Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinţilor arhangheli Mihail şi Gavriil

Sună peste voi îngerul Meu, sună de sărbătoare, fiilor care-Mi primiţi venirea Mea cea de după două mii de ani. Sună îngerul Domnului. Amin, amin, amin.

E sărbătoare mare de îngeri, e zi mare, fiilor. Cerul grăieşte peste pământ, iar voi sunteţi poarta cerului, şi Eu intru în ea cu dreptatea, căci scris este în Scripturi: «Intrând în porţile dreptăţii voi lăuda pe Domnul, că aceasta este poarta Domnului, şi drepţii vor intra în ea». Amin. Am plecat cerul până pe pământ şi am venit la voi ca să vă fac ai Mei. N-a fost de când e veacul minune mai mare ca aceasta. Spun aşa pentru că Eu M-am dus la Tatăl, iar când M-am dus, am spus: «Cei ce vor crede în Mine vor lucra minuni mai mari», vor lucra după plecarea Mea minuni mai mari decât oricând, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.

O, copilaşi duioşi după cer! Cine se mai roagă ca voi la Mine să aduc cerul pe pământ şi să vin şi Eu cu el? Cine-Mi mai cere viaţă fără de moarte? Cine mai aşteaptă învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie? Iată veacul cel nou, vorbirea Mea peste pământ, cuvântul Meu, care împărăţeşte de pe tronul său; veacul cel nou, care nu este pentru lume, ci pentru cei ce se sfinţesc pentru Mine. Rugăciunea Tatăl nostru nu este pentru lume, căci Eu pe ucenicii Mei i-am învăţat s-o spună, nu lumea am învăţat-o. Lumea face păcate de moarte împotriva ei şi a Mea, iar în rugăciunea Tatăl nostru se pomeneşte numai de greşale. Rugăciunea Tatăl nostru este pentru ucenici, este pentru cei ce au de tată pe Dumnezeu, ascultându-L. Amin. Eu aşa v-am învăţat pe voi, să vă rugaţi la Tatăl şi să cereţi cerul pe pământ şi viaţă fără de moarte. Cum de nu vrea omul să audă şi să vrea şi el să fie viu, şi să fie precum în cer pe pământ, şi să aducă şi el cerul pe pământ aşa cum îl aduceţi voi?

O, Eu Mă întăresc în voi cu venirea Mea şi Mă hrănesc cu voi ca de un rod nou, fiilor. îmi întăresc venirea şi puterea venirii Mele la voi, şi îmi sunteţi hrană de întărire Mie. Când vine primăvara şi apar cele dintâi roade ale pământului, se înviorează omul hrănindu-se cu ele şi prinde putere şi prospeţime în toate neputinţele lui. Aşa şi Eu, Mă hrănesc cu voi şi Mă bucur de voi ca de un rod nou şi îmi întăresc venirea hrănindu-Mă cu voi. Mulţi rostesc cu duh de mândrie şi zic: „Dumnezeu este peste tot, şi cu toţi deopotrivă”. Da’ de unde, fiilor înţelepţi! O, nu este aşa! Eu sunt de partea celor ce fac voia Mea, căci scris este: «Voia Lui este de partea celor ce se tem de El. El este cu cei plăcuţi Lui». Amin. Vai celui ce-i lipseşte frica de Dumnezeu, că acela îşi lucrează pierzarea şi nu-i este frică de ea, dar voi să ziceţi mereu ca David, care zicea: «Străpunge, Doamne, cu frica Ta trupul meu, că de judecăţile Tale m-am temut, Doamne».

O, copii deşteptători peste pământ, cuvântul Meu de peste voi răvăşeşte lumea îngerilor, şi vin îngerii cu venirea Mea la voi şi văd cu voi tronul cuvântului Meu, cartea judecăţii făpturii, şi din care iau cei vii şi cei morţi, fiecare după faptele lor. Eu până să plec la Tatăl am spus aşa: «Când Fiul Omului va veni întru a Sa slavă, şi toţi îngerii cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi îi va despărţi pe unii de alţii precum desparte păstorul oile de capre, şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele, de-a stânga, şi va zice celor de-a dreapta Sa: „Veniţi şi moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de Tatăl de la întemeierea lumii!”, iar celor de-a stânga va zice: „Duceţi-vă de la Mine în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui!”. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii, la viaţă veşnică».

O, fiilor, sună îngerul Domnului, sună din trâmbiţa venirii Mele peste cei vii şi peste cei morţi. îngerul Meu, dimpreună cu toată oastea îngerească, vede la voi tronul cuvântului Meu, cartea judecăţii făpturii, calea venirii Mele pentru judecată. Se clatină cerul şi pământul sub paşii venirii Mele, că a venit judecata de apoi. Amin. Ioan, apostolul Meu, a văzut-o venind şi a spus: «Văd un tron mare, alb, şi pe Cel Care şade pe tron, iar dinaintea feţei Lui pământul şi cerul au fugit, şi loc nu s-a mai găsit pentru ele. Şi am văzut pe morţi, pe cei mari şi pe cei mici, stând în faţa tronului, şi cărţile au fost deschise, şi altă carte a fost deschisă, care este Cartea Vieţii, şi morţii au fost judecaţi de cele scrise în cărţi, potrivit cu faptele lor. Şi marea a dat pe morţii cei din ea, şi moartea şi iadul au dat pe morţii lor, şi judecaţi au fost fiecare după faptele lor. Apoi moartea şi iadul au fost aruncate în râul de foc, moartea cea de a doua, iezerul cel de foc». Amin.

Daţi, fiilor, lumii întregi cuvântul Meu, veacul cel nou, vorbirea Mea peste pământ. Daţi poporului Meu cuvântul Meu, că pe Moise l-a bătut poporul că de ce l-a scos din Egipt, dar pe voi v-ar bate că de ce l-aţi lăsat să moară în lume. Daţi morţilor veacul cel nou, cuvântul Meu care este cu voi, că iată, sună îngerul Meu din trâmbiţa venirii Mele, sună îngerul Domnului peste vii şi peste morţi. Amin.

Eu, fiilor credincioşi venirii Mele după două mii de ani, Eu şi cu voi şi cu îngerul Meu deschidem porţile iadului şi ale morţii şi strigăm afară pe morţi, aşa cum l-am strigat pe Lazăr din mormânt pentru credinţa surorilor lui, cărora Eu le-am spus: «Dacă veţi crede, veţi vedea slava lui Dumnezeu, căci oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată». Amin.

Am spus că vin la voi cu sărbătoarea îngerilor, şi voi lua din mânuţele voastre jertfa cea pentru cei din locuinţa morţilor şi Mă voi duce cu ea la ei, şi le voi vesti că vin curând să-i iau şi să le dau ziua învierii, şi îi voi mângâia şi îi voi uşura şi le voi da din învierea lor şi le voi da grai să vorbească unii cu alţii despre venirea Mea şi despre voi, cei ce lucraţi cu Mine pentru ziua venirii Mele. Cuvântul Meu care trece prin grădina Mea de la voi îi mângâie pe cei strigaţi la pomenire, iar Eu le dau din pacea Mea. Amin, amin, amin.

Cuvântul Meu este toiagul cu care Eu cârmuiesc lumea cea văzută şi cea nevăzută, pe cei din cer şi pe cei de pe pământ şi pe cei din adânc; pe fiecare după faptele lor îi cârmuiesc. Bat cu toiagul şi zic: ridicaţi-vă, voi, porţi, ca să intre în voi raza învierii! Sunt împăratul slavei, sunt Domnul puterilor! Amin, amin, amin. Eu sunt Cel ce sunt. Sculaţi-vă să mergem! Mergem pe pământ, acolo unde Eu sunt întru slava Mea, cu toţi îngerii Mei venit pentru venirea cea mare, pentru învierea celor vii şi a celor morţi. Am întins masa pentru voi. Luaţi şi mâncaţi şi vă bucuraţi! Eu sunt hrana de pe masă şi sunt fructul învierii. Cei morţi întru Hristos, cei morţi fără de Hristos, sculaţi-vă şi hai la masă de înviere, căci jertfa celor mai mici ai neamului omenesc strigă de pe pământ pentru voi la Mine ca să vă aduc la masa învierii făpturii.

Iată slava Mea, tronul cuvântului Meu! Iată veacul cel nou, vorbirea Mea peste pământ, cuvântul Meu, care împărăţeşte de pe tronul său! Amin. Suflu cu el peste voi. Luaţi din el şi grăiţi! Mâncaţi din el şi înviaţi! Acesta este glasul Meu. Luaţi cuvânt din cuvânt şi daţi-vă unii altora din el, că am venit să vă dau. Amin, amin, amin.

– Doamne, rana Ta este deschisă, şi din ea curge peste noi, curge din viaţa Ta peste noi, iar noi prindem viaţă din viaţă, căci Tu eşti Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut din Tatăl, şi din om apoi, Dumnezeu născut din om, ca să poţi să-l sui pe om la Dumnezeu pe calea aceasta, prin Tine, Domn al vieţii cea fără de moarte. întru Tine, Doamne, este viaţa, iar ea este lumina oamenilor, şi pe ea n-o poate cuprinde întunericul. Iată câtă lumină aici şi acum, din Tine, iar slava Ta cu care Te slăveşti peste pământ acum, la venirea Ta cu învierea, ne dă nouă cuvântul învierii, cuvântul care sună prin îngerul Tău peste grădina Ta, care uneşte începutul cu sfârşitul în ea. O, cât de aşteptaţi au fost cei născuţi în zilele din urmă din cuvântul Tău, care suflă cu putere şi care răspândeşte din grădina lui peste pământ vestea învierii făpturii, vestea răscumpărării, Doamne!

Noi, cei mari şi cei mici între morţi, mărturisim lumii oamenilor de pe pământ că lumea cea de după mormânt este cu adevărat. Cele ce nu se văd sunt adevărate, iar cele ce se văd nu sunt adevărate. Când omul trece din lumea cea de pe pământ în lumea cea care nu se vede cu ochii trupului, trece omul această punte fără să simtă, şi deodată vede altceva, necunoscut de el, şi aşa intră în lumea cea care nu se vede. Cine intră fără de veste în această lume care nu se vede, acela e plin de spaimă şi se duce între cei plini de spaimă şi nu poate şti nimic decât din el însuşi fiecare din aceştia, iar unul ca acesta nu găseşte nici un sprijin în spaima lui, căci a plecat fără de veste de pe pământ. Vai celor ce nu au de la cine să ia de pe pământ apoi, că aici numai din mâini bune poate ajunge vreo uşurare şi vreo ştire şi vreo înţelegere.

Tu, Doamne al puterilor, dă-le putere oamenilor să creadă că ai venit la noi şi ne-ai dat putere să mărturisim de aici oamenilor de pe pământ. Vederea omului de pe pământ e prea trupească, e prea mică, e prea puţină ca să poată vedea omul ceva din cele ce sunt din lumea cea de după trupul acesta, din lumea cea de bucurii şi de dureri pentru cei din ea.

Opreşte-te tu, lume de pe pământ, şi ascultă glasul celor din morminte, căci lumea lor este mai vie decât cea de pe pământ. Opreşte-te şi lasă-ţi mintea către cele ce sunt, căci cele ce sunt nu se văd, nu se văd decât cu priviri sfinte pe pământ. Cartea judecăţii s-a deschis pe pământ, iar masa ei este grădina Domnului cea din mijlocul României, şi toţi morţii mari şi mici aud pe Domnul grăind în limba română. în toate laturile lumii nevăzute se aude cuvântul lui Dumnezeu, Care grăieşte pe româneşte vestea învierii şi cuvântul mângâierii peste cei ce aşteaptă ieşirea şi facerea din nou a lumii, învierea lumii care aşteaptă aceasta. Pretutindeni acum în lumea celor ce nu mai sunt pe pământ, Se aude şi Se vede Domnul Care vine, Iisus Hristos, Mielul Tatălui Dumnezeu. Astăzi au auzit glasul Lui şi au văzut slava Lui cea însoţită de îngeri în sărbătoare. Şi ne-a dus Domnul pe pământ, şi suntem cu El în locul Lui de slavă, locul începutului lumii de atunci şi cea de acum, care va să fie.

Opreşte-te, tu, lume de pe pământ, şi ascultă glasul celor din morminte, care grăiesc la porunca Cuvântului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, trimisul Tatălui Dumnezeu. Toate sufletele vor învia şi vor avea trupuri, că se împlineşte învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie, iar moartea şi iadul vor fi aruncate în râul de foc, moartea cea de a doua, iezerul cel de foc. Cuvântul lui Iisus Hristos, care a ajuns până la noi, este râul de foc în care este moartea aruncată, iar noi, izbăviţi pentru strigarea celor ce strigă pentru noi din grădina cea nouă către Dumnezeu, ca să ne dea răscumpărarea şi învierea, iar lor, veşnicia cea pentru fapta credinţei în venirea Domnului cu învierea făpturii, cu înnoirea lumii care va să fie. Amin.

E mare ziua aceasta. îngerul Domnului sună şi vesteşte vestea cea mare, ziua izbăvirii pentru cei ce aşteaptă în locuinţa morţilor, aşteaptă de la Adam şi până în zilele acestea. Şi dacă s-au ivit răscumpărătorii prin care Domnul lucrează de pe pământ, s-a ivit şi răscumpărarea cea de la Domnul. Curând, curând pământul va da înapoi pe morţii din el, şi ei vor sta pe picioarele lor şi li se va da duh de viaţă şi duh dătător de viaţă, şi apoi cei vii vor fi în răpire şi vor vedea pe Domnul şi îl vor întâmpina şi pururea vom fi cu El. Amin, amin, amin.

– O, cât aţi aşteptat voi ziua venirii Mele cu sfinţii şi cu îngerii, voi, cei ce dormiţi cu trupul în morminte! Nu ştie lumea oamenilor de pe pământ ce este trupul cel de după trup. Eu vă voi slobozi pe voi, iar voi veţi mărturisi prin cuvântul Meu, căci Eu sunt Dumnezeul celor vii. Nu vrea lumea oamenilor să ştie ce este moartea. Fug oamenii de moarte, că ei nu ştiu nimic de ea, şi de aceea o iubesc pe ea şi nu ştiu ce iubesc. Eu vă voi slobozi pe voi, căci v-am dat lumina cuvântului Meu cu care vin în locul începutului Meu cel nou, ca să lucrez de aici înnoirea făpturii. Amin.

Iar voi, îngeri ai slavei Mele, ascultaţi de îngerul Meu, Mihail arhanghelul, care sună venirea Mea pe pământ pentru cei din cer şi pentru cei de pe pământ şi pentru cei din locuinţa morţilor. Amin.

Eu, fiilor, Eu şi cu voi şi cu îngerul Meu am făcut cale spre venirea Mea la voi celor ce au fost şi nu mai sunt pe pământ. Am făcut pomenire şi ne-am strâns toţi la această sărbătoare de îngeri, căci îngerii sunt în mare lucrare, în mare zi de sărbătoare peste voi şi peste cei din lumea cea nevăzută. Acum întindem masă de cuvânt şi masă de bucate pentru bucuria zilei acesteia.

Iată, fiilor neputincioşi, pot Eu în voi, şi am zidit casa întâlnirii, şi stăm în ea la masă de praznic îngeresc, şi apoi îi aşezăm şi acoperişul, căci am putut în voi. Vă mulţumesc că am putut în voi, copii neputincioşi. Iată, Eu pot în cei ce nu pot, căci cei ce pot, pot ei în ei, şi pe Mine nu Mă lasă cu lucrul Meu cel pentru Mine în ei.

Acum îngerul Meu sună binecuvântarea praznicului în casa întâlnirii. Acoperişul casei este acum slava Mea de îngeri şi de sfinţi şi de izbăviţi. Luaţi şi vă hrăniţi! Apoi, fiilor, ne aşezăm din nou şi împlinim toată cartea cea de azi.

Veniţi la cină, voi, cei chemaţi, cei din lumea văzută şi din cea nevăzută! Veniţi şi prânziţi! Hai să facem bucurie celor ce aşteaptă pe Domnul. Eu vin, şi toţi şi toate Mă aşteaptă să vin.

O, poporul Meu, să fii, fiule, venirea Mea. Aceasta să fii tu, că tu eşti aşteptat de şapte veacuri, fiule, şi să fii samarinean, căci Eu îţi voi plăti îndoit.

Acum, pace ţie, şi pace vouă! Văzutele şi nevăzutele să petreacă laolaltă în duhul păcii Mele, şi iarăşi vom merge înainte cu cuvântul cel de azi, fiilor din grădină, căci am cuvânt încă pentru lucrul cel de azi. Amin, amin, amin.



***

Voi, fiilor din grădina venirii Mele, şi tu, poporul Meu cel mic, Eu şi cu voi şi cu îngerul Meu am făcut masă de pomenire şi cale spre locul venirii Mele la voi. Am făcut azi cale spre noi celor ce au fost şi nu mai sunt pe pământ. Le-am dat şi lor mâna, aşa cum v-am dat-o vouă când v-am luat în sânul Meu ca să lucrez cu voi izbăvirea neamului omenesc. Acest cuvânt care curge din Mine la voi a adus cu el vremea despre care am zis Eu prin Scripturi, căci aşa am zis: «Vine vremea, şi a şi venit, când cei din morminte vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi vor ieşi spre înviere». Eu şi cu voi şi cu îngerul Meu împlinim calea acestei Scripturi spre cei ce au fost şi nu mai sunt pe pământ. Amin.

Când am dat lui Israel glasul Meu şi poruncile vieţii, Eu i-am spus: «Ascultă, Israele, glasul Meu şi sileşte-te să împlineşti, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt Dumnezeu zelos, Care pedepsesc vina părinţilor în copii până la al treilea şi al patrulea neam pentru cei ce Mă urăsc, şi Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele». Amin. Eu aşa i-am spus lui Israel: «Ascultă, Israele, glasul Meu», şi aşa îi spun şi azi lui Israel, că a venit vremea Scripturii când şi cei din morminte aud glasul Meu şi vin să-l asculte şi vin când îi chem, şi au venit. Amin.

O, taina împărăţiei cerurilor se pătrunde cu greu de către cei de pe pământ, dar ea este taina cea minunată care cuprinde în ea pe cei credincioşi Mie. Moise şi cu proorocii au arătat taina aceasta, dar cine n-are urechi nu aude, şi cine n-are minte nu înţelege. Stă sufletul omului pe pământ în trup, şi omul este nepăsător pentru taina împărăţiei cerurilor.

O, atâtea popasuri am făcut Eu pe pământ prin lucrarea Mea cu voi, fiilor! Moise a auzit glasul Meu şi a văzut cum el s-a scris cu foc pe piatră în munte, şi apoi l-a adus la Israel. Dar cu voi de atâtea ori, de atâtea ori, fiilor, am scris cuvântul Meu şi l-am adus oamenilor! Am poposit de atâtea ori cu voi şi cu cuvântul Meu cel de foc în mijlocul lumii, dar taina împărăţiei cerurilor nu mai stă scrisă pe nici o inimă. Numai inimi împietrite, numai cerbice tare, numai nepăsare, iar cei din morminte au ajuns să plângă de mila oamenilor de pe pământ care nu vor să ştie de taina vieţii şi de taina morţii. Plâng cei din morminte aşa cum plângea bogatul care a ajuns în iad şi a fost slobozit să vadă pe Avraam şi pe cei drepţi din sânul odihnei lui. Plângea către Avraam bogatul cel sărac de viaţă şi îi spunea să-l lase pe Lazăr cel fericit să se ducă pe pământ la fraţii lui să le spună de chinul din iad, ca să se îngrijească măcar ei de viaţa lor cea din trup şi de viaţa lui cea din iad, căci viaţa şi-o capătă de pe pământ omul dacă şi-o capătă. Plângea bogatul către Avraam să-i dea voie lui Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să se ducă să-i răcorească limba, căci văpaia iadului e chin mare, şi îi spunea Avraam că e mare şi întărită prăpastie între ei, şi nu se poate trece.

O, fuge omul de chin pe pământ, fuge omul de durere şi de suferinţă, dar scris este: «Cei ce au suferit cu trupul au isprăvit cu păcatul», dar omul fuge de izbăvirea lui. Nici dacă se scoală cineva dintre morţi să vină să spună ce este în iad, nici aşa nu se teme omul de iad, iar cei din morminte plâng pentru ei şi pentru cei rămaşi pe pământ care nu se pregătesc pentru viaţa de veci. Acum, iată ce am făcut: am dat voie morţilor să vină să vadă lucrarea Mea cu poporul Meu cel nou. A venit ceasul să audă cei din morminte glasul Meu cel de peste voi, iar voi sunteţi martorii Mei. Iată-i pe ei cum mărturisesc ceea ce văd. Fiţi atenţi să auziţi, fiilor.

– Noi, cei care am hulit din lături cuvântul acesta şi coborârea lui şi pe poporul cel credincios care venea la izvorul acesta, ne uităm acum la măreţia lucrării pe care Hristos Domnul o lucrează cu voi, cei mai de pe urmă. Mărturisim păcatul hulei pe care din neştiinţă l-am lucrat. Noi n-am ştiut că lucrarea aceasta vine de la Dumnezeu, şi ne-am jucat de-a bolovănitul peste ea. A venit fără de veste ieşirea din trup peste noi şi ne-am dus la chin. Acum vedem cum ne-am gătit chinul şi jalea pentru viaţa în nepăsare şi pentru lovirea pe care am lucrat-o asupra slavei lui Dumnezeu, care este cu cei din urmă. Cei din urmă sunt mari salvatori din partea lui Hristos, Domnul milei. El ne-a întins puntea milei, ca să venim spre izvor, şi am venit, că Domnul a poruncit. Amin.

Să audă cei de pe pământ şi să-şi facă loc lângă Dumnezeu, că e mare jale şi mare spaimă în locuinţa morţilor. Să audă cei din trup şi să-şi lucreze viaţa, că moartea e grea de dus. Vine vremea vieţii veşnice şi a osândei veşnice.

Sculaţi-vă la viaţă, voi, cei din trup, că vine Iisus Hristos Domnul cu judecata pentru fapte. Ne-a trimis pe noi să vă deşteptăm, iar noi aşa facem, şi ne va plăti Hristos, că este Domnul milei. Veniţi la viaţă! Amin. Venim şi noi, că ne cheamă Domnul. Amin. E mare lucrarea Lui cu cei din grădina Lui cea de la Pucioasa. E foc şi pucioasă pentru cei păcătoşi cuvântul Lui cel de la Pucioasa. Râu de foc este acest cuvânt, iar Domnul aruncă moartea şi iadul în râul cel de foc, în cuvântul acesta care ne cheamă în el şi ne curăţă cum se curăţă aurul în foc. E mare slavă în locul acesta. E împărăţia cerurilor cu Domnul în mijlocul oamenilor. Faceţi-vă şi voi împărăţie a Lui, că e înspăimântătoare împărăţia morţii pe pământ şi în adânc. Nu este pieire pentru cei ce pleacă de pe pământ, ci este chin şi jale şi usturime fără capăt, şi spaimă fără ieşire, dar a venit Hristos la noi şi ne-a adus cu El aici, şi noi mărturisim.

Daţi-ne mâna, că voi veniţi de la Domnul spre cei vii şi spre cei morţi, ca să le daţi mâna spre Domnul. Daţi-ne mâna, voi, cei din grădina Domnului de la Pucioasa! Amin. Şi ne-aţi dat-o. Amin. Voi staţi pe pământ din partea Domnului, Care vine să izbăvească neamul omenesc. Locul de la voi este tronul judecăţii de apoi, râul de foc în care sunt aruncate moartea şi iadul, râul vieţii veşnice din care curge învierea peste vii şi peste morţi. Amin. Când voi strigaţi la cer pentru noi, cei din locuinţa morţilor, e mare cutremur aici, şi apoi vin îngerii cei milostivi şi ne scot şi ne aduc la masa cerului. Se clatină cerul şi pământul de lucrul cel de la voi spre noi. Se desfac puterile morţii şi se vaită duhurile rele, că a venit osândirea morţii. Amin. E mare zarvă pentru înviere, pentru naşterea din pământ a trupurilor, căci scris-a Domnul şi a zis: «Din sânurile pământului umbrele vor învia». Amin.

Iar acum, şi noi, cei care am plecat din trup cu nădejdea învierii, şi noi, care am fost fii ai acestei lucrări, aducem în grădina izbăvirii vestea că vine învierea. E Domnul cu ea pe braţe. Cămaşa învierii va cuprinde toată făptura care va primi cerul cel nou şi pământul cel nou de moştenire. Toate tainele sunt în mâna lui Hristos, Fiul Tatălui Savaot, Domnul, Care vine iar, şi cu slavă vine şi judecă viii şi morţii, şi vine să-Şi aşeze împărăţia. Vine jalea peste cei ce au părăsit lucrarea aceasta după ce au cunoscut-o. Dar voi, fii ai grădinii din care lucrează Domnul peste pământ, aduceţi glasuri miloase spre El şi cereţi curăţirea lor de păcatul hulei, că acest păcat nu se iartă, ci se curăţeşte. Amin.

Această milă să vină, Doamne, peste cei ce Te-au cunoscut în acest izvor şi Te-au părăsit şi au plecat spre lumea cea de păcat sau au plecat din trup lovind în Tine, Doamne, şi în lucrarea de mântuire cu care ai venit în întâmpinarea celor vii şi a celor morţi, Doamne. Este scris în Scripturi să vii, şi de aceea vii. Vino şi iar vino, că venirea Ta e cu cei din grădina de aici! Vino şi iar vino, că venirea Ta aici alină pe cei ce aşteaptă în locuinţa morţilor! Vino, Doamne, căci cerul şi pământul este împărăţia Ta! Amin, amin, amin.

– Iar Eu, Domnul, vin când Mă strigaţi. Cei din grădină au ochi şi urechi, au trup şi suflet şi duh, şi ei sunt cei ce vă aud pe voi, şi Eu vă iau de la ei. Vă dau lor să vă cureţe, să vă spele, să vă îmbrace în cămaşa Mea, în cămaşa învierii şi să vă pregătească pentru venirea Mea, ca să vin apoi. Tronul judecăţii făpturii este cu ei, iar Eu, Domnul, miluiesc prin ei până la al miilea neam. Amin, amin, amin.

O, copii dulci şi miloşi din grădină, vă dau vouă cel mai dulce şi cel mai frumos cuvânt: vă iubesc! Acesta este cel mai frumos cuvânt, şi vi-l dau vouă, că n-am cui să-l dau decât la cei iubiţi. Arhanghelii Mihail şi Gavriil vă sunt mereu în dreapta şi în stânga, în stânga şi în dreapta, pentru lucrul Meu cu voi. îngerul Meu, Mihail arhanghelul, v-a făcut vouă cale spre cei din morminte, şi lor spre voi, şi iată masa lor de pomenire şi de apel pentru înviere.

O, ce durere, că omul care pomeneşte morţii nu vrea să le facă pomană ca pentru cer! O, ce durere! Nu se pot apropia cei pomeniţi. Ţuica, băutura diavolului, stă pe mesele de pomenire; carnea, la fel. O, pentru cer nu se lucrează ca pentru cei de pe pământ. Nu se apropie îngerul la pomenire ca să se ducă apoi să ajute pe cel pomenit. Carnea şi ţuica nu milostivesc cerul, şi aduc chin de iad pentru cel pomenit. O, nu mai sunt pe pământ cei ce miluiesc pe cei din morminte.

Fiilor din grădina salvării, Eu vă iubesc. Acesta este cel mai frumos cuvânt, şi vi-l dau vouă, că n-am cui să-l dau. Daţi mâna celor adormiţi, că aşteaptă. Ridic din voi neam nou dintre vii şi dintre morţi, seminţie nouă, după duh, nu după trup; din curăţie, nu din trup. Voi umple pământul cu cei salvaţi, cu cei născuţi din cuvântul Meu cel de peste voi. Pic cu pic întocmesc învierea cea mare. Curând, curând, cei ce dorm în ţărâna pământului vor sta pe picioarele lor, că este scris să fie aşa, iar cele scrise vin spre împlinire cu totul. Amin.

Mai-marii îngerilor şi ai puterilor cereşti vă dau vouă toată slava Mea de îngeri, ca să fie cu voi pentru întocmirea lucrului Meu cu voi. Iată, căsuţa din deal are lângă ea casa întâlnirii, aşezată de Mine prin voi. Un picuţ, şi îi punem acoperişul. Pic cu pic dăm înfăţişarea cea dulce peste lucrul lucrat de voi cu voie bună, căci vă văd cu voie bună şi cu drag prin lucrul ce vi-l dau să-l lucraţi. Vremea cea bună se ţine după voi şi vă lasă să lucraţi. Lucraţi după vreme, iar obosiţi să nu fiţi, copii neputincioşi. Pot Eu în voi. Toată oastea cerească este la praznicul acesta să vă mângâie pentru lucrul casei întâlnirii. Se întâlneşte cerul cu omul. Iată-i şi pe cei din locuinţa morţilor, ca să se veselească de slava Mea cu voi, de salvarea cea de la Mine, căci Eu Mă îndur de cine voiesc. Pentru voi, fiilor miloşi, Mă milostivesc până la al miilea neam, că Mă iubiţi şi păziţi poruncile Mele. Fiţi sfinţi, că am de luat din mânuţele voastre jertfa cea pentru salvarea făpturii, cererea cea pentru învierea firii văzute şi nevăzute, copii salvatori din partea Mea.

Vă dau har mult. Vă dau tot ajutorul din cer şi de pe pământ. Pot Eu, copii neputincioşi. Pot Eu. Amin. Să se apropie tot ajutorul pentru începutul şi sfârşitul cel bun al slavei casei întâlnirii. Amin. Slava Mea se va sălăşlui în ea, şi voi chema la masa Mea pe om, ca să-i dau din slava Mea cu voi, şi să ia omul din slava Mea şi s-o dorească. Aşa v-am spus: tot neamul omenesc se va minuna de lucrul Meu cu voi, de slava Mea de peste voi, de mânuţele voastre, care sunt în lucru prin mâna Mea cea cu putere. Amin.

Lucrează cu iubire, poporul Meu iubit, poporul Meu micuţ. Unul pe altul să ne iubim, că iubirea înseamnă jertfă, fiule. Eu aşa am iubit. Eu te iubesc, poporul Meu; acesta este cuvântul Meu, cel mai frumos cuvânt pe care ţi-l dau. Te iubesc ca pe cel mic, poporul Meu, întâiul Meu născut, neamul Meu cel nou, din care Eu voi face cer nou şi pământ nou, spre slava venirii Mele şi spre mărirea fiilor lui Dumnezeu, cei aşteptaţi de toată făptura. Şi dacă Eu te iubesc, tu vei putea tot ce voiesc Eu, fiindcă poate iubirea, iubirea Mea din voi, copii iubiţi de Dumnezeu, ea poate.

Pace ţie, popor iubit de Dumnezeu! Tu eşti pacea Mea. Pacea Mea o dau la cei ce Mă caută cu tine, căci tu eşti pacea Mea şi Mă dau celor ce Mă caută. Eu vin cu învierea făpturii şi vin curând, şi cu voi lucrez, copii ai venirii Mele. Tot şi toate să se plece spre înviere, căci glasul învierii strigă din Mine peste pământ, şi Eu vin să-i dau omului viaţă din viaţa Mea. Amin, amin, amin.

21-11-2000