Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinţilor arhangheli Mihail şi Gavriil



Slava Mea se face cuvânt şi se vesteşte pe sine cu sărbătoare îngerească, iar în fruntea cetelor îngereşti merg arhanghelii Mihail şi Gavriil şi apoi cete-cete după lucrările împărţite lor. Eu, Domnul îngerilor şi al sfinţilor, am sunat din vreme ca să se adune la izvorul Meu de cuvânt cei ce iubesc sărbătorile Mele aici, unde Eu Îmi pasc turma, un popor de fii, pe care Tatăl Mi i-a dat să Mă sprijin pe ei pentru venirea Mea şi să Mă împartă ei de hrană din cer sufletelor tânjitoare după Mine, după slava Mea de azi, care se face cuvânt şi îl zideşte pe om.

Slavă mare pluteşte cu Mine şi Îmi poartă tronul în văzduhul de deasupra, care se întrepătrunde peste tot aici, unde petrec acum cu îngerii toţi, că Mi-e dor de petrecere cerească pe pământ cu oamenii şi Mi-e tare dor. Mi-e Tatăl plin de bucuria acestei zile aici, căci El Mă voieşte mângâiere să am de la om, că mult am suferit Eu pentru om şi n-am scos cuvânt de nemulţumire înaintea Tatălui, căci şi El a suferit mereu, o dată cu Mine mereu, şi în Mine a suferit.

Am sunat şi v-am adunat cu cuvântul pe voi, cei ce aţi pornit spre grădinile Mele de azi pe pământ în mijlocul oamenilor, care nu ştiu să înţeleagă slava Mea în mijlocul lor şi pe poporul cuvântului Meu. Îmi desfac braţele ca să vă cuprind pe toţi într-o îmbrăţişare, şi să vă învăţ şi pe voi ca Mine să îmbrăţişaţi, căci Eu nu îmbrăţişez ca omul, căci cine-şi strânge braţele ca să îmbrăţişeze pe cineva nu le mai are desfăcute, ci le are strânse peste cel îmbrăţişat. Eu însă Îmi desfac braţele şi aşa stau cu ele, ca să-i cuprind pe toţi cu nesfârşită îmbrăţişare, aşa cum am stat pe cruce gata să-i cuprind pe toţi în crucea Mea, sub crucea Mea, şi M-am lăsat bătut în cuie pe cruce ca să-Mi las semnul îmbrăţişării lucrând, şi aşa M-am dus la Tatăl înainte de învierea Mea, şi aşa este îmbrăţişarea lui Dumnezeu, şi nu este ea ca a omului, care-şi închide braţele când îmbrăţişează, când dă să-şi arate iubirea lui.

Îmi desfac braţele şi stau cu ele deschise şi vă cuprind pe toţi, pe toţi, căci aţi venit la dorul Meu, că Mi-e dor de petrecere cerească cu oamenii, şi Mi-e dor. Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, iar slava aceasta se ţine după Domnul oriunde Se poartă El cu slava Lui cea de sus. Aşa am venit Eu acum aici cu suitele cereşti şi ne odihnim dorul, Eu şi îngerii Mei, în cete-cete însoţindu-Mă aici cu sărbătoarea cea de azi, dăruită lor pe pământ de sfinţii cei mari ai bisericii Mele cea de la începutul ei.

O, câtă slavă cerească vă cuprinde acum întru ea! O, cât de mult doresc Eu aceasta! Mi-e dor să petrec pe pământ cu oamenii, şi voiesc să le spun lor să creadă în acest cuvânt al Meu, căci totul este cu putinţă celui ce crede, şi poate omul vedea slava Mea dacă are credinţă, căci omul are prin facerea lui cea de la Mine două perechi de ochi, două perechi de urechi, două perechi de simţuri are omul, cu care poate vedea şi auzi şi simţi şi gusta şi mirosi pe cele cereşti, care-l însoţesc pe om prin facerea lor, prin fiinţa lor cea de la Dumnezeu.

Îmbrăţişarea Mea rămâne deschisă mereu. Mi-am lăsat-o bătută în cuie ca să rămână dragostea ei în mintea omului, în ochii lui cei tainici şi să plângă el de dragoste pentru Cel ce este dragoste deschisă pe vecii pentru toţi cei ce dau de ea spre mângâierea lor în vremi de dureri.

O, cu ce glas, cu ce cuvânt mai dulce să vă iau în cuvântul Meu acum? Slavă Tatălui Meu Savaot că Mă bucur cu voi în ziua aceasta a îngerilor, cu care mereu Mă bucur plângând şi plâng bucurându-Mă, căci Domnul nu are altfel de bucurii! O, deschideţi inimile voastre ca să Mă întâlnesc în ele cu voi! Stau îngerii în cete-cete aici şi-Mi ascultă ochi şi urechi cuvântul Meu cu voi. Nu mai sunt pe pământ din cei ce iubesc pe Dumnezeu, şi de aceea sunt aşa de puţini cei atraşi de Tatăl aici, la izvorul Meu de cuvânt ca să Mă descopăr lor cu venirea Mea cea pentru pregătirea unui popor care să stea în întâmpinarea Mea şi cu care să-mi port crucea Mea cea de azi, crucea venirii Mele după om, căci iarăşi Tatăl Mă trimite după om, căci omul s-a înecat de tot, şi valuri-valuri îl acopăr, şi e grea truda Mea pentru învierea lui.

O, plâng, plâng pentru pământul şi neamul român, plâng cu Tatăl. Voiesc să plâng cu voi acest plâns în ziua aceasta de sărbătoare îngerească. Voiesc să Mă vadă Tatăl rugându-Mă cu voi şi să ia aminte Tatăl. Ridicaţi, dar, mânuţele în sus acum cu Mine o dată pentru rugă spre Tatăl, o, fiilor. Chiar dacă nu toţi sunteţi ascultători de Dumnezeu aşa cum se cuvine, Mă aplec Tatălui cu voi, cu toţi cei adunaţi lângă poporul Meu de la izvor şi-I cer Tatălui primire, iar îngerii să scrie, o dată cu cartea în care Mă scriu pe pământ, şi să se vestească pe pământ şi în cer ruga Mea cu voi spre Tatăl pentru voia Lui peste pământul român şi neamul de pe el acum. Hai! Toată grija cea lumească să o lepădăm acum, şi să semănaţi cu îngerii o clipă, şi Tatălui rugă să aducem acum, şi cu Mine o dată să ziceţi:

Tată Savaot, deschide-ne ca să intrăm, şi prin uşă să primeşti ruga noastră, că e vreme de încercare pentru soarta neamului român, iar ţara seamănă acum cu o cetate răzvrătită, a căror căpetenii nu iau aminte la dojană şi sunt ca leii care răcnesc, iar când judecă sunt lupi de seară, care din prada lor nu lasă nimic pentru a doua zi, iar când să asculte o prevestire ei mai vârtos se silesc spre fapte şi mai nelegiuite, precum este scris despre cetatea împilării, dar vino şi sălăşluieşte-Ţi întru ea puterea şi curăţ-o de întinăciune şi mântuieşte-o, Tată, de cei răzvrătiţi din ea şi de noaptea lor de peste ea, căci lupii vin noaptea, nu vin ziua la oi ca să le stoarcă viaţa. Înconjoar-o pe ea la hotare cu sfinţii Tăi îngeri, şi pe toată vatra ei cetele îngereşti şi puterile cereşti să lucreze lucrarea Ta împotriva lucrării pusă la cale de cei răzvrătiţi din ea. Alege-i pe cei buni la cârmuire şi pune-i de-a dreapta Ta acum, în toiul luptei, şi biruieşte-i pentru ei pe cei ce-i biruiesc pe ei de atâta vreme, Doamne Savaot. O, adună-i într-o putere a Ta pe toţi cei ce săvârşesc fărădelege şi minciună şi duşmănie şi lăcomie şi semeţie multă şi pune-i pe ei sub pază de îngeri tari şi opreşte în loc lucrarea lor cea rea, şi aşa cum vei găsi cu cale scoate pe cei mai buni ca ei de sub ameninţările lor şi dă-le biruinţă asupra lor, o, Tată, că nu pot singuri fiii cei buni din români să oprească în loc pe cei ce de la mijloc sapă fără să ştie ce fac cu soarta acestui neam. Cuvinte puţine, dar cu nădejde mare; prin ele Îţi cerem să poţi Tu împotriva celor ce se trufesc ca să stea pe mai departe pe scaunele de sus peste neamul român, iar ei sunt fiii răzvrătirii, fiii minciunii, arme cu care ei vor să lupte şi să biruiască pentru ei. O, auzi-ne acum cu biruinţă asupra lor, a celor răzvrătiţi şi lacomi pentru mărirea lor peste neamul român, auzi-ne, Tată, ca să vadă necredincioşii că Dumnezeul neamului român eşti Tu, şi că Tu cârmuieşti prin Fiul Tău, Iisus Hristos Cuvântul, în mijlocul acestui neam.

Eu în ei, şi ei în Mine, Tată. Noi în El, şi El în noi, o, Tată, aşa ne rugăm acum, un duh cu toţii stând înaintea Ta în mijlocul cetelor îngereşti şi a sărbătorii lor cea de azi, căci Tu ai îngerii cete-cete şi faci prin ei minuni. Aşa Te rugăm noi, Tată, în zi de serbare a îngerilor, şi aşa să aduci ruga noastră împlinită peste pământul român, şi soarele dreptăţii să răsară peste acest neam, şi fii curaţi pe mâini să pregăteşti pe scaunele cârmuirii de peste neamul român acum, o, Tată Savaot. Amin.

Iată, au scris îngerii, şi s-a scris şi în cartea Mea cea de azi ruga noastră spre Tatăl acum, Eu, şi cu voi, pentru ca să aducă El puterea dreptăţii şi biruinţa ei pentru cei curaţi pe mâini, pe care Tatăl să-i ridice, şi cu ei să biruiască pe cei ce asupresc acest neam acum.

O, sunt fericit în durerea Mea cea de la om, sunt fericit că am un popor primitor, la care vin şi la care sunt găsit de cei ce Mă află aici. Nu vin mulţi aici, căci aici omul trebuie să moară faţă de sine şi să învieze Domnul în el cu paşii Lui, cu viaţa Lui. Nu vin mulţi aici, ci vin cei ce iubesc să fie copii şi să aibă Învăţător peste ei, căci Eu am spus să vină copiii la Mine şi să fie a lor împărăţia Mea, şi iată adeverirea cuvântului Meu cel de acum două mii de ani, căci cine nu poate să lase pentru Mine mamă şi tată nu poate fi copilul Meu, şi este el al mamei şi al tatălui lui, chiar dacă el crede în Mine şi urmează poruncile Mele, dar dacă Eu nu pot să-l am sub crucea Mea pentru alinul Meu sub ea, el nu poate să fie copilul Meu şi să aibă el ca dar împărăţia Mea lui.

O, nu vin mulţi aici aşa cum se duc cu mulţimile prin alte locuri ştiute a avea har, dar unde nimeni nu-i cere omului să se aleagă pentru împărăţia Mea, şi de aceea sunt fericit şi atât de fericit că am un popor primitor la care vin şi la care sunt găsit de cei ce Mă află aici în petrecere cerească, după care Mi-e dor.

Vă pun flori la cununiţă pentru fiecare bucurie cu voi când veniţi după Mine ca să Mă ascultaţi. O, sunt atât de măreţe tainele de aici, sunt atât de cuprinse în taină, că nu se suie la mintea omului puterea tainei pe care Eu, Domnul, o învăluiesc aici în cuvânt ca s-o pot păstra pe ea şi ca să le lucreze ea pe toate cele ce mai sunt de lucrat de Dumnezeu, în timp ce tot neamul omenesc se îndeletniceşte cu cele ale firii lui, departe de voia Mea pe pământ cu oamenii.

Acum îngerul Meu Mihail dă poruncă cetelor îngereşti să sune din trâmbiţe salutul lor vouă. Eu, Domnul, binecuvintez intrarea lui, căci el este îngerul Meu. Amin.

— „Cel ce este ca Dumnezeu”, aşa se cheamă numele meu, Stăpâne Doamne al meu şi al cetelor îngereşti, cu mine în faţă venite aici acum. Aşa voieşti Tu să fie şi poporul cuvântului Tău de azi, şi să se cheme şi el ca şi numele meu: „Cel ce este ca Dumnezeu”. Amin.

Pornim acum în numele Tău şi cu Tine pentru luptă, Doamne, că Tu ai durere mare pentru neamul român, din pricina celor mincinoşi şi lacomi de slavă în mijlocul lui. Pornim lupta ca să-i dăm în lături, şi lupta este grea, dar alături cu fiii poporului Tău trebuie să putem, Doamne, căci fără om Tu nu poţi face nimic, aşa cum omul nu poate nimic să facă fără Tine, căci Tu lumea pentru om ai făcut-o, şi nu este uşor de înţeles aceasta de către mintea cea obişnuită a omului.

Sună îngerii din trâmbiţe deasupra pământului român şi vestesc lupta împotriva nopţii care s-a lăsat peste cetatea Domnului, peste ţara română, ţara strălucirii, ţara venirii lui Hristos cuvânt pe pământ. O, lăsaţi-vă biruiţi, voi, cei ce asupriţi acum atât de greu sufletul acestui neam, din care şi voi vă trageţi! Lăsaţi jos armele răutăţii prin care v-aţi pierdut înţelepciunea şi temerea de Dumnezeu! Intră cetele îngereşti în luptă cu voi şi sună din trâmbiţă peste voi ca să auziţi, şi veţi auzi veşti rele, după potriva nedreptăţilor pe care le lucraţi. O, temeţi-vă de Dumnezeu, şi vă veţi teme şi veţi fi luaţi fără de veste, căci n-aţi iubit dojana şi n-aţi luat aminte la prevestirile Domnului, iar acum va fi să daţi socoteală Celui ce a strigat la voi din pricina durerii Lui de la voi.

O, aplecaţi-vă capetele, şi le veţi apleca. Sunt Mihail, îngerul Domnului, căpetenie a oştirilor îngereşti, şi am grăit vouă că pornim lupta cu voi, căci neamul român este în mâna Domnului, nu în mâna voastră, iar voi smeriţi-vă, căci vremea este să judece Domnul, după ce voi atâta aţi stricat, şi veţi vedea aceasta. Amin.

Slavă întru cei de sus Ţie, Doamne, iar eu, îngerul Tău, am lăsat cuvânt scris peste neamul român, iar Tu vei fi Cel ce vei face împlinit cuvântul acesta acum, prin îngerii Tăi. Amin.

— E sărbătoare îngerească, iar îngerii Mei Îmi sunt lucrători şi sunt slava Mea, şi au adus la masă aici acum pe cei pomeniţi, pe cei adormiţi, căci le-aţi făcut pomenirea, fiilor. Vai de cei ce zic că la voi aici este vorbire cu morţii, iar Eu, Domnul, le spun lor că aici este vorbirea sfinţilor, nu a morţilor, şi este vorbirea celor ce înviază întru slavă, aşa cum Abimelec cel mic a înviat, după ce mult, mult a dormit, pentru rugăciunea proorocului Ieremia, care a cerut la Domnul să nu vadă acest copil plăpând căderea Ierusalimului. O, nu e vorbire cu morţii aici, căci morţii nu vorbesc. Numai cei vii vorbesc, numai cei vii umblă cu Domnul, aşa cum a umblat mereu cu Domnul Enoh, care n-a mai murit, şi s-a mutat sus lângă Mine.

Binecuvântată să fie petrecerea la masă a celor veniţi pentru pomenirea rostită pentru ei, dintre cei adormiţi veniţi, şi mare alin am făcut noi lor în ziua aceasta îngerească. Nu este între cer şi pământ bucurie mai mare ca a lor când sunt puşi la pomenire şi la chemare prin îngeri. Eu, Domnul, las peste ei mare duh de bucurie, căci mila Mea e mare prin acest cuvânt.

Iată câtă sărbătoare, câtă mărire, câtă bucurie, câtă mângâiere! Din cer şi de pe pământ se strânge laolaltă duhul mângâierii şi unii altora ni-l dăruim. Vă cuprind în îmbrăţişarea Mea dumnezeiască, lăsându-Mi braţele desfăcute, şi vă rog dumnezeieşte, fiţi statornici pentru mărirea Mea prin acest cuvânt în care vă cuprind, şi nici un pas să nu daţi înapoi, căci pasul înapoi este pentru cei trădători, pe care diavolul îi mângâie apoi cu duhul îndoielii, al judecăţii, al necredinţei şi al înlumirii lor iarăşi apoi, căci ce ar merita cei ce părăsesc pe Domnul pentru voia lor? Voi însă luaţi de la Mine şi daţi ca să aveţi, ca să agonisiţi la Mine după voia Mea, şi prin aceasta să vă păstraţi statornicia şi lucrarea ei cu voi. Statornicia însă nu se poate proba decât dacă omul are deasupra lui o mână tare pentru el, pe cineva mai plin de Dumnezeu, şi prin care Domnul să-l poată ţine de mânuţă şi să-i probeze mereu statornicia, căci altă cale pentru cei ce cunosc aici pe Domnul nu mai este apoi, căci s-ar coborî în jos şi s-ar scrie părăsire de Dumnezeu orice cale ar lua, şi pe nicăieri n-ar mai avea credincioşie cel ce caută altfel de cale pentru paşii lui, după ce el a gustat din atâta bucurie, aplecându-se sub ea cu suflet ars de dor şi cu grijă pentru dor ca să nu se stingă el.

Cereţi Tatălui un cuget nou, o inimă înnoită mereu, şi care să vă ajute pentru duhul statorniciei, duhul cel plin de răbdare şi de cununi. Cuvântul Meu se apleacă acum să vă aducă mulţumire, căci bucurie v-aţi făcut Domnului în ziua aceasta. Vă îndemn plin de dor, iubiţi sfinţenia. Ea descoperă orice rău care ar da să vă atingă. Cu ea veţi fi poporul Meu, şi pentru ea aveţi nume ca al îngerului Meu: „Cel ce este ca Dumnezeu”. Amin.

Vă dau acum îngeri călători pe cale înapoi. O, fiilor, fiilor, păstraţi îngerii cu voi! Daţi-le stat lângă voi! Ei sunt cereşti. Aşa să fiţi şi voi. Ei sunt de sus. Aşa să fiţi şi voi, căci omul a fost zidit de Dumnezeu. Amin.

Sună îngerii din trâmbiţă, sună mereu, sună tare şi se aşează de veghe şi de mare lucrare peste neamul român pentru duhul adevărului şi pentru lupta cea pentru el. Amin.

Duhul sărbătorii îngereşti să rămână peste voi. Pace vouă! Sunt Domnul Iisus Hristos. Numai cei blânzi şi smeriţi cu inima Mă cunosc în acest cuvânt şi Mă primesc Învăţător al lor. Nici acum două mii de ani n-am lucrat altfel învăţătura cuvântului Meu peste cei ce aveau nevoie de Dumnezeu.

O, staţi alipţi lângă acest izvor, voi, cei ce aţi gustat din el şi aţi văzut că bun este Domnul. Pace vouă! Pace vouă! Pace vouă! Amin, amin, amin.

21-11-2012