnul cu sfinții la voi, fiilor. Vin în cetate, vin cu sfinții în grădinile Mele cu voi. Vă dau din cer ca să ajungă să împărțiți peste tot, să se prindă de mulți dulcele împărăției cerurilor și să-l dorească, fiilor, o, că e tare, tare sărac omul de această moștenire, împărăția cerurilor. Cei mai săraci de ea sunt bogații de pe pământ, iar cei mai bogați de ea sunt cei fără de bucurii ale vieții și ale traiului, sunt cei în suferință, în lipsuri, trăgând din greu să-și facă rost de hrană și de adăpost, dar liniștiți cu pacea duhului și hrănindu-se cu dorul de Dumnezeu, cu dragostea de cele din cer, cu multa mulțumire pentru părtășia lor cu Domnul în minte și în rugă, și iată unde locuiește Domnul, o, fiilor, și cu cine este El!

Este scris în Scripturi că bogații au sărăcit și au flămânzit, dar nu și cei ce sunt cu Domnul vii cu inimile din ei și bogați de împărăția cerurilor din ei încă din viața de pe pământ, și iată de ce i-am povățuit pe cei ce iau din cuvântul Meu cel de azi, și cu care vin să-l așez între oameni, că le-am spus: «Învățați-vă cu sărăcia și puținul din toate, că altfel nu-L puteți dori și iubi pe Domnul și împărăția Sa cu voi».

O, pace vouă, fiilor din cetatea cuvântului Meu, și vouă, celor ce luați de aici învățătura Mea, cerul cu care vin pe pământ ca să umplu pământul de cer ca frați ai aceluiași Făcător al lor!

Vin să-l îndemn pe creștin și pe tot omul să-și facă timp și loc de împărăția cerurilor cu el. O, n-are Dumnezeu loc în om, n-are loc de om Domnul în om. O, de ce, oare stă omul așa de mare în el, mai mare ca Dumnezeu, Care l-a zidit pe om? Nu se apleacă omul când aș da să-i fac o îndreptare și Îmi dă să înțeleg că nu sunt drept cu el. Nu pot de om, nu pot să fac nimic pentru el, ceva sfânt pentru Mine în el, că n-am loc de el. E el și nu-Mi dă voie. O, e urâtă inima lui ca și purtarea lui, care-i arată inima și aluatul din ea. Îl las pe el mare, mare cât vrea el să fie și să stea, că n-am altcum să fac cu el, dar va sta înaintea Mea la capătul mersului lui și va vedea atunci pe cine L-a ținut atât de mic, pe cine nu L-a lăsat Stăpân să-i fie precum i-a fost și Făcător, dându-i suflet și viață.

Când pleci dintru ale tale adunate nu iei nimic cu tine, decât purtarea vieții tale de pe pământ, și numai ea va fi să te însoțească ori spre lumină, ori spre întuneric, după cum ai lucrat și ți-ai adunat faptele tale bune sau rele, sfinte sau păcătoase, și mai ales cuvintele, lucrarea inimii și a minții.

O, fiilor, plânge Domnul că nu are omul duhul pocăinței pentru cele rele ale vieții sale de creștin sau de om. E greu să-l fac pe om să Mă primească cu îngrijirea Mea pentru viața lui așezată după voia Mea. Dau să Mă apropii de el și se supără și se asprește la inimă și la față și i se pare că sunt nedrept cu el prin lucrarea Mea de peste el, și dau să zic îndurerat că în fața celor fără de păcat trebuie să ne smerim de partea adevărului lor și să fim cuminți de partea minții lor.

O, fiilor, mai aplecat, mai iubitor, mai mulțumit este pomul când se apropie de el grădinarul ca să se îngrijească de el. Fiecare pom are uscăturile lui, dar dacă n-ar avea stăpân să-i poarte de grijă, să-l curețe de suferința lui, intră boala în tot pomul și se usucă pic cu pic și piere apoi și merge în foc, și iată, de aceea trebuie să aibă și pomul stăpân ca să-l curețe de uscături, să-l ude în vreme de secetă, să-l înnoiască prin lucrările îngrijitoare și să rodească el apoi spre bucuria stăpânului lui.

O, fiilor, tot așa a lăsat Dumnezeu și pentru om îngrijire și lucrare peste el, dar cu omul este greu de tot, căci omul de la început nu s-a supus, n-a voit să aibă stăpân, o, n-a voit omul, căci a fost fur și a luat ce era al lui Dumnezeu și a folosit știința după ce duhul rău le-a spus celor doi: «luați și veți fi ca Dumnezeu», o, și așa s-a întâmplat cu omul, așa de atunci și până azi, și n-a stat omul sub Stăpânul raiului și și-a înșelat Stăpânul prin nesupunere, prin neprimirea învățăturii și a veghii Stăpânului și a umblat omul în ce nu era al lui de la Dumnezeu, și apoi a pierdut veșnicia, căci a murit după ce și-a sfârșit mersul.

O, fiilor, când creștinul își pierde credincioșia față de Dumnezeu, el cade ca și Adam și se încântă cu viața cea săracă de tot de împărăția cerurilor și i se ia credința, fiindcă trebuie să meriți să ai credința și darurile ei și nu mai poți avea acestea dacă te clatini, dacă iei de la duhul rău minte și îndemn în ea, iar tu nu știi ce mult pierzi mereu când dai să nu mai asculți, și iată, pomul stă să i se taie uscăturile, dar omul nu, și omul spune mereu nu. O, câte rele faci tu, omule, și spui mereu nu.

Omul este iscoditor și apoi greșește prin acest păcat care vine de la duhul rău în mintea omului, a celui care bâjbâie pentru credință, iar Eu vin pe pământ cuvânt ca să ia omul îndemn din el să vină spre împărăția cerurilor și să lucreze apoi la ea peste viața lui în fiecare zi și să ceară prin rugăciune și să păstreze tot la fel, tot prin rugăciune să aibă grijă să nu piardă această avere.

Dar ce să faci cu toți cei care nu știu ce să facă cu timpul vieții lor? O, cum să fac cu tine, omule, să te ții tu pe calea vieții și a lucrărilor ei? Iată, îți faci rost de timp să mergi la sala de sport, să mergi la distracție, să te dezbraci de sfială pentru păcătuire, dar ca să-ți folosești vremea pentru averea ta din cer, o, când îți vei face timp?

O, ce vei face, omule, fără nimic în cer? Veșnicia te așteaptă și pe tine dacă ai strâns ceva și pentru tine în ea, dar tot ce faci nu te înduri să le pui în veșnicie, și iată, rămâne pentru pieire tot ce faci, tot ce ai pe pământ, iar sus ești zgârcit să-ți faci bogăție. O, vino spre înțelepciunea vieții veșnice! Uită-te la sfinți, căci ei și-au zidit viață în cer cât au stat pe pământ. Tu ești atâta de sărac pentru viața ta din veșnicie și n-ai agoniseală pentru ea și nu te temi să stai fără de rod pentru cer.

Îți faci mult rău pe pământ, omule, iar când ți-ar spune careva că faci rău, tu te superi, că tu ești învățat să fii bine văzut de cei din jur, și nu poți purta înfrângeri și stai mare în tine pentru tine mereu, mereu. Când cineva îți zice că ești bun, te lași pe tânjeală și mai mult dacă așa crezi, dar Eu, Domnul, te învăț cerește să faci ca Mine și să zici celor ce-ți zic ție că ești bun, să zici că numai Dumnezeu este bun. O, să nu te aibă cineva de bun în inima sa, că nu este spre răul tău aceasta. Căderea în greșeli mari te ajută să fii umilit, sfios, smerit ca David, și nu te mâhni la inimă și la față când ești disprețuit pentru relele tale, și nu te dezvinovăți, ci bucură-te când ești văzut rău de cei din jur, că fără umilința inimii pieri din mâna lui Dumnezeu. Să simți înfrângeri și să înveți să te smerești, căci ești om mărunt, nu ești ca un Moise, ca un David, care s-au smerit prin înfrângeri și s-au privit greșiți.

Sunt venit la masă de cuvânt cu sobor de sfinți, cu ceata de cuvioase pentru serbare în cer a cuvioasei Parascheva, și stau sfinții plini de dor de glasul cuvântului Meu și de bucuria acestor clipe sfinte cu Mine pe pământ în mijlocul celor ce cred venirea Mea cu sfinții, o, și îți dau ție, uceniță iubitoare, îți dau glas în cartea Mea cea de azi, căci voi mărturisiți din cer venirea Mea cu sfinții, precum este scris să se împlinească pe pământ în mijlocul neamului creștinesc slava venirii Mele de la Tatăl la oameni după două mii de ani de răbdare și de așteptare după om.

— O, slava venirii Tale cu sfinții e frumusețea cerească nepricepută de mintea omenească, Doamne al sfinților Tăi, și n-avem noi mai mare bucurie ca aceasta ca să putem mărturisi din cer minunea lui Dumnezeu de la sfârșit de timp, venirea Ta cu sfinții la cei de pe pământ, Doamne.

Toți sfinții Tăi se umplu de neliniște în cer când sunt primejdii pe pământ peste creștinii Tăi care-Ți poartă numele Tău mare, Doamne.

Voi, care primiți din cer pe Domnul cuvânt ca să vă învețe cu el cărarea și lucrarea veșniciei, voi toți, pe unde vă aflați și viețuiți, o, fiți cu luare aminte și cu lucrare sfântă, că trebuie să liniștiți duhurile cerului, care se încordează peste așteptări când voi ați face voia cea rea, văzut sau pe furiș, față în față cu oștirile de sus, care veghează peste voi ca să nu fiți biruiți de satana, ca să nu vă pierdeți mintea și veghea ei.

O, nu vă ascundeți de Dumnezeu! Văd aceasta puterile cerești dacă lucrați așa, și se îndurerează cetele de sfinți și de îngeri. Învățați-vă să fiți vegheați, căci Cain n-a luat îndemnul cel bun de la Dumnezeu ca să creadă că e vegheat de sus pentru faptele lui, și dacă n-a ascultat a rămas fugar, a fugit și fuge mereu de lumină cel ce face așa.

Sunteți vegheați și păziți mult prin purtarea straielor creștinești, o, fii iubiți de Dumnezeu, și ele vă aduc și cinste sfântă din partea celor ce nu iubesc frumusețea aceasta a omului creștin, dar trebuie și mintea și inima și dorul și iubirea să vă fie mult lucrătoare, pentru ca să aveți veghe întreagă peste voi și să nu poată satana să vă dea de partea sa prin felurimea slăbiciunilor omenești. Luați pildă de la dragostea sfinților iubitori de cer pe pământ, că iată-ne sus pentru voi rugători și veghetori! Iubiți pe Dumnezeu și iubiți-i pe sfinți și fiți dăruitori de bucurii sfinte pentru noi, o, că ne e dor de slava cea pentru lepădarea de sine a vieții de pe pământ, și slavă Domnului că ne-a dat această putere să călcăm peste noi și să-I dăm Lui statul la cârma vieții noastre, și toate cu multă credință și cu multă umilință să le lucrați, căci îndoiala între voi și Dumnezeu vă pedepsește și doare apoi pedeapsa!

O, Doamne, noi privim la Tine și la glasul Tău scump, cu care Tu hrănești un norod care ia de aici de la izvor, și tot mereu așteptăm să-Ți ascultăm glasul, să fim întru venirea Ta și mărturisim în cartea Ta de azi cu cei ce Te primesc venirea Ta cu sfinții, venirea Domnului, precum este scris pentru această împlinire.

— Voi, sfinți iubiți ai Mei, v-ați strâns pe pământ numai în cer, o, numai în cer, căci ați știut și ați crezut că nimic nu-și poate omul strânge pe pământ ca să aibă parte de strânsura lui.

Fiilor, fiilor, Mă mărturisesc sfinții în mijlocul agoniselii lor din cer. Ei sunt ai veșniciei și aceasta este zestrea lor și pentru ea au trudit ei pe pământ.

Iată, Eu, Domnul, privesc la voi acum și la masa voastră de sfat frățesc și trebuie învățătură mereu, și apoi împlinirea ei. Fiți înțelepți în vorbirile dintre voi apoi, ca să puteți rămâne în duhul vorbirilor bisericești și ca să puteți deprinde gura voastră să grăiască fără de iscodire, fără de sămânță de vorbă, și totul ca învățătura cea din Scripturi: da să fie da, iar nu să fie nu, ca să nu strângă diavolul firimituri ieșite din gura voastră spre folosul lui. Dar ca să pricepeți mai mult, lucrați mai mult la aceste tainice înțelesuri, lucrați bisericește, și nu doi câte doi sau câte trei, iar când veniți la masa de la izvor, o, veniți și întrebați cele pentru înțelepciunea voastră și a cuvântului Meu care se împarte ca să fie lucrat de voi și să vă strângeți în cer bogăție de har, viață trăită în Hristos, timp răscumpărat fir cu fir, ca nu cumva prea multe firimituri să cadă din gura voastră pe jos și să fie strânse de satana cel potrivnic fiilor lui Dumnezeu, și de care el se împiedică mereu pentru neagra lui lucrare.

Așadar, fiți ziditori ai veșniciei, fiilor! Nu pregetați să căutați pe Dumnezeu și spre Dumnezeu! Sunteți sub ochiul Meu mereu. Fiți curați cu inima unii față de alții ca să fiți una și în veșnicie, o, fiilor! O, fiți curați în cuvânt și în adevărul Meu, pentru care vă trebuie smerenie mare, aplecare multă și apoi credincioșie fără de măsură, dar toate acestea nimeni nu le poate avea de bogăție a sufletului, decât numai prin pocăință, mereu pocăință, mereu curățire, mereu, prin duhul pocăinței, o, fiilor. Amin, amin, amin.