Vine Domnul pe pământ cuvânt şi Se vesteşte venind şi preaslăvindu-Se în sfatul sfinţilor Săi, şi fericit este poporul care cunoaşte venirea Sa şi adevărul Său în adunarea sfinţilor Săi! Amin.

Pace ţie, popor al cuvântului Meu, martor al Meu pe pământ, precum Eu, Domnul, sunt martor credincios în cer în adunare de sfinţi, şi fericit eşti tu, care cunoşti cuvântul venirii Mele, glasul Meu, care vine cu norii deasupra ta şi te mărturiseşte al Meu! Sunt cu adunare de sfinţi la masă cu tine, că e ziua cea de pomenire bisericească în cer şi pe pământ a tot numărul lor. În mijlocul lor stă sărbătorită în ziua aceasta trâmbiţa Mea Verginica, fluieraşul prin Care Eu, Domnul, Mi-am făcut auzit glasul pe pământ vreme de douăzeci şi cinci de ani ca să-Mi adun o mână de popor şi să-l călăuzesc spre credinţă în venirea Mea cuvânt pe pământ prin glas de trâmbiţă, şi am stat la masă de cuvânt cu acest popor, care Mi-a fost şi Îmi este martor pe pământ, precum Eu pentru el sunt martor credincios în cer.

Cete-cete se aşează oştirile de sfinţi pentru sărbătoarea lor cu Mine aici, în grădinile Mele cu tine, poporul Meu de la izvor, căci Eu în mijlocul tău Îmi am cursul izvorului Meu de cuvânt. Stau sfinţii şi privesc cum Eu te hrănesc şi te cresc, veghind pentru tine din cer şi până pe pământ. Se uită trâmbiţa Mea Verginica la slava Mea din mijlocul tău, pe care Eu am profeţit-o prin gura ei şi am promis-o că va veni. E zi de învăţătură sfântă peste tine, şi din masa Mea cu tine iau mulţi şi se hrănesc şi cresc cu credinţa şi cu viaţa, căci cuvântul Meu are viaţă în el pentru cei ce iubesc pe Dumnezeu între oameni pe pământ, precum este scris.

Hrănesc mulţimi din râul Meu de cuvânt de peste tine, poporul Meu, căci Eu aşa am profeţit prin trâmbiţa Mea, iar acum începem grăirea cu adunare de sfinţi şi ne hrănim cu hrană de cuvânt. Cetele de sfinţi se apleacă şi dau întâietate trâmbiţei Mele cu ziua ei de sărbătoare de naştere a ei pe pământ, căci ea s-a născut pe pământ în ziua duminicii tuturor sfinţilor Mei, iar ei văd acum rodul Meu prin ea şi se apleacă sfioşi lucrării Mele de azi cuvânt peste pământ.

Hai, Verginico, iată rodul pentru care am trudit! Aveam nevoie de fii cu credinţă mare în ei pentru ca să aducem şi ca să vedem împlinirile cele vestite de pe vremea lucrului Meu cu tine că vor veni văzute şi purtate peste pământ, dar atât de tainic lucrând ele ca să se întregească toată împlinirea lor cea de sus! Eu, Domnul, grăiesc cu tine, şi tu cu Mine în ziua ta între sfinţi, iar sfinţii privesc şi se hrănesc cu slava Mea şi a ta în mijlocul poporului Meu cel de azi, rod al cuvântului Meu, pe care cu tine l-am aşezat pe pământ şi am întocmit apoi cartea sa. Amin.

— O, adevărat eşti, Doamne, întru făgăduinţele Tale prin cuvântul gurii Tale în vremea trupului meu cu Tine pe pământ! Mila şi adevărul merg înaintea feţei Tale, şi fericit este poporul care ştie să Te primească acum cu venirea Ta, căci el umblă întru lumina feţei Tale, Doamne, şi întru numele Tău de-a pururi se bucură, şi întru dreptatea Ta cea de sus îşi ridică inimile lor. Slavă Ţie pentru mila Ta de mine, pentru rodul Tău de pe urma mersului meu cu Tine pe pământ! Necăjită sunt pentru toţi cei care n-au putut pentru Tine mai mult dintre cei de la începutul Tău cu trâmbiţarea Ta prin mine, dar fericită sunt întru rodul cel ieşit acum, căci am avut spre păstrare şi spre creştere pe fiii cei astăzi credincioşi, care ne-au purtat şi ne-au împărţit apoi şi ne-au adus şi ne aduc rodul cel de azi, Doamne. Se adună sfinţii în sărbători în jurul agoniselii Tale de azi şi în jurul hranei de pe masă cu poporul Tău, şi e mare slava Ta din mijlocul lui, şi pe cât e de mare, pe atât de tainică este ea, o, Bunul meu şi al lor Învăţător şi Dumnezeu!

Te cuprind în taina mea cea de sus dintre sfinţi, popor al Domnului! Eşti rodul trudei Lui prin mersul meu cu El în vremea trupului meu cel plin de suferinţă pentru naşterea unui popor. Târziu a rodit suferinţa mea, iar acum s-a făcut ea slavă în cer, şi din cer şi până pe pământ este acum rodul ei.

V-aţi adunat în ziua mea de serbare între sfinţi şi-mi aduceţi cântare şi sărbătoare, fiilor credincioşi. Toate cetele de sfinţi tresaltă cu duhul şi iau din slava şi din bucuria zilei şi se hrănesc din cer şi până pe pământ. Mi-a dat Domnul trâmbiţa să vă cânt din ea. Vă cânt celor din cer credinţa voastră, căci sunteţi mai fericiţi decât ei şi decât toţi cei care L-au văzut pe Domnul. Vă cânt pe voi, cei ce aţi crezut făgăduinţelor Domnului făcute poporului cel de la începutul meu cu Domnul pe pământ, căci m-a pregătit de micuţă pentru trâmbiţarea Lui, iar la plinirea vremii cea pentru trâmbiţare a trâmbiţat prin mine Domnul şi a rostit făgăduinţele cele pentru vremea de acum, când voi staţi înaintea Lui şi a sfinţilor Lui şi luaţi şi împărţiţi pe Domnul.

S-a strâns la izvor popor de peste tot în ziua de Rusalii şi au fost hrăniţi de sus, şi a spus Domnul apoi că are de pus învăţătură pe masă la voi, pentru voi şi pentru toţi cei ce se strâng pe lângă voi în sărbători la izvor. Le trebuie învăţătură, mereu le trebuie, şi mereu trebuie s-o aşeze peste ei cei ce aud din cer sfatul şi voia Domnului peste ei. Lucrarea Duhului de la unii la alţii, aceasta trebuie să se arate cu lucrare între fraţi, căci Domnul v-a spus vouă să vegheaţi cu veghe sfântă pentru lucrarea simţămintelor voastre, ca nu cumva ceva din duhul lumii şi din apucăturile lui să se amestece în simţămintele voastre. Am luat aminte când Domnul v-a spus că se vede bine din cer şi de pe pământ lucrarea simţămintelor voastre, şi trebuie vegheate mereu şi mult, ca să fie ele în Duhul, măi fiilor.

Voi, cei care staţi înaintea poporului Domnului pentru creşterea lui, pentru tot lucrul lui lângă Domnul, vegheaţi, fiilor, şi împărţiţi veghea şi povăţuiţi-i pe toţi să stea sub veghe cu simţămintele lor, căci lumea este duh rău şi dă să se strecoare cu faţa ei în purtarea cea dinăuntru şi cea din afară a celor credincioşi venirii Domnului cuvânt pe pământ la poporul agonisit de El acum, căci cele ce se văd sunt cortina care acoperă pe Domnul în taină şi sunt despărţire între Dumnezeu şi om cele ce se văd. O, nu e bună voia liberă. Nimeni să n-o iubească şi nici să n-o caute, că e lucru fără binecuvântare de sus voia de sine, şi trebuie mereu veghe sfântă pentru cei ce au ales calea vieţii cea de sus, ca să fie ea tot o dragoste pentru Dumnezeu în om.

Mă privesc sfinţii cum vă învăţ, că Domnul are nevoie de popor sfânt şi curat de duhul lumii şi de cel al trupului şi de cel al diavolului prin aluatul semeţiei inimii, căci omul dă să se înalţe cu părerea şi apoi cu inima, şi îşi arată aceasta apoi prin lucrarea minţii lui. Paza cea sfântă pentru simţăminte aduce rodul cel bun, dar cu Domnul trebuie vegheat pentru aceasta, căci El ştie ce nu este bun şi de lepădat, ştie ce este de aruncat din cămările inimilor voastre şi ale purtării voastre laolaltă fraţi.

E zi de învăţătură adâncă pentru Duhul Domnului în voi şi în purtările voastre frăţeşti, căci mai bună este purtarea cea duhovnicească decât frăţia dintre voi, măi fiilor. Duhovnicia vă creşte, iar frăţia trebuie să trăiască prin cele duhovniceşti dintre voi, căci toate ca în cer trebuie să se vadă că au venit şi că s-au aşezat peste voi.

Sunteţi mai puţini adunaţi acum. Staţi, dar, la masă duhovnicească şi umpleţi-vă de bucuria de a vă da unul altuia leacuri duhovniceşti pentru faţa Domnului între frate şi frate, căci Domnul este din cer, fiilor, şi pe El trebuie să-L aveţi fiinţă în voi şi purtare între voi, şi purtători de Dumnezeu să fiţi voi aşa. E mult de mărunţit pentru toate cele bune în voi şi pentru cele mai puţin bune, şi trebuie sortare mereu pentru acestea, numai să iubiţi voi să se lucreze la fiinţa voastră şi la facerea ei după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, o, fii şi fiice. Se uită sfinţii la mine cum grăiesc şi cum lucrez de mărunt cuvânt pentru ca să umble el la inimile voastre şi la asemănarea dintre voi şi Domnul, şi le dau lor acum să spună simţămintele lor, măi fiilor. Amin.

— O, trâmbiţă veghetoare, mult a lucrat Domnul prin tine pe pământ cuvântul Său de facere peste om, iar lucrul tău în cer acum seamănă cu al Lui. Ne minunăm de lucrarea facerii omului cel născut de sus! Cei născuţi din Duhul găsesc strâmtorare pentru ei pe pământ, dar noi, cei din cer, ascultăm mereu înfioraţi desluşirea Scripturilor celor născuţi din Duhul şi care-L ţin pe Domnul pe pământ cu faţa Sa în ei.

O, Doamne, mare este învăţătura Ta, şi cu de-amănuntul, Doamne, este ea! Ai venit pe pământ cu lucrarea facerii omului şi ai fii destoinici, prin care treci şi aşezi facere din cer peste cei ce Te aleg de viaţă a lor. E mare între noi statul trâmbiţei Tale, care a încununat cu venirea ei la cer comoara Ta, aşezată în vase de lut pe pământ, şi din care Tu aduni pentru cer prin slăvirea Ta cea multă în lucrarea celor credincioşi ai Tăi.

O, ce mare lucrare de taină vedem că lucrezi Tu în zilele acestea cu ucenicii Tăi de azi ai cuvântului Tău, Doamne! Stau proorocii şi apostolii privind şi aşteptând fericirea la care Tu lucrezi pentru sfinţi în zilele acestea de apoi, şi despre care este scris în Scripturi împlinire mare, o, Doamne! Tot cerul ascultă Evanghelia Ta când se citeşte pe pământ şi toţi sfinţii văd cum ea se face facere a omului în poporul cuvântului Tău. O, Te doare că nu vezi facere a omului în biserica din lume, unde Tu trebuia să încapi şi să Te împarţi cu facerea Ta, dar acolo nu ai prin cine să fii, căci altceva se lucrează acolo şi nu sunt de-ai Tăi! Eşti necăjit şi fără de putere prin aceia, care s-au ascuns sub numele Tău ca să se pitească cu ale lor şi să fie crezuţi ai Tăi de către toţi cei ce nu învaţă din cer, din gura Ta, Doamne, dar eşti fericit că poţi să împarţi cu amănuntul învăţătura Ta de viaţă între fiii poporului cuvântului Tău cel de azi. Nu mai e bucurie ca a Ta când vezi cum creşti în ei şi cum se veghează peste ei pentru fiinţa Ta în ei, iar plata căutării lor cu Tine e mare, Doamne. Sărbătorim cu bucurie ziua aceasta pentru adunarea noastră şi Te binecuvântăm pentru ea şi pentru bucuria ce ne-o dai în ziua noastră de serbare în sobor în mijlocul poporului cuvântului Tău, în sfatul Tău cu ei şi cu noi, o, Doamne. Amin.

— În adunare sfântă petrec cu voi şi pentru voi aici, în ziua aceasta, la izvorul Meu de cuvânt, iar poporul Meu ucenic ne este gazdă nouă, celor din cer, o, sfinţi iubiţi ai Mei! Iată, aşa Îmi cresc Eu poporul, şi nu-Mi ajunge timpul pentru câte am de lucrat la viaţa lui, la facerea lui, şi nici lui nu-i ajunge, că mult e de lucrat pentru mersul Meu cel de azi pe pământ, şi mult trebuie să-Mi am grijă de poporul Meu ucenic, şi tot aşa şi el, mult trebuie să lucreze. Căutăm să le împăcăm pe toate, dar timpul ne strânge, iar Eu, Domnul, voi ţine seama de aceasta în ziua răsplătirii.

E zi de învăţătură, şi împart la începutul şi la sfârşitul zilei hrană pentru azi peste cei ce s-au strâns la masă de cuvânt, căci trebuie cu de-amănuntul umblat mereu la toate ale Mele peste voi, o, fii şi fiice ale creşterii cea de sus. Dar în ziua aceasta de cumpănă pentru soarta neamului român, cereţi voi de lângă Mine şi cu Mine, cereţi cu Mine la Tatăl şi la sfinţi şi la toate puterile cereşti să pună mijlocire şi duh din cer în inima şi în mintea fiilor acestui neam, ca să se îndrepte ei spre alegere bună după voia lui Dumnezeu pentru cârmuitorii care vor fi aleşi, căci neamul român e în vreme cu ceaţă, fiilor, şi îi trebuie insuflare din cer. Să cerem Tatălui duh din cer şi pentru cei din acest ţinut, ca să fie ales la cârmă cel cu duhul bun, căci este nevoie de bine, măi fiilor. Eu, Domnul, voiesc să se destrame ceaţa şi perdeaua ei cea trasă peste faţa neamului român, căci neamul român este în cumpănă, fiilor.

Vom aşeza apoi în carte toată învăţătura de azi, dar voi, cei ce-Mi sunteţi Mie de veghe peste poporul Meu, puneţi, fiilor, la masă Duhul Meu lucrător prin voi şi daţi vlagă duhovnicească celor ce iau ca să înveţe. Umblaţi la lucrarea simţămintelor lor, măi fiilor, şi umblaţi aşa cum Eu umblu, cunoscând pe cele ale lor, fie că se văd, fie că nu se văd. Cine vine să fie cu taina acestui popor, acela să se dea Domnului spre facere, iar de altceva nu trebuie să vină nimeni între cei ce vin să fie ai Mei, iar dacă altfel vin, aceia să înveţe să se teamă de Dumnezeu, Cel ce stă acoperit în taină şi veghează în mijlocul acestui popor şi izvor. Amin.

Mergi, poporul Meu, şi spune-ţi şi tu cu ochii bine deschişi voinţa ta pentru cârmuitorii care se vor alege peste oameni în ziua aceasta, şi vino apoi la masa Mea şi la învăţătura Mea şi la slava Mea cu sfinţii Mei la masă cu tine, şi vom aşeza apoi în carte toată învăţătura cea din ziua aceasta. Pace ţie, fiule!

Pace vouă, măi fiilor! Staţi cu învăţătura Mea, şi afară să nu ieşiţi din ea, că afară e duhul minciunii, fiilor, e duhul lumii şi fiii lui, iar voi sunteţi fiii Duhului Meu, fiii lui Dumnezeu!

Să fie pace între voi şi Mine, între Mine şi voi, fiilor! Să fie Domnul Învăţătorul şi Povăţuitorul Cel pentru voi în acest timp al Meu cu voi, o, fiilor! Amin, amin, amin.

Şi dacă am petrecut de sus şi de jos împreună ziua de serbare a sfinţilor toţi laolaltă, aşezăm în carte partea care mai este de aşezat în ziua aceasta, căci Eu, Domnul, trebuie să aşez învăţătură şi apoi binecuvântare pentru fapta învăţăturii, fiindcă orânduiala cea pentru post trebuie frumos aşezată ca să poată ea pentru Dumnezeu, fiilor.

Se începe acum vremea postului cel de treizeci de zile în acest an pentru întâmpinarea sărbătorii sfinţilor Mei apostoli şi învăţători ai oamenilor, prin trimiterea Mea de peste ei ca să-L semene ei în oameni pe Dumnezeu-Fiul, după ce Eu M-am aşezat iarăşi lângă Tatăl. Duhul Domnului a suflat la începutul bisericii Mele pe pământ şi a aşezat prin părinţii cei sfinţi atunci voia Domnului şi orânduiala cea peste biserică pentru vremi de post şi vremi de sărbători şi toate cele dintre vremile acestea, iar acum suntem la început de vreme de post, şi-ţi dau ţie învăţătură cu îndemn, ca să fie scrise acestea şi să ia din ele cei ce Mă găsesc în cartea Mea cea de azi când ei caută în ea, şi apoi îţi dau binecuvântare şi putere şi iubire multă îţi dau pentru voia Mea cu tine, popor al cuvântului Meu. Tu eşti propteaua Mea, căci pe tine Mă sprijin Eu cu voia Mea, iar vremea cea cu post are nevoie de stăruinţă cu rugăciune pentru ea, căci din dreapta şi din stânga deodată trebuie să lucreze această putere, şi mai ales trebuie frăţeşte închegată această lucrare, ca să aibă ea putere multă prin taina ei, căci toate sunt duh, şi apoi faptă, fiilor.

O, măi fiilor, dacă omul ar mânca numai cât i-ar trebui trupului şi nu cât îi trebuie poftei trupului, care se face foame în trup, o, ar fi atunci altfel cu omul! Când omul se obişnuieşte cu deasă mâncare el îşi înfometează trupul şi şi-l oboseşte de prea mult lucru pe care i-l dă pentru facerea mâncării, căci mâncarea cea gătită de om pentru gustul poftei şi al limbii lui nu este prielnică zidirii trupului lui, căci iarăşi este ea gătită de partea cea dinăuntru a firii trupului, după trebuinţa lucrării pe care o are el înăuntrul lui pentru mersul celor dinăuntrul lui, căci Dumnezeu a făcut minunat facerea trupului omului.

O, fiilor, pe toate cele de la Dumnezeu aşezate voi să le iubiţi ca pe nişte învăţători ai binelui vostru aici şi pe vecii apoi. Iubiţi postul, măi fiilor, căci fiii lumii nu-l iubesc, şi nici cei ce nu au ce mânca nu-l iubesc şi nu postesc aceştia nici cât postitorii cei care nu calcă peste orânduiala cea întreagă aşezată peste fiinţa bisericii ca să fie ţinută ea apoi. Cel ce iubeşte postul, acela iubeşte ascultarea şi iubeşte sănătatea, căci sănătatea vine de la legea ascultării cea pentru ea. Sunt mai cereşti cei ce postesc cu sufletul şi cu trupul şi cu duhul, căci acestea trei trebuie să trăiască în pace şi într-o una lucrare a lor în toate câte le este împărţită lucrarea, aşa precum Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt Una sunt şi una lucrare au, că nu poate fi dezbinare întru această Treime. O, tot aşa trebuie să facă şi zidirea trupului omului lucrarea sa, măi fiilor, şi trebuie voinţă şi îndemn şi învăţătură şi dragoste mare ca să poată trupul aşa, iar duhul frăţiei sfinte hrăneşte fraţii cei laolaltă cu roadele Duhului Sfânt, care se fac hrană cu putere întru cele ale trupului omului cel dinăuntru, şi poate trupul pentru legea lui cea de la Dumnezeu zidită pentru el.

Acum aşez cuvânt de binecuvântare cu putere pentru începutul şi pentru mersul cel ceresc al vremii postului cu voi, fiilor. În acest timp voi să gustaţi din plin gustul rugăciunii, şi prin care voi să cereţi de la Dumnezeu cu zile de post voia Sa pe pământ şi peste oameni aşa cum cereţi pentru voi, măi fiilor, căci suntem în mijlocul facerii lui Dumnezeu, şi în care este aşezată şi lumea cu toţi fiii ei, care nu-L iubesc pe Dumnezeu, ci iubesc duhul şi faptele întunericului acestui veac, veacul lumii. Voi însă sunteţi pe pământ cu veacul lui Dumnezeu şi aveţi puterea de la Dumnezeu asupra veacului lumii ca să-l supuneţi sub voi precum Eu l-am supus, numai să ştiţi voi să nu ieşiţi din Domnul, măi fiilor, căci duhul lumii suflă peste tot cu grăirea lui. O, câtă veghe trează şi mult lucrătoare trebuie pentru aceasta, iar Eu vă rog pe voi şi vă învăţ cu nădejde: vegheaţi unii peste alţii cu multă vedere, cu ochi mari să vegheaţi şi să vă ajutaţi spre voia Mea în voi şi să vă pedepsiţi unii altora ieşirea din voia Mea când ea s-ar ivi cumva, căci cei ce au fost luminaţi şi au gustat învierea cea de la Mine, e cu neputinţă să mai fie moarte peste ei, ca nu cumva Eu, Domnul, să fiu ridicat iarăşi pe cruce prin fiecare păcat săvârşit de cei ce-şi pun viaţa lângă viaţa Mea înaintea Tatălui ca să fim fraţi.

O, nu este frumos la chip şi la fire şi la faptă, nu este frumos prin acestea cel care nu iubeşte să stea în toată aşezarea pusă de Dumnezeu ca să fie peste om. Măcar râvnă şi dor să aibă omul, căci acestea îl mână spre dragoste cu facere pentru cele ale voii lui Dumnezeu în om. Aşa cum v-am povăţuit în ziua aceasta prin fiii cei înzestraţi cu învăţătură de viaţă peste voi, Eu, Domnul, întăresc şi spun: nu este frumos cel ce nu-şi pune viaţa lângă viaţa Mea ca să fie el plin de iubirea Mea în el, iubire care nu vatămă şi nu se vatămă pe sine, căci iubirea nu stă în sfat cu judecata, ci fiecare din acestea trag la ale lor, şi se trage omul ori în cele din Dumnezeu, ori în cele din fire lipsite de Dumnezeu în om.

Iarăşi încă vă mai învăţ, fiilor, să vă feriţi să socotiţi voi după simţirea minţii voastre pe cele lucrate şi grăite de cei cu lucrarea veghii peste mersul lucrării Mele şi al poporului cel ascultător pe cale şi cel neascultător, căci tainic sunt Eu şi tainic lucrez prin ei pentru aşezarea sau pentru descurcarea a toate câte sunt de aşezat sau de descurcat, după ce cei mai puţin aşezaţi încurcă de la mijloc sau de la margini pe cele ce după voia lor şi după dorinţa lor le lucrează ei pe ale lor în locul celor ce aşteaptă să fie ca Dumnezeu sau de la Dumnezeu lucrate, adică după voia Domnului, fiilor. O, duhul rău caută să vă facă rost de vină şi vă împinge să vă folosiţi mintea voastră, dar puţine minţi au primit forma cea de sus ca să fie ele de sus apoi, şi mulţi au rămas cu minte făcută de ei, şi cu socoteala ei la fel, şi se naşte nepotrivire între duhul cel de sus şi mintea cea de jos a omului învăţat să ia de jos aşa cum are la îndemână el să ia. Omul e deprins să-şi ascundă faptele lui cele la întuneric lucrate, şi este deprins să se teamă apoi, iar ca să scape de această împotmolire trebuie să caute să nu scape de Dumnezeu nici o clipă, căci Cain a gândit o clipă că a scăpat de sub ochiul lui Dumnezeu, dar l-a cuprins apoi numaidecât frica şi a fugit să stea ascuns cu fapta sa, dar Domnul a ieşit în faţa fugarului ca să-l miluiască cu lumină, iar Cain era ascuns de frică şi fugea. Atunci Domnul l-a lăsat pe el aşa cum şi-a voit el, dar i-a spus lui că fapta nu i s-a putut ascunde ca să nu strige ea la Domnul împotriva lui. Această Scriptură este de mare învăţătură pentru cei ce vin să înveţe viaţa cu Dumnezeu şi cu lumina lui Dumnezeu, şi numai aşa să lucreze apoi cei ce se alipesc să umble cu Domnul pe calea acestui cuvânt al gurii Lui peste cei credincioşi Lui. Se cunoaşte din faţă cel ce se piteşte, iar Domnul îl lasă în greşeala lui pe cel ce-şi păstrează în ascuns greşeala, şi Se trage Domnul din calea lui, că e mare Domnul şi nu Se pune cu omul mic şi neputincios, care stă aşa, necăutând el la Dumnezeu să fie şi să ştie şi să poată.

Se nasc oameni din oameni şi-şi iau formă rea în vremea creşterii, iar dacă Îl află ei pe Dumnezeu, nu ştiu aceştia să se lase în mâna Lui când dau ei să vină şi să înţeleagă mersul pe cale cu Dumnezeu. Trebuie povaţă pentru viaţă, şi apoi trebuie multă povaţă, iar altfel se face omul trădare lui însuşi şi se face slab de înger, slab de tot, de vreme ce nu-i lasă îngerului lucrare ca să poată pentru el.

Vai celui ce se bizuie pe om, căci omul este carne şi fire şi-şi face unul altuia rău prin acestea! Omul trebuie să fie călăuzit de Duhul lui Dumnezeu şi să se bizuie pe ajutorul cel din cer, că nu-i trebuie lui mângâiere, ci povaţă şi lucrarea ei îi trebuie omului, iar calea lui trebuie să-i fie spre cer, acolo unde Domnul veghează pentru om. Cel ce se ascunde de om, se ascunde de Dumnezeu, iar cel ce se ascunde de Dumnezeu este cel ce se vede cu toate ale lui şi prin toate ale lui, aşa cum Domnul Se mărturiseşte pe Sine prin toate câte se văd ale facerii Lui şi care poartă în ele taina lor şi puterile cereşti slujitoare lui Dumnezeu din cer şi până pe pământ pentru viaţa oamenilor.

A fost frumos încununat duhul sărbătorilor sfinţilor Mei, căci voi aţi lucrat cereşte, fiilor lucrători ai duhului poporului Meu, ca să ştie el cum să se dea şi cum să stea înaintea Mea în toată lucrarea luminii. Cel ce-şi păstrează lumina vieţii în el, acela este frumos la chip din pricina luminii în care stă, dar cel ce-şi trage pe deasupra văl, acela se dovedeşte prin toate trăsăturile lui şi se face greu şi urât, căci duhul luminii nu are părtăşie cu el, şi e greu un aşa om pentru cei din jurul lui.

O, poporul Meu, Eu, Domnul, îţi spun mereu, şi din cer şi de pe pământ vă spun vouă: fiţi frumoşi, fiilor, căci cei frumoşi iubesc lumina şi se văd în lumină, precum cei urâţi din pricina întunericului tras peste ei se văd cu el peste fiinţa lor. O, de-ar înţelege toţi cei ce Mă caută prin acest cuvânt şi cale a lui după om, de-ar înţelege ei căutarea Mea după ei, învăţându-i pe ei cum să vină şi cum să stea şi cum să fie şi cum să meargă ei pe calea aceasta, ca să le fie lor cu folos şi nu cu pagubă! Faţa Mea însă rămâne curată, căci Eu, Domnul, sunt lumina însăşi, iar ea luminează şi curăţeşte întunericul şi se desparte de el, căci lumina biruieşte pe toţi duşmanii strălucirii ei, care nu se pot uita la ea, precum omul nu poate privi cu ochii trupului lui văpaia luminii din soare, lumina care biruieşte prin însăşi strălucirea ei.

O, poporul Meu, învaţă carte sfântă şi minte sfântă şi lumină peste tine din adâncimea acestor cuvinte mari cu care-ţi stau în cale ca să înţelegi calea Mea. Să ia din masa Mea cu tine cel ce iubeşte să fie viu şi să găsească în Mine locul său! Apostoli ai iubirii de Dumnezeu să fiţi voi, cei ce învăţaţi de la Mine iubirea cea mai curată, cea mai blândă, cea mai senină, cea mai supusă duhului ei, fiilor.

Se apleacă sfinţii toţi înaintea măreţiei cuvântului Meu aşezat pe masă la voi şi în cartea sa ca să rămână el. Trâmbiţa Mea Verginica vă doreşte pe voi fii ai înţelepciunii cea mereu învăţată de sus prin Duhul Meu, prin venirea Mea cuvânt la voi, aici, fiilor.

O, aş vrea să putem mai mult pentru neamul român cu cele de sus puteri cereşti, dar rătăcirea duhului acestui neam este mult sprijinită de duhul minciunii şi de toate cele ce se văd şi se fac de oameni. Trebuie multă stăruinţă, fiilor. Omul minciunii îşi face loc şi nu se ruşinează cu minciuna pe buze, căci înăuntrul lui stă dorul de sine, care-l călăuzeşte pe el spre nimic, şi sunt vânduţi duhului minciunii toţi oamenii şi nu-i poţi smulge pe ei spre duhul vieţii. Duh iubitor de oameni pun în voi ca să suferiţi cu Mine şi în Mine pe pământ pentru moartea cea de peste ei, fiilor.

Odihnă vă dau acum de sub duhul sărbătorii sfinţilor Mei, căci pentru slava Mea e trudă, e de trudit cu toate cele trei părţi ale facerii omului, fiilor.

Acum vă alint şi vă mângâi ca pe unii care Mă mângâiaţi când Eu vă pot spune vouă bucuria şi durerea Mea. O, fiţi frumoşi, fiilor! Să se ia aceasta de la voi la toţi cei care doresc să fie frumoşi şi să fie lumină precum Eu, Domnul, sunt, iar Eu sunt cu voi şi vă dau chip ca al Meu, chipul cel frumos al Meu, cel la care omul nu poate privi cu privirea lui, cel pe care fiii întunericului nu şi-l pot închipui.

Şi acum, pace vouă, pace vouă, pace vouă, măi fiilor! Amin, amin, amin.