Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului apostol‚ întâiul mucenic şi arhidiacon Ştefan



În a treia zi de după praznicul naşterii Mele pe pământ, Eu, Domnul Iisus Hristos, aşez în carte cuvânt de sărbătoare, căci apostolul şi mucenicul Meu Ştefan are în această zi ziua lui de sobor între sfinţi, şi mare a fost locul Meu din el, mare, măi poporul Meu.

O, pace ţie îţi spun şi azi, fiule poporul Meu! Cu tine Mă sprijin pe pământ, cu tine, fiule, şi voiesc cu tine să fac mult, mult bine, multă lucrare de folos, că mult îi lipsesc omului cele din cer, mult de tot stă el departe de cele de sus pentru viaţa lui. Aş vrea să-l înviorez pe tot omul, ca să poată el cu cele de folos lui, dar s-a dat mult cu cele vremelnice, bietul de el, şi greu mai pătrunde Domnul cu împărăţia Sa cea dulce în om.

Însemnăm în carte această zi de sărbătoare şi îi dăm intrare apostolului Duhului Sfânt, că plin de Duh Sfânt a fost el şi plin de râvnă pentru Mine, Cel prigonit de cei mari ai vremii de atunci, că fiecare vreme a avut mai-marii ei peste oameni, iar mai-marii nu vor nimic mai mult ca şi mărirea lor, prin care ei ajung orbi faţă de tot şi toate câte ar însemna mari în faţa măririi lor. Apostolul Meu Ştefan însă, s-a ridicat în vremea aceea şi M-a vestit pe Mine cu putere de cuvânt şi a dat să ruşineze dorul de mărire a celor mari de peste gloate atunci, şi care l-au făcut să tacă numaidecât pe mucenicul Meu apoi, dar mărturisirea lui a rămas în timp împotriva lor ca o carte de judecată, carte care are putere împotriva tuturor celor care prin vreme fac cu Dumnezeu ceea ce au făcut cei din vremea lui Ştefan cel azi sărbătorit bisericeşte, şi toată lucrarea sfinţilor Mei rămâne pe pământ spre mărturie veşnică, iar ei sunt cei veşnici apoi, după cum este în Scripturi făgăduinţa pentru cei ce mărturisesc cu putere pe Domnul pe pământ.

O, mucenicule plin de râvnă pentru credinţa în Mine a oamenilor de atunci şi de apoi, îţi fac intrarea în cartea Mea cea de azi. Duhul Sfânt este Călăuza duhului tău ca şi atunci. Binecuvântată să-ţi fie grăirea în ziua ta de sobor între sfinţi, şi stau cei din cer şi ascultă acum grăirea ta. Amin.

— Mă înveşmântez în duhul râvnei cea pentru Tine, o, Iubitul meu Stăpân şi Domn Iisus Hristos, că mi-ai hrănit cu multul iubirea mea de Tine şi sufeream mult de mila celor ce nu aveau în ei această fericire, iubirea cea pentru Tine, Domnul meu Iisus. Cei ce cunosc această fericire sunt cei ce Te cunosc îndeajuns, căci darul Tău este mare şi descoperă lor Fiinţa Ta cu multul, iar locul unde Tu stai e tot o slavă, Doamne, tot o grăire, tot o iubire mărturisită, o, Doamne al meu. Iubirea de Tine a fost toată bogăţia sufletului meu şi toată înţelepciunea mea, care de sus mi se hrănea şi se adăuga. Îmi venea să spun la toată lumea cine eşti Tu şi ce au făcut şi ce fac cu Tine cei mari ai lumii, cei ce se cred mari, Doamne, cei care au ştiut şi ştiu mereu că Tu eşti Cel mare, că Tu eşti Domnul şi că ai puterea toată în cer şi pe pământ, dar dorul lor de mărire peste oameni îi îndeamnă mereu să Te ascundă, să Te dea la spate, să Te folosească pentru mărirea lor şi atât, o, Doamne.

În ziua mea de serbare între sfinţi le spun la toţi cei de pe pământ să se dea de partea iubirii, nu de partea măririi, că numai Tu, Doamne, eşti mare, o, numai Tu, căci oamenii sunt făpturi neputincioase înaintea măririi Tale cea de necuprins cu mintea sau cu ochii omeneşti, iar mărirea omului e veştedă de tot, chiar şi când îi este mult hrănită din părţi, şi toată slava omului este ca iarba şi ca soarta ei apoi.

În ziua mea de serbare între sfinţi, le spun şi la toţi cei care Te iubesc, Doamne, le spun şi lor să-şi înveţe iubirea să ardă mereu în ei, căci iubirea care se răceşte slăbeşte mult, slăbeşte în putere şi se face mică cu fiecare răceală pe care omul o lasă să-l încerce. O, iubirea este tot un foc, nu altfel este ea. Pe ea a vestit-o Domnul când a spus că foc a venit să arunce pe pământ şi să se tot aprindă el apoi, şi aşa să stea mereu, căci altfel ea se răceşte şi se face frig în casă pentru Domnul iubirii, frig în om pentru Domnul.

O, popor al cuvântului lui Dumnezeu, tu să trăieşti din iubire, ea să-ţi fie viaţa, căci Domnul această soartă a ales ţie, şi tot aşa să alegi şi tu să fii. Pe toate cu iubire să le lucrezi, pe toate din iubire să le zideşti. Duhul mărturisirii pentru Hristos, acesta să te stăpânească mult, eu aceasta îţi doresc şi-ţi dăruiesc în această zi, căci altă fericire în afară de Domnul nu este între pământ şi cer, o, nu este. Aşadar, aprinde mereu şi tot mai mult acest foc în tine: iubirea de Dumnezeu, iubire mărturisită până peste toate înălţimile de pe pământ, căci eu mi-am pus viaţa pentru ea şi în numele ei şi nu este mai mare iubire ca aceasta, ca să-I dea omul Domnului toată, toată iubirea sa. Amin.

— O, poporul Meu de azi, auzi tu mărturisirea ucenicului Meu? O, fiilor, s-o audă toţi cei care nu ştiu ce este mărirea omului, căci una este ea, şi aceasta este iubirea de Dumnezeu în om.

Acum, Eu, Domnul, te vestesc de pregătire pentru praznicul de Bobotează, măi poporul Meu. Cu sprijinul iubirii tale de Domnul vom face toată pregătirea şi vom sta înaintea celor ce se vor strânge la izvorul Bobotezei şi la pieptul Meu cel plin de dor ca să petrec cu ei, cu cei ce vin la izvor, iar tu Îmi eşti sprijin şi aşternut Mie şi lor. Eu, Domnul, îţi voi da putere şi ajutor de sus şi de jos şi alin peste toate neputinţele tale, că este de lucru şi avem nevoie de alin şi de mângâiere din unii în alţii şi de bucurii, măi fiilor, căci biserica Mea aşa lucrează.

Binecuvintez pregătirea cea pentru praznicul de Bobotează şi înţelepciunea cu care voi pregătiţi serbările Domnului şi ale sfinţilor Lui, fiilor. Pace vouă! Eu sunt cu voi tot timpul, o, fiilor. Aşa să fiţi şi voi cu Mine, şi să-Mi înţelegeţi lucrarea câtă am de lucrat cu voi şi prin voi.

Pace vouă, iar şi iar pace vouă, fiilor! O, e multă nevoie de pace peste tot pe pământ în oameni şi între oameni. Cereţi din cer pace pe pământ, fiilor. Cereţi din cer să se înmulţească duhul iubirii în oameni, şi de la el duhul păcii, duhul liniştii peste tot. Rugăciunea aduce de la cer ceea ce spune ea. Să fie rugăciune de pe pământ spre cer şi să fie Domnul pe pământ cu omul!

O, rugaţi-vă neîncetat, fiilor, şi cereţi-Mi să cobor pe pământ în oameni duhul rugăciunii spre cer şi să creadă ei că Domnul le va da lor.

Eu sunt cu voi cu pacea Mea, fiilor. Amin, amin, amin.

09-01-2015