Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Buneivestiri

Mă rotesc deasupra ieslei cuvântului Meu şi Mă vestesc la porţile dintre cer şi pământ şi intru cuvânt în cartea Mea de azi. Amin, amin, amin.

Fiilor de la iesle, Mă binevestesc pe Mine însumi cuvânt peste voi. Bucuraţi-vă că Domnul este cu voi şi vă înconjoară cu harul Său şi vă binecuvintează pentru El şi pentru lucrarea Sa din zilele acestea! Amin.

Am venit cu sărbătoare şi cu cete de îngeri în sărbătoare. Acum două mii de ani am trimis pe îngerul Gavriil să-Mi pregătească cuib în inima şi în trupul Fecioarei care avea să Mă nască pe Mine Om între oameni. O, fiilor, cât de minunat lucrez Eu, Domnul, peste omul care se apleacă Mie ca să pot lucra peste el, căci apoi Eu îl încredinţez din plin că Eu sunt şi că lucrez pentru el. Am trimis pe îngerul Gavriil la Zaharia ca să binevestească venirea lui Ioan, botezătorul Meu, cel născut din femeie stearpă, iar după jumătate de an l-am trimis la Fecioara care avea să Mă nască pe Mine, Domnul, Om între oameni. Ea când a auzit vestirea îngerului s-a mirat, că era fecioară, dar Duhul Sfânt a umbrit-o pe ea, iar puterea Mea a cuprins-o, căci îngerul i-a zis: «Iată, şi rudenia ta, Elisabeta cea stearpă, a zămislit fiu aşa bătrână cum este, că nimic nu e cu neputinţă la Dumnezeu». Atunci Fecioara mama Mea s-a încredinţat pe deplin de vestea îngerului şi a zis: «Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău», şi s-a dus apoi la Elisabeta, şi salutând-o aceasta i-a zis: «Fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul, că iată, cum a auzit salutarea Maicii Domnului meu, mi-a săltat în pântece pruncul, cu bucurie». Atunci Fecioara mama Mea M-a mărit cu bucurie şi s-a bucurat pentru Mine şi pentru ea şi pentru Israel. Amin.

O, fiilor de la iesle, aşa lucrez Eu cu cei credincioşi, cu cei ce cred făgăduinţelor Mele. Trimit la ei îngeri şi sfinţi ca să-Mi fac sălăşluire cu cei credincioşi, să-i încredinţez de Mine, şi apoi îmi fac cu ei lucrarea Mea şi planul ei cel din veac proorocit din prooroci.

Când Eu am peţit-o pe Verginica pentru venirea Mea cuvânt în ea şi din ea, tot aşa am lucrat, şi M-am ajutat cu îngerii luminii, cu îngerii vestirilor cereşti, cu îngerii mângâierii şi ai iubirii şi cu sfinţii binecuvântărilor Mele, căci sfinţii din cer au fost cei credincioşi între oameni pe pământ şi M-am sălăşluit în ei prin credinţa lor. Astăzi nu mai are omul bunăvoinţă pentru Mine. Astăzi nu mai vrea omul să fie sfânt ca să Mă aibă pe Mine lucrând peste el. O, astăzi Mi s-au închis toate drumurile spre om, dar Eu lucrez tainic, şi sunt Cel tainic şi îmi fac copii ucenici, că am putere, şi cu ea îi umbresc pe ei şi îi fac credincioşi, şi sfinţi îi fac apoi, căci credinţa rodeşte iubire de Dumnezeu în om.

O, fiilor străjeri la ieslea aceasta de cuvânt, bucuraţi-vă că Domnul este la voi şi vă înconjoară cu harul Său şi vă binecuvintează pentru El şi pentru lucrările Sale din zilele acestea ale venirii Lui. Amin. O, pe cine să mai binecuvintez Eu pe pământ? Tot omul s-a dus de la Mine şi slujeşte trupului în fel şi chip, iar Duhul Meu hoinăreşte plin de durere că nu-Şi mai află ţinta. Eu cu omul Mă mângâi, dar omul a uitat că e făptura Mea şi s-a dus de la Mine. Aici la voi Mă binevestesc peste tot omul, dar omul este necredincios şi nu se opreşte să Mă audă şi să Mă înţeleagă. O, dacă ar vrea omul să stea în voile Mele ziua şi noaptea, aş trimite pe îngerii Mei la el şi aş lucra cu el lucrarea Mea care aşteaptă după om, dar omul stă în voile lui, nu într-ale Mele.

Voiesc, fiilor, să nu Mă odihnesc vestindu-Mă. Voiesc să vin mereu şi să strig în lung şi în lat peste om. Voiesc să Mă ajut cu omul ca să Mă binevestesc peste tot, să Mă ajut aşa cum Mă ajut cu voi, să Mă creadă omul aşa cum M-aţi crezut voi şi să-Mi sfârşesc de lucrat venirea Mea, şi apoi să Mă odihnesc împreună cu omul pentru bucuria Tatălui Meu, Care Mă aşteaptă să Mă duc lângă El cu omul în braţe, cu oaia în braţe. Este scris în Scripturi de cea de a doua venire a Mea, dar omul scoate Scripturile Mele de la el şi citeşte de pe pământ şi crede ce citeşte el şi se duce omul de la Mine.

O, când, omule, te vei trezi? Când te vei teme de cele ce faci tu? Când, oare? Venirea Mea iat-o, dar tu nu auzi şi nu vezi. Lasă-Mi mâna să se atingă de ochii tăi, şi apoi de sufletul tău şi de urechea ta, omule. Mereu, mereu Mă binevestesc în preajma ta venit din cer ca să te trag de pe drumul pierzării, dar necredinţa ta ţi-a luat frica de Dumnezeu, omule hoinar. Durerea Mea plânge în Mine pentru tine, că tu eşti durerea Mea, omule, şi te faci mereu durere pentru Mine. O, cum să te smulg dintr-ale tale ca să te aşez întru ale Mele? învaţă-te cu Mine, omule, că de aceea am venit de la Tatăl cuvânt în calea ta. Iată, de aceea am venit din cer de la Tatăl. Am venit să vorbesc cu omul şi să-l învăţ cu Mine pe om. Ca să-i dau de lucru am venit, dar să-i dau Eu, nu să-şi ia el, că dacă îşi ia el nu e bine. E bine să-i dau Eu de lucru, că omul nu ştie ce este bine pentru el. Să Mi se dea omul Mie, şi Eu să-l cercetez şi să Mă uit în el şi să-i dau Eu de lucru după cum văd Eu că trebuie să-i dau. Să nu-şi ia omul singur, căci scris este: «Mulţi iau chip de slujitori ai dreptăţii, chip de apostoli ai lui Hristos, al căror sfârşit va fi după faptele lor». Şi Mă uit pe pământ şi văd oameni fără nici o statură, fără nici un căpătâi, şi îşi iau singuri, şi vin la poarta aceasta şi zic că li se smeresc îngerii înaintea lor, iar ei îşi îngâmfă inima prin închipuiri trupeşti în loc să înveţe de la Mine ce înseamnă trupul lui Hristos şi capul lui Hristos prin care sporeşte creşterea omului în Dumnezeu. Mă uit pe pământ şi văd pe om cum se bagă singur să-şi ia chip de slujitor al Meu. Mă uit că omul îşi ia singur. Iată de ce am venit Eu din cer, de la Tatăl, pe pământ. Am venit să vorbesc Eu însumi cu omul şi să-l învăţ ce să facă, ce să lucreze, că e bine să-i dau Eu omului de lucru, nu să-şi ia singur. Omul s-a învăţat fără stăpân. Nu-i place omului să aibă stăpân, dar vai omului fără povăţuitor, fără stăpân, că acela îşi face singur, îşi face voia, şi nimeni nu-l păzeşte, şi nimeni nu-l întăreşte, şi se zbate până cade, iar când cade nimeni nu-l ajută, nimeni nu-l ridică, fiindcă n-are sprijinitor, n-are stăpân care să aibă milă de el, iar sfârşitul lui este după faptele lui.

O, bine este să facă omul faptele lui Dumnezeu, dar să le facă în Dumnezeu şi nu din fire, căci dacă omul nu trăieşte în Dumnezeu, acela nu se cheamă că e viu, căci Eu aşa am zis: «Eu sunt Cel ce sunt». Iar acum zic aşa: cine vrea să fie, acela să trăiască prin Mine şi în Mine. Amin. Cine vrea să facă faptele lui Dumnezeu, să le facă în Dumnezeu, ca ele să fie la Dumnezeu, nu la om. Amin.

Ferice omului supus lui Dumnezeu. Eu am venit pe pământ să-i fiu omului stăpân, să aibă omul stăpân pe Dumnezeu, nu pe satana, căci fiecare îşi slujeşte stăpânul, şi nu este nici un om fără stăpân, nu este, iar sfârşitul fiecăruia va fi după faptele lui la venirea Mea. Amin. Cine face faptele lui Dumnezeu sfârşeşte cu viaţa lui Dumnezeu şi este viaţă înaintea Mea, iar cine face faptele diavolului sfârşeşte cu moartea, căci moartea este de la diavolul. Scris este în prooroci: «Daţi de la voi toate păcatele voastre cu care aţi păcătuit şi vă croiţi un duh nou şi un cuget nou, căci Eu, Domnul Dumnezeu, nu vreau moartea păcătosului, ci să se pocăiască şi să trăiască viu». Amin.

Eu am venit din cer pe pământ cuvânt ca să vorbesc cu omul şi să-i aduc aminte de cuvintele Mele cele rostite din vremurile de demult şi să-l ajut din nou pe om, că omul e greoi de tot, şi greu se urneşte din locul lui. Omul se teme să nu-i fie foame, să nu-i fie frig; se teme omul că n-are ce mânca, se teme că n-are cu ce se îmbrăca, şi de aceea aleargă mereu ca să aibă. O, greu îl mai urnesc pe om din starea aceasta. I-am dat omului pildă ca să-l liniştesc şi să-l îndemn să aibă credinţă şi i-am spus de păsările cerului, de crinii câmpului, de care am Eu grijă, şi i-am spus omului să aibă grijă de Domnul, ca să aibă şi Domnul grijă de el, dar nu face omul aşa. El îşi ia singur, el îşi face singur. O, şi de câte ori îi iau Eu omului cele ce-şi face el ca să-l îndemn să le facă pe ale Mele, să-l îndemn să nu se mai joace de-a trăitul, ci să trăiască cu adevărat dacă trăieşte! O, e bine să-i dau Eu omului de lucru, nu să lucreze el de capul lui, nu să stea fără stăpân. Dar cum adică să-i dau Eu omului de lucru?

O, poporul Meu, poporul Meu, o, tu, cel învăţat din cer, tu, cel învăţat de Mine în zilele acestea! Eu pe tine te-am învăţat ca pe cel mai mic din copiii Mei şi te-am chemat la Mine ca să-ţi dau de lucru, fiule, şi ţi-am dat. Iar cel ce a lucrat aşa cum i-am dat Eu, acela este şi acum, şi lucrează lucrul ce i-l dau. Şi cine n-a lucrat aşa cum i-am dat Eu, acela a lucrat ca el, şi s-a pierdut prin cele lucrate de el, şi şi-a luat plata prin fapte. Eu pe tine te-am învăţat mereu, poporul Meu de azi, şi ţi-am spus să stai lângă cuvântul Meu ca să nu pieri. Să stai până voi veni, aşa ţi-am spus. Ţi-am spus că voiesc să te ridic şi să fac din tine lucrători pe potriva Mea. Am spus vouă că voiesc să fac din voi ucenici de ai Mei, doctori de ai Mei, învăţători de ai Mei, zidari de ai Mei, croitori de ai Mei, servitori de ai Mei, preoţi şi arhierei de ai Mei să fac din voi, şi să fiţi neamul Meu cel sfânt de la venirea Mea; şi am spus că vă voi da de lucru, ca nici unul din voi să nu fiţi fără lucru, căci vai omului care vine la Mine ca să stea fără lucru!

Te-am învăţat cu dor şi cu iubire, poporul Meu, ca să te pot avea al Meu şi de folos Mie, şi ţi-am spus să nu lucrezi pentru lume, ci să lucrezi pentru Mine ţi-am spus, căci cel ce lucrează cu lumea pentru Mine, e una, iar cel ce lucrează cu lumea pentru el, e altceva. Am spus că cine lucrează cu lumea pentru Mine, acela să fie curat pentru Mine şi să lucreze atent în lucrul lui cu Mine, ca să nu lucreze cu lumea pentru lume sau pentru el, că lumea vă mănâncă puterea din voi ca să n-o mai aveţi; vă mănâncă frica de Dumnezeu din voi dacă nu sunteţi atenţi la Dumnezeu; vă mănâncă sfinţenia pe care o lucraţi, şi apoi v-o pierdeţi pe lângă trupurile lumeşti dacă nu sunteţi pentru Mine lucrători în lume.

Am spus vouă, copii ai poporului Meu, să nu fiţi nici unul fără lucru. Am spus să Mă ajutaţi ca să vă pot da de lucru, fiilor, căci voi sunteţi nu o dată blagosloviţi de Dumnezeu. Am spus că atunci când trage lumea la voi pentru ale ei cele lumeşti şi trupeşti, nu mai trage Dumnezeu la voi, şi rămâneţi fără lucrul Meu. De toate te-am învăţat, poporul Meu, şi am pus pe tine preţ scump, căci cei mai scumpi dintre oameni sunt creştinii, sunt cei ce iubesc pe Dumnezeu din toată inima lor, din tot sufletul şi cugetul lor. Amin. Te-am învăţat, poporul Meu, cum să te scoli, cum să te îmbraci, cum să mănânci, cum să mergi, cum să vorbeşti, când să vorbeşti, ce să vorbeşti. Te-am învăţat cum să lucrezi, cum să te culci, cum să te odihneşti, cum să veghezi, cum să Mă dăruieşti şi cum să fii al Meu dăruindu-Mă celor ce Mă văd la tine.

O, ce bine Mi-ar fi Mie să creşti, poporul Meu, aşa cum te-am crescut Eu pe tine, tată! Ce bine Mi-ar fi Mie ca tot sufletul care s-a lipit de acest izvor care curge la tine, de acest cuvânt care este cu tine, să se gândească cu mare înţelepciune, cu mare împlinire la fiecare cuvânt ieşit din gura Mea prin coborârea Mea de azi şi să-i dea formă în el cuvântului acesta. O, de şi-ar da îndeajuns seama fiecare născut cât de scumpe sunt aceste cuvinte, ar sta numai cu ele pe buze. O, de ar vedea cum se strâng cioatcă cei din cer pe lângă cei sfinţi care rostesc cu buzele lor cuvintele Mele, cuvintele buneivestiri ale vieţii ce va să fie după aceste cuvinte, ar căuta fiecare născut din cuvântul acesta să fie locaş al împlinirilor Mele cele pentru venirea Mea, să fie lucrător de la Mine pus pentru lucrul Meu de azi în mijlocul lumii cea fără Dumnezeu.

Am aşezat acest cort sfânt în mijlocul oamenilor, şi grăiesc aici cuvântul buneivestiri pentru tot pământul, şi îmi lucrez venirea Mea peste pământ ca să-l deprind pe om să înţeleagă ce este Duhul lui Dumnezeu şi ce este duhul lumii. Duhul lui Dumnezeu este viaţă, şi este în veci, iar duhul lumii este moarte, şi se scurge în adâncul fără fund al morţii.

Ascultă cuvintele vieţii, omule pribeag, căci Eu, Domnul, nu vreau moartea păcătosului, ci vreau să se pocăiască şi să trăiască prin cuvântul Meu, prin Mine, Cel ce suflu cuvântul buneivestiri, cuvântul învierii şi al vieţii veşnice peste tot omul de pe pământ. Amin, amin, amin.

Acum, fiilor din grădină, să cântaţi cântări de laudă mamei Mele Fecioara, căci ea nu şi-a luat singură lucrul ei cel pentru Mine, şi Eu i-am dat prin îngeri, iar ea a lucrat lui Dumnezeu şi s-a bucurat şi a cântat cu sufletul ei mărirea Domnului şi mărirea ei. Măriţi-o şi voi în ziua aceasta şi cântaţi-i laude, fiilor, şi luaţi din duhul credinţei şi al ascultării ei şi al iubirii ei de Dumnezeu, căci ea M-a dat pe Mine oamenilor după ce îngerul a vestit-o pe ea că Mă va naşte pe Mine, Sfântul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui Savaot, Cel ce eram din Tatăl mai înainte de toţi vecii născut, şi apoi născut Om din Fecioară mamă. Iată, şi Eu îi cânt cu îngerii şi zic: bucură-te, mama Mea şi a celor ce ascultă de cuvântul Meu şi îl păzesc pe el! Bucură-te, Fecioară mamă, căci tu ai fost din cuvântul Meu născută atunci când te-am vestit omului cel întâi zidit care a păcătuit prin neascultare şi care a auzit din gura Mea vrăjmăşia pe care am pus-o între Mine, Fiul tău, şi între diavol şi sămânţa lui cea rea, căci aşa am zis diavolului în auzul omului cel întâi zidit: «Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Ea îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul».

Bucură-te, mlădiţa Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh! Bucură-te cu îngerii şi cu sfinţii! Bucură-te cu sufletul şi cu trupul! Bucură-te cu Mine şi cu poporul Meu cel mic, poporul Noului Ierusalim, neamul Meu cel creştinesc de pe pământ, cel curat şi sfânt între neamurile pământului! Astăzi te cântă îngerii în cer şi pe pământ, iar cei ce au lucrul sfânt pe pământ, te măresc, mamă, pentru Mine, căci Eu sunt Fiul tău şi în cer, nu numai pe pământ. Şi te bucură, mamă, că Dumnezeu este Fiul tău. Amin, amin, amin.

– Mă bucur cu sfială, Fiule, căci Tu eşti Dumnezeu, şi aşa ai voit Tu, să faci din mine cale a Ta spre om şi să vii după el pe pământ şi să-l atragi din nou la Tatăl Savaot, Fiule al Tatălui. Mă bucur cu cerul tot, Fiule Doamne, că poporul Tău cel mic crede în venirea Ta de azi, şi nu mai e pentru cer mai mare bucurie ca această bucurie care vine de la credinţa în venirea Ta a celor mai mici între fiii cerului de pe pământ. Ei ne vor întâmpina pe toţi cei din cer atunci când venirea Ta cea cu slavă văzută va coborî cerul pe pământ pentru viaţa veacului ce va să fie, Fiule al Tatălui, izvor al vieţii veşnice ţâşnit din pântecele meu cel fecioresc, după cum a fost cuvântul Tău cel de demult rostit prin gura proorocilor Tăi cei sfinţi. Ei, fiii cei mai mici, vor fi cununa noastră de bucurie la venirea Ta cu cerul pe pământ, Fiule veşnic, Fiul meu Cel iubit, căci pentru Tine Tatăl întru mine a binevoit; pentru Tine. Amin, amin, amin.

– O, auziţi voi, copii din urmă, ce a proorocit din cer mama Mea pentru voi? Ea a spus să fiţi voi cununa bucuriei celor din cer la venirea Mea cu ei pe pământ. Aşezaţi-vă, dar, cununiţă cerească pentru Mine, cununiţă de mângâiere şi de slavă pentru Mine, căci lumea este cununa Mea de spini, dar voi fiţi trandafiri, fiilor de la venirea Mea. Trandafirul e pildă mare, căci el este frumos şi îşi apără floarea şi şi-o îngrijeşte. Aşa şi voi, cu floarea voastră daţi-vă Mie, iar cu trupul feriţi-vă de păcat şi de lume, ca nimeni să nu vă poată lua de la Mine, ca nimeni să nu poată să vă smulgă din braţul Meu, şi ca să fiţi veşnici şi să fiţi grădina Mea cea de pe pământ, grădină de flori vii, care ştiu să-şi apere viaţa, care ştiu să-şi apere floarea. Amin, amin, amin.

07-04-2000