Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Naşterii Maicii Domnului

Duhul Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh coboară cuvânt pe pământ. Amin. Voi, străjeri ai venirii Mele, deschideţi cuvântului Meu ca să intre în cartea sa. Sunt Fiul Tatălui Savaot, şi Mă vestesc la porţi, căci sunt Cuvântul Care Se mărturiseşte pe Sine, fiindcă prin El toate s-au făcut şi se fac, şi toate sunt prin El, toate câte sunt. Amin.

Eu sunt Cel ce sunt, şi lucrarea Mea este cuvântul, iar Duhul Meu este adevărul. M-am făcut trup şi M-am sălăşluit între oameni, şi apoi M-am dus la Tatăl Savaot, ca să pot veni din cer pe pământ după ce M-am făcut trup din Fecioara în care M-am întrupat de la Duhul Sfânt. Trupul Meu lucrează ca şi trupul omului, fiindcă pe om l-am făcut ca şi pe Mine. Mâna Mea l-a lucrat pe om, şi mişcarea ei i-a întocmit trupul din pământ, iar Duhul Meu, suflând peste el, i-a dat sufletul şi l-a făcut om cu suflet viu, fiindcă Duhul Meu este dătător de viaţă. Aceasta este lucrarea Mea, să dau viaţă omului, căci întru Mine este viaţa. Amin.

Este scris că atâta timp cât Eu nu sunt în lume, nu este lumină în lume, nu este viaţă în lume, căci viaţa este lumina oamenilor. Nu este lumină în lume dacă Eu nu sunt lumina ei. O, nu ştie omul că fără Mine nimic nu este el. Nu pot lucra prin om lucrarea Mea, nu pot mişca pe om prin mişcarea Mea, căci omul este fără de Mine. Când am venit şi M-am făcut trup pe pământ, l-am trimis pe Ioan să-i vestească pe oameni că vin să le dau viaţă din viaţa Mea şi lucrare din lucrarea Mea, şi trup din trupul Meu să le dau. Tot aşa lucrez şi azi, şi vă trimit pe voi la oameni ca să le vestiţi pe Cel ce vine să dea viaţă oamenilor şi să le fie lumină lor, căci precum Tatăl are viaţă în Sine, aşa şi Fiul. Amin.

Sunt cu duh de sărbătoare peste voi, copii de la iesle. Adunaţi-vă cu cei ce vin la izvorul Meu de la voi şi aşezaţi sfinţirea cea de la Mine peste fântâna cea din grădina din faţa porţii Sfintei Sfintelor. Eu, Domnul, şi tot cerul cel de sus, aşezăm de înger al fântânii pe Andrei, botezătorul României, cel ce a vestit împărăţia cerurilor peste acest neam ales, peste acest pământ ales dintru început şi prin început.

Mama Mea cea plină de dor se lasă cu sărbătoarea ei lângă voi, căci în cer şi pe pământ se pomeneşte ziua naşterii ei între oameni, ziua începutului mântuirii şi al lucrării ei. Se aşează şi Măicuţa Mea lângă fântână şi se bucură cu îngerii şi cu sfinţii pentru lucrul mâinilor voastre în numele Meu, pentru fântâna care primeşte acum peste apa ei lucrarea harului sfânt, lucrător şi tămăduitor peste om.

O, câte fac Eu prin voi pentru om! Ies în calea omului cu voi şi cu lucrul mâinii Mele cel prin mânuţele voastre lucrat şi îl îmbiu pe om să Mă cunoască cu voi şi să Mă ia de la voi lumină a lui, că Mă fac lumină peste pământ din grădina Mea cu voi. Omul stă împotriva împlinirii cuvântului Meu. Când le-am făcut pe toate câte sunt, nu era omul ca să-Mi stea împotrivă şi să-Mi chinuiască Duhul. Acum este omul, cel ce se numeşte mai presus de toate, şi îmi stă împotrivă prin semeţie şi prin necredinţă şi prin cele deşarte ale slavei lui deşarte. Glasul Măicuţei Mele pentru miluirea omului depărtat de Mine nu mai cere la Mine pentru om, şi cere pentru venirea Mea, că e vremea să vin să-Mi împlinesc venirea, şi omul nu vine spre venirea Mea şi nu pot să-l fac să vină, şi stă omul împotriva împlinirii cuvântului Meu.

O, cât de fericiţi sunt cei din cer că vă am pe voi pentru venirea Mea! O, cât de mult au aşteptat cei din cer vremea voastră şi credinţa voastră în venirea Mea! Lucrează omul din zori şi până-n zori pentru cele ce pier şi nu dă să audă şoapta venirii Mele după două mii de ani. Nu vrea să audă omul de Mine şi de venirea Mea cu judecata. Nici măcar cu iertarea lui nu Mă vrea omul să vin. El vrea să-l las în pacea lui, şi Eu să stau în cer. O, aşa vrea omul să fac, dar Eu nu fac aşa, fiindcă este scris să vin şi să cuvintez peste pământ pentru om, că nu pot trece cuvintele Mele ca să nu se împlinească.

Voi, copii ai venirii Mele, staţi frumoşi înaintea Mea, că iată, Eu mereu, mereu vă înmiresmez cu cele din cer, ca să stau cu voi peste pământ pentru împlinirea venirii Mele. Rostesc mereu la voi facerea cerului nou şi a pământului nou. Cuvintez peste voi mereu cuvântul facerii din nou a lumii, şi nimic nu lucrez cu voi decât cele ce sunt vestite prin Scripturi pentru vremea aceasta. Dau mereu să vă înfrumuseţez pentru cei din cer şi pentru cei de pe pământ care vin spre venirea Mea la voi, şi vine clipa să vă pun să rostiţi după Mine şi să se împlinească în cer şi pe pământ cuvântul cel nou grăit pentru cele ce vor fi pentru împărăţia cerurilor pe pământ cu voi. Amin.

Nu mai am nădejde în nimeni pe pământ, că e iadul stăpân peste tot cu omul, şi Eu nu am unde să calc cu piciorul venirii Mele, nu am loc curat unde să-Mi las trupul purtat pe pământ. Eu vin cu trupul văzut curând, curând, şi trebuie să calc pe pământ curat, dar omul nu face curat pe pământ pentru ca Eu să vin. Eu am spus că pământul este aşternutul picioarelor Mele, dar omul nu vrea să audă ce am spus Eu, şi Mă ţine cu trupul în văzduh, şi umblă omul prin văzduh cu făcăturile lui, şi se făleşte omul împotriva Mea că are cerul şi pământul în stăpânirea lui. O, cu cine să plâng Eu de durerea Mea? Omul stă împotriva adevărului cuvântului Meu şi a împlinirii lui. Cu cine să plâng Eu pentru durerea pe care Mi-o face omul? Cum de a învăţat omul să-Mi facă atâta durere? Cum de nu a învăţat să Mă lase pe Mine mare peste el, şi pe el mic sub mâna Mea, sub facerea Mea?

O, cum de te-ai înălţat atât de sus, omule ieşit din om? Ţi-ai făcut scaun pe pământ peste tot, şi ai luat din el şi te-ai suit cu el deasupra norilor şi te-ai ridicat peste Mine ca să fii tu domn, şi Eu să nu mai fiu peste tine. Prea mult M-ai rănit, prea sus te-ai suit, prea mare te-ai pus, şi ai uitat că Eu sunt Făcătorul a toate câte sunt, şi pe care tu le-ai luat sub stăpânirea ta încă de la început prin semeţie, prin neascultare de cuvântul Meu cel pus peste tine pentru viaţa ta. O, Eu am avut grijă de viaţa ta şi ţi-am spus să nu mori, dar tu ai călcat cuvântul Meu, iar el era viaţă, precum şi astăzi este. Taina împlinirii cuvântului rostit de Mine peste om, este taina vieţii omului, dar iată, nu vrea omul să ştie care este taina vieţii. Vin mereu cu viaţă pe pământ, căci cuvântul Meu are viaţă în el. Iată ce minune! De ce nu ştii, omule, să preţuieşti venirea Mea pentru viaţa ta? O, cum de te-ai înălţat atât de sus ca să fii tu domn, şi Eu să nu mai fiu peste tine? O, cum să fac să-ţi deschid ochii sufletului tău ca să Mă vezi cât lucrez de sus şi de jos să te iau din braţele morţii? Tot ce faci tu e numai deşertăciune şi toate pier, dar Eu sunt în veci. De ce nu vrei şi tu să fii? Tu nu vezi cum mori? O, nu mai muri, omule, că stau după tine cu cuvântul învierii, şi e viaţă în cuvântul Meu. Nu e mângâiere în minciună, nu e adevăr în deşertăciunea vieţii tale. Eu sunt totul, Eu sunt, şi voiesc şi omul să fie. Cuvântul Meu este suspinul Meu după om, şi întru el este viaţă. Aceasta este lucrarea Mea: să dau viaţă omului, căci întru Mine şi întru cuvântul Meu este viaţă. Amin, amin, amin.

Curând, curând vin cu trupul pe pământ. îmi pregătesc aşternutul picioarelor Mele, şi apoi vin. Curând, curând vin. Amin. Iar voi, copii ai venirii Mele, staţi frumoşi înaintea Mea, că rostesc mereu peste voi facerea cerului cel nou şi a pământului cel nou, după cum scrie în Scriptura înnoirii lumii. Vă am plămadă de veac nou şi fac cu voi lucruri sfinte din loc în loc pe pământul de la voi. Vă am aluat pus în trei măsuri de făină până ce se va dospi toată şi va cuprinde totul din loc în loc.

Acum, ridicaţi mânuţele la Mine, ca să vin cu mâna Mea şi să aşez sfinţire peste fântâna cea care poartă numele apostolului Andrei, botezătorul României. în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, se coboară harul şi darul sfânt peste apa acestei fântâni, ca să fie lucrătoare a Mea peste omul care va bea din ea spre viaţa lui cea de la Mine, prin cuvântul Meu cel dătător de viaţă, care curge din Mine peste pământ, ca râul care vine de sus, din tronul lui Dumnezeu Cuvântul. Amin.

Andrei, apostolul Meu cel întâi chemat la lucrul Meu cel de acum două mii de ani, are pe România de fiică de la Mine dată şi se îngrijeşte de viaţa ei, şi va lucra peste această apă ca să lumineze cu ea cugetul celui ce va lua din ea să bea. El îşi înfige toiagul iubirii lui lângă această fântână, şi va lucra minuni din cer pentru slava Mea, care este cu voi pe pământ. Amin.

Mama Mea Fecioara mângâie pe apostolul Meu şi se îmbrăţişează unul pe altul pentru sărbătoarea de azi. Ea se aşterne peste voi cu duhul vegherii sfinte, căci ea aşteaptă să se descopere peste pământ vederea slavei venirii Mele cu sfinţii. Ea vă îndeamnă să aveţi viaţă, şi multă să aveţi, că mare este taina vieţii care se varsă din Mine peste voi pentru veşnicia voastră, copii ai venirii Mele. Mama Mea se îndulceşte cu voi, că e mare dorul celor din cer. îmi spune mama Mea să vă binecuvintez hrana cea pentru fiinţă şi să Mă întorc din nou cu voi în carte, ca să vă dea ea din cer învăţătură caldă şi dulce pentru veghe mare şi sfântă, că ea vede venirea Mea venind la voi, şi Mă vede venind şi aşezând peste pământ curăţirea, ca să pot călca cu piciorul venirii Mele. Omul nu face curat pe pământ pentru venirea Mea. Fac Eu curat dacă omul nu face. Nu mai am nădejde în nimeni pe pământ, că e iadul stăpân peste tot, şi Eu nu am loc curat ca să Mă port cu trupul pe pământ, dar este scris: «Moartea şi iadul vor fi aruncate în râul de foc, iar pământul va fi aşternut picioarelor Mele», precum este scris. Amin.

Voi, copii ai venirii Mele, daţi viaţă cuvântului Meu cel de peste voi, ca să se vadă în voi taina vieţii, taina împlinirii cuvântului Meu, căci aceasta este taina vieţii. Fiţi omul cel de la sfârşit care împlineşte cuvântul lui Dumnezeu, că lucrarea Mea cu voi, aceasta este: să dau viaţă omului care iubeşte viaţa. Amin. Să dau împlinire cuvântului Meu. Amin, amin, amin.

Vă binecuvintez mâncarea cea pentru trup, iar trupurile voastre să slujească venirii Mele şi lucrării ei. Amin.

Vă dau duh de bucurie şi de sărbătoare în ziua aceasta de serbare, şi hrăniţi-vă cu taina cuvântului vieţii, fiilor frumoşi. Amin. Mama Mea cea dulce se va uita la voi cum vă creşteţi unul pe altul în duhul venirii Mele, şi apoi ea va aşeza peste voi cuvântul ei de mamă, lucrarea ei din ziua aceasta. Amin, amin, amin.



***

Hai, fiilor copilaşi! Intrăm din nou în cartea Mea cu voi. Mama Mea vă iubeşte ca şi pe Mine, că sunteţi copilaşi, şi sunteţi trudiţi pentru mersul lucrului Meu cel pentru venirea Mea. Mama Mea iubeşte cu mare iubire pe cei ce Mă iubesc, că ea ştie că bucuria Mea este omul care ia chipul şi asemănarea Mea, pentru Mine, nu pentru el. Cine Mă iubeşte pe Mine şi nu pe el, acela are altfel de iubire, căci Mă iubeşte pentru Mine. Dar cel ce Mă iubeşte pentru el, nu Mă ajută, ci voieşte să-l ajut Eu, şi atât. Cel ce Mă iubeşte pentru Mine, acela este atent în iubire, că e mare şi trează iubirea lui. O, fiilor copilaşi, trezirea şi veghea este mare lucrare. Iubirea este şi mai mare lucrare, că ea aduce trezire şi veghe în om. Hai, fiilor copilaşi, intraţi sub mâna mângâietoare a mamei Mele. Cuvântul ei este cuvânt din cuvântul Meu. Precum Eu am luat trup din trupul ei când M-am născut pe pământ, tot aşa ea, mama Mea, ia cuvânt din cuvântul Meu, că ea este întru Mine, şi Eu sunt casa ei, casa cerului sunt, şi sunt în Tatăl. Amin.

– H ai, fiilor copilaşi, Fiul meu vă dă mie pentru ca să vă mângâi şi să vă cresc cu cuvântul cel ziditor, căci iubirea mea pentru voi este bucuria Fiului meu, fiindcă El vă iubeşte, căci vă iubeşte Tatăl. Amin. Fiul meu iată ce spune: «Iubirea este mare lucrare, că ea aduce trezire şi veghe în om». Dar iubirea omului merge pe două căi, căci omul este slab de tot. Mă uit pe pământ şi văd cum iubirea cea pentru Fiul meu îl ţine treaz şi cald şi veghetor şi mângâios pe om, şi îi piere omului somnul şi nu s-ar mai culca, căci iubirea lui îl ţine treaz şi plin de mângâiere. O, şi mă uit pe pământ, fiilor copii, şi văd cum iubirea cea pentru păcat şi pentru om îl ţine treaz pe om, şi îi piere omului somnul, şi nu s-ar mai aşeza să se culce şi să se odihnească, fiindcă iubirea cea pentru păcat şi pentru om îl ţine treaz pe om şi îi aduce mângâiere, căci iubirea este mare putere, şi poate omul prin ea.

Vă cresc cu cuvântul cel ziditor, ca să fiţi treji pentru Fiul meu, că El vă iubeşte şi întru El este viaţa voastră. Iubiţi-vă viaţa, căci viaţa voastră este Fiul meu, lumina voastră care luminează în lume. Iată, El în lume este, şi lumea nu-L cunoaşte, şi lumea prin El s-a făcut, dar nu-L cunoaşte lumea. Dar celor câţi îl primesc şi cred în numele Lui, în cuvântul Lui, le-a dat putere să se facă fii ai lui Dumnezeu, născuţi de la Dumnezeu, căci cuvântul Lui s-a făcut trup, şi trupul Lui s-a făcut cuvânt, şi Se sălăşluieşte între oameni, plin de har şi de adevăr, şi El L-a făcut cunoscut pe Tatăl la cei ce se nasc din Dumnezeu. Amin.

Vă cresc cu cuvântul cel din Fiul meu, ca să vă zidesc în iubire şi să-i zidiţi voi pe cei ce au venit şi vin în trupul Fiului meu, în trupul bisericii lui Hristos. Zidiţi cu iubire cerească biserica Fiului meu, că omul cu anevoie înţelege ce înseamnă să fie creştin, fiindcă una este să iubească omul pe Dumnezeu pentru Dumnezeu, şi alta este să-L iubească omul pe Dumnezeu pentru sine.

Mă uit pe pământ, fiilor copilaşi, şi e plin pământul de oameni iubitori de Dumnezeu pentru ei înşişi, şi nu pentru Dumnezeu. Iată, nu este om care să mai ştie azi să fie creştin, iar iubirea cea pentru păcat şi pentru om îl ţine pe om pe alte cărări, şi nu este iubire cerească în om, şi mă uit la voi, că voi ştiţi ce e iubirea cerească, şi voiesc să vă zidiţi şi mai mult prin ea, fiindcă ea vă ţine treji pentru Fiul meu şi nu pentru voi. Despicaţi bine taina şi puterea iubirii cereşti. Intraţi în cămările ei şi luaţi din ea şi daţi iubire Fiului meu, că El vă iubeşte. Voi şi mai mult să-L iubiţi pe El, fiindcă El este în voi. Amin. Intraţi în inima Fiului meu, şi din ea să-L iubiţi şi să puteţi. Uitaţi-vă la cei dintre voi care ar vrea să poată pentru toţi cei ce nu pot. La aceştia faceţi-le cărare spre voi, că ei pot prin Fiul meu, pot prin iubire, pot prin inima cea mare a Fiului meu, Care Se împarte în vasele credinţei tari care poate totul prin Fiul meu. Daţi poporului sfânt putere să poată prin iubire cerească, să stea treaz prin iubire şi să poată. Daţi hrană cu putere celui ce trebuie să crească pentru Fiul meu, că nimeni nu poate fi fără de hrană, iar taina cea mai adâncă este aceasta: împliniţi cuvântul Fiului meu şi nu-l lăsaţi de peste voi, şi nu ieşiţi de sub el şi nu-l călcaţi, că el vă va da viaţa Lui şi veţi putea. Amin. Neîmplinirea cuvântului Fiului meu este păcat, iar păcatul este moartea lui Dumnezeu în om. învăţaţi-vă pe voi şi pe toţi cei care cresc prin voi, şi le spuneţi aşa: nimeni să nu se ascundă pentru neîmplinirea cuvântului sfânt. Nici un născut sau nou-născut să nu se ascundă de Dumnezeu sau de înger. Nimeni să nu stea fără cei din cer în toată clipa şi fără cei de pe pământ în toată clipa, căci cerul şi pământul vostru lucrează de sus şi de jos veghea cea bună pentru om. Vai şi iar vai celui ce caută să fie singur pentru răul din el! Iar voi ţineţi treaz pe cel ce este fiul acestui popor, că e păcatul pe tot locul, iar cel din biserică trebuie să stea în biserică şi în duhul bisericii, şi afară să nu iasă, căci scris este: «Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi idolatrii şi toţi cei ce iubesc şi lucrează minciuna».

Cel ce păcătuieşte moare. Să fugă omul de moarte şi să vină la praznicul de înviere, că vin cei din morminte curând, curând şi vor mărturisi învierea cea de la Fiul meu şi se vor ospăta din praznicul învierii. Amin.

O, fiilor copilaşi, m-am lăsat în cartea Fiului meu cu cuvântul puterii cereşti pentru voi şi pentru om, numai să vină omul să ia de la voi, să ia din praznicul învierii, că vine Fiul meu apoi, şi va scrie veşnicie peste tot, şi fericiţi vor fi cei veşnici, că a lor va fi peste tot. Amin. Se munceşte omul de pe pământ să zidească, să facă, să aibă, dar nu va mai fi nimic, şi peste tot va fi veşnicia pentru cei veşnici. Cine, fiilor copilaşi, cine sunt aceia „cei veşnici”? Cine, fiilor puişori?

– Cei veşnici sunt cei care au iubit pe Dumnezeu pentru Dumnezeu şi nu pentru ei, şi au trăit şi trăiesc întru venirea Domnului cu tot întregul lor, cu trupul, cu sufletul şi cu duhul lor în taina iubirii veşnice. Amin.

– O, copilaşi puişori, daţi omului putere să înţeleagă taina iubirii care vine din cer pe pământ ca să rămână pe pământ cu oamenii, şi daţi formă cerească după chipul şi asemănarea Fiului meu la toţi cei ce stau sub povaţa voastră cea întru Domnul. Ochii voştri sunt buni. Să fie bun tot trupul bisericii. Amin. Treceţi prin trupul bisericii, treceţi cu ochii voştri şi daţi din cale pe cel rău, precum spune Scriptura, că vine Fiul meu, şi Se va uita la masă, şi Se va uita pe masă, şi Se va uita la haină, şi Se va uita la hrană, fiilor înţelepţi. Toarnă Fiul meu în voi ca să curgă în lături şi să ia cel ce creşte, şi să crească dacă vine la crescut. Haina şi hrana să fie de nuntă. Amin. Biserica să fie mireasă. Amin. Neîntinarea înseamnă nestricăciune, înseamnă trup viu, ochi viu, duh viu, duh de mireasă. Duhul cel curat al veşniciei vine curând, curând cu Fiul meu peste cei sfinţi, iar sfinţenia este Duhul Domnului mereu, mereu în cel sfânt. Amin.

Hai, Fiule Doamne, ia-Ţi fiii sub cuvântul Tău, că i-am mângâiat cu cuvântul zidirii venirii Tale la fii, iar ei să dea zidirea aceasta, şi ea să prindă rod. îţi iubesc fiii ca şi pe Tine, că bucuria Ta este omul cel ce ia chipul şi asemănarea Ta, de viaţă a lui pentru Tine şi nu pentru el, Fiule dulce. Eu mi-am stins dorul de ei, ca omul cel sărac şi sfânt, care, întingând cu mămăliguţa în blid, mănâncă şi se satură şi îţi mulţumeşte Ţie cu fericire şi cu iubire şi cu pace sfântă, Fiule Doamne. Acum, pace Ţie cu fiii Tăi, că eu am luat de la ei mângâiere, ca omul care i-a fost foame şi ca mama care îşi hrăneşte puii, şi apoi se bucură. Amin, amin, amin.

– Eu, mamă, n-am cu cine să Mă mângâi pe pământ, că pământul are numai păcat pe el. Mă mângâi cu ei, şi le dau putere să Mă iubească şi le torn din Mine ca să fie ca Mine, că Eu n-am cui să dau averea Mea, că nimeni nu Mă vrea, mamă. Dar tu nu plânge de jalea Mea. Iată-i pe cei ce Mă iubesc. Eu la aceştia am venit şi Mi-am aşezat cina şi Mi-am făcut casă la ei şi M-am dat lor şi M-am arătat lor pentru ei şi pentru mulţi care Mă iau de la ei spre viaţă. Eu le-am dat putere să se facă fii ai Tatălui, mamă, şi ei s-au făcut, dar Noi trebuie să le întărim veghea cea mare a lor şi puterea împlinirii cuvântului Meu peste ei, căci neîmplinirea cuvântului Meu este păcat.

O, copilaşi scumpi, fiţi fără de păcat faţă de cuvântul Meu! Amin. Fiţi fără de păcat faţă de Trupul şi Sângele Meu şi daţi învăţătură celor ce cresc, ca să înţeleagă ei ce înseamnă Dumnezeu în om, şi om în Dumnezeu. Amin. Fiţi împlinitori a tot cuvântul Meu, fiţi veşnic împlinitori, că precum sunteţi pe pământ, aşa veţi fi şi în cer. Amin. Fiţi cerul Meu pe pământ, fiilor. Eu aşa Mă laud cu voi la Tatăl, şi aşa îi zic: Tată, precum sunt Eu, aşa să fie şi ei, şi unde sunt Eu, acolo şi ei să fie, că iubirea Noastră s-a coborât la ei, iar ei s-au suit la Noi, căci Eu sunt calea lor spre Noi, Tată. Amin, amin, amin.

21-09-2000