Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălţării Domnului

În cer şi pe pământ se face sărbătoare de pomenire a înălţării Mele de pe pământ la cer, de lângă ucenici la Tatăl, căci pomenirea dreptului este din veac şi până în veac, după cum este scris.

În cer şi pe pământ Eu sunt deodată, şi nu Mă despart de cele din cer când grăiesc pe pământ, şi nu Mă despart de pământ când grăiesc în cer, iar înălţarea Mea a fost aşa cum a fost ca să se adeverească mai pe înţelesul tuturor că Eu, Domnul, am înviat cu trupul dintre morţi şi M-am ridicat biruitor adeverindu-Mi dumnezeirea şi toate proorociile care M-au vestit de la început şi până la sfârşit, căci toate s-au împlinit întru Mine şi toate, toate se împlinesc la vremea sorocită lor. Amin.

Sunt Domnul Iisus Hristos şi cobor pe nori de heruvimi, după cum M-am şi suit la cer, de lângă ucenici, pe aripile nevăzute ale heruvimilor, care M-au luat din ochii lor când M-am suit cu ei pe muntele Eleonului. Le-am dat lor făgăduinţa Duhului Sfânt, Care va veni asupra lor ca să ia ei putere să-Mi fie mărturisitori în Ierusalim, în Iudeea, în Samaria şi până la toate marginile, şi apoi cu ei de faţă M-am înălţat, iar norul de heruvimi M-a luat din ochii lor; şi pe când mergeam la Tatăl, iar ei priveau după Mine, au stat lângă ei doi bărbaţi în veşminte albe şi le-au zis lor: «Acest Iisus, Care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut ducându-Se la cer».

Sunt Domnul Iisus Hristos, poporul Meu, şi grăiesc peste tine demult, demult, şi grăiesc mult. înfricoşează-te, tată, spre bucuria Duhului Meu, Care plânge pentru neînţelepţirea omului, căci când M-am înălţat de la ucenici la cer M-au purtat heruvimii, şi apoi M-au acoperit cu aripile lor, iar doi îngeri, luând chip în faţa ucenicilor Mei, le-au vestit lor pe muntele Eleonului taina venirii Mele iarăşi pe pământ în acelaşi chip precum M-am suit. înfricoşează-te, tu, cel ce azi stai înaintea cuvântului Meu ca să-l auzi, căci norul de heruvimi Mă poartă până la tine când îţi grăiesc, şi cu ei trec spre tine când Mă fac cuvânt înaintea ta, iar cei prin care cobor la tine s-au făcut scară îngerilor care Mă poartă şi s-au făcut intrarea Mea şi a sfinţilor Mei, poporul Meu. O, te-am învăţat mereu cum să stai înaintea Mea, cum să te porţi şi cum să simţi apropierea Mea şi apropierea dintre Mine şi tine, căci omului îi este teamă, tată, şi nu-L mai pricepe şi nu-L mai simte pe Dumnezeu, şi de aceea nu mai are parte de Dumnezeu omul, poporul Meu.

O, fiule, o, fiule, oful Meu e un of ca al lui Dumnezeu, nu ca al omului, dar dacă omul se poartă cu Mine ca un mai mare decât Mine când Mă doboară pentru el însuşi, o, nu poate omul să înţeleagă oful Meu, decât numai atunci când Eu îl pun faţă în faţă cu durerea Mea cea de la el, atunci când se desparte de trup şi stă înaintea Mea ca să-şi vadă viaţa şi fapta care-i judecă viaţa pentru bine sau rău. Te-am învăţat, poporul Meu, cum să stai înaintea Mea, şi ţi-am spus cum stau Eu înaintea ta, căci îngerii le-au spus la ucenici în clipa înălţării Mele: «El astfel va veni, precum L-aţi văzut ducându-Se la cer».

Poporul Meu, să nu iei în deşert această taină, tată, să nu te porţi cu ea ca şi cu omul care nu-L poartă pe Dumnezeu, şi tu să cauţi să înţelegi cum să stai înaintea Mea prin coborârea Mea la tine, căci de la Tatăl şi până la urechea ta îmi slujesc heruvimii, poporul Meu. Roagă-te să te înţelepţesc pentru tainele Mele cele de foc, căci de la urechea ta şi până la mintea şi inima ta Eu fac mereu lucrare multă şi mare înaintea ta, şi-i văd pe cei ce Mă poartă, pe cei ce Mă ţin ca să-ţi pot grăi, îi văd cum se zbat pe lângă tine ca să te facă să pătrunzi şi să te pătrundă tainele venirii Mele, şi pentru binele tău lucrează ei aşa, şi-şi storc vlaga înaintea ta ca să te facă să stai întru Mine şi să poţi întru Mine, şi să pot Eu întru tine după voia Mea, după aşteptarea Mea, tată.

Mă strecor spre tine cu putere de cuvânt chiar dacă duhul şi puterea purtătorilor Mei sunt slăbite şi temute de la nepriceperea ta cea întreagă a statului Meu în ei pentru venirea Mea la tine, fiule, poporul Meu. Făgăduinţa pe care am făcut-o Eu prin îngeri în ziua înălţării Mele, când cu ucenicii de faţă M-am suit la Tatăl pe nori de heruvimi, această făgăduinţă este împlinită acum în mijlocul tău, căci astfel vin, precum M-au văzut ucenicii ducându-Mă la cer, vin şi trec spre tine, tată, şi tu nu ştii cum să te porţi cu tainele Mele, care se văd numai cu credinţa, numai cu ochii duhului, numai cu vederea dragostei, tată. O, nu tu să ai pretenţie la Mine, ci Eu să am la tine pentru înţelegerea tainelor Mele, pentru că-ţi dau venirea Mea, tată. O, caută, fiule neînţelept, şi vezi dacă poţi să te măsori cu venirea Mea la tine, şi numai apoi să te porţi cu ea ca şi cu omul, iar dacă mintea ta şi purtarea ta nu ştiu să se poarte, lasă capul în jos şi înfricoşează-te pentru neştiinţa ta cea pentru cele de sus, care vin jos la om ca să-l poarte pe om spre ele dacă omul ştie să se sfiască înaintea Mea pentru mântuirea lui şi pentru lucrul Meu cu el apoi.

Când Eu nu Mă văd în om cu purtarea Mea, cu împlinirea cuvântului Meu rostit peste el, nu poate să se numească el că stă înaintea Mea. Iată, omul are minte pentru cele ale lui, nu pentru cele ale Mele, iar oful Meu e numai un of, şi nu Mă pot sprijini cu el pe om, căci omul se iubeşte pe sine şi iubeşte oful lui, nu pe al Meu, iar oful lui e durerea Mea, ca şi mintea lui, căci aşa păţeşte omul care nu-L ajută pe Dumnezeu să stea în el şi să fie el purtător de Dumnezeu.

O, poporul Meu de azi, înălţarea Mea la cer de lângă ucenici este taina coborârii Mele azi la tine, tată. Aşa vin, precum M-am suit. Aşa M-am suit, precum vin acum la tine, şi am martori între Mine şi tine, şi Mă mărturisesc prin ei de la margini la margini precum M-am mărturisit prin ucenicii Mei acum două mii de ani, iar venirea Mea de azi e multă, poporul Meu, şi tu trebuie să ştii bine despre ea, şi de la ea să te înţelepţeşti şi să te faci din om Dumnezeu, şi să nu rămâi om şi atât. Cel ce crede în Mine nu trebuie apoi să rămână pe mai departe om şi atât, ci trebuie să se facă locaş al lui Dumnezeu între oameni, scară a lui Dumnezeu între fraţii care ascultă de Dumnezeu, căci Eu prin îngeri am lucrat înaintea oamenilor, aşa cum şi în ziua înălţării Mele am lucrat, când Mi-au ieşit înainte îngeri, în cer sus, şi jos pe pământ şi M-au mărturisit, şi au lucrat pentru Mine ca nişte fii.

O, fiule care crezi lucrarea Mea precum zici că o crezi! Vor ieşi înaintea ta faptele tale ca nişte copii ai tăi şi vor mărturisi pentru tine aşa cum îngerii mărturisesc pentru Mine, căci îngerii Mă ştiu, şi se fac fapte ale Mele şi Mă împlinesc pe Mine pe pământ şi în cer. Le-am spus ucenicilor Mei: «Mă duc la Tatăl, căci dacă nu Mă duc nu pot veni iarăşi la voi», şi iată, poporul Meu, vine la tine Cel ce S-a dus la Tatăl, Cel ce a făgăduit că vine dacă Se duce. Cel ce S-a înălţat, iată-L cum vine! Vine pentru că S-a înălţat, şi S-a înălţat pentru ca să poată veni, căci aşa Şi-a făcut El credinţă pentru El în ucenici, credinţă în Dumnezeu pentru om, căci altfel omul crede greu de tot, după cum şi în mijlocul tău Eu sunt greu crezut de mulţi, poporul Meu, dar Eu sunt greu crezut şi greu primit de cel ce stă numai pe pământ, însă de cel ce stă pe pământ ca şi în cer fără să-l înghită pământul, de acela sunt crezut, şi sunt aşteptat mereu de el ca să-l fac pe el Dumnezeu şi să nu rămână el om şi atât, minte de om şi atât.

O, poporul Meu, împotmolită mai este simţirea omului, tată! Greu mai pot Eu peste om şi greu pot pentru el când el nu poate pentru Mine şi ca Mine, şi la acela Eu nu pot veni, şi nici vorbă să-l fac Eu pe acela mărturisitor al Meu, căci omul care nu Mă simte cu inima ca să Mă primească aşa cum sunt Eu, aşa cum vin Eu la el, şi nu altfel sau cum şi-ar închipui el despre Mine cum vin, unul ca acela nu poate cu mintea, şi de aceea inima lui nu poate pentru Mine. Cel ce nu poate pentru sine, nu poate nici pentru Mine în el, căci pentru sine nu poate să poată el, ci poate Dumnezeu, dar el nu pricepe această măreţie care lucrează pe pământ la credinţa omului, credinţă plină de iubire şi de mărirea Mea în om, tată.

O, să nu se mai lupte cu Mine cel ce se luptă cu Mine, căci Eu am învăţat pe poporul Meu cum să se poarte cu Mine, şi nu l-am învăţat să se poarte aşa cum se poartă câte unii din ei cu Mine ca să Mă doboare cu mintea lor pentru voia lor, din pricina fricii din ei. Păi nu e bună frica aceea care te face să te lupţi cu Dumnezeu de frica faptelor tale. O, nu e bine aşa, tată. Iată, cel ce nu învaţă înţelepciunea este cel ce nu învaţă umilinţa şi lucrarea ei, iar Eu am spus pe vremea trâmbiţei Mele Verginica, am spus că se va face război între cei buni şi cei răi cu Dumnezeu, şi iată, aşa este, iar Eu rabd ca un Dumnezeu şi îl chem pe creştin spre spălarea lui, că nu e frumos să stea creştinul nespălat la masa Mea. Eu am dat pildă bine înţeleasă după lucrarea ei, căci atunci când am aşezat lucrarea cinei celei de taină înaintea ucenicilor Mei, Eu însumi i-am spălat mai întâi, şi cu sfială le-am spălat picioarele, ca prin umilinţa Mea să-l fac pe cel vinovat pentru vânzarea Mea, să-l fac să se spele, să-l fac să lase de pe el păcatul ascuns în el şi care l-a dus pe el la trădarea şi la vânzarea Mea.

Iată, omul care se ascunde în el, acela Mă vinde, tată. Iată, omul care crede în Mine, poate acela să ajungă împotriva Mea, poate să Mă dea la moarte, şi poate aceasta numai cel ce stă ascuns înăuntrul lui, numai cel ce-şi ascunde faptele şi lucrarea lui, după ce vine să creadă în Mine şi în lucrarea Mea. Pe cei care-i vindecam de păcate şi apoi de neputinţe, Eu îi trimiteam la preoţi ca să se arate lor, ca să aducă jertfă de împăcare la altar, precum scrie în lege, dar mai mult ca să se vestească apoi despre Mine, Care spăl păcatele omului şi suferinţa lui cea de la păcat.

O, poporul Meu, când omul nu-şi mărturiseşte păcatele, ele îl osândesc pe el, iar Eu în mijlocul tău am aşezat orânduială pentru tine înaintea Mea. O, dacă vrei împăcare cu Dumnezeu şi nu numai cu aproapele tău, învaţă, tată, aşezarea ta înaintea Mea, şi aşezarea Mea înaintea ta, căci tu ai fir între Mine şi tine, şi numai aşa te pot Eu primi, tată, şi numai aşa te pot Eu împăca cu aproapele tău, şi apoi şi cu Mine, fiule. O, nu te poate împăca cu Mine cel căruia tu te plângi cu nemulţumirea ta. Te duci, fiule, şi te plângi cu supărarea ta, te duci la cel ce nu te poate împăca cu Dumnezeu. Te duci şi te caini ca să te răcoreşti, dar mai rău te împotmoleşti în vină, şi tu şi acela, căci Eu am spus despre cel ce ascultă pe cel ce se caină împotriva fratelui său şi am spus: «Dacă urechea ta aude plângere şi clevetire de la fratele tău, vinovată este urechea ta». Cum, tată, vinovată? Iată cum. Nu te poate împăca cu Dumnezeu cel căruia te caini, ci se face acela Lucifer, care-ţi slujeşte ţie împotriva lui Dumnezeu, fiule.

O, poporul Meu, tu ai fir aşezat de Mine între Mine şi tine, iar dacă nu ţii seama de aşezarea Mea pentru tine, Eu ţin seama, tată. O, vino, tată, să faci voia Mea şi nu strica aşezarea Mea, şi întăreşte-o şi pentru tine, că ai nevoie de salvare, şi numai la greu vei vedea că ai avut şi că n-ai preţuit.

O, Mi-a fost greu să cobor azi la tine, poporul Meu. Duhul îndărătniciei stă mereu să Mă slăbească şi să-Mi doboare puterea cu nemulţumirile din om. Cel nemulţumit nu mai ţine seama de Dumnezeu, ci numai de el şi atât, şi pentru aceasta îşi strânge nemulţumiri. O, aşa păţeşte cel ce vrea mult, iar cel nemulţumit învinuieşte pentru nemulţumirea lui, şi doare la Dumnezeu nedragostea de Dumnezeu în om, iar Dumnezeu rabdă îndelung. Eu însă îmi lucrez în mijlocul tău taina venirii Mele la tine precum M-am şi înălţat la Tatăl de lângă ucenici, căci Eu atunci am făgăduit venirea Mea, şi prin îngeri am rostit această făgăduinţă, şi pe nori de heruvimi vin şi stau, iar slava Mea este cuvântul, şi el îmi ţine în viaţă poporul. Amin.

Rostesc cuvânt cu putere pentru praznicul Duhului Sfânt, pentru sărbătoarea de Rusalii în mijlocul tău, poporul Meu, căci va veni popor la izvor, pe care Eu, Domnul, îl voi hrăni.

Să se adune norii şi ploaia şi să se tragă la locurile lor şi să fie vreme senină şi vânt mângâios de răcoare lină! Să fie pace în văzduh şi pe pământ şi să fie lucrarea de Duh Sfânt, coborâtă de la Mine şi suită la Mine din grădina întâlnirii, locul în care Eu, Domnul, Mă strâng cu cei ce vin la izvor ca să bea, căci mulţi vin cu sete şi beau, iar alţii vin pentru bucurie şi învaţă doar bucuria, nu şi împlinirea Mea în ei. Eu însă îi povăţuiesc pe ei ca un Păstor bun şi mereu, mereu le dau ca să aibă, dar puţini pe pământ ştiu să strângă roadele Mele în ei când Eu le dau ca să ia.

Tu, poporul Meu, care pregăteşti ziua de slavă pentru Duhul Sfânt pe locurile Mele cu tine, socoteşte-te, tată, cu pacea şi cu iubirea şi cu umilinţa; şi sub duhul purtătorilor Mei, care te călăuzesc, lucrează, tată, pentru această serbare şi pregăteşte-o pentru duh şi pentru trup peste cei ce vin la izvor, dar cu duhul să lucrezi mult, şi să pui puterea umilinţei în tot ceea ce tu vei aşeza în faţa celor ce vin să te vadă la izvor şi să Mă audă pe Mine cum cobor pentru ca să grăiesc lor. îmbracă-te frumos, îmbracă-te cu veşmântul harului, îmbracă-te cu iubirea dintre fraţi, şi unii altora ajutaţi spre pregătirea sărbătorii. V-am spus vouă cândva: «Nu vă culcaţi şi nu vă sculaţi fără griji», şi când v-am spus aşa, v-am îndemnat să fiţi păsători, fiilor, nu unul în locul celuilalt, ci fiecare pentru toate câte sunt de împlinit şi de lucrat. Până să spună altul ce să faci, poartă grija pentru cele ce sunt de făcut, tată, şi aşa sarcinile vor părea uşoare prin iubirea dintre fraţi, căci iubirea înseamnă jertfă, fiilor, nu înseamnă să primiţi iubire, iar ea nu se lucrează cu mâna, ci cu darurile Duhului Sfânt, tată, pe care vă rog, vă rog în ziua aceasta de înălţare să le puneţi pe masă şi să vă întăriţi în ele iarăşi, că mereu trebuie voi să le lucraţi, şi prin ele să lucraţi. Amin. Şi vă mai rog, aşa cum v-am mai rugat, fiţi treji, fiţi mai treji pentru coborârea Mea, că iată, nu se întâmplă să-i găsesc liniştiţi şi odihniţi şi nedărâmaţi pe cei prin care vin la voi cu greu. O, sunt neodihniţi şi ei şi voi, iar dacă voi aţi ţine seama şi de coborârea Mea în zilele când vin la voi cuvânt măcar în sărbători, aţi da întâietate duhului cel uşor şi odihnă trupului, ca să nu vă găsesc apăsaţi, căci apăsarea din voi şi dintre voi vatămă cu multul calea Mea, înăbuşă cu multul slava cuvântului Meu, care înseamnă întoarcerea Mea de la Tatăl aşa precum M-am suit la cer în faţa ucenicilor Mei.

Pace vouă, ca să puteţi lucra cu multă şi curată pace ziua de serbare a Duhului Sfânt, când vom hrăni poporul venit la izvor, fiilor! Amin.

Pace vouă, pace vouă, pace vouă, copii din porţi, care Mă ţineţi ca să grăiesc poporului Meu şi celor care Mă iau de la voi! Fericiţi sunt cei cu credinţă, şi aceia se cunosc, tată, şi pe aceia îi cunoaşteţi voi, şi de aceea îi cunosc Eu pe ei, aşa cum şi pe cei ce Mă doboară îi cunosc şi îi văd pe ei. Pace vouă şi răbdare vouă, căci înţelepciunea din voi este a Mea, spre răbdarea Mea cu cei neînţelepţiţi, şi soarbe cerul de sfinţi grăirea voastră când voi daţi viaţă celor ce ştiu să vă citească pe voi ai Mei şi de la Mine lucrători, căci precum Eu nu am grăit şi nu grăiesc de la Mine însumi, aşa şi voi lucraţi, copii împărţitori de Dumnezeu. Amin, amin, amin.

05-06-2008