Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia a Postului Mare‚ a Sfintei Cruci



O, să vă întărească şi să vă aline Tatăl Meu, Dumnezeu Savaot, pe voi, cei ce daţi fiinţă cuvântului Meu în cartea sa cea de azi şi să vă întărească El vouă şi poporului cuvântului Meu credinţa şi puterea ei pentru lucrările Mele cele de azi cu voi, că am de strigat pe pământ după om să se lase de păcat şi să se întoarcă la Dumnezeu prin pocăinţă, să-şi ia omul crucea şi să caute după Mine şi să înveţe mersul cu crucea, mersul după Dumnezeu, aşa cum i-am arătat Eu omului că trebuie să meargă ca să semene cu Mine, cu adevărul să semene omul, nu cu diavolul, care-l minte pe om zi după zi cu ale lui momeli, căci minciună este viaţa cea fără Dumnezeu pe cale cu omul, şi plânge Domnul şi plâng sfinţii că s-a dezvăţat omul de Dumnezeu în toată purtarea sa şi uită el de fiinţa Mea, care umblă după el, după ceea ce a pierdut umblă Dumnezeu.

Eu sunt Fiul Tatălui Savaot, sunt Domnul Iisus Hristos şi umblu suspinând după om şi îl văd râzând şi dansând şi grăind deşertăciuni şi gândind la viaţa lui deşartă şi îndulcindu-şi-o cu păcat. O, ce să fac altfel cu omul decât să-l strig ca să Mă audă? Îl strig şi tot îl strig să Mă audă cumva şi să-Mi uşureze suferinţa Mea cea de la el şi să-l rog să nu-Mi mai facă suferinţă, căci am obosit de durerea Mea cea de la el.

N-are omul habar de Dumnezeu decât doar să-l ajute Domnul în toate ale lui, şi nu-i este milă de crucea Mea cea de la el. Îi trebuie credinţă omului. El zice că are, iar Eu, Domnul, îi zic lui că-i trebuie credinţă ca să Mă înţeleagă el ce-i spun când îi spun aşa. Cel ce are credinţă este cel învăţat de Dumnezeu cum să meargă pe această cale a credinţei, iar Eu i-am arătat omului şi i-am grăit pentru aceasta acum două mii de ani şi am spus: «Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie». Eu trebuie să-l văd pe om că face aceasta şi că înţelege cum să-şi câştige lui Dumnezeu sufletul său prin împlinirea Evangheliei Mele peste el şi să nu-i fie ruşine faţă în faţă cu omul de pe pământ, care umblă fără cale, căci dacă se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat, şi Eu Mă voi ruşina de el când voi sta întru slava Tatălui Meu cu sfinţii îngeri slujitori faţă în faţă cu omul.

Este scris de sfinţi şi de părinţi despre cei ce ascultă, căci sunt fără de griji şi sunt ocrotiţi. O, aceştia sunt ocrotiţi de însuşi duhul ascultării, iar Eu am spus: «Fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl împlinesc pe el!». Aceasta înseamnă lucrarea ascultării şi care îl ocroteşte pe om sub ea împotriva a tot răul. Amin.

Te învăţ, poporul Meu, în ziua aceasta odihna ascultării, tată. O, să nu înţelegi pripit această lucrare, măi fiule creştin. Să nu văd la tine nedumerire pentru lucrarea ascultării ca să Mă ispiteşti pentru ea, căci Eu, Domnul, te-am învăţat toate şi ţi-am lăsat carte pentru toate, iar tu trebuie doar să te închini Mie prin ascultare de cuvântul Meu împlinit peste tine, ca să-ţi fie bine ţie în toată vremea şi în toate, tată. Tu însă, după ce nu asculţi de cuvântul Meu aşa cum cere el şi-ţi faci rost de dureri, dai apoi să te laşi greu pe cei din jurul tău, şi nu e drept să faci aşa, o, nu e drept, tată, ci e bine să porţi cu răbdare crucea şi e bine să te aşezi înaintea Mea, căci puterea Mea e dumnezeiască, nu e omenească, tată, dar şi tu să ştii cum să te aşezi frumos faţă în faţă cu Mine, în toată răbdarea şi blândeţea şi sfiala sfântă, ca unul care nu M-ai ascultat, ca să te iert prin părerea ta de rău că nu M-ai ascultat frumos, şi asta să-ţi fie durerea: că nu M-ai ascultat, şi nu să-ţi fie ea durerea cea de la neascultare. Când Eu văd aşa la tine, altfel iese totul, altfel este iubirea ta faţă de Mine şi de puterea Mea, din care pot să iau şi să-ţi ajut, căci omul face multe greşeli şi nu dă să-şi caute vindecare pentru ele, iar dacă nu dă, ele se lasă greu apoi pe om, şi trebuie să ştie omul cum să se aşeze înaintea Mea şi cum să Mă înduioşeze prin căutarea lui spre Mine, prin ruga lui cea blândă pentru voia Mea cea bună pentru el.

O, poporul Meu, să nu-i fie omului dor de Dumnezeu numai când e îndurerat şi necăjit, şi să-i fie dor în toată vremea, şi mai bine-i este lui să aibă rană după Mine prin dor, decât să aibă rană de la lipsa lui Dumnezeu din el când el dă să nu Mă asculte aşa cum îl învăţ Eu. Şi te mai rog, poporul Meu, să-Mi mai asculţi tu, tată, încă o rugăminte şi să nu Mi-o uiţi pentru împlinirea ei. Te-am povăţuit şi mereu te-am rugat să nu-Mi îngreuiezi mersul Meu de la cer la pământ şi lucrarea cuvântului Meu, cu care Tatăl Mă trimite în vremea aceasta ca s-o aduc spre om. Te-am învăţat, tată, să cauţi după Mine, nu după cei ce-Mi sprijinesc lucrarea Mea cea de azi. O, să nu Mă superi neascultând aşa, să nu pui sarcinile tale pe ei, să nu arunci pe ei durerile tale, căci ei au să-Mi poarte pe cele ce am Eu să le port cu ei. Îi îndemnam pe păstorii poporului Meu la începutul Meu cu cei mai mici de azi, cu care Mă sprijin acum pentru cuvântul Meu, şi le spuneam lor să nu aşeze sarcini pe spatele măgăruşilor, ci să-Mi ocrotească ei, cumva, mersul Meu cel greu cu ei, căci poporul dădea să se lase greu, aşa cum se învăţase să facă încă de la începutul lucrării Mele cea de azi, şi e păcat să facă el aşa, şi iată, mersul Meu cel greu trebuie ocrotit şi-Mi trebuie ocrotitori. Când cineva bea apă dintr-un izvor nu trebuie să dea să strice şi să îngreuieze cursul izvorului şi puterea lui, ci trebuie să ia din apa lui şi să se folosească şi să meargă mai departe pe cale. O, învăţaţi toţi, toţi, de prin toate cetăţile, învăţaţi să vă bizuiţi pe Dumnezeu şi pe ascultarea de Dumnezeu şi de cuvântul Său, iar cele ce vă îngreuiază de la neascultare aşezaţi-vă cu ele înaintea Mea şi a sfinţilor ajutători, că nu e drept să vă îngreuiaţi unii pe alţii şi să lăsaţi cerul de sfinţi, apărători din cer pentru voi, cei de pe pământ.

Te învăţ, poporul Meu, lucrarea ascultării, tată. Această ascultare îţi cer acum: să nu te laşi greu pe mersul Meu, pe cei de la izvorul Meu de cuvânt, ci să Mi-i ocroteşti pe ei de dureri, căci Eu am sarcină peste ei pentru tine şi-ţi port de grijă să ai hrană de cuvânt pe masă şi să asculţi de cuvântul Meu apoi. O, să nu îngreuiezi cu grijile tale mersul Meu cu cei de la izvor, ci să iei de la ei pe Domnul aşa cum ţi Se dă El, căci poporul acestei lucrări nu M-a ascultat aşa, încă de la început nu M-a ascultat, ci a venit cu ale lui ca să se lase greu, fiindcă n-a venit să înveţe el lucrarea sufletului său pentru Evanghelia Mea, iar dacă n-a învăţat aceasta, s-a lăsat greu, şi e păcat să facă omul aşa cu Dumnezeu.

Fiecare să meargă cu cruce după Domnul şi fiecare să caute să fie ocrotitor lucrului Meu cel de azi sau măcar să nu Mi-l îngreuieze, că prea mult văd cum dă creştinul să-şi lase sarcina sa şi durerea sa peste mersul Meu cel de azi, şi e păcat aceasta. E bine să ştie omul crucea sa şi pe Dumnezeu şi pe sfinţii Lui cei grabnic ajutători pentru cei ce se ridică spre ascultare de Dumnezeu. E bine să nu uite omul pe Dumnezeu şi calea între el şi Dumnezeu, rugăciunea cea duioasă, cea care aduce pe Domnul ajutător grabnic, căci fiecare om are neputinţele sufletului lui pentru puterea vieţii şi a purtării trupului, şi văd pe pământ cum îşi distruge omul unul altuia puterea cea pentru viaţă, iar a fi creştin cu sufletul lui, e greu să înţeleagă omul această lucrare înăuntrul lui şi în jurul lui.

Să înveţi, poporul Meu, slava crucii şi strălucirea ei, tată. Nu te supăra sub cruce. Ea e calea ta spre Mine şi spre ascultare, fiule. Îi văd prea mult pe cei ce-Mi poartă mersul, îi văd doborâţi de cei ce nu-şi duc frumos crucea. Nu e bine să faceţi aşa cu ei, fiilor. O, nu alergaţi spre ei, căci Eu nu aşa v-am povăţuit să lucraţi. Ei nu sunt făcători de minuni aşa cum aţi vrea voi pentru voi. Ei sunt pentru Mine puşi deoparte ca să fac cu ei lucrarea Mea cea de la Tatăl dată s-o fac în zilele acestea, ca să curg prin ascultarea lor, să curg peste pământ Eu multul Meu cuvânt, pentru pocăinţă şi pentru mântuire apoi peste om. Aş fi vrut să am popor tare cu mersul şi viguros cu puterea, dar dau mulţi să vină să se alăture pentru binele lor, nu pentru binele lui Dumnezeu, iar dacă vin aşa nu ştiu aceştia să caute după Dumnezeu şi de ce să-L caute.

O, altfel e drumul de nou Ierusalim pentru om, şi nu înţelege cel ce dă să vină să se alăture, ci, din contra, dă să vină să se lase greu cu greutăţile lui, în loc să se lase nou, şi spre mărirea Mea să lucreze cel ce dă să se alăture mersului Meu de nou Ierusalim cu cei ce se lasă de ale lor pentru ale Mele apoi purtate de ei spre slava Mea. Atâţia ani am aşezat învăţătură tare pentru cei ce dau să meargă pe drum nou cu Mine şi cum să meargă pe el fără să îngreuieze mersul celor ce merg. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri pentru că nu toţi pot la fel să meargă, şi trebuie să-şi înţeleagă fiecare puterea cea pentru mers. Unii pot pe trepte mai jos, alţii pot cu iubirea şi cu ascultarea, şi iată, nu pot toţi la fel, iar Scripturile învaţă aceasta, numai să deschideţi să citiţi în ele cum dădeau mulţi să îngreuieze mersul bisericii Mele la început şi cum apostolii Mei grăiau bisericilor şi dădeau să descurce înţelesul cel bun pentru slujirea şi mersul Evangheliei, mers neîngreuiat de cei ce se lăsau greu, slujire pe care n-o înţelegeau cei ce se apropiau să fie creştini, şi iată, lucrarea cea de nou Ierusalim este pentru slujirea Evangheliei, din care să ia cei cărora Eu le descopăr, şi nu alt loc este în această lucrare, că e măreaţă lucrarea Evangheliei şi trebuie sortare pentru cei ce se fac popor al acestei vestiri, ca nu cumva să se îngreuieze mersul Meu, lucrarea Mea cea de la Tatăl dată s-o lucrez cu un popor în zilele acestea.

O, copii purtători ai crucii Mele de azi şi ai mersului cuvântului Meu, învăţaţi să vă ocrotiţi, căci mulţi s-au învăţat să vă scoată de sub ocrotirea Mea şi să pună sarcini pe voi şi dureri şi tristeţi de-ale lor şi strângeri de inimă, tată, iar voi sunteţi plăpânzi, aşa cum Îmi place Mie, ca să pot Eu, fiilor. Să înveţe cei apropiaţi la izvor, să înveţe ocrotirea lucrării Mele de nou Ierusalim şi mersul ei! Voi trebuie să staţi înaintea Mea cu pace, tată, şi să nu vrea altfel poporul să facă cu voi. Dau să am în părţi ocrotire Mie, fii care să nu facă dureri şi care să-Mi ferească de sarcini mersul. Mi-e milă de voi sub sarcini, că ele vă încordează inimioarele şi vă încrozniază trupuşorul în fel şi chip, iar voi sunteţi plăpânzi. Învăţaţi să închideţi porţile cele pentru pacea voastră şi să staţi adăpostiţi ca să-Mi folosiţi Mie, tată, că pentru aceasta v-am deosebit şi v-am adunat să-Mi slujiţi, şi nu înţeleg toţi cei care se apropie, nu înţeleg cum să le fie purtarea, cum să-şi poarte crucea ca să n-o arunce pe voi, iar Eu am aici de lucrat slava Mea cu voi, cuvântul Meu peste cei ce vin să se hrănească cu el cu multă umilinţă, cu multă pocăinţă şi cu fapte mari apoi pentru credinţă şi prin credinţă. O, ocrotiţi-vă şi voi, căci Eu aceasta vreau, să fiţi voi ocrotiţi ca să puteţi pentru lucrul Meu cel de azi cu voi.

Îi rog pe cei ce au înţelepciune, să şi-o întărească pe ea cu înţelepciunea Mea şi să lucreze cu ea în jur pentru ocrotirea lucrării Mele de nou Ierusalim, de cuvânt sfânt peste pământ, ca să curgă cuvântul Meu şi prin care să se întoarcă la pocăinţă omul şi la cale cu mântuire pe ea. Îi rog pe cei ce au grijă de jur împrejur, îi rog să-Mi îngrijească Duhul Meu din mijlocul cetăţii Mele şi să se hrănească cu El unul pe altul fiii cetăţii, căci Eu, Domnul, pun duhul ocrotirii peste cetatea cuvântului Meu şi dau să înseninez puterea cea bună, cea pentru Mine în toţi cei din cetate.

Pace ţie, cetatea Mea, cuibuţul Meu de nou Ierusalim, căci Eu, Domnul, am nevoie de pace multă în mijlocul tău pentru lucrul Meu cu tine pe pământ! Amin, amin, amin.

27-03-2011