Eu sunt. Eu sunt Cel ce sunt, şi vin la tine, Israele, şi dacă Mi-am făcut din tine locaş al cuvântului Meu, eşti şi tu. Eu sunt, şi eşti şi tu dacă Eu vin la tine. Vin ca să fii, poporul Meu, să fii şi tu, precum Eu sunt. Eu sunt, şi eşti şi tu, că tu eşti poporul Meu. Amin.
O, să nu te uiţi la omul care-şi dă nume. La omul cu haină şi cu mărire de om să nu te uiţi, iubitul Meu copil. La omul înţelept care zice că este, să nu te uiţi, şi să te uiţi la Cel ce este, fiule scump. Eu sunt. Eu sunt Cel ce sunt, căci omul este cum cere timpul, nu cum cere Dumnezeu. Să ai milă de Mine, fiule. Să ai milă de aproapele tău, că Domnul îţi va plăti la venirea Sa tot ce vei cheltui pentru dragostea Mea. îţi voi plăti, copile milos. Tu eşti casa Mea, casă de oaspeţi cereşti, şi vin la tine ca să Mă încălzeşti în casa ta, că timpul e friguros, şi Eu n-am unde să-Mi plec capul şi să Mă încălzesc. Nici Eu, nici sfinţii nu mai avem locaş ca să intrăm să Ne plecăm de osteneli.
Eu sunt cu Verginica, Israele, şi tu deschide cerului, ca să intre şi să-şi lucreze lucrarea sa peste tine, că vine Domnul cu sfinţii Săi ca să-ţi tâlcuiască Scripturile, poporul Meu, şi ca să ai tu tălmăcitor adevărat, că iată, se scoală pe pământ oameni care răstălmăcesc pe Dumnezeu, ca să-şi facă oamenii nume şi mărire între oameni, şi haine de oameni să-şi facă oamenii. Dar tu să nu te uiţi la omul cu haină, la omul cu nume, că vai de haina şi de numele lui, fiule! Tu să-L iubeşti pe Cel căzut între tâlhari şi să-L iei în casa ta, în inima ta, şi să-L îngrijeşti cu iubire, şi Dumnezeu îţi va plăti cu plată scumpă şi va lucra ca să ai viaţă veşnică, precum Dumnezeu are.
O, Israele, să Mă aştepţi mereu, că Verginica vine cu Mine la tine, că are lucrare mare trâmbiţa Mea, fiindcă Eu lucrez prin sculele Mele, Eu lucrez prin cei vii. Eu sunt Dumnezeul celor vii, sunt Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov. Eu sunt Dumnezeul sfinţilor, Israele. Eu sunt Domnul lui Verginica. Eu sunt Dumnezeul tău. Amin.
– O, să fii primit şi mărit de Israel, Doamne, că Tu eşti Cel ce eşti, şi cine este, în Tine este, şi altfel nu este. Eu sunt trâmbiţa Ta, unealta Ta cu care lucrezi ogorul Tău, Doamne. Tu eşti grădinarul, şi eu sunt unealta Ta, Doamne, Doamne al celor vii, Doamne al lui Avraam, Isaac şi Iacov, Doamne al meu şi al lui Israel cel mic, căci cel mic e cel iubit de toţi cei mai mari, de cei vii care au fost mai înainte de cei mici, şi care sunt vii, precum Tu ai binecuvântat cuvânt de viaţă.
O, poporul meu, iată de ce sunt eu, de ce vin eu la tine când vin cu Domnul. Vin pentru că sunt, şi dacă sunt, vin. Vin, fiule, la tine şi mă bucur că-mi dai de lucru cu Domnul peste tine. Aşa ţi-a spus cuvântul: «Vorbeşte, Israele, de Domnul pe cale, ca să fii auzit vorbind, şi să vină Domnul să cineze cu tine în cină fericită, că fericit este cerul când se coboară ca să stea la masă de cuvânt cu tine, Israele».
Te întâmpin cu înţelepciunea cea de sus, poporul meu, că înţelepciunii dacă nu-i dai sens veşnic ea nu foloseşte. Cu ea să-ţi lucrezi viaţa cea veşnică, şi să ai viaţă veşnică, lucrată cu ea; să faci casă cu ea, poporul meu. Deschide cartea vremii Domnului cu mine, şi vezi că scrie în ea aşa: «Israele, să nu intre trupul tău în mormânt, că este scris în Scripturi ca să întâmpini pe Domnul întru venirea Sa». Acesta este cuvânt de sus, înţelepciune care vine de sus spre răscumpărarea trupurilor, nu numai a sufletelor, că sufletul pentru trup a fost dat de Dumnezeu. înţelepciunea îşi sfârşeşte drumul ei şi lucrarea ei prin răscumpărarea trupurilor, şi omul care nu lucrează să-şi răscumpere trupul, care nu-şi scoate trupul dintre trupurile moarte, dintre oameni, fiule, omul care nu iese cu trupul din mare, acela rămâne un înotător, nu un înţelept, că înţelepciunea care nu are în ea viaţă veşnică, înţelepciunea fără floarea ei, fără răscumpărarea trupului sufletului tău, nu este ea înţelepciunea vieţii. Ia aminte, Israele, la înţelepciunea vieţii, că omul înţelept pe pământ nu are înţelepciunea vieţii, şi el este înşiruitor de cuvinte, ca să prindă pe mulţi în mreaja înţelepciunii lui. Drumul Scripturii se sfârşeşte cu lecţia răscumpărării trupurilor care vor aduce pe Domnul pe pământ în chip, căci Domnul l-a făcut pe om ca să-l aibă pe pământ, nu l-a făcut ca să-l facă gunoi şi pământ.
Ia aminte bine, Israele, căci înţelepciunea omului se naşte din păcatele lui, din rău, nu din bine se naşte. Omului cu minte sănătoasă nu-i trebuie judecată peste păcatele sale ca să rostească înţelepciune împotriva lor. Mai mare înţelepciune ca mintea sfântă nu este înţelepciune sub cer. Omul cu mintea sfântă umblă printre morţi şi nu-i îngroapă, că el este cu cei vii, nu cu cei morţi, el este cu Domnul în lucrul vieţii veşnice peste omul care are viaţă veşnică. El îşi ia crucea şi urmează Domnului, după cum este scris: «Să-şi vândă omul înţelepciunea lui şi roadele ei, să-şi ia crucea şi să urmeze lui Dumnezeu».
Israele fiule, te învăţ înţelepciunea din cer. Viaţa veşnică trebuie s-o ai. S-o ai, nu s-o capeţi, nu s-o dobândeşti. Ea nu se învaţă. Ea se trăieşte pe sine când este. Dar eu te-am învăţat despre ea, te-am învăţat s-o ai, că tu, fiule, citeai pe om, citeai ziare şi cărţi omeneşti, citeai în om, în omul de rând între fiii oamenilor, şi înţelepciunea cea de sus nu intra în tine, că ea nu se poate pune alături cu cele ale omului înţelept pe pământ. Nici unul din fiii oamenilor nu se poate asemăna cu Dumnezeu, că dacă n-ar fi aşa, n-ar mai avea oamenii Dumnezeu, că oamenii au Dumnezeu oricât n-ar vrea ei să aibă peste ei pe Dumnezeu, dar Unul singur este Dumnezeu cu putere peste oameni, şi supune la cuvântul Lui orice voieşte El. Vine ziua să rămână numai înţelepciunea lui Dumnezeu şi cei deprinşi cu ea, cei sănătoşi cu mintea, cei curaţi cu mintea. Vine Domnul cu bogăţie de înţelepciune peste tine, Israele, iar voi, fiilor din grădina cuvântului, deschideţi cerului, deschideţi Domnului când bate. Adunaţi-vă înaintea cuvântului şi deschideţi. De înţelepciunea omului are nevoie omul păcătos, nu omul sănătos la minte, nu omul deştept, căci cine are minte curată şi sănătoasă nu-i trebuie înţelepciunea omului. Nu cei sănătoşi au nevoie de înţelepciune. De doctor numai cei bolnavi au trebuinţă, numai cei păcătoşi, fiilor, că toate darurile vor pieri când va fi pe pământ omul sănătos, dragostea lui Dumnezeu în om.
O, fiilor din grădină, eu de aceea am spus că viaţa voastră este Dumnezeu, şi am spus aşa ca să fiţi, că are Domnul trebuinţă de voi ca să intre în Ierusalim. Staţi lângă mine, staţi lângă cloşcă, aşa v-am spus. Fiţi cloşca cu puii de aur, fiţi vase de aur şi staţi lângă cloşcă, staţi numai cu Dumnezeu, cu Dumnezeu în voi, că are Domnul trebuinţă de voi ca să intre în Ierusalim, ca să fie Cel ce este, să fie cu Israel. Amin.
Tu, Doamne, eşti Cel ce eşti, şi eşti cu Israel, că popor al Tău este Israel, iar eu sunt cloşca cea care strigă puii să-i adune sub aripa Ta, Doamne, şi să stea adunaţi fiii lui Israel, ca vulturii în jurul stârvului să stea şi să mănânce cuvântul Tău la masă frăţească. I-am învăţat pe fii, Doamne, să ştie ce este înţelepciunea Ta peste ei, căci lor le grăieşti în pildele înţelepciunii Tale şi le dai să priceapă viaţa veşnică, şi s-o aibă, să Te aibă, Doamne, pe Tine, Cel ce eşti. Tu i-ai spus lui Israel să nu se uite la omul care-şi dă nume, la omul cu haină să nu se uite, şi să se uite la Cel ce este, la Tine, Doamne, ca să aibă Israel înţelepciunea Ta şi nu a omului. Amin.
– O, Verginico, fiică a cerului în cer şi pe pământ! Eu sunt Omul Cel căzut între tâlhari, căci înţelepţii pământului au despărţit pe oameni de Dumnezeu şi s-au făcut pe ei înşişi dumnezei oamenilor, iar Eu am rămas un oarecare, un om oarecare, un om de demult şi atât, un om oarecare, nu un anume Om. Şi când am spus la cel ce M-a întrebat cine este aproapele său, Eu i-am răspuns: «Un om oarecare se cobora de la Ierusalim spre Ierihon», din cer pe pământ, măi Verginico. Un Om din cer, dar nimeni n-a ştiut atunci cine este Omul Acela de Care Eu spuneam. Eu eram Cel căzut între tâlhari, şi nu M-au ajutat nici leviţii, nici preoţii, şi numai samarinenii M-au luat în casa lor, şi Tatăl Meu le va plăti lor pentru credinţa lor, că şi ei au fost neam alungat din pământul lor, dar când s-au făcut din nou popor, au învăţat credinţa în Dumnezeul Cel adevărat când erau numai dumnezei mincinoşi pe pământ. Eu sunt Omul Cel căzut între tâlhari, un oarecare Om, după cum scrie despre Mine în Scripturi, despre Omul durerii, Omul Cel dispreţuit de toţi oamenii, Cel din urmă între oameni, Om plin de suferinţă, învăţat cu durerea, Om de la Care să-ţi întorci faţa, socotit ca un nimic de toţi oamenii, un Om oarecare, dar Care a luat asupră-Şi neputinţele şi durerile omului atunci când oamenii îl socoteau ca pedepsit de Dumnezeu; Om străpuns de păcatele şi de fărădelegile oamenilor, ca să-i mântuiască şi să-i vindece pe oameni cu ranele Lui, căci Păstorul adevărat îşi dă viaţa Sa oilor, ca să aibă oile Sale viaţă veşnică, aşa cum are Păstorul Cel adevărat.
O, milă îmi este de cel cu minte de om, milă îmi este, măi fiilor. Acela nu ştie ce este viaţa, ce este Tatăl, ce este rugăciunea către Tatăl nu ştie acela, căci Eu Mă rugam în David şi ziceam: «Când va lipsi tăria mea, Doamne, să nu mă părăseşti pe mine». O, Mi-e milă de omul cel fără de minte, de omul cel iscusit cu mintea lui. Omul cel iscusit cu mintea lui, ager cu firea şi înţelept cu inima lui, un aşa om se fereşte el de rele, pentru că le cunoaşte prin felul minţii lui. Dar de omul cel blând şi calm, care are o inimă a păcii, cuminte şi curată şi liniştită, de un aşa om se feresc relele. Nu el se fereşte de rele, ci relele se feresc de el. Un aşa om are pacea Mea în el, are înţelepciunea Mea peste el, şi răul fuge de Dumnezeu.
O, poporul Meu, iubitul Meu copil, Eu ştiu că tu nu meriţi, dar merit Eu să am un popor dat de Tatăl. Voi veni pe cer de arhangheli la tine, că tu eşti samarineanul care ai luat în casa ta pe Omul Cel căzut între tâlhari atunci şi acum. Când vin la tine, să găsesc pe fiii tăi, Israele, ca să am cu cine vorbi, cu cine Mă bucura, că Eu sufăr de dorul tău, poporul Meu. Vin să-ţi tâlcuiesc Scripturile, fiule Israele, şi tu să-Mi deschizi. Voi veni pe nori de arhangheli la tine cu sărbătoarea cea de azi, căci azi serbează cerul deasupra ieslei cuvântului Meu şi cântă corul îngeraşilor imnul semnului sfintei cruci, care s-a arătat pe cer din mijlocul acestui aşezământ sfânt pe pământ. Astăzi începe sărbătoarea crucii, fiilor, iar serbarea arhanghelilor va desăvârşi sărbătoarea de azi. Ea este ziua când s-a ridicat crucea Sfintei Sfintelor deasupra ei, pe înălţimea ei, iar la primii zori crucea a fost văzută pe cer, şi ea a scos deasupra izvorul cuvântului Meu, care curgea în taina Mea cu tine, Israele cel mic al Meu, căci în tine Eu M-am făcut râu al vieţii, care curge din tronul lui Dumnezeu. Iată, nu M-au primit nici leviţii, nici preoţii, dar tu M-ai primit şi M-ai îngrijit întru venirea Mea, şi Tatăl Meu are plata Sa pentru tine, cel ce ai îngrijit pe Omul Cel căzut între tâlhari, între necredincioşi, Omul Care a luat asupra Lui vindecarea oamenilor, Omul Cel ce Se coboară din Ierusalim la Ierihon, din cer pe pământ, Omul Cel nou pe pământ, Israele. Să fii aproapele Meu, iubite Israele. Să-Mi fii, fiule, casa cea de oaspeţi care Mă primeşte în ea, casa cea cu untdelemn şi vin spre vindecarea Mea şi spre întărirea Mea în tine, Israele, casa Mea cea caldă, casa milei Mele, Israele, fiu de samarinean.
Iar tu, Verginico, să-Mi aduni puişorii ca să le dau sămânţă nouă, să le torn seminţe în pumnişori şi să-i fac semănători după chipul şi asemănarea Mea, că Eu rostesc binecuvântare pentru înmulţirea cuvântului Meu peste mulţimi. Ţineţi, fiilor, pumnişorii ca să Mă deşert în ei cu sămânţa cuvântului Meu spre hrană mulţimilor, spre pâine noroadelor flămânde de Dumnezeu, ca să ştie omul ce este pâine, pâine din cer pe pământ spre hrană. Ţineţi trăistuţele desfăcute, fiilor semănători, ca să vi le umplu, iar voi să luaţi în pumnişori şi să aruncaţi pe pământ, şi cine va auzi se va însămânţa şi va creşte rod mai presus de fire, om nou, mai presus de fire.
Semănătorul seamănă cuvântul, şi voi veni la voi, fiilor, cu sămânţa înţelepciunii cea de sus ca să chem la fiinţă cele ce încă nu sunt, fiindcă sufletul pentru trup l-a creat Dumnezeu. Vino să bei, Israele, şi te fă izvor de apă vie, ca să beau din apa ta şi să nu mai însetez după tine, fiule. Copile Israele, să te aşezi în chipul şi asemănarea Mea şi să ai statură, tată, că vine clipa să se ţină de şapte ori câte şapte după tine oameni cu înţelepciune uşuratică, şi îşi vor vinde averile lor ca să cumpere numele tău şi să-l poarte şi să aibă nume, dar atunci tu nu vei putea mărturisi că este al Meu decât pe cel pe care tu îl vei cunoaşte că face voia Mea, ca să-l mărturiseşti pe nume că este voia Mea şi numele Meu, iar numele Meu va fi purtat numai de cel ce ia chipul Meu cel nou înaintea venirii Mele cea cu slavă văzută. Amin, amin, amin.
17-11-1996
