Mi-e Duhul văpaie de dor, și se face cuvântul gurii Mele acest dor, și rup din slava Tatălui venirea Mea pe pământ cuvânt, și mare slavă cerească este acest cuvânt al gurii Mele între cer și pământ, și nimeni n-are parte cu această slavă, decât cei cărora Tatăl Meu le face lor parte de ea, de credință pentru ea, și iată-Mă cuvânt peste pământ după două mii de ani de la învierea Mea dintre cei morți, și am nume nou, nume minunat: Cuvântul lui Dumnezeu, precum este scris să port acest nume la sfârșit de timp.
O, țara Mea de venire, am în tine cetate și cale de venire și vin cu slava cuvântului Meu la tine și Mi-l împart peste neamuri și limbi și Mă vestesc cu el că vin de la Tatăl trimis și că am pe România aleasă Mie și slavei venirii Mele cuvânt pe pământ.
O, pace ție, pace și îmbrățișare peste pământul și neamul tău, țara Mea cea de azi! Mi-e dor de slava Mea din tine și Mi-e Duhul văpaie de dor după venirea Mea la tine, și a venit vremea după care atât de dor Mi-a fost, și-Mi este dor să te ridici întru întâmpinarea Mea și să așez minuni și semne în tine și să mărturisesc prin ele lucrarea cuvântului Meu de peste tine, o, și te-am strigat să vii și să vezi și să înțelegi și să crezi apoi lucrarea venirii Mele pe meleagul tău, dar mai-marii de peste turma ta au pus lespede peste gura Mea și și-au deschis-o pe a lor și te-au tras din calea Mea și n-ai venit la strigarea Mea, la semnul Meu așezat între Mine și tine, când am deschis porțile lucrărilor cerești ca să vezi tu o bucată de rai pe meleagul tău și să tânjești după Mine și după fericirea ta, pe care gata sunt să ți-o dăruiesc și să te fac mângâiere peste popoare și să Mă știe popoarele cu popasul cuvântului gurii Mele pe vatra ta și să aibă parte de mângâierea Mea, cu care te îmbrățișează pe tine Hristos, Dumnezeul tău, Păstorul tău, țara Mea, o, dar păstorii tăi cei plătiți te ascund de Mine și de venirea Mea la tine, și de șaptezeci de ani se războiesc ei asupra cuvântului Meu și Mi-au oropsit atât de crud trâmbița prin care Mi-am lăsat peste pământ cuvântul și strigarea Mea de peste tine, țara Mea cea de azi.
O, ce voi face cu voi, cei trecuți cu trupul, sau cei încă în trup pe scaune de păstori ai turmei creștine în țara Mea de venire cuvânt pe pământ acum?
Am venit acum șaptezeci de ani și am sunat din trâmbița Mea ca să auziți și voi că vine Domnul, că vine Mirele și ca să-I ieșiți întru întâmpinare. Voi însă v-ați făcut iude și Mi-ați dat la defăimare și la chin trâmbița Mea și ați scris în cronici că n-are minte și că trebuie să stea cu cei stricați cu mintea, o, dar după multă vreme de chin și de suferință i-am dat ei izbăvire de sub mâna voastră vrăjmașă Mie și ei, căci cuvântul gurii Mele curgea ca râul prin gura ei în vremea cercetării din partea voastră peste ea, și a aflat mai-marele țării (Gh. Gheorghiu Dej, n.r.) de această minune a cuvântului Meu prin trâmbița Mea și a cerut s-o vadă și a aflat el chinul ei cel greu dinspre voi spre ea și a aflat venirea Mea cuvânt pe pământ și a pus-o la ocrotire și la libertate apoi, o, și atâtea cuvinte ale gurii Mele prin trâmbița Mea au rămas pe masa asupritorilor ei, și unii se căiau de păcatele lor când auzeau pe Domnul grăind și cuvântând prin trâmbița Lui, o, și vremea aceea va sta față în față cu toți cei necredincioși atunci și cu cei de acum, dar iată această împlinire, căci povestea Mea cu Verginica merge în film pusă și trece peste granițe și se vestește la case mari și mărunte, la oameni mari și mici, la popoare și la limbi, precum este scris să se împartă slava cuvântului Meu peste pământ, o, că nu pot fi șterse făgăduințele și cuvintele lui Dumnezeu și iată-le împlinite, și rând pe rând se arată cu semnele lor însoțitoare, iar locul și lucrarea și ziua de serbare de la Maluri sunt scrise ca semn peste vreme, ca împliniri mari ale cuvântului Meu peste pământ, și sunt taine mari și greu de pătruns de cei îndărătnici pentru credință.
Și aduc Eu acum aminte de necredința mărturisită a arhiereului de Târgoviște, care s-a luptat vreme de șapte ani să doboare cărarea cuvântului Meu și să lase el apoi blestem peste cetatea coborârii Mele, o, și s-a întors asupra lui blestemul, așa cum singur și l-a grăit când a spus că nu va crede cuvântul Meu nici dacă își va pierde amândouă picioarele, și și-a scuturat apoi de pe picioare praful ca să lase blestem peste cetate, dar rușinea n-a fost a celor care au răbdat sub apăsarea prigoanei, că iată, el și-a pierdut apoi picioarele, bietul de el, și l-am luat din mijlocul turmei și l-am făcut mărturisitor de sus al lucrării cuvântului Meu peste biserică, o, și așa de măreață este slava cuvântului lui Dumnezeu de pe pământul român, și așa de dor Îmi este și Mi-e dorul văpaie de foc, și se face cuvântul gurii Mele acest dor, și botez în el cu Duhul Sfânt și cu foc tot pământul și oamenii de pe el, precum este scris, căci voiesc să-i curăț de necredință pe cei de pe pământ și să-i scap pe mulți de această pedeapsă, că nu este mai greu păcat ca și păcatul necredinței, și vai celor ce vor fi găsiți în acest păcat când Eu vin pe pământ cu slavă de cuvânt!
Greu i-a fost lui Israel să creadă în minunile Mele și în Moise, o, și a căzut acel popor în necredință, căci voia carne ca să creadă, și a plouat cu carne apoi peste ei, ca semn de sus pentru necredința lor, și tot nu s-au ales să creadă ei pe mai departe, și iată, greu este acest păcat peste omul păcătos în fel și chip, și care stă doborât de necredință față în față cu semnele și minunile lui Dumnezeu între cer și pământ!
Le dau sfat din cer celor necredincioși și le spun să dorească și să ceară ca apostolul Toma să vadă și să creadă, dar Toma a spus aceasta de dor să Mă vadă, nu de necredință, și a fost el cel mai credincios între ucenicii Mei de atunci, chiar dacă Eu i-am spus lui «Nu fi necredincios, ci fii fericit că ai văzut după credința ta!»
O, ce să le mai spun celor îndoielnici? Le aduc aminte că Eu, Domnul, am spus că nimeni nu poate să aibă și să poarte această slavă a credinței și a împlinirilor, decât numai cei cărora le este dat de la Tatăl să poarte, și fericiți sunt cei ce au de tată pe Dumnezeu pe pământ, că aceștia sunt cei cărora Tatăl li Se descoperă lor prin Mine, prin Fiul Său Iisus Hristos, și iată-Mă cuvânt peste pământ în zi de duminică și am lăsat pe masa poporului cuvântului Meu hrană de sus ca să fie ea împărțită spre folos celor credincioși și celor necredincioși, și iată, în ziua aceasta este serbat între cei din cer apostolul Toma și se apleacă el și salută de lângă Mine cetatea și lucrarea Mea și pe poporul cuvântului Meu și lasă îndemn peste cei necredincioși să ceară de sus să li se împartă credință ca să aibă ei parte de roadele credinței și să nu rămână cineva din ei cu cei necredincioși apoi.
Îmi las cu dor cuvântul, și se așează el scris în cartea sa din zilele acestea și poartă ea peste pământ numele Celui Care grăiește prin ea. Cuvântul lui Dumnezeu se cheamă cartea Mea cea de azi și mărturisește ea istoria Mea cea de șaptezeci de ani scrisă pe pământul român spre mărturia Mea, și se vestește ea prin carte scrisă și prin film, și merge peste meleaguri și peste popoare povestea venirii Mele iarăși la oameni ca să le dau lor din slava Mea cea de la Tatăl și să-i trag pe toți spre Tatăl Meu.
Binecuvântată să fie vestirea Mea peste pământ, și rod să poarte ea pentru cer și pentru mântuirea multora! Amin.
Binecuvântați să fie vestitorii cuvântului Meu și harul Meu cel pentru ei în toată vremea și peste tot pe unde ei vestesc venirea Mea cuvânt pe pământ! Amin.
Binecuvântată să fii tu, țara Mea de azi, dragostea Mea cea dintâi la facerea cerului și a pământului! Mă întorc la dragostea Mea cea dintâi, la tine, sfânt pământ român, pe care Eu am stat întru început și am cuvântat și am împlinit. Te plămădesc cu facere nouă și Mi-e dorul tot o văpaie după frumusețea ta cea dintâi când Eu, Domnul, Mi-am plămădit din lutul tău casă de odihnă, om zidit după chipul și asemănarea Mea, și peste care am suflat duh de viață și i-am dat moștenire grădină de rai, o, dar nu s-a păstrat el de partea Mea apoi, și de atunci sunt tot un dor după tine, după dragostea Mea cea dintâi, cea de la început, și vin la tine cu înnoirea, cu nașterea ta din nou, popor român.
Sunt Domnul și Făcătorul tău, Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, numele Meu cel nou, și toate se înnoiesc începând cu numele Meu și cu numele tău, Ierusalimul cel nou, Ierusalimul român și venirea Mea și dragostea Mea cea dintâi iarăși pe pământ, acum, la sfârșit de timp. Amin, amin, amin.
