Cuvântul lui Dumnezeu la Praznicul Înălțării Sfintei Cruci



O, cum să nu găsesc alin cānd găsesc veghe și așteptare ca să intru cuvānt īn cartea Mea cea de azi? Tot cuvāntul Meu din vremea aceasta se face carte și este el īmplinirea Scripturilor, că am spus acum două mii de ani de glasul Meu, care va fi auzit și de cei din morminte, ca să le fie pregătite scularea și plata pentru cele din viața lor de pe pămānt, precum este scris, și iată, cuvāntul Meu cel de azi este īmplinirea cuvāntului Meu cel de atunci, și cel al proorocilor de dinaintea Mea, prin care Duhul a spus că voi veni să cer răspuns păstorilor de suflete dacă au păstorit turma sau nu, și că Eu Īnsumi voi păstori, luānd din māna lor oile, căci le-au apăsat, le-au lăsat să sufere, să rătăcească pe munți și pe văi, fără căpătāi, și iată, Eu sunt Păstorul lor, Eu, Domnul Iisus Hristos, și suflu peste ele duh dătător de viață, precum este scris.

Pace vouă, copii din porți, și pace poporului cuvāntului Meu! E zi de păstorire această zi de praznic sfānt, īn amintirea zilei cānd lemnul crucii pe care Eu, Domnul, am fost pus īn cuie de mai-marii preoților poporului iudeu a fost ieșit din pămānt și ridicat spre pomenire și spre mărturisire īn vreme cu īmpărați credincioși, așa cum a fost orānduiala cea de sus, că e nevoie īntre oameni de semne minunate ca să se mai oprească lumea din rătăcirea ei de Dumnezeu, și din ziua aceea neamul creștinesc a iubit mai mult crucea, căci crucea trebuie iubită și trebuie purtată așa cum am purtat-o Eu, prin greu, prin dureri și strāmtorări, cu lacrimi și cu nădejdea biruinței prin cruce, că fără nădejdea aceasta toată purtarea crucii e īn zadar, fiilor, că iată, cei ce-și leapădă darul nădejdii pierd credința, măi fiilor și cad ca și cei fără de dragoste, căci cei ce au dragoste, lucrānd cu ea īntru toate, aceia nu cad, din pricina crucii purtate nu cad, o, fiilor.

O, măi poporul Meu, o, fiilor, fiți purtători de cruce, adică fiți mulțumiți, fiți blānzi, fiți pașnici și plini de dragoste de Dumnezeu, că fără acestea, fără cruce nu aveți trecere și intrare la Dumnezeu. Cānd dați să scăpați de iubire, de Dumnezeu, de cele ale crucii purtate, vă pune satana să tăiați din cruce și să tot tăiați, și nu mai are ce să vă poarte pānă la poarta īmpărăției Mele, promisă de Mine celor ce poartă cruce ca și Mine de pe pămānt spre cer. Dacă o corăbiuță plutește pe apă spre țărm, și tu ești īn ea plutind, dacă ea se sparge, se strică, sau dacă nu mai vrei să stai bine la cārma ei prin furtună sau prin īncercări, mai ajungi tu la țărm? O, nu mai ajungi, și te pierzi. Tot așa e și cu purtarea crucii, că nu numai tu o porți, ci mai degrabă ea te poartă pe tine, ea te aduce spre odihnă, numai să știi bine această taină a vieții, a purtării crucii, a drumului cu Domnul, ca și Dumnezeul tău, cu cruce, fiule, că altfel nu este biruință și viața cea de după ea.

O, fiilor, rari de tot sunt cei ce nu scurtează din cruce. Cei neumiliți și nemulțumiți, cei mofturoși și cārtitori, cei ce osāndesc pe alții pentru ei īnșiși, cei ce-și țin partea lor de cuvānt și de voie, cei ce știu de la Domnul și nu se īmplinesc īntru El, aceia rup mereu din cruce, pānă ce-și pierd siguranța, și văd atunci ce au făcut și ce a rămas din ei, după ce prea mult s-au bizuit pe ei īnșiși și le-a plăcut să se vadă liberi de orice ocārmuire și binecuvāntare peste ei.

Am trecut de șaizeci de ani de cuvānt prin trāmbițarea Mea cea de azi, aici, pe meleagul neamului romān, o, și mulți au venit și au iubit glasul Meu și povața Mea cea de viață, dar n-au rămas statornici, n-au iubit pānă la sfārșit, și s-au īntors la obiceiurile lor omenești și n-au rămas purtători de cruce, n-au voit să rabde și să poată totul pentru Hristos și pentru frați și pentru biruință apoi. Puțini M-au iubit cu credincioșie prin greu, căci prin greu se dovedește credincioșia, nu prin vreme de bine sau de odihnă, o, nu, fiilor, și prin aceștia Eu am putut pānă la capătul lor cel spre Mine, și i-am pus apoi pe ei lucrători de nădejde pentru cei ce merg pe cale și au nevoie de sprijin de sus īn clipe de neputință și de īncercări.

Este nevoie, fiilor, de lucrare și de trăire īngerească, de mers īngeresc pe calea voastră cu Mine dacă voiți să vă păstrați ai Mei pānă la sfārșit, pānă la Mine, pānă la Tatăl, fiilor. Īngerii au lucrare frumoasă, nu merge unul īnainte și altul īnapoi, sau pe loc să stea. O, ca să puteți și voi prin īngeri și ca īngerii, vă trebuie milă și iubire, bună cuviință și statornicie īntru acestea īn toată clipa, și ascultare, o, fiilor, și toți la fel, toți īn toate odată, așa īncāt să mergeți seara la culcare spre odihnă toți odată, īn afară de cei ce cad de strajă cu rāndul pentru veghe īntre voi și Dumnezeu, iar apoi să vă sculați toți odată cu toată bucuria și trezia și să vă așezați īnaintea Domnului plini de dor și de drag, plini de iubire, și apoi la fel la lucru pentru Domnul și toți, toți uniți, cu toții īn stānga, cu toții īn dreapta, așa cum mereu v-am povățuit pentru mers īngeresc, pentru pază īngerească, și să nu vă simțiți că sunteți fără de libertate dacă așa ca frații lucrați și viețuiți īnaintea Mea, ci să fiți plini de bucuria că puteți fi ai Mei toți la fel, toți odată mereu, și aceasta īnseamnă că sunteți ca īngerii, care așa fac, fiindcă īn cer e frumos, e ordine īn toate și mereu, nu e ca pe pămānt cum vrea fiecare, o, nu, ci numai iubire este īn cer, și numai mulțumire și numai Dumnezeu īn toți și īn toate și numai ca Dumnezeu, o, fiilor. O, așa ar fi să fie viața celor ce se dau Domnului, purtați pe aripi, mereu īngerește, purtați ca niște copii pe care nu-i īncurcă mintea lor, că numai copiii sunt cei purtați. Atunci crucea le-ar fi numai aripi, i-aș purta Eu cu īngerii Mei, aș putea prin ei totul, iar ei ar putea totul prin Mine și s-ar vedea de departe slava Mea cu ei și s-ar lumina pămāntul și lumea de pe el sub lucrul Meu cu ei. Dar iată, este deosebire īntre om și om, fiilor. Cel ce se dă Domnului cu voia sa, acela este cuminte și este frumos lui Dumnezeu, și așa cum este el, așa-i crede și pe ceilalți că sunt. Dacă e curat cu inima și cu fapta și cu firea, așa īi crede și pe ceilalți, ca și cel neastāmpărat și fățarnic și ascuns, care așa īi crede și pe ceilalți că sunt, și unul ca acela e bănuitor mereu și cade mereu ca și cei ce cad, cade cu cei ce cad și se fac pildă de cădere pentru cei asemenea lor.

O, fiilor, viețuirea īmpreună a fraților trebuie să fie īngerească, precum īn cer așa și pe pămānt, și cer ei aceasta mereu, pe pămānt cu ei ca și īn cer, și tot așa trebuie să și făptuiască. Atunci cei īmpreună pentru Domnul sunt frumoși, sunt blānzi, sunt smeriți ca īngerii, sunt ascultători și statornici, sunt ca īn cer, iar crucea lor e numai aripi, numai lucrare īngerească: nu se īntristează, nu se lovesc, nu se resping unii pe alții, unii de la alții, și se strāng uniți īntru toate cāte lucrează, căci īngerii din cer au slujire cu ei, de vreme ce le este prielnică lor viețuirea dintre frați, și așa cei din cer lucrează cu cei de pe pămānt și sunt o singură biserică, o singură voie și lucrare, iar crucea le este biruință pe cale. O, unde mai este un loc mai frumos, mai plin de soare, mai odihnitor ca și īntre frații de o așa viețuire frați? O, nu e bine să uite acestea fiii lui Dumnezeu, cei care știu să fie fiii Domnului. Dar dacă nu așa se lucrează se face crucea anevoios de dus și i se pare greu celui ce o poartă și dă să frāngă din ea și să o arunce dacă nu știe taina purtării crucii, că iată-i pe cei ce au aruncat crucea pic cu pic și s-au dus apoi de la Mine și de la voi, și n-a mai fost ce să-i țină pe ei pe calea Mea spre Tatăl cu poporul cel ascultător și purtător de cruce pe calea răbdării sfinților Mei.

O, fiilor, faceți-vă unii altora puteri pentru lucru cu Mine și pentru tot ce este de lucrat și de ordonat īn toată clipa īn această īmpărăție a Mea cu voi. Aveți grijă să fie aici cu voi īmpărăția Mea și să-Mi placă īn ea ca īn cer īn toată clipa, fiilor. O, nu e voie aici să fie fiecare cum vrea el să fie, nu, fiilor, că aici trebuie să locuiască Domnul cu voi și să fiți voi voia Domnului și rodul Domnului, și de aceea vă trebuie īn toată clipa cuvānt și cārmă peste voi, ca īn cer, fiilor, că așa este īn cer peste toată oștirea cerească, și e multă, multă, că multă lucrare este īn cer pentru cei de pe pămānt ai Domnului.

Căutați dragostea și urmați cărările ei, căci sunt scrise, fiilor, dar vă trebuie minte trează și pusă la lucru și atentă, ca și a celor ce au minte lucrătoare īntre voi. Veniți, fiilor, īntru această ascultare mereu, că viața īntru frăție cu Domnul se face grea dacă nu se păstrează duhul ascultării pentru tot ceea ce Eu v-am adus acum pe masă spre știre, și apoi spre īmplinire așa, fiilor.

Peste tot pe unde sunteți īmpreună viețuind sub slava cuvāntului Meu, care vă crește și vă povățuiește, dați de la voi orice neorānduială care dă să strice unitatea și asemănarea unii cu alții īn numele Meu, fiilor, că lucrarea voastră cu Mine așa trebuie să fie īn toată clipa, măi fiilor.

O, unde se mai vede sau unde se mai aude așa dulce povață și veghe pentru viața bisericii lui Hristos, și unde mai este biserica lui Hristos pe pămānt, unde, fiilor? O, hai s-o facem să fie cu tot plinul ei cel din Mine īntre voi īn tot poporul Meu, iar crucea să vă fie sprijin mereu, nu sarcină, nu apăsare, nu neputință cu Domnul și pentru Domnul, ci numai putere, numai răbdare cu iubire, numai sărbătoare, numai slavă, toate īmpotriva păcatului și pentru sfințenia care vă așează īnaintea Mea pe voi, cea mai sfāntă, cea mai dulce, cea mai slăvită cruce ea, o, fiilor. Amin, amin, amin.

27-09-2017