Cuvântul lui Dumnezeu la Praznicul Acoperământul Maicii Domnului

O, fiilor hrăniți de iubirea cuvântului Meu, e tot o iubire graiul Meu de peste voi. De dor vin, de grijă pentru voi vin și vă dau cuvântul Meu ca să-l puneți peste voi cu împlinirea lui. Așa cum omului îi place mereu să-și facă rost de hăinuțe noi și să se bucure de ele, tot așa și Eu, ca și pe niște hăinuțe noi, ca veșmânt sufletelor voastre vă dau vouă cuvântul Meu în sărbători și vă îmbrac în cuvânt, fiilor, și nu pot să nu fac asta ori de câte ori găsesc prilej să vin.

O, măi poporul Meu cel ascultător și statornic, vezi ce faci, vezi să stai în credință, fiule, vezi să rămâi de partea credinței, că-ți este pusă la probă credința, dar și credincioșia. Vin în calea mersului tău cu Domnul tău, vin nori negri, vin furtuni și ploaie cu grindină, vezi să știi să te ferești ca să nu-ți spargă capul. Vin zvonuri și nedumeriri ca în vreme de război, iar dacă te mai nimerește și vreun fulger cu trăznetul lui, tu cazi mort dacă Eu nu sunt lângă tine ca să suflu peste tine salvare și credință, ca să nu pierzi soarele cu binefacerile lui, ca să nu rămâi necercetat în vremi de clătinare, ca să nu rămâi în voile tale, care te distrug pic cu pic, după ce te îndulcesc, că Eu nu-i pot vindeca pe cei neascultători și liberi pentru voile lor, care-i scot la drum deschis, drum plin de dușmani gata de pradă pentru cei ce ies, ducându-se singuri în laț.

O, fiilor, stau cu voi în lucru în zi de serbare pentru mama Mea Fecioara. Vin să vă fiu călăuză, vin mereu să vă luminez calea, să vă aprind candela credinței și să vă aduc îndreptare în toate câte sunt de lucrat și de vegheat, o, și să veghem împreună, nu singuri să vă vegheați, căci omul este învățat din firea lui cea veche și rea să-și vadă singur de pașii vieții lui și să dea deoparte pe Dumnezeu de peste el. Că iată, M-au dat de peste ei cei ce și-au luat jucăriile lor și au plecat cu ele în lume ca să fie liberi pentru voile lor și să-și facă unii altora jucării. O, n-au înțeles aceștia cum să se dea lui Dumnezeu, iar dacă n-au înțeles nu s-au dat câtă vreme au stat pe lângă lucrul Meu cel pentru viața unui popor pus deoparte pentru Dumnezeu.

O, când vii la Dumnezeu vino cu supunere, fiule, vino pentru supunere, că altfel faci ce a făcut Adam în rai, că a făcut de capul lui și și-a băgat apoi capul în întuneric cu tot ce a avut el în cap, iar când lumina l-a vădit cu cele ascunse în el, cu cele fără Dumnezeu în lucrul lui, o, a fugit Adam de lumină, a dat să fugă, dar lumina i-a grăit și i-a spus: «Unde ești? Unde fugi acum?».

O, fiilor, dacă Eu cu mâna Mea tare v-am scos din Egipt, din mijlocul lumii păcătoase și pierdute de la fața Mea prin rătăcirile ei, voi apoi trebuie să vă lăsați călăuziți așa cum l-am călăuzit pe Israel prin mâna lui Moise, cu care Eu grăiam poporului, iar el primea și călăuzea din partea Mea. Dar dacă ei cârteau în multe, și dacă se aplecau spre dorințe cădeau din nou în prăpastie, în Babilonul pierzării oamenilor, iar cei ce fac ca ei, și nu ascultă de călăuză pentru viață cârmuită cu cuvântul, o, ei iarăși cad, și cad rușinos, și e rușinos pentru voi să nu cunoașteți aceasta, să nu știți primejdia în care puteți cădea, fiilor.

Nu-i plăcea poporului ales să stea pe lângă Moise dacă l-am scos din Egipt, o, nu-i plăcea, își căuta voile lui. Nu le-a plăcut decât la doi din popor, și aceia au stat tot timpul lângă Moise aproape, și numai aceia au mai rămas în viață, iar ceilalți toți au murit, au murit prin neascultare, prin necredință, prin răzvrătire, prin nemulțumire, prin defăimare asupra lui Moise, precum este scris.

Așadar, nu vă jucați, cu privire la paza și călăuzirea pașilor voștri toți. Eu vin și vă spun cu cuvânt, fiilor, dar dacă voi nu Mă lăsați la veghe nu veți rămâne cu Mine, și veți fi luați de cei prin care diavolul, dornic să vă nimicească de lângă Dumnezeu, vă va încânta spre nepăsare, și apoi spre păcătuire prin neascultare, spre strivirea sub voile voastre a cuvântului Meu cu care-Mi veghez poporul ca să-l am al Meu, ca să nu Mă piardă prin neascultare cel ce a bătut ca să intre cu Mine și să-l înviez pe el de partea veșniciei cu Mine apoi.

Fiilor, fiilor, dragostea din voi pentru Mine și pentru frați și pentru cetatea Mea, să vă fie ea curată și vie. Să nu afle odihnă această dragoste, căci odihna îi dăunează. Dragostea care nu cade niciodată lucrează și nu stă din lucrul ei, o, nu stă, fiilor, lucrează mereu, nu se culcă, nu culcă omul care o are de lucrare, ci e mereu în floare și nu se închide, nu se veștejește ea, nu apune frumusețea ei, o, și ce frumos este un așa frumos om, și nu poate altfel să fie frumos omul!

S-a ridicat odată spinul să se măsoare cu trandafirul și l-a întrebat: Ce ai tu de trag la tine toți, iar la mine nu? Am și eu ce ai și tu. Ce ai tu mai mult? Iar trandafirul i-a răspuns: Nu am nimic mai mult ca tine la înfățișare, dar ceea ce atrage pe toți la mine e parfumul meu, el împlinește frumusețea mea.

O, fiilor de peste tot ai iubirii pentru cuvântul Meu, prin credință le putem pe toate, nu prin necredință, fiilor. Necredința nu are nici un fel de miros, dar credința este mir de nard pe pământ și în cer. Sunt nevoit să grăiesc celor ce nu știu lupta Mea pentru paza lucrării cuvântului Meu și a mersului Meu cu poporul cel ascultător, că multe se zbat să le iasă în cale celor ce se aleg pentru credință până la sfârșit, și multe dau să le umble la credință și la viață ca să-și strice ei iarăși mersul cu Dumnezeu și pregătirea cea pentru viață.

Mai rău decât cel ce varsă sânge este păcatul celui ce strivește credința din creștin. Tot timpul mersului Meu de azi cu cuvântul au fost pe lângă Mine împrăștietori de taine, care-Mi duceau în lături cu tot cu ei pe cele dinăuntru, și veneau suferințe și căderi și prigoane, și se bucura diavolul de biruința lui, așa cum se bucură și azi de cei smulși de el din rândul fiilor poporului Meu.

Porți vina neascultării când calci peste cuvântul Meu, cu care-ți povățuiesc pașii. O, fiule, îți este dușman cel ce-ți șubrezește credința, iar tu porți vina neascultării, căci omul îl sapă pe om, și numai Eu, Domnul, știu cât de mult, cât de mult este împrăștiată din creștin în creștin această nimicire ca să cadă cel ce stă pe picioarele lui după voia Mea.

Capeți față de hoț după ce calci peste credință și peste ascultarea de Dumnezeu. Te porți urât și împărțit și trădător de Dumnezeu prin tot ceea ce ascunzi sub haină. Iar Eu am spus și spun: O, nu așa, fiilor, nu așa, și spun: Fiți mărturisitori, nu stați pe chip cu față de hoț, nu stați uscați de duhul adevărului, care mărturisește și nu tace!

O, fiilor care Mă aduceți la ei, nici Eu, nici voi, nu avem bizuință și încredere în cei tăcuți și nelucrători cu Duhul Sfânt la mesele Mele de dragoste cu Mine, cu voi și cu ei, o, și ce dulci și vii ar fi să fie zilele de serbare când ei vin să ia de pe masa dragostei!

O, câtă iubire trebuie, câtă viață prin ea pentru Dumnezeu! E mică dragostea și lucrarea ei, e fără de față și de putere pentru mers cu Hristos. Creștinul, iată, nu are dragul nici să trăiască pentru Hristos, dară să mai și moară pentru Domnul său.

O, mama Mea, e zi de iubire și de învățătură cu iubire ziua ta de serbare. Să le dăm lor putere pentru Noi, mamă. Să le deslușim lor slujirea cea pentru Dumnezeu, mama Mea.

— O, Fiule Iisus, iubirea mea, eu pentru Tine am trăit atâta de frumos, atâta de duios, mereu numai pentru Tine, mereu pe voia Ta, din pricina iubirii din care am fost plămădită de Dumnezeu, și am împărțit mereu și peste tot parfumul acestei iubiri la mulți, și făceam din spini trandafiri și Ți-i dăruiam, Fiule scump.

Le vom da în ziua mea de serbare, le vom da acum îndemn la cei ce Ne poartă, și vor lucra ei în ziua aceasta peste cei strânși la serbarea mea, iar apoi cuvântul Ne va fi așezat în fața lor în tot întregul lui cu ziua aceasta de școală sfântă pentru fiii poporului Tău. Tu ești acum în lucru cu cuvântul, și sunt și eu. Iar Tu acum vei întări credința în cei ce rămân cu Noi până la sfârșit, și le vom da lor vlagă mereu, Fiule scump.

— Iată, fiilor, mama Mea vă va învăța în ziua aceasta deslușirea slujirii pentru Dumnezeu, căci cine nu-L cunoaște bine pe Domnul, acela se clatină încă.

O, vino și Mă întreabă pentru nedumerirea ta. Îți voi răspunde punct cu punct, fiule neîmplinit în credință. Te voi curăți de toți scaieții de pe haină, de pe minte, de pe inimă, dar vino și bate ca să iei răspunsul Meu, și să nu iei de pe unde ți se împarte, căci omul nu este Dumnezeu, ba îți este dușman și îți zdrobește credința în venirea Mea cea de azi și-ți face rost de iadul necredinței, căci tu nu veghezi, fiule. O, vino și bate, vino ca să te spăl de vina umblatului singur, căci celui ce umblă singur așa îi trebuie. Îi dă diavolul de lucru și îi dă de lucru diavolului, care are de ce să vină să-l atace pe cel singur, și vine că-l găsește singur, răzleț, chiar dacă are nume de fiu al lui Dumnezeu.

Binecuvintez lucrul zilei de azi peste cei veniți la învățătura Mea, la curățirea inimii, a minții, a credinței, a iubirii, și apoi la însuflețirea în slujire.

Oprim un picuț ca să lucrați, fiilor lucrători din partea Mea, și le vom da apoi tot cuvântul zilei. Facem timp pentru toate, dar mergem înainte cu cuvântul cel pentru pus în carte. Sunt cu voi în toată clipa și vă călăuzesc cu Duhul Meu. Lucrăm cu săpun și spălăm bine, și apoi spălăm și săpunul, ne spălăm și noi, căci și săpunul trebuie spălat după ce el spală cu clăbucul lui tot ce trebuie spălat și curățat. O, vă veți întreba de ce și cu ce se spală săpunul. Cu apă se spală, apa este cea care spală, fiilor, iar Eu sunt apa aceasta și curge ea din Mine peste voi în șuvoi, curge râu, curge și înnoiește viața și credința și iubirea Mea în om.

Mă uit acum la voi și veghez de deasupra lucrul vostru peste cei ce iau din el pentru ei, fiilor. Amin.

Mergem înainte cu lucrul cuvântului Meu din ziua aceasta, că deslușirea slujirii pentru Dumnezeu se face minune de om nou când omul o are pe ea de lucrare, iar dacă nu are se vede bine că nu o are, se cunoaște deslușit dacă Eu sunt cu omul pe calea vieții lui și dacă el este cu Mine prin pașii lui, prin purtarea lui, și mai ales prin cuvintele lui, și este o vorbă care spune că fiecare pasăre piere pe limba ei, și iată, despre cuvintele gurii voiesc să deslușim acum, fiilor, căci iubirea sau neiubirea de Dumnezeu și de frați, statornicia sau nestatornicia, umilința sau neumi­lința inimii, curățenia inimii sau lipsa ei, se cunosc acestea toate prin cuvintele gurii, prin rostirea lor pe dinafară, că printr-un picuț de încordare, adică de neiubire, dau pe dinafară cele ale inimii și îl dovedesc pe om deslușit cum este înăuntrul său, și nimeni nu se poate ascunde în sine oricât s-ar piti el, și de aceea punem azi pe masă lecția slujirii cea pentru Dumnezeu.

Fiilor, fiilor, cuvintele gurii sunt de ajuns să întărească sau să dezamăgească, și aici grăim de rodul credinței și al credincioșiei față de Dumnezeu și de frați. Cuvintele gurii sunt mai mereu neîngerești, necreștinești pe buzele multora care se pretind a fi iubitori de Dumnezeu, și aceasta pentru că ei nu înțeleg ce face în om și în afara lui slujirea cea pentru Dumnezeu. O, dacă tu, crești­ne, slujești cu viața ta lui Dumnezeu, aceasta se cunoaște din purtarea ta și a cuvintelor tale între tine și frații cei întru Hristos pe calea vieții tale.

O, măi fiilor, de s-ar trage în lături de pe calea mersului Meu de azi cei ce dezbină pe cei ce merg, cei ce se umplu de pretenții, de nemul­țumiri din pricina duhului trufiei din om, trufie nepricepută de cel ce se dă de gol cu ea prin purtarea lui, prin cuvintele lui.

Aș învăța pe cei ce vin la învățat, i-aș în­văța slujirea cea pentru Dumnezeu, și apoi plata pentru ea i-aș învăța pe cei ce se apropie de apa aceasta a spălării vieții, dar cei ce vin, iată, nu toți vin la spălare, ci vin să tulbure mersul Meu cel cu anevoie purtat din cer și de pe pământ.

O, nu sunt statornici pentru Dumnezeu cei ce nu înțeleg ce înseamnă Dumnezeu cu omul și slujirea omului cu viața sa în voile lui Dumnezeu, iar omul Mă umilește mult, Mă pedepsește mult pentru voile sale, pentru dorurile sale. Școala de la care se învață felul de viață a statorniciei cu Dumnezeu, e smerenia inimii această școală, dar e scump acest dar peste viața omului, și nu se mai găsește ca să-l pot Eu pune pe rana Mea cea de șapte mii de ani, cea primită în rai de la om, căci omul a pierdut raiul, supunerea și smerenia inimii, le-a pierdut numaidecât, și a căzut apoi ca pasărea care piere pe limba ei, căci inima omului e ca o pasăre care zboară în jurul trupului care o poartă și așa piere ea, prin cuvintele ei piere, și Îl pierde pe Dumnezeu, pe Cel blând și smerit cu inima, căci cum aș putea Eu să stau în inima care se semețește și nu are statornicie cu Mine și cre­dincioșie și lucrare dulce ca a Mea?

Vă îndemn pe voi, pe cei care dați să în­țe­legeți mersul și statul cu Domnul, o, veniți și în­trebați-Mă de darul slujirii cea pentru Dumnezeu, că dacă nu luați de la Mine lucru peste viața voastră ca să lucrați după voia Mea, voi rămâneți în voile voastre, iar Eu văd aceasta, și văd și cei pe care-i am de călăuzire între Mine și poporul cel ascultător, căci rodul necunoașterii lui Dumnezeu se vede numaidecât prin cuvintele și prin purtarea celor ce dau să se apropie de minunea cea plină de milă a cuvântului Meu cel învățător peste cei silitori spre veșnicie dulce cu Mine și cu sfinții, cu cei ce au iubit și au răbdat până la sfârșit.

O, fiilor care-Mi stați înainte ca să Mă așezați în carte, iată, prea înțelept se crede omul, și de aceea nu ia de la Dumnezeu, și cu atât mai mult de la voi, care sunteți cuvântul Meu peste poporul cu care astăzi mergem. Iată ce vă spun: nici noi să nu facem altfel, nici noi să nu luăm de la ei, că e primejdie mare să ne aplecăm atât cât vrea omul lipsit de iubire și de înțelepciunea cea pentru slujirea pentru Dumnezeu. Nu vă puneți gaj pentru cel ce asta caută, că unul ca acela se întoarce de la calea Mea și vă dă în cap cu cuvintele inimii lui, și așa își curmă mersul cu Mine și cu voi, și iată povestea celor ce dispar așa de pe cale, că fiecare pasăre piere pe limba ei, precum este scris.

Dacă însă voiește cineva să vină după Mi­ne, acela să aibă cruce ca Mine, că altfel se apropie în zadar, căci poporul cu care Eu merg azi e sub crucea Mea, iar mersul cu crucea, pe cât e de slăvit și de frumos, pe atât este de greu, și nu poate cel ce se iubește pe sine să vină și să rămână sub crucea venirii Mele de azi, că nelepădarea de sine nu-l lasă să poată pentru Dumnezeu și ca Dum­nezeu, iar libertatea să facă ce voiește e mare, și nu are ce să ajute pe om pentru umilința inimii și a dragostei sfinte pentru Domnul și pentru semeni.

Aduc aminte de inima lui Iosif cel vândut de frații săi la egipteni prin minciuna răbdată multă vreme de el și de Dumnezeu, el prin sufe­rință, Eu prin răbdare, căci cine l-a dorit pe el spre păcat, o, a dat vina pe el, l-a schimbat pe cel vinovat cu cel nevinovat, căci cei ce cad sub păcat nu-l pot face în voie decât dacă-l fac și pe altul purtător de vină, și numai apoi își iau dreptul să facă ei păcatul cel de bună voie. Iată, această inimioară blândă a suferit înjosire și defăimare, dar Dumnezeu era cu el, și se vedea asta, până când slava Domnului l-a ridicat din obezi și i-a dat lui plata răbdării sfinților, o, și iată ce face slujirea cea pentru Dumnezeu în om și în afara lui, și cât de sus l-au așezat pe Iosif iubirea și răbdarea și lucrarea cea dulce a inimii lui!

O, omule, omule neiubitor de Dumnezeu, tu asculți atât de mult de tine însuți, de dorințele tale, de ceea ce-ți trece prin minte, și asculți de alt om asemenea ție. O, de ce, oare, de ce nu găsești cu cale să asculți de Dumnezeu, Făcătorul cerului și al pământului și al omului? O, de ce disprețu­iești pe Cel ce-ți dă viață la nașterea ta când ajungi pe pământ? Îți dau suflet, omule, când te naști, iar tu ce-Mi dai pentru acest dar? Iată, Îmi dai dispreț și necredință, după ce-Ți dau viață ca să ai și ca să fii. O, nu e drept, te ridici deasupra Mea ca la început, dar te ridici ca să mori, nu ca să trăiești.

Mama Mea Fecioara pune învățătură pe masă, fiilor, că mila ei de Mine și de suferința Mea cea de la om este multă și mare.

O, mama Mea, e grea durerea cea de la om, că el nu știe să-Mi facă bucurii şi alin pe rană. Mă mângâi cu tine, şi tu cu Mine, şi Ne aşezăm în car­te cu dulce grăire, că n-avem alt dulce, decât durerea cea de la om, de la cel ce nu-l doare de Noi, mamă.

— O, Fiule Doamne, Te mângâie mama cu duhul ei, Stăpâne atât de neiubit de cei cărora le dai viaţă şi soare şi apă şi pâine şi vindecare, Doamne. O, pe mine nimeni nu m-a mângâiat pe pământ. Nu pe pă­mânt este mângâierea, ci numai când ajungi aca­să. Mângâierea cea mai dulce pe pământ pentru om este povaţa cea sfântă. Mângâierea este sfinţenia vieţii, căci cine o are şi o păstrează îi ajunge ea de mângâiere, că ea miluieşte mult pe om, ea mângâie pe Domnul și Îl ține înăuntrul omului sfânt, iar cel sfânt se roagă ca împăratul David și spune: «Să nu vină, Doamne, peste mine picior de mândrie, iar mâna păcătosului să nu mă clatine».

O, să nu vă trebuiască mângâieri, fiilor care dați să cunoașteți pe Domnul. Să vă simțiți vrednici de suferință și de dispreț, că așa gân­dește cel ce se teme de Domnul, și iată, Duhul Sfânt vine cu Fiul meu Iisus Hristos și vă învață pe voi. Fiul meu merită mângâiere de la voi, ca să vă miluiască El apoi în vreme de neputințe și de încercări. O, și nu uitați că diavolul, dacă-i slujit prin nedragoste de Dumnezeu, poate să vă clatine și puteți deveni cei mai mari dușmani ai lui Dumnezeu, căci știți pe cele ale Domnului. Așadar, slujirea cea pentru Dumnezeu este sfin­țenia, iar fără ea nu-I puteți fi de mângâiere și de slujire Celui ce S-a coborât din cer la voi ca să vă învețe întoarcerea acasă și calea spre acasă. Eu Îi sunt mamă, că m-am făcut cale a Sa ca să vină la voi, și pot să vă fiu și vouă cale ca să fiți cu El, dar trebuie să învățați de la mine, de la viața mea de pe pământ să învățați ce înseamnă să faceți voia Lui și nu pe a voastră. O, dacă nu știți aceasta, învățați de la mine, din povestea vieții mele. Învățați de la mama lui Hristos, ca să știți apoi cum să-I slujiți lui Dumnezeu cu viața, o, fiilor. Amin.

— Le-ai spus lor, mama Mea, de darul și de harul sfințeniei, cu care-Mi pot sluji cei ce dau să vină și să fie sub crucea venirii Mele de azi, mamă. Dar dacă ei nu slujesc sfințeniei din ei cu toate roadele ei, cu cuvântul gurii și al inimii lor, cu iubirea, cu umilința cea fără de sfârșit, cu răbdarea cea dusă până sfârșesc mersul, până sus, o, nu le poate ajuta lor sfințenia prielnică Mie ca să stau în om cu voia Mea.

Așadar, luați aminte și iar luați aminte la cuvinte, la curățenia și adevărul lor luați aminte voi, cei ce doriți să puteți, și să nu cădeți de pe cale cu Mine, că iată ce greu îi este celui ce vine, și ca să rămână apoi de partea credinței în cuvântul Meu și ca să nu-l lovească și ca să nu-l numească mincinos.

O, ce ușor poți pierde mersul cu Mine, fiule necopt la minte pe calea aceasta de slavă a Mea cu omul pe pământ!

Mă aplec rugându-vă mult, nu treceți cu vederea, nu uitați lecția de azi, și puneți-o peste voi și învățați-i pe dinafară tâlcul ei și punerea în lucru peste pașii voștri, dacă ați venit să fiți și voi pe calea venirii Mele de azi. Căutați să fiți trandafiri dulce-mirositori, nu spini să fiți și să rămâ­neți, că iată, sunt numai răni, nu pot să Mă ating de voi fără să Mă înțepați, fără să-Mi înțepați mersul. Așadar, învățați, ca să țineți minte, fiilor.

Iar voi, cei de sub sarcina Mea purtată cu voi, o, fiilor, voi aveți nevoie de întărire mereu, dar pe pământ e greu să găsiți sprijin, măi fiilor. Eu vă strâng lăcrimioarele și vi le păstrez în cer și fac vindecare cu ele pentru cei ce iubesc umilința prin încercări, iar vouă vă fac buchețel de flori pentru lacrimi, și vă fac așa cum voi ști Eu să fac și să vă dau. O, așa e cu Domnul, toate durerile sunt mângâieri, căci vai celor ce caută bucurii care-i învinuiesc apoi, căci ele trec, și trec și ei spre plata care și-au pregătit-o.

Iar vouă, pace vouă! Când Eu vă spun aceasta, mângâiați-vă, fiilor, și mângâiați, mângâiați pe poporul Meu cel credincios, pe cel ascultător prin sfințenie, dar și prin roadele ei, o, fiilor. Amin, amin, amin.