Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mucenic Gheorghe

Sunt cu serbare de sfinţi venit. Cobor mai întâi în cartea lui Verginica. O aud din Mine cum strigă: Hristos a înviat! Hristos a înviat! Hristos a înviat! Duhul ei strigă din Mine: Hristos a înviat! Ea salută cerul şi pământul cu vestea învierii. Amin.

O, măi Verginico, îţi este dor, îţi este dor de fiii tăi. M-a apăsat dorul tău şi am coborât în cartea ta cu tine şi cu sfinţii, Verginico. Serbăm serbare de sfinţi în mijlocul Ierusalimului. Pe mucenicul Gheorghe îl serbăm în cer şi pe pământ. Eu sunt bucuria sfinţilor, precum şi pe pământ le-am fost bucurie şi în zile bune şi în chinuri şi în slava credinţei lor, că am lucrat semne mari prin sfinţi pe pământ. Eu sunt slava sfinţilor, Verginico, iar ei sunt slava Mea. Amin.

– Tu eşti, Doamne, Tu eşti toată slava şi una este slava, iar cei ce s-au dat Ţie locaş, Te-ai făcut slavă în ei, Doamne, aşa cum curgeai din mine râu de slavă peste pământ, căci scris este: «Cel ce crede în Mine, râuri de ape vii vor curge din gura lui». Aşa ai spus, şi nu ştiu oamenii să lege lucrarea cuvântului Tău de azi cu cuvântul Tău ce l-ai spus încă de pe atunci.

Mi-e dor de fii, mi-e dor de popor, Doamne, că de când m-ai făcut carte în Ierusalim, mereu mi-e dor şi mereu mi-aş învăţa poporul. Mă uit mereu la Israel, că mereu trebuie învăţat, căci duhul cărnii, duhul firii e duh potrivnic duhului Tău şi dă să-mi slăbească copiii pe care i-am câştigat pentru Tine, Doamne. Trebuie mereu trezire de Duh Sfânt în fii. Trebuie mereu să-i învăţ, Doamne, căci cel învăţat dobândeşte înţelepciune de Duh Sfânt, de duh treaz, de duh de iubire sfântă, care-l ţine treaz pe cel ce-Ţi urmează Ţie, Domnul meu şi Dumnezeul meu. Aşează-Ţi sărbătoarea cea de azi peste Israel, şi eu Te voi înconjura şi din dreapta şi din stânga cu cuvântul învăţăturii peste Ierusalim, Doamne, că avem nevoie de copii treji şi sfinţi şi calzi cu iubirea de Dumnezeu. Amin.

– O, Verginico, sunt mângâiat de vorbirea ta şi nu ştii cum să Mă mai mângâi şi pe Mine şi pe Israel. Cobor cu duh de mângâiere şi lucrez în cartea Mea, şi iar vin cu tine ca să-l cuprinzi pe Israel la începutul şi la sfârşitul coborârii Mele cu sfinţii, că tu eşti iubirea Mea, Verginico, iubirea Mea pentru Israel. Amin.



***

Cobor cuvânt peste grădină. Vin cu sfinţii peste grădina cuvântului Meu şi Mă slăvesc cu slavă de cuvânt, ca să te hrănesc cu slavă, Israele, poporul mângâierii Mele, poporul Meu întru care binevoiesc. Amin.

Mă slăvesc cu serbare de sfinţi, şi tu îmi aşterni masa, pentru ca să stau la ea şi să ne hrănim cu slava cuvântului Meu, căci şi Eu stau şi Mă hrănesc, stau cu cerul la masă cu tine, poporul Meu. O, cine Mă mai primeşte pe Mine cu praznic de cuvânt la masa sa? Care om Mă mai cunoaşte pe Mine viu, şi cu grai viu şi adevărat cu omul? O, poporul Meu, nimeni nu-Mi mai face loc şi Mie ca să fiu viu şi adevărat pe pământ. Tot omul zice că are credinţă în Mine, dar nu ştie ce este credinţa în Mine. Nimeni nu se mai uită bine la viaţa sfinţilor Mei cu care am grăit şi am lucrat pe pământ. Omul de rând zice că M-am înălţat la Tatăl şi nu mai sunt pe pământ. Israele, Israele, oare unde zice omul că sunt Eu şi Tatăl? Unde îşi închipuie omul că e Dumnezeu? Nicăieri nu-I place lui Dumnezeu mai mult ca în om şi lângă om şi cu omul. Dar unde zice omul că sunt Eu şi cu Tatăl? Unde o fi aşezat omul veacului acesta cerul şi tronul şi statul lui Dumnezeu? Unde, oare? Cum şi de unde să mai grăiesc Eu peste om ca să vadă omul că sunt cu cei credincioşi, din veac şi până la venirea Mea cu veacul cel fără de sfârşit, pe care l-am întocmit la început odată cu facerea omului şi a toate câte le-am creat pentru om? Cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi dau să se arate şi să ia locul la cele omeneşti şi la cele stricate de om, care au fost făcute să fie veşnice precum omul trebuia să fie şi să nască din el om veşnic aşa cum M-am născut Eu, Cel veşnic viu. Amin.

Omul veacului acesta a făcut stricăciune mare, fiilor, mare cum nu vă vine vouă în minte. Omul veacului acesta a cumpărat pe cei ce au stat peste mulţimi în numele Meu. Omul veacului acesta a fost viclean, s-a dat drept sfânt şi plăcut lui Dumnezeu şi Mi-a pătat numele Meu cel sfânt, fiilor, căci s-a atins de învăţătura din biserică şi a lucrat în aşa fel să-i pice lui bine învăţătura bisericii. Mă uit şi azi la oamenii bisericii, care se dau drept iubitori de biserică şi de Dumnezeu şi de înţelepciune, dar înţelepciunea cuvântului Meu de azi ei o numesc duh de satană. Ei zic că e bună învăţătura cea de la om, şi că Eu sunt satană în acest cuvânt care vine cu Mine la tine aşa cum venea la Avraam, la Moise, la proorocii şi la sfinţii Mei, aşa cum a venit la mucenicul Gheorghe, care era mărturisitorul Meu între oameni. Mă arătam mucenicului Meu şi grăiam cu el, şi Mă vedeau şi cei ce credeau în Mine prin el, că Eu la credinţa lui slobozeam semne mari între oameni, şi oamenii îl făceau fermecător pe ostaşul Meu, aşa cum Mă făceau pe Mine slujitorii lui Dumnezeu. Dar râvna Tatălui Meu ardea cu Mine în sfântul Gheorghe, şi din gura lui aşa se auzea: „Vai vouă, nebunilor, care spuneţi că puterea lui Dumnezeu e farmece, iar înşelăciunea diavolească a idolilor voştri o numiţi adevărată! Vai vouă, fii ai diavolului, care numiţi adevărul minciună, şi minciuna, adevăr!”; iar ei îl zdrobeau pe sfântul Meu cu tot felul de chinuri şi îl umpleau de răni şi de neputinţă, dar Eu eram cu el şi îl vindecam pe loc, şi omul necredincios zicea că sfântul Meu este vrăjitor. Eu am fost în el şi cu el, şi l-am ţinut viu şi nevătămat în mormântul de var stins peste trupul lui. Eu am fost în el şi cu el, şi am tăiat puterea otravei cea de moarte, şi sfântul Meu a rămas viu. El vorbea tot timpul cu Mine, şi Eu îi răspundeam, şi nimeni nu-l putea blestema pe el, căci Eu eram tăria lui şi veşnicia lui. Aşa am făcut şi cu voi, fiilor din Israel, căci oameni mulţi v-au blestemat şi v-au anatemizat, şi mulţi preoţi necredincioşi se roagă Mie pentru ca să nimicesc, zic ei, pe satana care este cu voi. Dar cu voi sunt Eu, şi pe unii ca aceştia nu-i ascult, căci Eu v-am profeţit în cartea acestui cuvânt, despre răutatea preoţilor care dau azi în voi, dar Eu sunt cu voi, şi biruiesc duhul necredinţei şi ies cu voi înaintea oamenilor şi Mă slăvesc în voi cu slava cuvântului Meu, şi îmi împlinesc Scripturile cele de apoi, precum este scris în Scripturi. Dacă oamenii bisericii ar crede ce am scris Eu în Scripturi, ar crede şi în împlinirea lor, şi iată, vin şi împlinesc, şi ei nu cred şi nu vor să se împlinească Scripturile, căci s-au învăţat în voile lor şi şi-au pierdut credinţa şi şi-au pierdut frica de Dumnezeu şi nu mai au minte. Şi am să le trimit carte şi am să le tălmăcesc Scripturile cele pentru vremea aceasta şi am să le dovedesc necredinţa şi semeţia lor şi viaţa lor cea fără legile Mele cele sfinte în trupul lor. Iar cei ce se vor scula să Mă primească, îi voi trage lângă râul cuvântului Meu şi îi voi sfinţi cu viaţă sfântă şi îi voi face mărturisitori pentru venirea Mea, după cum scrie în Scripturi.

O, omule al bisericii, nu poţi şi cu Mine şi cu satana. Tu poţi, dar nu pot Eu cu tine dacă vrei şi cu Mine şi cu satana. Necredinţa este plata faptelor fără Dumnezeu, şi grea este această plată. Necredinţa este cea mai mare ruşine care va sta în curând peste chipul oamenilor necredincioşi. Eu am făcut semne mari prin sfinţii Mei pe pământ, căci credinţa lor în Mine cutremura pământul sub semnele Mele, şi oamenii necredincioşi se umpleau de ruşine şi îşi înmulţeau mândria ca să lupte cu ea împotriva ruşinii, căci credinţa sfinţilor Mei aducea ruşine peste cei ce rătăceau în necredinţă. Oamenii răi erau făţarnici pe pământ cu sfinţii Mei, dar Eu le ruşinam răutatea, căci eram în sfinţii Mei şi Mă slăveam din ei şi de lângă ei peste oamenii cei răi, iar cine era de înviat, învia prin sfinţii Mei, aşa cum a înviat împărăteasa, soţia împăratului care l-a schingiuit pe Gheorghe, mucenicul Meu, căci împărăteasa şi-a lăsat slava ei şi a soţului ei împăratul, şi a luat slava sfântului Meu, şi s-a dat Mie jertfă credincioasă, iar împăratul a fost ruşinat.

Mucenicul şi sfântul Meu este în Mine, căci pentru Mine a luptat, şi şi-a luat plata luptei lui şi este viu şi ajută pe cei credincioşi, aşa cum şi pe pământ i-a ajutat. Mucenicul Gheorghe se face cuvânt din Mine şi grăieşte cu tine, Israele, căci tu te-ai făcut masă de praznic ceresc pe pământ. Amin.

– Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeul meu, Iisus Hristos, Care pretutindeni eşti şi pe toate le împlineşti, că a venit vremea împlinirilor, Doamne, vremea sfinţilor Tăi, care au aşteptat vremea lor şi venirea Ta cu sfinţii Tăi. Mă rugam mereu Ţie pe pământ şi chemam slava Ta şi puterea Ta peste neputinţele mele care mă doborau în vremea chinurilor, iar Tu, Cel ce legi şi vindeci pe cel rănit, îmi dădeai întregire de trup în urma schingiuirilor trupului meu. Duhul necredinţei nu se stinge în cei necredincioşi, dar şi Duhul Tău Cel Sfânt Se aprinde în cei ce doresc după adevăr, că m-ai umplut de dar şi de har şi m-ai făcut darnic şi harnic peste cei ce aveau să primească darul şi harul Tău peste cei puţini care se aleg dintre oameni ca să se dea de partea Ta, Doamne.

O, Tu, Cel ce ai făcut semne mari prin mine la cererea oamenilor necredincioşi; Tu, Cel ce ai înviat morţi din groapă; Tu, Cel ce ai vindecat pe vrăjitori şi i-ai făcut credincioşi şi mucenici Ţie prin semnele Tale pe care le făceai prin sfântul Tău, binecuvântat să fii întru venirea Ta cu sfinţi, şi dă-le dar şi har sfinţilor Tăi cu care vii, ca să lucreze şi semnele Tale pe pământ prin fiii poporului Tău care Te coboară pe Tine, Doamne, din cer, şi pe noi cu Tine ca să-Ţi împlineşti Scriptura care spune că vii cu sfinţii Tăi în zeci de mii, iar Tu eşti Cel dintâi între cei ce vin. Eu şi în cer mă rog, din Tine mă rog să pui tărie sfântă în fiii cuvântului Tău, să pui credinţă tare, să pui în ei dar şi har, şi să-i faci de temut, în numele Tău, aşa cum l-ai făcut şi pe Israel în mijlocul neamurilor, avându-Te pe Tine Dumnezeu al său, Dumnezeu tare, Dumnezeu al minunilor, Doamne.

Tu eşti mărturisit de sfinţii Tăi care vin cu Tine, că pe pământ nu mai este credinţă, nu mai sunt mărturisitori, nu mai sunt. Mărturisitor este acela care face faptele Tale între oameni ca să facă credinţă în oameni, căci credinţa, prin faptele ei se scrie înaintea Ta, Doamne. S-au învăţat oameni mulţi să vorbească despre Tine pe pământ, şi aceştia îşi agonisesc slavă de la oameni, dar fapta credinţei şi semnele Tale între oameni nu mai are cine le lucra peste oameni ca să aduni pe cei aleşi ai Tăi după cum este scris. Noi, cei din cer, aşteptăm venirea Ta pe pământ, ca să fim cu Tine şi cu oamenii pe pământ, căci Tu vii cu sfinţii, Doamne, dar cei de pe pământ nu mai aşteaptă venirea Ta. O, iartă-i pe păcătoşi, iartă-i şi pe cei necredincioşi şi aşează-Te înaintea lor cu semnele Tale şi slăveşte-Te prin fiii poporului Tău, prin cuvântul Tău cu care vii la ei pe pământ. Suspină cei din cer că nu mai e credinţă pe pământ, dar întăreşte-l pe poporul Tău, Doamne, şi împlineşte-Ţi Scriptura venirii Tale cu cer nou şi cu pământ nou pentru cei credincioşi care Te aşteaptă. Binecuvântat eşti Tu, Cel ce vii, Doamne al sfinţilor! Amin.

Am grăit din Hristos cu tine, Ierusalime de pe pământ, popor al venirii cuvântului lui Dumnezeu. Să fii plin de dar şi de har, şi să fii darnic şi harnic prin darul şi harul lui Hristos. Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău în toată clipa, să-L slăveşti în toată clipa, să nu uiţi de slava Lui, să nu ai altă bucurie în trup. Să fii duhovnicesc aşa cum am fost eu şi să-ţi ştii ţinta spre care alergi. Să-L iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, Israele român, că toţi sfinţii din cer aşteaptă rodul iubirii tale, tot cerul aşteaptă după iubirea ta, tot cerul te întăreşte pe tine, cel ce eşti în trup cu Hristos pe pământ. Binecuvântat este Cel ce vine la tine. Domnul slavei este Cel ce vine la tine.

Mergi, Ierusalime, din loc în loc cu Domnul, şi împlineşte Scripturile lui Hristos, că tot cerul sfânt aşteaptă biruinţa ta cu Hristos, şi toate îţi fac ţie loc când treci cu Scripturile şi cu Domnul. Mergi, Ierusalime, căci sfinţii sunt cu Domnul lângă tine întru venirea Domnului. Amin.

– O, Eu sunt Domnul sfinţilor, Eu sunt bucuria sfinţilor, Eu sunt bucuria celor credincioşi. îndrăzniţi, fiilor. Fiţi credincioşi şi arătaţi oamenilor binele şi răul, căci binele va birui răul, fiindcă puterea binelui e mare putere, fiilor.

M-am slăvit în Ierusalim cu serbare de sfinţi. Vin sfinţii cu Mine la tine, poporul Meu de azi. Tatăl este în Mine, şi Eu sunt cu tine Israele. Amin.

Trec în cartea lui Verginica. Ea este mângâietoare. Ea Mă mângâie şi pe Mine şi pe tine, căci sfinţii sunt slava Mea şi iubirea Mea şi bucuria Mea în cer şi pe pământ, poporul Meu. Amin.



***

Amin, amin zic ţie, Verginico: te voi purta cu Mine prin văzduh şi voi rosti peste toţi necredincioşii care cunosc Scriptura şi nu vor să vin s-o împlinesc, voi rosti peste ei că tu eşti trâmbiţa Mea din care am sunat Eu şi Mi-am anunţat venirea Mea cea de a doua. Am ieşit mai întâi cu cartea Mea pe care am scris-o prin guriţa ta, şi apoi prin gura Mea care grăieşte din văzduh peste grădină, şi mai e o clipă să-Mi ajungă vestea la toate marginile, şi Mă voi lăsa văzut, şi tu vei fi cu Mine, că ai fost trâmbiţa Mea cea de apoi şi am strigat prin tine la lume să se pocăiască şi să creadă şi să se pregătească, şi toată lumea se ascunde sub necredinţă, aşa cum a făcut şi atunci când am venit de la Tatăl prin Maica Mea Fecioara. Dar cei ce cred, nu se ascund, şi ies cu Mine credincioşii ca să spună la lume vestea venirii Mele şi să-i ajute pe cei ce cred, pe cei ce se vor alege dintre cei necredincioşi. Amin.

– O, Domnul meu şi Dumnezeul meu, nu crede lumea în Tine, dară în mine, trâmbiţa Ta, cum să creadă? Eu eram cuvântul Tău, dar lumea nu ştia pe atunci, iar după ce Tu m-ai luat la Tine ai scos de sub căpătâi cuvântul Tău din vremea mea şi Te-ai aşezat să-l împlineşti, Doamne. Este scris în cartea Ta cea din vremea mea că poporul Tău cel credincios cuvântului Tău nu va fi biruit pe pământ, căci Tu vei fi tăria lui şi vei trece cu el veste nouă peste pământ şi îţi vei împlini venirea şi răscumpărarea celor credincioşi şi Scripturile cele de cer nou şi de pământ nou, Doamne. Dar ştie omul veacului acesta ce este Scriptura care spune despre cerul cel nou şi pământul cel nou? O, Te-ai ascuns cu mine în poporul Tău pe care l-ai cules dintre oameni, şi m-am ascuns şi eu cu Tine, că era greu pe pământ în vremea mea. Dar acum s-a împlinit cuvântul Tău, şi credinţa poporului Tău a biruit piedicile de pe pământ, şi iată ce minune, că vii şi Te împlineşti văzut întru slavă cu poporul Tău. Cel credincios nu se mai ascunde cu Tine şi nu se mai teme, căci când Tu biruieşti, omul se micşorează şi îşi pierde puterea cea potrivnică Ţie. Eu sunt trâmbiţa Ta, şi lumea nu ştie, lumea nu citeşte, şi omul bisericii nu tălmăceşte limbile Duhului Sfânt peste oameni. Dar vii Tu şi ridici pe poporul Tău şi îţi aşterni împărăţia cuvântului Tău peste pământ, şi împărăţia Ta nu are sfârşit. Amin.

O, copilaşi din poporul meu, trăiţi ca fii ai slavei Domnului. Se uită îngerii şi sfinţii la voi. Fiţi fii ai slavei. Duhul meu se mişcă printre voi şi dă să vă mişte inimile şi iubirea şi veghea şi să vă aşeze mereu în statură cerească înaintea Domnului. Fiţi mereu curaţi şi cu inima şi cu cugetul şi cu trupul. Cele văzute din voi şi de pe voi mărturisesc pe cele din voi, pe cele nevăzute, fiilor. Voi, fiţi mereu plăcuţi cu înfăţişarea, cu purtarea, cu statura şi cu trăirea, căci voi sunteţi fiii slavei Domnului şi stau pe lângă voi sfinţii şi îngerii fiilor. Voi murdari să nu umblaţi, că sunteţi fiii slavei Domnului pe pământ. Voi rupţi să nu umblaţi. Voi să fiţi curaţi în toată vremea, fiilor, că Domnul vă ajută să puteţi fi aşa atunci când voiţi. Eu când eram micuţă şi sărmană aveam o rochiţă şi-o purtam curată pe mine. O spălam mereu, să fie curată; mă îngrijeam să n-o agăţ prin spini, să n-o rup, să n-o pătez, şi când se atingea de murdărie o spălam şi mă primeneam cu ea, că-mi era milă de Domnul şi de îngeri şi de sfinţi, că se purtau pe lângă mine, şi voiam să fiu şi eu curată ca să nu-i întristez, ca să nu le pătez lumina lor.

Nu umblaţi cu haine rupte, nu umblaţi peticiţi, că voi sunteţi fiii slavei. Nu murdăriţi hăinuţele de pe voi. Lucraţi atenţi aşa cum lucrează omul lumii îmbrăcat curat şi în alb la serviciile lui. Voi sunteţi mai mult decât cei din lume. Voi sunteţi fiii slavei, fiilor. Aţi văzut cum v-a spălat cerul când a ieşit Domnul cu voi între oameni. Apa cea de sus a venit peste voi şi s-a aşezat peste cămăşuţele voastre şi voi aţi stat la spălat, dar lumea a fugit de ploaie. Mare taină a fost glasul apei, glasul tunetului cel de deasupra. Mare şi strălucită taină s-a scris în ziua aceea peste voi. Fiţi curaţi în toată vremea, fiilor scumpi. Şi pe ploaie, şi pe soare fiţi curaţi, şi lăsaţi curăţenia să stea peste voi, căci voi sunteţi o taină înaintea Domnului. Fiţi plini de dar şi de har. Fiţi darnici şi harnici, fiilor. Toate ale voastre văzute mărturisesc pe cele ale sufletului, care sunt nevăzute, dar se arată prin cele văzute. Deprindeţi-vă cu glasul meu printre voi, cu duhul meu printre voi, că de cel ascuns în el fuge duhul meu. Fiţi atenţi în toate câte are cerul de lucrat prin voi, şi nu vă pierdeţi atenţia nici o clipă. Păstraţi-vă curaţi şi nu faceţi altora de lucru în urma voastră. Pe unde umblaţi şi cu ce umblaţi, fiţi curaţi şi nu lăsaţi semne rele pe unde umblaţi. Nu daţi altora să şteargă praful făcut de voi, că Domnul v-a spus vouă să căutaţi mereu să mirosiţi frumos unul altuia, să fiţi plăcuţi unii altora, fiilor, şi să fiţi atenţi la Domnul şi la cele ce sunt de lucrat peste pământ. Eu iar vă spun: voi sunteţi fiii slavei Domnului în toată vremea. Fiţi ca fii ai slavei, că multe învăţături vin şi pun peste voi, iar voi păstraţi-vă prin ele şi luaţi-le peste voi, fiilor.

Avem de trâmbiţat peste pământ aşa cum şi cele ale pământului se anunţă dinainte de a se face. Trenul când vine în gară şi când pleacă se anunţă, fiilor. O serbare pământească se anunţă că va fi. Aşa şi Domnul, Se anunţă cu venirea Sa şi cu tainele Sale.

Trăiţi ca fii ai slavei, fiilor, ca fii ai vieţii trăiţi, iar moartea să nu aibă putere peste voi, şi fiţi înţelepţi cu înţelepciune din cer. Vom ieşi iar cu zi de serbare între oameni, cu serbare de veac nou pe pământ la vederea omului. Fiţi cu inimă mare şi cu credinţă mare şi cu nădejde mare, că Domnul are putere să-Şi împlinească făgăduinţele făcute pentru voi.

O, Domnul meu şi Dumnezeul meu, slăveşte-Te cu poporul Tău! Amin.

– M-am slăvit, Verginico, şi Mă voi mai preaslăvi întru el, căci întru el binevoiesc. Amin, amin, amin.

06-05-1997