Hristos împărăţind pe pământ cu fiii lui Dumnezeu

Am venit să vă vestesc că împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Iată pământul cel nou, cât este de gătit şi de împodobit şi de frumos!

Oiţele Mele, ascultaţi şi împliniţi, că totul e gata. S-a pus muzică să cânte cu o săptămână mai înainte şi Mirele S-a pogorât să adune toate mesele. Nunta e mâine, nu e azi, dar fiţi gata.

Vine nunta, şi cine n-are haină de nuntă, nu va putea intra la nuntă. Mulţi au haine şi de nuntă, dar dacă n-au şi cămăşuţă, nu vor putea intra la nunta Mielului.

O, oiţele Mele, mai avem o secundă şi ne întâlnim cu patria cerească.

... O, fiilor, vom pune mâna pe lucruri cereşti dacă vei învăţa. Şi vei zice atunci: „Când s-a lucrat acest pământ? Când s-a lucrat cerul acesta?“. Aşa se lucrează la sfârşit.

Încă o dată spun că vom urca pe munte sus, cu oi multe, şi vom auzi ce n-am auzit, şi vom vedea ce n-am văzut, şi vor fi creştinii ca stelele acolo unde vom fi.

Dacă voi reuşi cu tine, voi pune acest pământ ca să fie raiul pentru tine; viaţa cea veşnică va fi pe el; fii ai Edenului ceresc veţi fi. Supuneţi-vă voii cereşti, fiilor. O, ascultă, Noule Ierusalime! Ce zici, vei merge fără de păcat? Nu greşi, tată, ca să pot reuşi cu tine, ca să-ţi dau în folosinţă patria creştin-ortodoxă.

... Vom merge cum au mers moşii şi strămoşii voştri în pământul Canaan şi veţi moşteni pământul curat şi sfânt. Acolo nu vor mai fi beţivi şi curvari şi tutunari şi toţi făptuitorii de rău.

Ţineţi minte că în vremile de astăzi sunteţi cu diavolii pe pământ, dar mâine veţi fi cu îngerii pe pământ şi veţi cânta cu ei.

... Aici vom avea sălaşul, pe pământ. Pământul acesta va fi grădina poporului Meu şi îl voi face raiul împodobit cu pomi şi cu muzici de îngeri şi cu păsări. Pământul acesta va fi rai, dar Domnul îl va curăţi, aşa cum este scris la carte. Fiţi pregătiţi pentru sfârşit, să nu ardeţi cu gunoaiele, că toţi păcătoşii vor pieri.

... Vei vedea că nu soarele va lumina, şi nici stelele, şi nici luna; şi va fi un Luminător peste tot pământul. Israele, mulţi nu vor putea să privească, dar tu vei putea, căci faci parte din acea putere cerească.

Vei vedea tot pământul, din răsărit şi până la apus şi la miazănoapte, că tot pământul va străluci de bolta cerească.

... Te culci seara şi, ca prin vis, te vei trezi în faţa luminii,

... Într-o zi vor fi zile mai multe şi veţi avea o nuntă şi veţi mânca şi veţi bea şi nimeni nu va zice să vă sculaţi şi nimeni nu vă va tulbura. Atunci să ai ce mânca şi ce bea, că tot cerul se va bucura de veselia ta. Este o zi care este scrisă în carte, când se va uni cerul cu pământul.

... Poporul Meu iubit, nu mai greşi, că Domnul Iisus va veni curând şi o va îmbrăca pe mireasa Sa şi va pleca în depărtare, unde este scris. Dacă trâmbiţa va înceta din suflarea sa, să ştii că şi Domnul e la uşa ta, şi după ea va urma nunta.

... Scrie în carte că pământul acesta va fi al vostru şi nu veţi mai pune pe el pom, că vor fi pe el pomi. Pământul se va împodobi şi tu vei mânca din munca altuia.

Ţi-au împletit sfinţii şi Maica Domnului cunună de trandafiri, ca să ţi-o dea când vei veni la Mine şi te voi ridica din locul acesta.

Copilaşii Mei, puţin, puţin şi ne vom vedea. Să te culci cu gândul la fericirea ta, care te aşteaptă. Să te culci cu gând la împărăţia cerească, la rudele care te aşteaptă, că această zi nimeni n-o aşteaptă; e ca trenul, tată. Credeţi?

... Cobor cu toată încrederea că voi culege şi Eu ceva pentru fericire. E la fel cum cobori într-o grădină şi priveşti florile sădite şi culegi de colea una, de colea una şi faci un buchet de flori care-ţi sunt dragi, ca să le ai pe masă. Aşa şi Eu vreau să culeg de pe pământ numai pe cine-Mi place, numai pe cine-l văd că l-aş putea face vrednic să stea cu Dumnezeu la masă, pentru că îi aduce Dumnezeu de veste că odată cu sfârşitul acestui veac se întocmeşte nunta Mirelui ceresc, şi a plecat pe pământ după meseni. Nu cheamă la nuntă învăţaţii sau bogaţii sau pe cei care nu-L vor pe Dumnezeu. Îi cheamă pe cei ce-L iubesc pe Dumnezeu.

... De vreţi să trăiţi pe pământ, aveţi răbdare, că spălăm pământul de toată murdăria, şi apoi vă fac moştenitori pe pământul curat, dar şi voi să fiţi curaţi.

V-am spus că se întocmeşte în tot cerul sfânt o nuntă cerească. Cum într-o familie se pregătesc nişte miri cu mult timp înainte de ziua nunţii, aşa şi Eu te pregătesc pe tine, poporul Meu. Am întins mesele şi am plecat pe pământ după meseni, să-i pregătesc pe voia Mea. Am şi în cer meseni. E plin cerul de meseni, dar nu intră nimeni la nuntă până nu-Mi aduc mesenii Mei de pe pământ.

Îmi trebuie şi Mie o mână de popor pentru încheierea veacului.

Poporul Meu, fii strâns unit într-o inimă şi într-un gând. Ascultarea pe care v-o cer este o punte de trecere. Turma aceasta pe care o pregătesc va moşteni pământul după spălare, va fi grădina Edenului. Pe Mine M-au aşteptat piroanele în mâini şi în picioare, dar pe voi vă aşteaptă coroniţa, şi, la nunta Mea cu voi, tot cerul.

Dar la voi şi cu voi, Domnul Se desăvârşeşte, şi de la voi vrea să meargă peste tot, că vrea să-Şi pună făclia în vârful unghiului şi să-Şi anunţe împărăţia, căci împărăţia de pe pământ trece în mâna ascultătorilor lui Dumnezeu, trece în mâna poporului meu, şi nu te teme că eşti mic, poporule al meu, că te voi înmulţi într-o clipă. De aceea am venit la tine, turmă mică, de aceea, să te ajut şi să-ţi dau hrană tare, şi să faci hrană multă, că într-o clipă vei prăsi şi te vei înmulţi şi vei umple pământul şi vei trăi în pace, că pământul şi păşunea şi fericirea vor fi lucruri noi. Tu nu vezi că facem un lucru nou? De aceea am venit să te sfinţesc, ca să fii ceresc şi să fac cu tine început de cer şi de pământ nou, şi apoi să fie peste tot această împărăţie a lui Dumnezeu, că se va şti din zi în zi mai mult că Domnul împărăţeşte şi Se măreşte.

Împărăţia Mea este împărăţia cerurilor pe pământ, că pentru asta am făcut cerul şi pământul. Cerul fără pământ nu poate fi împărăţie, precum trupul fără suflet nu poate fi viu, precum sufletul fără de trup este fără de casă.

Iată, nuntim pe pământ, cer şi pământ, Mire şi mireasă, Domnul cu poporul Său, şi mai avem un picuţ şi se va da în lături învelişul slavei nevăzute, şi multe popoare vor curge şi vor bea vin nou, viaţă nouă şi cerească şi cer pe pământ. De aceea vin mereu la cină de cuvânt cu tine, poporule Israele, ca să te întăresc, tată, în drum spre slava Mea care vine cu Mine. Să ştii, măi Israele, că Eu vin văzut curând, şi va fi frumos pe pământ cum n-a mai fost de când e veacul, şi toate se vor face noi şi cereşti.

împărăţia omului a acoperit tot pământul. Pământul a fost făcut de Dumnezeu, şi omul s-a făcut fur, şi se judecă om cu om şi se bate pentru pământ. Dar Eu sunt Cel ce am făcut cerul şi pământul, prin cuvânt le-am făcut, şi prin cuvânt le voi avea iar, căci «al Domnului este pământul şi tot ce e pe el», după cum scrie în Scripturi. Amin.

Ucenicii Mei M-au întrebat în ziua când M-am înălţat: «Doamne, oare, acum a venit vremea să aşezi la loc împărăţia lui Israel?». Dar M-am înălţat la cer şi nu le-am răspuns la întrebarea lor, şi le-am dat făgăduinţa venirii Duhului Sfânt la ei, ca să-L aibă şi să înveţe din Duhul Sfânt pe oameni despre împărăţia cerurilor, nu despre împărăţia lui Israel care s-a semeţit că are împărăţie pe pământ şi peste pământ. în Israel trebuia să fie împărăţia lui Dumnezeu, dar voia omului, voia lui Israel a fost fără Dumnezeu. Iată cuvântul Meu pe care trebuia să-l răspund atunci şi nu l-am răspuns: Acum este vremea să aşez la loc împărăţia Mea, care a fost răsturnată de om acum şapte mii de ani. Acum este vremea să vin. Amin. Vin cuvânt pe pământ ca să pregătesc venirea Mea cu trupul Meu cel înviat şi cu zeci de mii de sfinţi şi de îngeri şi cu nori de slavă peste pământ. Amin. Vin la tine, Ierusalime al cuvântului Meu, că tu Mă primeşti şi Mă aduci din Tatăl ca să fiu cu tine, şi îmi dai odihnă în tine, şi eşti ziua Mea de odihnă pe pământ, că Eu aşa am zis: «Omule, adu-ţi aminte de ziua Domnului şi o sfinţeşte pe ea».

O, Ierusalime, voi veni cuvânt peste tine şi voi grăi ţie despre taina zilei Mele de odihnă, de care omul nu-şi mai aduce aminte. Omul nu ştie ce înseamnă ziua Domnului, aşa cum nici Israel n-a ştiut şi n-a înţeles de când i-am spus şi până azi.

La început am făcut om din cuvânt şi din pământ şi din apă şi din Duh, şi acum voiesc să-l fac din cuvânt şi din trup omenesc, din trup născut din om. Voiesc din om să fac om îndumnezeit. Voiesc să fac rai din om. Voiesc să fac zi de odihnă din om, ca să Mă odihnesc în om. Ziua Mea de odihnă la început, a fost în om. Numai o zi M-am odihnit, şi de atunci nu M-am mai odihnit, căci omul a căzut din rai, şi am rămas singur. Sunt singur de şapte mii de ani, căci omul e căzut din rai, şi voiesc să fac din pământ, rai, iar din om, împărăţie a lui Dumnezeu pe pământ. Voiesc să fiu cu omul. Voiesc în om să fiu. Omul cel pierdut, voiesc să-l găsesc pe cel pierdut din rai. E raiul plin de veşnicie, şi raiul e în Mine, iar Eu sunt în Tatăl. M-am dus ca să pregătesc loc, ca acolo unde sunt Eu, să fie şi ai Mei, căci Eu sunt în Tatăl, şi voiesc să-i trag pe toţi la Tatăl.

Eu după ce am înviat cu trupul M-am arătat ucenicilor Mei şi M-am dovedit viu prin multe semne şi minuni, şi le-am vorbit lor despre împărăţia lui Dumnezeu pe pământ, şi ei Mă întrebau: «Doamne, când vei aşeza la loc împărăţia lui Israel?». Eu le vorbeam despre împărăţia lui Dumnezeu, şi ei Mă întrebau despre împărăţia lui Israel, dar nu le-am răspuns, ci le-am spus că va veni Duhul Sfânt peste ei şi îi va învăţa, şi va fi să ducă cu ei cuvintele Duhului Sfânt până la toate marginile. Le-am spus să ducă vestea împărăţiei lui Dumnezeu peste pământ, că de două mii de ani voiesc Eu să lucrez de lângă Tatăl împărăţie a cerurilor pe pământ. De două veacuri lucrez, poporul Meu, şi nimeni nu M-a putut ajuta să aşez împărăţia cerurilor pe pământ. Israel aşteaptă să aşez împărăţia lui pe pământ, dar Eu şi cu Tatăl aşteptăm împărăţia lui Dumnezeu pe pământ, împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh. Amin, amin, amin.

E pacea Mea în sărbătoare cu tine, Ierusalime. E împărăţia Mea cu tine şi în tine, Israele copiluţ, căci tu eşti Israel cel mititel, în care-Mi am Eu împărăţia.

O, copilaşule Israele, înseninează-ţi, tată, fiinţa şi făptura şi statura. Lumea nu ţi-a dat nimic din ce este al Meu ca să ştii să fii ca Mine, dar Eu îţi dau din plinul Meu şi te învăţ să fii copil frumos şi senin, şi te învăţ să fii primăvară pe pământ şi în cer, căci cerul te ţine cuprins în el ca un rai nevăzut de ochii tăi până ce ţi se va da ţie văzut şi simţit şi veşnic pe pământ, căci cerul cel nou şi pământul cel nou vor fi în frumuseţe veşnică cu tine cel ce ai lepădat stricăciunea ca să fii fiu al vieţii.

cuvântul Meu este împărat din cer şi cârmuieşte pe tot omul care voieşte cu împărăţia cerurilor pe pământ, iar cine nu voieşte cuvântul Meu şi cine nu crede în el, acela nu este din oile Mele, căci oile Mele Îmi cunosc glasul cuvântului Meu şi umblă după Mine ca după Păstorul lor.

scrie în Scripturi ca să vin cuvânt pe pământ şi să-Mi pregătesc venirea după cum sunt vestit de toţi fiii credinţei care spun despre credinţa lor în Hristos, Cel Unul născut din Tatăl mai înainte de toţi vecii, şi prin Care toate s-au făcut, şi Care pentru mântuirea oamenilor S-a coborât din cer şi S-a întrupat în Fecioară şi S-a făcut Om, şi S-a răstignit, şi S-a îngropat, şi a înviat a treia zi, şi S-a înălţat la Tatăl, şi iarăşi va să vină cu împărăţie fără de sfârşit. Amin, amin, amin.

O, mamă a Mea, o, cărare a Mea spre oameni, nu mai sunt oameni ca să Mă iubească atât de mult pe Mine, Domnul, ca să se facă pentru Mine cărare spre oameni. Dar iată-i pe cei mici pe care i-am ales şi am suflat peste ei duh de credinţă, şi i-am născut din cuvântul Meu de azi, ca să Ne fie cărare Nouă, celor din cer, căci cerul Domnului înseamnă cele ce nu se văd şi sunt, precum Eu sunt după ce am trecut în cele ce nu se văd, dar când am trecut, le-am spus la toţi ai Mei: «Voi fi cu voi până la sfârşitul timpului». Aşa şi tu eşti, mamă, precum toţi sfinţii sunt cuprinşi de cerul Meu, căci cerul Meu este cel ce nu se vede, aşa cum şi fiii Noştri cei mici nu se văd că sunt copiii cerului pe pământ. Oamenii nu văd slava Mea în ei, căci ea nu se vede, dar este. Nu mai este omul învăţat cu credinţa cea din moşi şi cea din strămoşi. Nu mai ştie omul să creadă glasul Meu aşa cum l-au crezut toţi cei cu care am grăit şi prin care am grăit de Mi-am scris Scripturile pe pământ. Dar din nou M-am făcut cuvânt, iar cuvântul se slăveşte prin împlinirea lui, şi voi face împărăţie a cerurilor pe pământ, după cum este făgăduinţa Mea pentru cei credincioşi Mie. Amin, amin, amin.

– O, Fiule al meu, Fiu de Fecioară, nimeni nu se mai înfioară îndeajuns la minunea naşterii Tale din mine, Fecioară şi mamă a Ta, Fiule al Tatălui şi al meu. Bucuria acestei mântuiri, cu greu mai este pătrunsă de neamul oamenilor. Toată firea trăieşte în ea dumnezeirea lui Dumnezeu şi minunea dumnezeiască a Ta, Fiule Stăpân a toate cele văzute şi nevăzute. Toate ale firii se înfioară şi se bucură când Te porţi Tu printre toate ale firii. Numai neamul oamenilor nu mai trăieşte îndeajuns fiorul dumnezeirii Tale, Fiule ceresc între oameni. Nu mai ştie omul să creadă glasul Tău care a scris Scripturile prin proorocii Tăi între oameni. Mi-e dor de ziua Ta cea mare, Fiule al suferinţei. Mi-e dor de bucuria Ta, mi-e dor de mântuirea neamului omenesc, că aceasta e bucuria Ta, şi pentru asta ai venit din Tatăl şi din mine Fiu ceresc pe pământ. Nu mai are neamul oamenilor, nu mai are vreme de Tine, şi Tu aştepţi, Fiule al suferinţei şi al iubirii, precum aştept şi eu bucuria Ta, ziua Ta cea mare, ziua odihnei Tale, Fiule obosit de aşteptare. De două mii de ani Te porţi printre oameni, şi oamenii nu Te văd. Privirea mea cea plină de durere şi de duioşie e cu Tine mereu, şi Tu plângi şi azi, Fiule scump, Fiu pribeag, Fiu străin printre oameni. Nu mai ştiu oamenii că Tu eşti Împăratul lor. Nu Te mai văd oamenii, Fiule Împărat şi Stăpân a toate. Cu mare iubire petreci cu poporul Tău cel mic pe care l-ai ridicat din români ca să stea înaintea Ta mereu, precum oastea de cinste a unui împărat stă în preajma împăratului ei. Cu iubire fără margini stai mereu cu poporul Tău de fii mici şi neluaţi în seamă de cei mari de pe pământ. Cu mare iubire Te faci cuvânt de slavă peste cei mici, căci glasul Tău vine mereu şi se face cuvânt peste ei ca să Te împartă oamenilor şi să ştie oamenii venirea Ta şi cuvântul venirii Tale.

Privirea mea e peste Tine, Fiule al meu. Paşii mei sunt lângă ai Tăi. Dorul meu e cât dorul Tău, Fiule Care eşti trup şi cuvânt între oameni. Trupul Tău cel înviat se poartă cu ai Tăi ca să-i semeni pe ei sămânţă bună pe pământ, căci sămânţa bună sunt fiii împărăţiei Tale semănaţi prin neghină, printre fiii celui rău care au de tată pe cel rău. Trupul Tău cel înviat umblă cu îngerii şi cu sfinţii pe pământ ca să înnoiască lumea, Fiule, şi ca s-o nască din nou cu cuvântul ca şi la începutul neamului omenesc. Trupul şi duhul Tău e obosit de dor, şi aşa sunt şi eu, Fiule, şi aşa sunt toţi sfinţii. Tot Ierusalimul cel ceresc e obosit de dorul mântuirii neamului omenesc pentru care Tu ai suferit mereu. Dar Tu Îţi ridici pe pământ Ierusalim nou, casă nouă, neam nou, neam sfânt şi credincios, ca să stea înaintea Ta în ziua slavei Tale când Te vei lăsa văzut şi cuprins în cele ce se văd, Fiule tainic.

O, copilaşi plăcuţi şi scumpi, fii ai Fiului meu şi ai cuvântului Său, învăţaţi desăvârşit taina Fiului meu în voi şi printre voi. Fiul meu e taină a tainelor, şi este tainic în voi şi printre voi. Învăţaţi pe oameni taina creştinătăţii, taina lui Hristos cu oamenii, taina Fiului meu între oameni. Fiul meu Cel înviat este cu voi mereu, mereu, copilaşi ai Ierusalimului nou, şi Se poartă printre voi cu pasul Său, cu trupul Său şi cu cerul Său de sfinţi şi de îngeri.

O, popor nou, tu eşti taină din taină. O, ce mare taină eşti tu între oameni! Se minunează sfinţii cerului. Tu eşti o mare taină a Fiului meu, şi slava ta este nevăzută, precum şi cerul este nevăzut. Fiul meu cât a fost văzut pe pământ, a fost taină. La fel şi eu, am fost taină dumnezeiască între oameni, dar oamenii nu ştiau. Aşa au fost şi sfinţii care sunt acum cuprinşi de cerul cel nevăzut, şi sfinţii se minunează de taina ta, căci tu, Ierusalime nou, eşti poporul cel aşteptat de veacuri, eşti cărarea Fiului meu pentru cea de a doua venire a Sa. Amin.

– O, mamă a Mea, cuvântul tău duios Mă mângâie pe Mine, Cel ce petrec tainic între fiii cuvântului Meu. Rugăciunea ta pentru neamul omenesc stă mereu înaintea Mea, că tu ştii ce Mă doare, ştii că bucuria şi mângâierea Mea e mântuirea neamului omenesc, de a cărui durere suferă toată firea, mamă. Dar ziua Mea cea cu slavă văzută se apropie, şi cuvântul Meu se aşterne tot mai mult în calea oamenilor, şi nemângâierea Noastră se va sfârşi, căci lumea se va înnoi, şi se va bucura cerul şi pământul de mângâiere şi se vor înnoi precum scrie în Scripturi. Amin.

Voi pierde pământul păcătoşilor şi al necredincioşilor, şi vor pieri cu vuiet toate cele lucrate de om, şi voi aşeza pe pământ curat pe toate ale Mele întru împărăţie cerească pe pământ pentru cei curaţi şi sfinţi, care-şi păzesc sufletul şi trupul şi duhul în întregime întru venirea Mea pentru cei curaţi şi sfinţi. Eu nu lucrez cu cei păcătoşi şi semeţi, şi lucrez cu cei curaţi şi sfinţi, şi Îmi pregătesc venirea după planul Meu, nu după planul omului de pe pământ.

Şi va fi cer nou şi pământ nou, după cum Eu, Domnul, am făgăduit, iar între cer şi pământ, omul drept, omul sfânt, poporul sfinţilor Mei, ţara Mea pe pământ ca şi în cer, căci cerul va fi pe pământ, iar cortul cerului va fi sus şi va acoperi poporul sfinţilor.

Iar voi, fiilor născuţi din cer în vremea aceasta, voi, cei născuţi prin cuvântul acesta care curge din Mine peste voi, voi sunteţi minunea cea de la capătul lucrului Meu peste pământ. Mi-am făcut iatac la voi, şi intru ca să fiu cu voi şi ca să ies de la voi spre oameni cuvânt şi să împlinesc peste pământ cuvântul Meu cel rostit de Mine la voi, şi ca să creadă oamenii că Eu sunt Cel ce am pecetluit această grădiniţă care Mă poartă pe Mine în ea cuvânt peste pământ, grădiniţa Mea cea dintru început, unde Eu l-am lucrat pe omul cel întâi zidit.

Puţin, puţin, şi pământul se va face nou prin curăţire. Proorocul Ilie va împlini această Scriptură a curăţirii pământului şi îmi va netezi calea, căci Eu, şi cu sfinţii, şi cu îngerii, am gătit totul pentru venirea Mea cu ei.

Eu am venit să liberez pe robi, ca să poată veni spre împărăţia cea din cer. Em am venit să dezleg pe cei legaţi şi să le spun să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie, căci cel legat nu poate veni după Mine ca să-l conduc spre ţara cu care vin Eu pe pământ.

Să vină omul să-Mi slujească Mie, că Eu am venit pe pământ ca să aşez pe el zidire nouă, ţară pentru sfinţi, iar cel ce vine, să fie atent la Scriptura care spune aşa: «Cel ce va fi pe casă, să nu se coboare să-şi ia lucrurile din casă. Cel ce va fi în ţarină, să nu se întoarcă înapoi să-şi ia haina, căci vai celor însărcinaţi şi vai de cei ce vor apleca în zilele acelea, care n-au mai fost încă de la începutul lumii şi nici nu vor mai fi, dar ele pentru cei aleşi vor fi scurte». Fiilor, învăţaţi pe cel ce vine după Mine să nu aplece inima spre cele ce are, spre cele ce şi-a agonisit, spre cele ce şi-a lucrat, căci vai celor ce vor apleca în ziua chemării lor, căci scris este: «Cine va căuta să-şi scape viaţa sa, o va pierde, iar cine o va pierde, o va dobândi», căci «în noaptea aceea vor fi doi într-un pat şi unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat», şi «unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii». Iar această mărturisire şi acest cuvânt al Meu, care este vestea împărăţiei Mele, se va vesti în toată lumea şi la toate neamurile, precum este scris despre sfârşitul care va veni după aceasta.

Voiesc să cadă munţii cei semeţi la glasul Duhului Sfânt, Care-Şi are casă la voi. Voiesc să se aplece tot omul să audă glasul Meu cel din grădină, glasul Meu cu voi, glasul care strigă pe om să intre sub stăpânirea Mea, ca să fac ţară de sfinţi pe pământ, iar Eu să fiu Stăpânul, precum în cer aşa şi pe pământ. Amin, amin, amin.

Iar Eu vă am pe voi şi vă alăptez ca pe prunci şi vă strâng la piept, ca să fiţi copii, şi să nasc prin lucrarea Mea cu voi prunci din care să-Mi fac copii şi fii ai veacului nou, căci Eu vin cu cer nou şi cu pământ nou curând, curând, şi ca prin vis vă voi dărui vouă pe cele ascunse de ochii lumii, dar cuprinse în taina veacului cel nou, taina cea din veac ascunsă şi necunoscută până azi nici chiar de îngeri, fiilor. Acum îngerii au părtăşie prin voi la bucuria tainei venirii Mele cu veacul cel nou, căci Eu Mă odihnesc cu voi în taina aceasta şi vă învăluiesc în ea, şi ca prin vis vă voi aşeza cu ea în faţa neamului omenesc spre veşnică mărturie a lucrului Meu cu omul, pentru răscumpărarea omului care a părăsit pe Dumnezeu.

Curând, curând cele ce au fost la început vin pe pământ. Vine raiul pe pământ în lucrare de nou Ierusalim, precum este scris în Scripturi de cerul cel nou şi de pământul cel nou. Nu omul veacului acesta, nu omul care nu face voia Mea pe pământ, nu el, ci Eu voi fi, şi Eu voi împlini; Eu şi nu omul veacului acesta; Eu şi cei ce fac voia Mea, voia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, voia Mea cea din rai cu omul. Amin, amin, amin.

Iar Eu voi împlini prin voi lucrare de rai pe pământ şi viaţă de nou Ierusalim, pământ nou şi cer nou spre bucuria sfinţilor care aşteaptă suspinând cu dor viaţa cea veşnică pe pământ şi venirea lor cu ea, pentru bucuria după care ei suspină aşteptând descoperirea fiilor lui Dumnezeu, fiii cei din urmă ai lui Dumnezeu, fiii venirii Mele, cu care Eu lucrez venirea Mea cu sfinţii pe pământ, venirea Mea şi viaţa cea de veci pe pământ cu oamenii. Amin, amin, amin.

Am venit pentru om, Făcător şi drept Judecător, că era scris în Scripturi cuvântul Meu care spune: «cei din morminte vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi vor învia; unii spre viaţă, iar alţii spre judecată». Eu grăiesc numai adevărul, şi tot aşa şi lucrez, dar omul minciunii şi roadele lui s-au întins de şapte mii de ani peste tot pământul. însă curând, curând voi, copii ai Ierusalimului nou, voi veţi cânta slava Mea şi facerea Mea şi veţi zice ca David: «Al Domnului este pământul şi plinirea lui toată». Amin, amin, amin. Şi voi veţi fi muntele Meu cel sfânt şi locuitorii lui, neamul celor ce-L caută pe Domnul şi faţa Domnului, căci curând, curând cerul şi pământul vor fi cuprinse întru slava venirii Mele, iar Eu Mă voi mărturisi pe Mine însumi cu cuvântul, Domnul puterilor şi împăratul slavei. Amin, amin, amin.

Omul este hoţul care a luat sub stăpânire cele ce nu sunt ale lui, hoţul care s-a furat pe sine din braţele Creatorului său, şi apoi a fugit departe, risipindu-şi viaţa în voile lui. Dar iată, am venit după el. Am venit după om, şi găsesc pământul suspinând pentru stricăciunea omului de pe el.

dar iată, am venit ca moştenitor al pământului şi am venit după om. Am venit să Mă judec cu omul pentru pământ şi pentru om. Am venit după două mii de ani ca să-l întreb pe om ce a făcut el după ce Eu am murit pe cruce pentru el şi am înviat apoi pentru el, pentru ca să ia el din taina învierii, din taina vieţii veşnice să ia, şi să trăiască prin ea apoi.

Sărbătoare de har şi de iubire am lăsat peste grădina întâlnirii. Fiorul iubirii Mele pentru om Mă taie din creştet până în tălpi, căci Eu sunt Dumnezeu întrupat.

Îmi deşert peste tine iubirea din Mine, omule, şi Mi-am tocmit ţarină cu comoară în ea şi M-am făcut Semănător peste ea. Însămânţez în ea sămânţa împărăţiei cerurilor, şi ea va încolţi, şi ea va răsări, şi ea va creşte şi se va întinde şi va cuprinde tot pământul, că pentru ea am făcut Eu pământul, l-am făcut ca să fie pe el împărăţia cerurilor. Amin. Să se audă de la margini la margini: pământul este al Meu, şi Eu vin cu împărăţia cerurilor pe pământ, şi vin curând, şi vin pe pământ curând, curând. Amin, amin, amin.

Ia, omule, din cer, că vin cu raiul pe pământ, şi am şi venit, şi am şi aşezat pe pământ legea raiului cu fiii lui Dumnezeu. Iar dacă Mă vei auzi, fii atent apoi, că în rai nu se face păcat. în rai se mănâncă mâncare de rai, aşa cum l-am învăţat Eu în rai pe omul cel întâi zidit. Eu când l-am aşezat pe om în rai, nimic nu i-am spus decât ce să mănânce şi ce să nu mănânce ca să fie viu şi ca să nu moară.

Curând, curând vin cu trupul pe pământ. îmi pregătesc aşternutul picioarelor Mele, şi apoi vin. Curând, curând vin. Amin. Iar voi, copii ai venirii Mele, staţi frumoşi înaintea Mea, că rostesc mereu peste voi facerea cerului cel nou şi a pământului cel nou, după cum scrie în Scriptura înnoirii lumii. Vă am plămadă de veac nou şi fac cu voi lucruri sfinte din loc în loc pe pământul de la voi. Vă am aluat pus în trei măsuri de făină până ce se va dospi toată şi va cuprinde totul din loc în loc.

Se munceşte omul de pe pământ să zidească, să facă, să aibă, dar nu va mai fi nimic, şi peste tot va fi veşnicia pentru cei veşnici.

Nu mai am nădejde în nimeni pe pământ, că e iadul stăpân peste tot cu omul, şi Eu nu am unde să calc cu piciorul venirii Mele, nu am loc curat unde să-Mi las trupul purtat pe pământ. Eu vin cu trupul văzut curând, curând, şi trebuie să calc pe pământ curat, dar omul nu face curat pe pământ pentru ca Eu să vin. Eu am spus că pământul este aşternutul picioarelor Mele, dar omul nu vrea să audă ce am spus Eu, şi Mă ţine cu trupul în văzduh, şi umblă omul prin văzduh cu făcăturile lui, şi se făleşte omul împotriva Mea că are cerul şi pământul în stăpânirea lui.

Mare va fi ocrotirea Mea pentru cei care au primit iubirea Mea cu care vin azi să-l fac pe om. Am venit să-l fac pe om, om nou, zidire veşnică, precum Eu sunt. Eu trebuie să Mă supun Tatălui cu această lucrare, cu omul cel nou, înnoit prin Duhul, căci scris este: «Moartea a fost înghiţită de biruinţă». Când cel din urmă vrăjmaş va fi biruit, atunci se va auzi glasul cel de biruinţă al îngerilor şi al sfinţilor care vor zice: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă!”. Amin, amin, amin. Atunci, Eu Mă voi supune Tatălui, căci voi supune pe ultimul vrăjmaş, şi apoi, pe om Tatălui, şi apoi Mă voi odihni cu zi dulce de odihnă, că voi da Tatălui înapoi pe om. Curând, curând, fiilor, curând, curând tot şi toate Mi se vor supune desăvârşit, şi atunci şi ultimul vrăjmaş va fi doborât, şi va fi apoi în cer şi pe pământ Ierusalim nou, veac nou şi om nou, că aceasta am venit să împlinesc. Voiesc să audă omul pentru ce am venit Eu la voi şi am împlinit grădiniţa de la voi şi chivotul cuvântului Meu din ea şi ieşirea Mea spre oameni cu cuvântul. Am venit pentru că trebuie să Mi se supună Mie tot şi toate, şi voi împărăţi până la această împlinire, până ce voi nimici pe cel din urmă vrăjmaş al omului, şi apoi îl voi da pe om Tatălui, şi Mă voi odihni de lucru, şi Mă voi supune Tatălui cu lucrul împlinit. Tânjesc după ziua acestei împliniri, tânjesc după om, şi în ziua aceea omul se va numi ziua Domnului. Amin.

Grăiesc vouă, copii din grădina sărbătorită azi de cei din cer şi de voi. Mi-e tare dor de ziua Mea de odihnă şi tânjesc după odihna Mea în om. Vreau să dau înapoi omului viaţa cea veşnică şi să-l dau Tatălui, şi atunci el se va numi ziua Domnului, ziua odihnei Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh.

Lucrarea peste pământ a cuvântului Meu cheamă omul la cele ce vor fi pe pământ curând, curând. Eu poruncesc pământului să fie curat. Amin. Să fie împodobit în duh de sărbătoare pentru venirea Mea. Amin. Să fie sfânt şi curat pământul, că slava venirii Mele vine pe el curând, curând. Vine cu vecia, care aşteaptă de şapte mii de ani cerul cel nou şi pământul cel nou şi pe cei drepţi care vor împodobi veacul ce va să fie şi viaţa din el. Amin. Cuvântul Meu este facere nouă. Cuvântul Meu nu trece aşa cum trec cuvintele omului. Cuvântul Meu e împlinire, căci poartă în el împlinirea lui. Amin. Să fie curat pământul pentru împlinirea pe el a cuvântului Meu cel de cer nou şi pământ nou. Amin. Să fie casă lui Dumnezeu pământul, ca să poposească cerul pe pământ în chip văzut, în slavă văzută, în slava veacului ce va să fie. Amin.

Venirea Mea vine cu cuvântul care pătrunde ca fulgerul de la răsărit până la apus ca să arate omului glasul cuvântului Meu. Întâi se arată fulgerul pe cer, şi apoi glasul lui. Întâi vine Cuvântul pe pământ, şi apoi trupul Lui, şi apoi trupul Meu, cel care a înviat din răstignire acum două mii de ani. Trupul Meu cel înviat îşi pregăteşte venirea din cer pe pământ în chip văzut. Cerul cel nevăzut, care Mă ţine pe Mine acum ca să nu Mă vadă omul, cerul este tronul Meu, şi îşi va arăta slava curând, curând, că este scris acest cuvânt ca să se împlinească. Amin.

O, bine este să am Eu, Domnul, cu ce călători pe pământ ca să-Mi fac lucrarea. Eu prin cuvântul Meu am dat mereu să adun omul sub mantia Mea şi să-l ocrotesc. Am lucrat cuvântul Meu prin profeţi. Am venit Eu Însumi apoi pentru om. M-am dus apoi la Tatăl pentru om, şi iarăşi am venit, şi strig cu cuvântul pe om Eu Însumi, nu prin profeţi. Îl chem pe om sub cortul Meu, şi el aude, dar nu vine. Nu vine omul la viaţă, şi Eu trebuie să curăţ pământul de pustiul de pe el şi să-i deschid omului ochii şi să-i destup urechile, căci curând, curând îngerii vor dănţui şi vor cânta cu sfinţii Mei venirii Mele şi vor zice: „Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului!“. Amin. Atunci omul nu va mai avea voia lui ca să poată veni atunci la Mine. Atunci numai voia Mea va fi în cer şi pe pământ.

Am făcut raiul cu cuvântul Meu şi am aşezat în el mângâierea Mea. Omul era mângâierea Mea, şi după ce l-am făcut, l-am aşezat în rai. Cuvântul Meu poartă în el taina mângâierii, şi el era între Mine şi om.

O, taina mângâierii este cu omul care pune peste el cuvântul Meu, cea mai mare mângâiere. Iar acum, în zilele cele din urmă, am adus mângâierea pe pământ, am adus taina raiului, cuvântul Meu cu omul, ca să-l mângâi Eu Însumi pe om şi să-i dau putere să se întoarcă în taina mângâierii, căci raiul este chiar mângâierea, taina mângâierii, grădina vieţii şi viaţa cea din grădină, viaţa cea veşnică peste om, şi Eu o aduc acum pe pământ la om. Amin.

Taina raiului este cuvântul, mângâierea care vine prin cuvânt. Cuvântul este iubirea cea din rai, dintre Mine şi om. Fără cuvânt nu este iubire. Iubirea este numai din cuvânt, şi unde nu este iubire, nu este nici fapta ei, şi dacă este faptă fără de cuvânt cu ea mereu, fără de iubire, aceea nu este fapta iubirii, căci faptele iubirii sunt chiar raiul, iar taina raiului este cuvântul, fiilor, cuvântul iubirii.

Acum două mii de ani M-am făcut om ca şi voi. Am nevoie de mângâiere, că M-am făcut ca voi ca să vă mângâi şi ca să Mă mângâiaţi. Stau cu voi întru toate, şi aş sta şi mai mult dacă M-aţi simţi mai mult, dacă M-aţi mângâia, fiilor, dacă v-aţi mângâia mai mult cu Mine şi de la Mine. Eu la aceasta voiesc să ajung: să vin şi să stau mereu cu voi, şi voiesc să învăţăm această veşnicie şi, stând în taina ei, ea să ne cuprindă deodată pentru vecie, căci aşa va veni viaţa cea veşnică. Amin. Foamea voastră de ea o va aduce la voi, şi ea vă va cuprinde în ea pe veci, şi mulţi vă vor căuta atunci din cei de jos, şi nu vă vor mai vedea, că veţi fi cuprinşi în cele de sus, care nu se văd de cei ce sunt cu cele de jos. O, Eu aceasta voiesc: să vin tot mai mult la voi, să stau tot mai mult cu voi, şi apoi mereu să rămân cu voi, cuprinşi în taina veşniciei, în taina raiului, taina mângâierii. Amin.

Împărăţia Mea este cu tine şi peste tine, poporul Meu. Să se uite lumea la tine şi peste tine şi peste lucrul tău şi peste taina pe care o porţi tu, şi să vadă şi să înţeleagă tot omul ce înseamnă împărăţia lui Dumnezeu, împărăţia lui Israel. Împărăţia ta este în Mine, nu este în lumea aceasta, poporul Meu. Şi se va dezlipi lumea de împărăţia cea stricăcioasă şi va veni să ia împărăţia nestricăciunii, şi în ea omul se va da la facere şi va intra în taina nestricăciunii, în taina fericirii cea care se jertfeşte pentru Dumnezeu.

Înalţă-te, poporul Meu, cu împărăţia Mea, de pe pământ şi până în cer, căci îngerii şi sfinţii asta aşteaptă, fiule mic. Ei îi aşteaptă pe cei mai mici care împart de la Mine împărăţia peste toţi moştenitorii ei. Cei mici au mult de trudit, au mult de lucrat pentru calea Mea spre om. Cei mici sunt cei ce ostenesc mult pentru cei din cer. Cei mici sunt averea cerului pe pământ, şi cu ei Îşi întinde Mirele ceresc masa de nuntă ca să cineze pe pământ cu sfinţii. Amin.

Şi iată ce am făcut. Am făcut o împărăţie nouă. Ea este cheia cu care Eu descui veacul cel nou, veacul ce va să fie. Mi-e mică împărăţia cea nouă, dar e mare cât cerul, după har. Ea este cheia. Cu ea am descuiat venirii Mele. Cu ea Mi-am aşternut pe pământ nunta Mea, nunta pe care Mi-a ţinut-o Tatăl în palme pentru acum când M-a trimis să-i adun pe nuntaşi, şi nunta aceasta nu va avea sfârşit. Amin, amin, amin.

Duhul Meu este duhul bisericii, şi altceva nu înseamnă biserică. Aceasta este lucrarea ta, Ierusalime. Iar când Eu ies cu tine, şi când Eu adun pe fiii oamenilor pe lângă tine ca să-i bucur şi ca să-i îmbiu spre duhul bisericii, tu să fii atunci faţa Mea, slava Mea cea de pe pământ, căci pământul este aşternutul Meu pe care Mi-am aşezat biserica, scaunul Meu de domnie în cer şi pe pământ. Scaunul acesta are în el pe Cel drept, iar pe pământ va fi dreptatea şi pacea prin biserică, fiindcă ea este scaunul Meu, scaunul Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh peste pământ. Amin. Nu este împărat peste pământ afară de Mine, dar omul n-are minte pentru adevărul acesta, şi duhul omului se ţine mare în zadar, fiindcă omul nu este mare. Curând, curând va vedea tot omul că nu este mare omul. Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, şi va rămâne pe pământ cuvântul lui Dumnezeu şi atât. Amin. Cuvântul Meu te-a făcut pe tine, poporul Meu Ierusalim. Şi tot ce înseamnă cuvântul Meu, aceasta va rămâne pe pământ după ce pământul va fi pregătit prin cuvântul Meu să primească pe el rodul Meu, rodul gurii Mele. Eu am trudit şi trudesc prin tine, poporul Meu. Tu eşti toiagul Meu de sprijin, căci sunt ostenit de aşteptare şi de drum, şi în tine Mă odihnesc cu oaspeţi cereşti care au trudit pentru Mine pe pământ.

Curând, curând ce frumos va fi pe pământ şi ce frumos va fi omul de pe el! Eu asta aştept de când am făcut cerul şi pământul şi pe om. Tot şi toate Mă aşteaptă pe Mine şi pe tine, poporul Meu. Tu eşti amnarul din mâna Mea, şi cu el voi aprinde ziua Mea şi slava Mea cea văzută, aşa cum era ea la început şi mai înainte de facerea cea văzută a cerului şi a pământului, şi apoi a omului, şi apoi a Fiului Omului, Eu, Om între oameni şi Dumnezeu adevărat din Tatăl şi din om. Amin.

O, fiilor, v-am dat nume mai presus decât fii şi fiice. Purtaţi-vă cu iubire soarta pe care v-am dat-o. Purtaţi-o, fiilor, şi vom împărăţi cu ea peste pământ curând, curând, spre slava Mea cea mult aşteptată de Tatăl şi de sfinţi şi de îngeri odată cu vremea venirii Mele pe pământ întru slavă. Amin.

Cuvântul Meu peste pământ e praznic de Bobotează. Să se boteze în el tot omul care vine spre pocăinţă, să se boteze cu Duh Sfânt şi să se facă un sânge cu Mine, că Eu vreau să fac cerul şi pământul ca la sfârşit, şi pe omul cel nou să-l fac şi să împărăţesc cu el pe pământ, cu el şi cu tot cerul pe pământ pe vecii, că vin veciile la locul lor, iar Eu, şi cu Tatăl, şi cu îngerii, şi cu oamenii să petrecem veciile, praznic de vecii în veci de veci, că mare bucurie sunt praznicele Domnului, poporul Meu. O, Eu grăiesc ţie şi îţi spun că eşti poporul Meu. Dacă n-aş grăi aşa, nimeni n-ar înţelege că Eu sunt Dumnezeul tău, iar tu, poporul Meu; Dumnezeu adevărat şi popor adevărat. Dacă n-am cui să grăiesc, nu pot nici să fac, căci facerea se face cu cuvântul.

Mai mult ca acum niciodată n-a fost atât de aproape mântuirea Mea, poporul Meu. Mai mult ca acum niciodată n-am venit pe pământ. Aproape este mântuirea, fiule. Mă întorc curând, curând cu totul pe pământ, şi vreau să te găsesc că Mă aştepţi, poporul Meu, şi vreau să gătim mântuire mare peste popoare şi vreau să pun cerul pe pământ, moştenitor pe veci, aşa cum am pus Edenul pentru om pe pământ la început.

O, pe pământ este tot lucrul Meu cel de la Tatăl dat să-l împlinesc, şi îl împlinesc ca Tatăl, dar Eu n-am cui să-i spun pe pământ că nu fac voia omului şi că fac voia Tatălui. Dar acum cu voi Îmi fac lucrarea Mea cea de la sfârşit de timp şi, iată, grăiesc cu omul aşa cum am grăit la început şi îi arăt lui că Eu nu fac voia Mea, ci fac voia Celui ce M-a trimis. Amin.

Hai, fiilor! Vă dau putere de trup şi de duh. Hai să Mă aştern până să vină zorii zilei în cartea Mea de azi cu voi, că e praznic de înălţare şi de vestire a sărbătorii Mele cu voi peste zece zile, fiilor. Am chemat meseni la masa zilelor Mele de nuntă cu voi, şi ei vor veni, şi vreau să vă fie uşor şi nu greu, fiilor. Pun tot cerul de îngeri şi de sfinţi să vă slujească cu darurile şi harurile lor. Vreau să Mă fac Evanghelie a împărăţiei cerurilor pe pământ cu voi şi vreau s-o vestesc până la toate marginile, până peste mări şi ţări, fiilor. Voi v-aţi aşezat punte între pământ şi cer pentru ca să vin Eu de la Tatăl la oameni, şi vă am ca pe norii venirii slavei Mele, căci precum M-am dus lângă Tatăl de lângă ucenici, tot aşa şi vin acum, fiindcă aşa este scris să fac, şi au vestit îngerii înălţării Mele aceasta ce fac Eu acum. Aşa le-au spus ucenicilor Mei îngerii înălţării Mele: «Acest Iisus Care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer». Amin.

O, vreau să te învăţ mult de tot, poporul Meu. Dacă Eu sunt Învăţătorul, nu trebuie să te învăţ? Lucrează, Ierusalime, tot ce te învăţ Eu. Lucrează cu drag şi cu bucurie ca a Mea şi nu ca a ta, că tu eşti mititel şi te bucuri de orice bucurie, şi te hrăneşti ca să poţi, fiule. Dar bucuria Mea e durerea pe care nu Mi-o mai astâmpăr până nu voi împlini toată, toată voia Tatălui, Care M-a trimis pe pământ ca să-l trag pe om la Tatăl. Pe pământ este tot lucrul Meu, poporul Meu. Tu eşti lucrul Meu pe pământ, poporul Meu. Te-am făcut să pot cu tine ce are Tatăl de lucrat prin Mine pe pământ. De când am făcut cerul şi pământul am zis ca ele să fie împărăţia Mea, iar omul să fie moştenitorul împărăţiei Mele. Amin.

O, poporul Meu, împărăţia cerurilor e cu tine pe pământ. Vreau să strig din mijlocul tău la tot neamul omenesc de pe pământ şi să-i spun să se lase de ale sale şi să se aşeze întru ale Mele, că a venit pe pământ împărăţia cerurilor, şi Eu stau pe braţele tale ca pe heruvimi, poporul Meu, şi sunt pe pământ cu omul şi vreau să audă omul pentru ce am făcut Eu cerul şi pământul, şi de când le-am făcut am voit ca omul să fie asemenea Mie, ca să-l fac moştenitor al împărăţiei cerurilor pe pământ. Vreau să audă omul că împărăţia cerurilor este omul care face voia Mea aşa cum fac Eu voia Tatălui pe pământ ca şi în cer, poporul Meu.

Fiţi asemenea Mie, şi toate şi tot va fi aşa, şi va înceta suspinul făpturii şi toate popoarele vor sluji pentru slava Mea cu voi, şi toate noroadele se vor închina venirii Mele, şi apoi voi pune pe pământ veacul cel nou şi voi da fiecăruia după cum este fapta sa. Amin.

Omul cel iubit de Mine, aceasta caut Eu pe pământ, şi aceasta să caute şi omul cel iubit de Mine, că nu mai văd decât dragoste de om pe pământ, şi vreau să-i opresc suflarea şi să pun pe pământ dragostea de Dumnezeu şi să-Mi iau înapoi cerul şi pământul, că sunt facerea Mea şi moştenirea Mea, fiindcă Eu le-am făcut, şi voi face din ele lucru nou. Amin.

Naşterea Mea din Tatăl, din Duhul şi din Fecioara mamă, Eu, Fiul Cel născut, am făcut aceasta cu mare ascultare, că aceasta înseamnă fiu, poporul Meu. Naşterea Mea M-a făcut fiu, şi tot cel ce se naşte devine fiu şi moştenitor. Dar Eu, Domnul, Fiul Tatălui Savaot, prin Care s-a făcut cerul şi pământul, şi Fiul Fecioarei mamă, prin Care s-a făcut omul cel nou, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, Eu am fost şi sunt şi voi fi Fiu. Amin. Taina cea de fiu e cea mai dulce taină în cer şi pe pământ, şi, ca un Fiu ce sunt, al lui Dumnezeu şi al omului, îţi voi închina azi, în ziua de serbare a naşterii Mele Fiu micuţ din Fecioara mamă, îţi voi da ţie, poporul Meu, taina cea de fiu, taina cea dulce, ca s-o înveţi şi s-o iubeşti şi s-o urmezi ca şi Mine, Fiul, căci Tatăl Meu şi mama Mea îmi zic Fiu. Amin.

Cel mai mare moştenitor este copilul, o, fiilor care Mă ascultaţi ca nişte copii şi îmi luaţi din gura Mea cuvântul şi Mi-l aşezaţi în carte ca Eu să pot grăi pe pământ cât n-am grăit până la voi. Mă aplec spre voi în duh de naştere nouă peste pământ. Ca un fiu al omului Mă aplec vouă, ca să Mă faceţi voi cuvânt aşa cum M-am aplecat Fecioarei mamă, ca să Mă facă ea trup, trup de copil, ca şi omul-copil, căci câtă vreme moştenitorul este copil, el este sub epitropi, sub iconomi în casa tatălui său, ca şi robul, care tot sub epitropi şi iconomi stă.

Cel mai mare moştenitor este copilul, este cel ce ascultă de tatăl său şi de mama sa. Eu, ca un Fiu ce sunt de la început şi până la sfârşit, aşa voi fi şi când voi preda Tatălui împărăţia pe care acum cu voi o pun la loc după ce ea s-a clătinat când omul făcut de Dumnezeu s-a clătinat, căci omul făcut de mâna Mea la început, a fost făcut om întreg şi nu prunc.

O, fiilor, o, fiilor mici şi scumpi, cum să fi rămas omul făcut de mâna Mea, cum să fi rămas el copil dacă el n-a fost copil? Cum să fi ascultat el de părinţi dacă el a fost făcut om întreg? L-am făcut întreg ca să fie după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, dar el, de Cel ce l-a făcut n-a ascultat, n-a vrut să fie copil omul cel făcut de mâna Mea, n-a vrut să aibă părinţi, şi a vrut să fie moştenitor şi şi-a zis: «Peste Cel Preaînalt îmi voi pune scaunul meu». Eu însă nu voi face aceasta nici după ce toate Mi se vor supune desăvârşit, după cum este voia Tatălui Meu şi nu a Mea. Nici atunci nu voi înceta să rămân Fiu, fiindcă Eu îi voi preda Tatălui pe toate, căci El Mi le supune, nu Eu, şi apoi Eu însumi, ca un Fiu ascultător şi lucrător din Tatăl, Mă voi supune Lui. Amin.

vine vremea, şi a şi venit, să aşez la loc împărăţia lui Israel, împărăţia cerurilor, facerea din nou a lumii, omul cel după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, om nou, născut din cuvântul acesta care curge ca râul din gura Mea peste poporul Meu şi peste pământ. Amin.

iată-L pe Mielul lui Dumnezeu venind cuvânt în mijlocul neamului român în care îşi are El sălaş şi împărăţie acum, la sfârşit de timp. Aplecaţi-vă şi botezaţi-vă în apa râului vieţii, căci învăţătura Mea este aşteptată de multe noroade, dar ele auzind nu aud, şi văzând nu văd, şi pricepând nu înţeleg, căci sunt tari la cerbice, ca nu cumva să se întoarcă de la căile lor cele rele şi Eu să îi primesc pe ei. O, fii ai oamenilor, vă arăt cu degetul Meu arătător taina împărăţiei cerurilor, Dumnezeu cu omul pe pământ, cuvântul Lui în mijlocul neamurilor pământului pe pământul român.

Voiesc, Ierusalime, să-ţi înmulţesc lucrarea cea adusă de tine înaintea Mea. Voiesc în chip tainic încă să merg cu tine pe pământ, să petrec cu tine între oameni aşa cum petreceam acum două mii de ani cu ucenicii Mei, dând oamenilor împărăţia Mea, botezul cel cu Duhul Sfânt, Care vorbeşte în limbi dulci peste mulţimi ca să vină şi să vadă ele slava Mea, să vină din ţinuturi îndepărtate, şi să Mă vadă în mijlocul vostru popoarele şi limbile şi neamurile de pe pământ şi împăraţii lor, că aceasta este Scriptura pe care Eu voiesc s-o împlinesc din tine în duhul lui Ioan, căruia Eu, Domnul, i-am arătat-o ca să fac cunoscută venirea Mea de azi aşa cum am făcut-o şi prin proorocul Daniel înainte cu şapte vremi de venirea Mea trup născut din Fecioară pe pământ, ca apoi să fac legământ nou, de naştere nouă a omului şi, iarăşi, iată încă un legământ de naştere din nou a lumii, lucrare lucrată cu voi, cei de azi ucenici ai Evangheliei împărăţiei cu care ea vine pe pământ după om; înnoirea lumii, după cum scrie în Scripturile Mele cu ucenicii Mei cei de atunci şi care stau acum în numele celor douăsprezece seminţii ale lui Israel judecându-le pe ele cu acest cuvânt al Meu, cuvântul împărăţiei care se face acum prin cuvântul acesta, spre slava Mea din mijlocul tău, poporul Meu de azi.

O, Ierusalime de acum, îmi deşert în tine cu multul cuvântul facerii din nou a lumii, viaţa veşnică, viaţa cea cu iubire de Dumnezeu în ea pentru om. îl rog pe om să iubească viaţa veşnică în viaţa lui pe pământ, că Eu, Domnul, voiesc să vin cu cerul desfăcut în faţa omului şi să aşez sub cer raiul, pământul cel nou şi cerul cel nou şi învierea morţilor care se vor scula şi vor mărturisi această venire a Mea la tine cuvânt pentru învierea făpturii, poporul Meu.

Mă slăvesc peste tine din nou cu slava cuvântului Meu, Ierusalime al Meu cel din români.

E mare înţelepciunea pe care am Eu să ţi-o dau, dar cea mai mare minune este să iei ceea ce Eu îţi dau să ai, şi să fiu Eu dragul tău, şi doritul tău, şi slăvitul tău, şi podoaba vieţii tale să fiu Eu, şi să poţi tu pricepe pe deplin acest cuvânt cu care Eu te cresc, micuţul Meu popor, copilul Meu micuţ. O, Îmi place să-ţi spun micuţ, căci Eu pentru aceştia am pregătit împărăţie de cer pe pământ şi stau cu ea în cele ce nu se văd, gata să iau vălul şi să ţi-o dau, poporul Meu, şi să străluceşti în tine cu ea, că lumea nu ştie să iubească pe Dumnezeu, chiar dacă ea zice că iubeşte pe aproapele şi că prin aceasta iubeşte pe Dumnezeu. O, nimeni nu poate iubi pe aproapele, nimeni nu poate iubi pe fraţi dacă nu iubeşte pe Dumnezeu.

Iată, stau deasupra ta cu toate cetele de sfinţi şi de îngeri. Toţi sfinţii sunt neam împărătesc, iar Eu sunt locaşul lor şi slava lor, căci Tatăl este cu împărăţia sfinţilor peste tine şi te cuprinde în ea, că tu eşti cel mic şi cel iubit întru care Eu am binevoit ca să-Mi întocmesc venirea şi slava ei peste pământ, poporul Meu de fii ai împărăţiei cereşti pe pământ. Amin.

O, copii ai venirii Mele de azi, nu crede nici acum lumea că Eu sunt Fiul Omului, Cel ce era scris să vină, şi iată-Mă peste pământ cuvânt din mijlocul vostru, iată venirea Mea după şapte mii de ani de la facerea omului, căci am venit în al optulea veac, cu care am început pe pământ împărăţia Mea cu omul, aşa cum aş fi voit şi la început să stau cu omul în rai şi să-i fiu Dumnezeu, dar el s-a semeţit că este împărat peste toată făptura.

Binecuvântată să fie ziua aceasta şi lucrarea ei, căci astăzi desfac cerurile ca să se vadă scaunul de judecată, cuvântul Meu care adună înaintea Mea toate neamurile de pe pământ, ca să le arăt lucrarea Mea, cea de a doua venire a Mea, tainica Mea împărăţie peste ucenicii Mei din mijlocul neamului român, căci pământul român a fost ales dintru început ca să împlinesc pe el taina Noului Ierusalim, taină păstrată în Tatăl pentru facerea din nou a lumii, pentru împlinirea Scripturilor de cer nou şi de pământ nou, taina venirii Fiului Omului după şapte veacuri de la facerea cea dintâi a lumii. Amin. Iată, vin şi scriu pe pământ şi în cer, cer nou şi pământ nou pe pământul român, căci am spus prin prooroci: «Încă o dată voi clătina cerul şi pământul, încă o dată voi alege Ierusalimul». Amin. Ierusalimul este locul Meu de odihnă. Ierusalimul este taină a venirii Mele. Aceasta înseamnă Ierusalimul, aşa cum a însemnat acum două mii de ani taina aceasta. Amin.

O, poporul Meu luat din români şi născut din Mine, de sus, prin cuvântul Meu cel plin de har! Eu nu vin altfel când vin la tine. Vin cu sfinţii. Cu zecile de mii de sfinţi ai Mei vin când vin la tine cuvânt, şi le dau glas peste pământ sfinţilor Mei, că aceasta este plata sfinţilor: împărăţind cu Mine, precum este scris în prooroci: «Sfinţii Celui Preaînalt vor primi împărăţia şi o vor ţine în stăpânire în veci şi în vecii vecilor, şi aceasta este ceea ce se arată pentru sfârşitul veacurilor». Amin.

Iar voi, fii ai venirii Mele, râvniţi la darurile duhovniceşti şi mai ales râvniţi să proorociţi, căci duhul pocăinţei din voi aduce peste voi pe Duhul Sfânt, duhul proorociei, prin care lumea iarăşi se va face şi nouă va fi. Amin. împărăţiţi pe pământ iubind pe cele ale împărăţiei Mele. Căutaţi această dragoste în voi şi lucraţi cu strălucirea Mea între oameni, că alegerea voastră a fost ca să Mă faceţi pe Mine cunoscut oamenilor, iar ziua Mea din voi să strălucească, fiilor, şi Eu am grijă de toate cele ce se vor adăuga vouă când voi căutaţi să fiţi împărăţie a Mea. Cartea Vieţii Mele cu voi să vă cuprindă în ea, plini fiind de Duhul Sfânt Mângâietorul şi de lucrarea Lui peste pământ. Căutaţi această dragoste în voi şi lucraţi cu călăuză, fiindcă aveţi pildă pe Israel, care dacă a lucrat ca el şi nu după călăuza pe care i-o dădusem Eu, a pierit cu tot numărul lui, în timp ce el se credea al Meu.

Iar ţie, Ierusalime al gloriei Mele cea de după cruce, pentru tine Mă slăvesc în cuvânt peste pământ după două mii de ani pentru tot neamul creştinesc de atunci şi până acum, căci Eu întru tine binevoiesc, că ai fost credincios, şi eşti popor luat din neamul român şi M-ai primit peste tine de împărat al slavei şi îmi scriu în mijlocul tău cartea judecăţii făpturii, căci Eu prin cei neluaţi în seamă am lucrat slava Mea şi acum două mii de ani, şi tot aşa am lucrat şi pentru venirea Mea a doua oară de lângă Tatăl. Tu să Mă primeşti când bat. Tu să-Mi deschizi, că eşti alesul Meu şi eşti micuţ, căci pruncilor le-a fost dat să se facă părtaşii acestei slave a Trupului şi Sângelui Meu cel de pe cruce curs pentru salvarea făpturii, pentru cerul cel nou şi pământul cel nou care se vor slăvi din zi în zi mai mult, spre slava numelui Meu cel purtat de îngeri între cer şi pământ şi între pământ şi cer, iar cuvântul Meu cel de atunci şi cel de acum peste om, este lumina cea adevărată care luminează pe tot omul care vine în lume. Amin.

Hristos a înviat, pentru toţi cei ce se vor boteza apoi în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, începând de la Ierusalim, precum Eu am poruncit ucenicilor Mei să lucreze acum două mii de ani!

Hristos a înviat, pentru toţi cei ce se vor ridica cu trupurile din pământ, după Scriptura învierii morţilor, şi apoi, viaţa veacului ce va să fie pe pământ pentru cei credincioşi, pentru cer nou şi pământ nou prin taina Ierusalimului nou, ales la sfârşit de timp, taină cerească pe pământ cu oamenii în mijlocul cărora Eu voi locui şi voi împărăţi prin darul vieţii veşnice peste tot şi peste toate! Amin.

O, poporul Meu, nu înţeleg cititorii Scripturilor Domnului ce este împărăţia lui Dumnezeu. Cerul şi pământul sunt ale Mele, şi pentru om le-am întocmit, şi apoi l-am făcut pe om ca să fac din el împărăţia Mea şi să împărăţesc din el peste pământ, având cerul împărăţie în om, dar n-am putut să-Mi fac stat în om cu împărăţia cerurilor pe pământ şi nu înţeleg cititorii Scripturilor ce este împărăţia lui Dumnezeu. Dar tu eşti cel învăţat de Dumnezeu, poporul Meu, să ştii ce este împărăţia Mea şi locul ei înăuntrul trupului tău care o acoperă pe ea ca să iasă din trupul tău faptele ei înaintea oamenilor, iar ei să-L slăvească pe Dumnezeu şi să înţeleagă slava Lui din mijlocul tău. Mai vârtos decât oamenii însă trebuie să ştii tu slava Mea în care eşti învăluit, şi din norul căreia Tatăl Se slăveşte în Mine cu cuvântul, ca să-l iei tu pe el apoi, şi cu duhul şi cu puterea lui Ilie să-l împarţi oamenilor şi să-l împarţi fiilor lui Israel, ca să se întoarcă şi ei cu inima şi cu faţa lor către părinţii lor cărora le-am dat făgăduinţele, şi să-şi întoarcă părinţii lor inima către ei ca să-i mântuiesc pe ei, că Eu Mântuitor am venit pe pământ şi stau învăluit în slava cuvântului Meu, iar Moise şi Ilie sunt în slava Mea şi Mă sfătuiesc cu ei în toată venirea Mea, iar Tatăl cuvintează prin Mine tot cuvântul Său. Amin.

O, chiar dacă e greu şi mult prea greu de crezut că Eu, Domnul, am despărţit cu voi veacurile, cel pământesc de cel duhovnicesc, şi că v-am dat în stăpânire împărăţia Mea ca unor sfinţiţi ai Mei şi sfinţi prin Mine, Cel sfânt, Eu cred în cele ce am profeţit prin cuvântul lucrării Mele cea de cincizeci de ani, şi vă cer aşa: fiţi sfinţi, fiilor, precum Domnul vostru sfânt este, căci Dumnezeu, prin Duhul Sfânt vă poartă pe voi de mânuţă ca să vă poată apoi ocroti de cele ce au să vină în curând peste pământ, şi să rămână El cu voi prin biruinţa Sa, a cărei împărăţie o dă sfinţilor Săi, precum este scris în Scripturi. Amin.

O, popor al Fiului meu Cel tainic cu tine! O, popor al dorului Fiului meu! O, ce multă veşnicie este pe pământ, dar dacă omul nu o vede, el trăieşte prin vederea lui, şi altă durere mai mare ca aceasta nu mai are Fiul meu şi cerul Său de sfinţi şi de îngeri. O, ce multă veşnicie este pe pământ, iar eu te cuprind în cuvânt, ca să te învăţ cu el statul în cer pe pământ. Fiul meu cât a fost pe pământ a fost cuprins de cer, şi aşa a stat El pe pământ, şi ne-a învăţat şi pe noi, cei din casa prin care a venit, ne-a învăţat să stăm în casa cerului, să facem cerul pe pământ şi să stăm în el, şi ne-a învăţat, şi ne-a arătat cum să ne facem cer, şi puteri cereşti să ne facem pe pământ, şi aşa am ascultat, şi aşa am lucrat, şi a avut Fiul meu naştere în noi, iar noi, naştere în El şi din El, căci Tatăl I-a pregătit Lui prin prooroci şi prin îngeri locaş de venire, casă şi casnici, şi apoi credinţă, şi cale dreaptă pentru ea în noi, iar noi lucram taina Lui pe pământ, după ce tainic L-am coborât la oameni prin lucrarea Tatălui. O, tot atât de tainic a venit şi azi Domnul pe pământ la tine, poporule al tainelor Lui, şi tainic stă în mijlocul tău şi te cârmuieşte şi te priveşte ca să vadă cât semeni cu El şi cât semeni cu omul. El S-a făcut Om, dar S-a asemănat cu Dumnezeu pe pământ prin toată trăirea Lui de Fiu ascultător de Tatăl, dar omul seamănă cu omul şi atât, şi e dureros pentru cei cereşti când văd ei că pe pământ omul nu se uită la Domnul ca să vadă chipul Lui. Omul zice că nu-L vede pe Domnul ca să ştie cum să fie apoi, dar Domnul îi spune omului, de două mii de ani îi spune cu cuvântul Său, după ce S-a făcut trup ca şi omul, îi spune omului cum să lucreze, cum să trăiască şi cum să umble între pământ şi cer.

Omul zice că nu-L vede pe Domnul, dar L-am văzut eu, şi L-au văzut ucenicii şi uceniţele Lui, şi L-au văzut mai-marii lumii de atunci, şi mulţi L-au văzut cum este El. Ba şi morţii s-au sculat din mormânt şi L-au văzut pe Domnul cum este şi cum lucrează şi cum umblă.

Statul în cer te învăţ eu, mama lui Dumnezeu, popor al tainelor cereşti, că aşa vrea Domnul să fii tu, căci tainele cereşti sunt dulci şi îl fac dulce pe cel născut din cuvântul Fiului meu, venit pe pământ cuvânt de naştere a omului, popor al darului sfinţilor, căci sfinţii vor să te dea în dar Domnului, dacă tu te aşezi lângă ei lucrând lucrarea Domnului cea de sfârşit, cea de dinaintea slavei zilei Lui, care este la uşa ta, fiule mic, cel mai mic între cei ce s-au făcut sfinţii Domnului. Amin.

Aluatul tău să fie dorul, şi el să se mistuie în tine, căci statul în cer voiesc să las eu peste tine ca învăţătură odată cu venirea mea în sărbătoare la tine, popor dorit de taina cea cerească pe pământ. Statul în cer să nu-l stingi prin cele cu care tu te îndeletniceşti pe pământ. Ca pe un copil nou-născut te învăţ să păzeşti şi să lucrezi această taină a vieţii tale, statul tău în cer pe pământ, căci slava cea nevăzută a Domnului veghează peste tine fără răgaz. Şi chiar dacă tu nu o vezi, caută să stai mereu cu fapta ta înaintea slavei cea nevăzută a Domnului şi a sfinţilor Lui, slavă care a fost mai înainte de întemeierea lumii cu tot ce este al ei în toate vremile cerului, căci vremea Domnului este mereu, iar ţie trebuie să-ţi intre în fire vremea Domnului cu tine, iubirea dintre tine şi Domnul, iubire de la care vin toate câte vor fi şi se vor coborî pe pământ curând, curând cu toată taina lor cea nevăzută acum. Dar pentru această împlinire tu nu trebuie să stai cu chip de om între oameni, ci să stai între oameni cu chipul plin de Fiul meu, şi mai ales între frate şi frate să stai aşa, căci blând şi smerit cu inima este Fiul meu şi Domnul tău.

vai celui fără de stăpân pe pământ, că acela nu ştie ce îl aşteaptă, şi, iarăşi, vai celui ce are de stăpân peste el pe om, căci pe pământ e înşelat omul, şi e greu de om, căci este zdrobit de el însuşi omul, şi apoi de cel asemenea lui. Tu însă luminează cu Domnul şi Stăpânul tău peste om pe pământ, că eu, mama Stăpânului tău, îţi dau în dar dorirea mea de cer, statul în cer pe pământ, aşa cum am stat eu, căci Fiul meu era din cer, nu era de pe pământ, şi El a venit şi ne-a învăţat taina patriei cereşti, taina cu care va birui El peste pământ odată cu toată slava celor ce nu se văd ale Domnului, şi care veghează pe pământ şi în cer, până ce toate vor fi iarăşi o unire şi o veşnicie, precum este scris despre iarăşi naşterea lumii din cele ce au fost slava cea de dinaintea întemeierii celor ce se văd. Amin.

Eu, mama Domnului meu şi al tău, te întăresc în statul tău cu cerul pe pământ, căci pământul este aşternutul a toate câte vor însemna patria cerească, ţara cea dulce a Noului Ierusalim, dar lucraţi, fiilor, lucraţi cu dulce drag toată frumuseţea patriei cereşti, lucraţi-o cu cerul, căci ai cerului sunteţi voi pe pământ. Fiţi însă blânzi şi smeriţi cu inima ca Fiul meu, ca să nu fiţi ca omul, copii ai cărţii care vine din cer şi se scrie pe pământ şi se face faptă prin asemănarea voastră cu Domnul Cuvântul, şi nu altfel, copii care staţi la învăţat ca să ştiţi de la Domnul şi să-L primiţi ca să fie El pe pământ, şi să fie Domnul lumina lumii. Amin.

Eu, Fiule plin de cuvânt, m-am făcut asemenea Ţie şi am dat poporului Tău cuvânt. în el am pus dorul meu de cer, ca să-l ia poporul Tău în firea şi în fapta lui şi să-l aibă mereu de temelie a patriei cereşti pe pământ, patrie la care Tu lucrezi spre desăvârşirea şi spre descoperirea ei şi a fiilor ei.

Eu, Fiule plin de duh de cuvânt, îi dau în dar poporului Tău duh de cuvânt ca şi al Tău; al Tău din al Tău, şi numai cu Tine să se asemene cei cu care zideşti Tu pe pământ patria cerească, de care se vor minuna toate neamurile pământului când Tu Te vei descoperi cu ea curând, curând, curând. Amin.

O, poporul Meu, e mare, mare taina lui Dumnezeu cu omul pe pământ. Chiar dacă Domnul nu Se lasă văzut, El este cu omul, căci pe pământ Eu şi cu Tatăl l-am zidit pe om, şi am pus în el din Noi duh de viaţă, am pus în om fiinţă din fiinţa Noastră şi am rămas în taină lângă om, căci aşa este Dumnezeu cu omul, şi aşa trebuie să ştie şi apoi să creadă omul ca să nu piardă frica de Dumnezeu, să nu piardă omul cărarea aceasta care îl ţine pe el lângă Dumnezeu, şi pe Dumnezeu, lângă el.

Când omul se roagă Tatălui nostru, nu ştie omul să înţeleagă ce spune. I-am învăţat pe ucenici să nu-L înţeleagă greu pe Dumnezeu, şi le-am spus să se roage în chip smerit şi să-şi pună viaţa mereu în mâna Tatălui şi să nu facă ce fac păgânii care neînţelegându-L pe Dumnezeu strigă şi rostesc mulţime de cuvinte spre Tatăl. Eu însă i-am învăţat pe ucenici să zică frumos, cuvânt spre Tatăl, şi să cuprindă în el tot ce trebuie să audă Tatăl şi să le dea lor.

O, ce frumos este să te rogi Tatălui aşa cum le-am spus Eu la ucenici să se roage, spunând: «Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; vie împărăţia Ta, şi în ea, voia Ta pe pământ ca şi în cer». O, poporul Meu, când Noi, Tatăl şi Fiul, l-am făcut pe om, pe pământ l-am făcut, şi a fost atunci cerul şi pământul, Dumnezeu şi omul pe pământ, şi a fost voia lui Dumnezeu pe pământ şi în cer deodată. Acum două mii de ani când i-am învăţat pe ucenici cum să vorbească pe pământ cu Tatăl, le-am spus să-I zică Tatălui: „Tatăl nostru, Care eşti în ceruri”. O, ce mult aş vrea să fie acum vremea aceasta, să înţeleagă de acum omul, să înţelegi, poporul Meu, şi de la tine să înţeleagă omul că Dumnezeu este vestit de om peste pământ, şi prin propovăduire omul se face cerul lui Dumnezeu şi îl învaţă pe alt om să sfinţească pe pământ numele Tatălui şi să-I ceară în fiecare zi pâinea cea spre fiinţă şi să fie iubitor şi iertător pentru orice semen, ca să fie şi Tatăl asemenea, iertător pentru greşalele lui de om, căci omul a învăţat cel mai întâi să greşească, să dea din el frica şi să greşească lui Dumnezeu, să-L părăsească pe Dumnezeu pentru ca să împărăţească omul pe pământ. Dar la ucenicii Mei le-am spus să facă vie pe pământ împărăţia Tatălui şi voia Tatălui, şi aceasta să-i ferească pe ei de ispita cea rea care s-a născut în om după ce omul a dat din el frica.

Vreau să-l învăţ pe om să iubească şi să poarte cu el arma cea împotriva pierzării: frica de Dumnezeu, care îl învaţă pe om să iubească suferinţa cea sfântă, crucea, care îl aşează pe om pe calea spre Dumnezeu. Amin.

îţi spuneam, poporul Meu, când începusem să ies cu tine în lume pildă de iubire a ta cu Dumnezeu, îţi spuneam că vreau să aduc cerul pe pământ, pe tot pământul, şi apoi să Mă las descoperit, să-Mi las văzută slava şi cerul în care stau şi din care lucrez pentru tine, şi cu care te port pe tine spre Tatăl. Voiesc să te învăţ să crezi taina cerului pe pământ cu tine, taina Tatălui, Care este în ceruri lângă tine, sfinţindu-Şi numele pe pământ şi în cer, dar roagă-te să te facă Tatăl voie a Sa şi împărăţie a Sa prin voia Sa în tine mereu, prin fiinţa lui Dumnezeu în tine, ca să ai tu Tată slăvit, poporul Meu, şi El să fie iertător ca şi tine, şi tu să fii iertător ca şi El, şi ca să te ferească El de tot răul din om, de cel dinăuntrul tău şi de cel din afara ta, aşa cum Eu i-am învăţat pe ucenici să ceară la Tatăl şi să se facă ei unii pentru alţii cerurile Tatălui, Dumnezeu lângă om pe pământ, şi omul lângă Dumnezeu, aşa cum am fost Noi cu omul la început pe pământ. Amin.

O, poporul Meu, o, cetate a Domnului, este scris despre cetatea Mea că porţile ei vor fi deschise zi şi noapte pentru Domnul, ca să nu fie noapte în ea, ci să fie Domnul în porţi, şi să fie cu tine şi să te înveţe credinţa că Dumnezeu stă pe pământ cu tine cu cerurile Lui, numai să ştii tu să fii copil ceresc, căci fără grăire, fără vestire, fără propovăduire nu poate şti omul puterea lui Dumnezeu, iubirea Lui în om, poporul Meu.

Te las sub iubirea biruinţei prin cruce. Te slobozesc, binecuvântându-ţi bucatele de pe masa ta frăţească, şi Eu voi pune pe masă cuvântul Meu apoi, toată hrana pe care Eu voiesc azi să ţi-o dau, poporul Meu. Dar te rog, fiule, să te laşi moale, să te laşi uşor în inima Mea ca să te pot Eu învăţa cu multul taina lui Dumnezeu cu tine pe pământ ca şi în cer, poporul Meu, căci frica de Dumnezeu este iubire, şi ea te poartă ca Tatăl, de mânuţă pe cărările tainelor Lui cereşti pe pământ, căci crucea este iubirea care-ţi dă ţie viaţă, poporul Meu. Amin, amin, amin.

în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, aşa botez Eu, Domnul, inima celui credincios care se lasă cu totul pentru Mine între fiii oamenilor. Voi petrece în mijlocul tău praznic de Bobotează curând, Ierusalime al Meu de azi, românul Meu popor, că Eu ţi-am spus ţie că numele de român va fi luat de tot cel care se va lăsa prin acest cuvânt al Meu de peste tine înfiat şi crescut şi statornic în Tatăl, în Fiul şi în Duhul Sfânt, numele Domnului Dumnezeului tău, Domn şi Stăpân din veci şi până în veci, şi Care vine curând cu veacul cel veşnic ca să-l aşeze pe pământ nou şi să împărăţească în veci după voia Lui. Amin.

Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în chip vădit, căci ea este omul pe care îl are Dumnezeu, nu omul care Îl are pe Dumnezeu pentru folosul omului şi nu pentru folosul Meu de la om. O, nu omul este Dumnezeu, ci Eu sunt Dumnezeu. Precum M-am suit la cer, tot aşa şi vin, şi tainic vin, căci omul este nedrept cu Mine şi de aceea stau tainic înaintea lui şi îi dau cuvântul Meu care îl ajută să creadă şi să se deschidă pentru împărăţia Mea în el, împărăţie lucrată de Mine şi nu de om. Amin.

Voiesc să fie frumos şi sfânt pământul, dar fără de credinţă sfântă în om Eu nu pot aceasta, căci nu împărăţia omului, ci împărăţia Mea voiesc s-o aşez în om şi pe pământ apoi, şi iată, de aceea am venit cu acest cuvânt peste pământ şi peste om, dar omul este slab cu credinţa şi îşi voieşte binele lui când citeşte în Scripturi despre împărăţia Mea. Poporul Israel Mă întreba despre aşezarea împărăţiei lui, Mă întreba dacă a venit vremea lui, dar Eu nu i-am răspuns. O, nu împărăţia omului trebuie să fie peste om şi peste pământ, ci împărăţia Mea, cea aşteptată de părinţi şi de sfinţi şi de toţi îngerii slavei Mele, ba şi de îngerii care au pierdut slava Mea prin semeţia omului lucrat de mâna Mea din pământ şi din Duhul Meu.

O, poporul Meu, o, fiule aşteptat de veacurile toate! Să ştii că împărăţia omului se destramă de-acum, şi vine în locul ei împărăţia lui Dumnezeu, chiar dacă voieşte, chiar dacă nu voieşte omul. O, poporul Meu, învaţă-te să Mă ai de învăţătură peste tine, căci Eu ştiu să Mă dau ţie înţelepciune a împărăţiei Mele, numai să ştii tu să Mă aştepţi şi să Mă iei, că Eu Mă aduc ţie la dorinţa ta şi cobor pe cărare cu tot ce trebuie să faci şi să crezi şi să ai şi cu tot ce pot Eu să fiu înăuntrul tău, şi apoi din tine în tot jurul tău, căci împărăţia Mea e tot ce voiesc să-ţi dau, şi apoi Eu să te am locaş slăvit al Meu înaintea oamenilor, că te-am pus la scumpit şi la strălucit ca să te vadă popoarele şi să ia din slava Mea şi să vină spre ea, poporul Meu. Amin, amin, amin.

O, e rece de iubire pe pământ. Mi-e dor de mângâiere, dar unde este cel ce ar înţelege dorul Meu? Eu, Domnul, Mă las mereu mai mic ca omul, ca să nu-Mi facă omul rău venirii Mele la el, dar mângâiere pentru Mine nu găsesc, că e rece pe pământ. Le-am spus la ucenici, acum două mii de ani, ca să se roage Tatălui, Care este în cer, şi să ceară ei de la El împărăţia Lui şi voia Lui pe pământ, precum în cer aşa şi pe pământ. Le-am spus să ceară ei aşa, fiindcă e rece pe pământ. Numai unde este voia Tatălui pe pământ ca şi în cer, numai acolo este mângâierea Mea, numai acolo găsesc Eu alin, numai acolo, fiilor scumpi, numai acolo, tată. Şi va veni curând, curând mângâierea Mea pe pământ de la om, căci puterile cereşti vor împlini aceasta şi vor aduce pe pământ cu omul voia Tatălui ca şi în cer, iar voia omului se va supune atunci vrând nevrând voii Tatălui ceresc, şi îşi va întoarce omul în Dumnezeu voia sa şi se va face omul casa Domnului, iar Eu voi sta în ea şi Mă voi mângâia, şi atunci îmi voi afla Eu odihna, atunci, fiilor, numai atunci. Amin, amin, amin.

O, poporul Meu, grăieşte cu tine Domnul şi cu sfinţii Lui, şi aceasta înseamnă Scriptura venirii Domnului cu sfinţii, fiule. Şarpele cel de demult stă cu gura deschisă la Mine şi la tine ca să ia în gură cuvântul Meu când el se naşte în carte şi ca să tragă cu duhul hulei lui stelele cerului şi să le arunce pe pământ, dar Eu, Domnul, păstoresc toate neamurile cu toiag de fier, iar îngerul Meu se războieşte cu şarpele cel de demult şi cu îngerii lui şi nu este loc în cer pentru ei, şi vor fi aruncaţi pe pământ, şi va stăpâni împărăţia lui Dumnezeu împotriva acestora şi va fi ea cu fiii ei, care biruiesc prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturiei lor, precum este scris în Scripturi. Amin.

O, nu înţelege omul tainele Mele şi vorbirea Mea despre ele. Nu înţelege omul tainele bisericii. Biserica este taină mare, căci ea este împărăţia Mea, care n-are nimic în lumea aceasta prin care ea trece şi se slăveşte slăvind pe Dumnezeu prin credinţa ei în El. Ea crede în Tatăl, în Fiul şi în Duhul Sfânt, mărturisind botezul cel pentru iertarea păcatelor şi aşteptând Scriptura învierii morţilor şi viaţa veacului ce va să fie.

O, nu mai este biserică pe pământ, căci lucrarea bisericii biruieşte lumea, precum Eu am biruit-o. Lucrarea bisericii este împărăţia lui Dumnezeu pe pământ cu oamenii, iar taina aceasta este în Hristos şi în biserică, nu este în lumea aceasta. Voiesc cu dor să înţeleagă omul taina lui Dumnezeu, taina bisericii, şi de aceea am venit pe pământ cuvânt acum, la sfârşit de timp. Am venit să-l învăţ pe om taina împărăţiei cerurilor pe pământ cu el şi credinţa lui în această împlinire, şi am venit să împlinesc. Amin.

Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Ea îşi are tărâmul şi tronul în cei ce sunt biserica Mea, ţara Mea de pe pământ, ţară fără de hotare, şi care se întinde de la margini la margini prin cei ce Mă iubesc, avându-Mă în ei împărat, după cum este scris despre cortul lui Dumnezeu cu oamenii, şi Se va sălăşlui cu ei Domnul, şi ei vor fi noroade ale Lui, şi însuşi Dumnezeu va fi cu ei, Dumnezeu al lor, iar celor necredincioşi, partea lor este în iezerul care arde cu foc şi cu pucioasă şi care este moartea cea de-a doua, precum este scris.

O, poporul Meu, Mi-am întărit coborârea la tine, şi am lucrat prin îngeri aceasta, căci puterile cereşti îmi slujesc împlinirea Scripturilor, tată, iar în Scripturi stă scris să vin să cârmuiesc neamurile cu toiag de fier şi stă scris că numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, şi de aceea rostesc Eu în mijlocul tău cuvântul Meu, şi fac faptă numele Meu peste pământ şi grăiesc în mijlocul tău şi Mă dau în lături pentru cei ce Mă iau de la tine şi se hrănesc cu mângâierea cea de la Mine, şi fericiţi sunt cei ce se apleacă să ia şi să se înţelepţească prin izvorul Meu de peste tine!

Omul semeţ nu iubeşte minunea Mea de peste tine, şi tu eşti vorbit de rău de omul semeţ, poporul Meu. Din pricina cuvântului Meu de peste tine te vorbeşte de rău omul care se înalţă pe sine înaintea Mea şi a ta. Tu însă fii cuminte, tată, şi stai sub mantia Mea, stai în Domnul Dumnezeul tău, Care te hrăneşte cu duh dătător de viaţă, căci vremea pe pământ este ca la sfârşit, este aşa cum a făcut-o omul împotriva sa însuşi, fiindcă omul cel fără Dumnezeu face lucrarea diavolului pe pământ, iar diavolul este potrivnicul Meu şi i se sfârşeşte vremea, căci vremea e pe sfârşite, iar el dă să se întărească prin ultimele lui puteri vrăjmaşe Mie. Eu însă sunt Mieluţul Tatălui şi îl voi birui pe diavol şi pe toţi îngerii lui, şi vom aşeza pe pământ cântarea de biruinţă, precum este scris, căci voi judeca desfrânarea de pe pământ şi tot trupul ei şi voi răzbuna sângele sfinţilor, şi va fi nunta Mea cu mireasa Mea cea pregătită Mie şi cu cei fericiţi, căci scris este: «Fericiţi cei chemaţi la cina nunţii Mielului, iar acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu», căci Eu Mă numesc Credincios şi Adevărat, şi numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, iar cei ce se cred împăraţii pământului şi care dau să facă război cu Mine vor fi biruiţi cu toată minciuna lor şi vor fi aruncaţi în iezerul de foc, unde arde pucioasă, precum este scris, căci cuvântul Meu este sabie care iese din gura Mea ca să fac dreptate sfinţilor Mei. Amin.

Vin cuvânt pe pământ şi vin la tine, poporul Meu, căci ceilalţi oameni de pe pământ se ascund de faţa dreptăţii Mele, căci Eu stau pe tron aşezat, stau în carte şi cuvintez din ea şi nu Mă vor mai-marii de pe pământ şi se ascund de faţa Mea. Tu însă primeşte-Mă şi sfinţeşte-te pentru venirea Mea şi fă-Mi loc cu ea şi fă-te cale a venirii Mele, poporul Meu, căci credinţa ta în venirea Mea face cale cuvântului Meu peste pământ, şi îţi voi mulţumi cu toţi sfinţii îngeri când cerul se va lăsa văzut deschis şi vă voi zice vouă: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii, căci Eu am fost flămând şi însetat, străin şi gol, bolnav şi întemniţat, şi voi M-aţi slujit», şi în ziua aceea vă vor cunoaşte binefăcători ai Mei toate neamurile pământului, iar cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi vor trece, şi va fi un cer nou şi un pământ nou, şi voi veţi fi poporul Meu şi vă voi da facerea cea nouă şi ne vom întinde cu ea şi vom primi în ea pe cei ce se sfinţesc pentru ea, şi nu va fi un vis aceasta, şi va fi adevărat, şi fericiţi vor fi cei ce cred acestor cuvinte, proorocite încă de acum două mii de ani, iar cei necredincioşi se vor purta necredincioşi, precum este scris.

O, poporul Meu, nu uita povaţa Mea de azi! Să nu-ţi faci loc peste nimeni, dar să-ţi faci loc în toţi, că aceasta este smerenia care-l face frumos şi scump pe om! Dă-Mi Mie loc, tată, fă-Mi Mie cale, nu ţie, căci Eu sunt calea, numai să vrea să Mă cunoască şi să Mă primească omul! Eu voi fi pentru tine mereu, poporul Meu, şi-Mi voi croi cale pentru tine şi cu tine, tată, că numai Eu sunt Cel ce aduc ţie bine, iar tu să fii cel ce asculţi ca un copil al Meu, şi vei fi împărăţia Mea, iar Eu voi fi patria ta, patria celor mici, celor ce iubesc să fie copilaşi, patrie din cer pe pământ pentru cei ce se fac cerul Meu, odihna Mea pe pământ, împărăţie de veacuri aşteptată şi dorită să fie, iar Eu, Domnul, şi cerul Meu de sfinţi şi de îngeri vom împlini, şi voi fi pe pământ curând, curând cu patria Mea, cu împărăţia Mea şi voi lumina cu ea de aproape şi de departe, şi ea este făptura cea nouă în om, Dumnezeu în om, în mulţi şi cât mai mulţi, şi vor fi ei patria cerului pe pământ, patria care vine, patria cea de sus. Amin, amin, amin.

O, Eu, Domnul, vă mângâi pe voi, cei care aţi rămas cu Mine în toate încercările, în toate durerile Mele şi ale voastre pentru Mine, şi Eu vă dăruiesc împărăţia Mea pe pământ cu voi şi vă sprijin în toate şi prin toate, ca să fiţi ai Mei şi ca să vă fiu Eu Dumnezeu aşa cum trebuie să fiu celor ce sunt cu Mine, şi nu aşa cum crede omul care vine şi Mă cunoaşte cum sunt aici cu voi, şi apoi pleacă şi îşi zice în sine că Dumnezeu este cu el pe orice cale îşi alege el să umble pe pământ apoi,

Acum mă mistui în cer lângă Tine de râvnă pentru acest petec de pământ, pământul român, pe care Tu Ţi-ai aşezat sămânţa împărăţiei Tale între oameni şi împlineşti această Scriptură, proorocită prin Ioan, ucenicul Tău iubit, căruia Te-ai descoperit că vei veni pe pământ cuvânt între oameni şi vei sălăşlui cu ei şi vei şterge lacrima lor şi Însuşi Tu vei fi cu ei, iar ei vor fi poporul Tău, şi această taină a Ta s-a descoperit acum pe pământ, Tu şi poporul cuvântului Tău, Tu şi pruncii Tăi, spre semne şi minuni între oameni, şi pentru care Tu dai spre pieire pe cei ce se împotrivesc înnoitei Tale aşezări, noului Tău popor, din neamul român ridicat, şi tainei lui cu Tine pe pământ.

Acum două mii de ani am aşezat cu o mânuţă de ucenici noua împărăţie pe pământ şi a dăinuit ea prin vremi prin cei credincioşi, care au fost şi sunt împărăţia lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor, şi tot aşa lucrez şi azi, şi sunt pe pământ cu împărăţia Mea în cei credincioşi şi prin ei şi lucrez cuvântul Meu în mijlocul lor, şi cuvântându-l îl împlinesc apoi, şi aşa Mă dovedesc Eu Dumnezeu adevărat şi îi arăt omului ce înseamnă adevărul

Curând, curând, tot pământul în lung şi în lat va fi împărăţia Lui şi a sfinţilor Lui, că este scris aceasta, dar acum are Domnul aici izvor chemător, care cântă şi plânge şi curge după om, şi vai celor de pe pământ care nu caută spre el când el curge vestindu-şi obârşia şi împărţindu-se peste tot ca să-L semene pe Dumnezeu în oameni şi să învieze mulţi la glasul Fiului lui Dumnezeu, precum este scris.

Învaţă Domnul cu cuvântul Său viaţa cea de sus s-o ia omul în el şi s-o trăiască şi s-o înflorească pe ea pe pământ, căci totul va fi al Domnului pe pământ şi nu va mai fi al omului, şi va fi izvor de slavă peste tot pentru cei credincioşi, după ce Domnul a strigat atâta vreme după om ca să-I deschidă Lui.

O, nu scapă nici viii, nici morţii de acest cuvânt, de cuvântul Meu, care este proorocit să vină şi să glăsuiască peste pământ cu însăşi gura Mea la sfârşit de timp şi să-l audă pe el morţii din morminte şi să se scoale ei la cuvântul Meu, dacă cei vii nu se scoală spre Mine, ci umblă după duhul lumii cu umbletul lor. O, oricât de greu şi de mult Îmi osândeşte lumea cea rea venirea Mea cuvânt peste pământ şi pe cei ce Mi-o poartă, nu scapă nimeni de adevărul acestui cuvânt. Se scoală cei care au fost pe pământ, drepţi şi sfinţi, şi vor moşteni pământul şi-şi vor răscumpăra trupul şi viaţa între pământ şi cer şi va fi plin pământul de cei înviaţi, de cei veşnici, care şi-au plătit veşnicia cu viaţa lor cea după trup plăcută celor din cer, şi va fi cât stelele cerului numărul lor, precum este scris.

Să nu mai vorbească prostii cei care zic că nu vor mai fi oameni pe pământ peste un timp, decât puţini de tot. O, vor fi mulţi, mulţi, şi vor locui pământul ca şi în cer, că mulţi s-au născut de la început şi până la sfârşit şi şi-au regăsit mulţi viaţa în Mine apoi, şi se vor scula prin taina învierii morţilor, şi-şi vor vedea atunci prostiile vorbite cei ce vorbesc prostii acum ca să prostească de la margini la margini oamenii toţi şi să-i facă să uite de Dumnezeu şi de înviere, dar iată, toţi cei care au fost şi sunt vor da toţi socoteală înaintea scaunului de judecată al Domnului, şi iată unde Îmi am Eu domnia şi scaunul ei, şi iată cum domnesc Eu peste cei ce s-au ales cu Mine ca să le fiu lor Dumnezeu şi să umblu cu ei şi să am casă cu ei pe pământ şi să vin la ei cu cei din cer cu masă de cuvânt, aşa cum fac acum!

Sunt plini de dor sfinţii, şi dorul lor caută după om pe pământ ca şi Dumnezeu, ca şi dorul lui Dumnezeu. Acolo unde se dă lupta pentru cer, acolo doresc cei din cer, căci fiecare luptă pentru patria sa. Patria omului este cerul, şi trebuie să lupte el pentru cer şi să facă cer pe pământ, căci Domnul este şi va fi pe pământ cu oamenii, precum este scris de venirea Lui cu oştiri cereşti pe pământ, cu sfinţii Lui.

Īmpărăția cerurilor este īn viața de zi cu zi trăită de om ca și īn cer pe pămānt, și așa se sălășluiește ea cu oamenii, și este ea deasupra oricărei īmpărății și nu-i trebuie țară cu hotare și nu-i trebuie bunuri pămāntești și omenești. Ea este īmpărăția care face rai din om, și om de rai face ea, și este ea peste tot pe unde omul are īnăuntrul și īn jurul său pe Domnul Īmpărat.

E duhul învierii plutind acum în văzduh odată cu praznicul de Paști sosit în prag, și toată firea cântă pe limba ei: Hristos a înviat! În aceste zile de taină orice rămurică mișcată de vânt, orice cânt al păsărelelor, orice floare care se leagănă, sau orice nor călător în văzduh, aerul și duhul lui purtător de Dumnezeu și de taină, tot și toate cântă azi: Hristos a înviat!, cântă pentru Domnul și pentru amintirea sărbătorii patimilor și a învierii Mele cu biruință pentru voi, pentru cei iubitori de Dumnezeu și pentru toată firea, care așteaptă prefacerea cea nouă, că tot și toate așteaptă nemurirea, o, fiilor. O, acesta să vă fie dorul: răscumpărarea, descoperirea ei cât mai curând, totul nemuritor ca Dumnezeu, și atunci bucuria va fi deplină și va fi nesfârșita zi de Paști, ziua Domnului cu voi, cei care Mă ascultați și Mă iubiți cu ascultare, căci ascultarea este iubirea, iar voi veți fi atunci ziua Domnului, o, fiilor, și noapte nu va mai fi, nu va mai veni, și vom cânta neîncetat cântarea învierii, cântarea de biruință a Mielului, cântarea cea nouă, o, fiilor.

Mă întorc acum aici, la masă de taină cu voi, cei adunați la izvor în ziua aceasta sfântă, și grăiesc vouă taina cinei celei de taină, fiilor, iar oștirile cerești iau de deasupra grăirea Mea cea de azi și se hrănesc cu ea. E tot o taină cina Mea cu voi pe pământ. În seara cinei celei de taină acum două mii de ani le-am spus ucenicilor Mei: «Luați, mâncați, căci cu dor am dorit să mănânc acest Paști cu voi, și nu-l voi mai lua cu voi până ce nu-l voi lua nou întru împărăția lui Dumnezeu».

O, priviți acum din slavă deslușirea cea de atunci a cuvintelor Mele de atunci, cina cea de taină a Mea cu voi atunci, o, ucenici, iubiții Mei de atunci, și iată, cina Mea așezată aici zi de zi acum, și la care toți sfinții vin cu voi din cer, și aceasta este taina cea atunci rostită, împărăția cerurilor petrecând cu cina ei pe pământ, căci unde este Dumnezeu acolo este și raiul, acolo este împărăția lui Dumnezeu, și noi le facem pe toate, precum este scris, căci Dumnezeu pe toate le lucrează cu oameni, cu ai Săi cei dintre oameni.

O, pace vouă la masă cu Mine, vouă, celor ce ați gătit praznic de naștere în cetate pentru Mine cu voi, fiilor purtători de Dumnezeu! Grăiesc cu voi în fața lumii de pe pământ și vă numesc purtători de Dumnezeu, o, fiilor. Mi-e dor să se tot înmulțească numărul purtătorilor de Dumnezeu și să rămână ei statornici în credință apoi și în iubire până la sfârșit, ca să-l pot birui pe satana care nu-și lasă jos armele și nădejdea că Mă va birui și-Mi va stârpi lucrarea Mea cea împotriva lui și a salvării omului păcătos prin pizma lui satanicească, începută încă din rai asupra omului și a Mea, dar este scris că Eu, Domnul, voi birui, căci Tatăl lucrează și Eu lucrez, și Dumnezeu biruiește ca Făcător al cerului și al pământului și al omului, iar satana va rămâne cu minciuna lui și se va topi sub strălucirea zilei slavei Mele și se vor naște cerul cel nou și pământul cel nou și nu se așteaptă satana la o așa slăvită minune și rușinare a sa, o, și Îmi trebuie sfințenie mare întru cei credincioși, căci trebuie să locuiesc întru ei și să am loc curat și sfânt întru ei, și asta Îmi este lucrarea Mea, să-l fac sfânt pe om, să pot sta față în față cu el, să Mă pot arăta celor necredincioși prin cei ce Mă vor purta în ei prin sfințenia lor și să stea ei de-a dreapta Mea în ziua slavei Mele, și așa voi fi biruitor pentru salvarea omului pierdut prin păcat, așa, și nu se poate altfel birui satana, căci dacă omul nu-l biruiește nu cade satana cu una cu două, dar Eu trebuie să-l câștig pe om de partea sfințeniei și așa va pieri satana și așa va birui Domnul și așa să fie, și toți să zicem cu credință mare: amin.

Această zi mărturisitoare duce din loc în loc cuvântul lui Dumnezeu peste pământ, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, amin, și grăiește căpeteniilor de peste popoare, căci Eu, Domnul Iisus Hristos vin pe pământ cuvânt, că am istorie scrisă și carte mărturisitoare în mijlocul neamului român, unde am cetatea cuvântului Meu și un popor micuț care Mă primește când grăiesc de deasupra și-Mi scrie cuvântul și îl trimite la locul peste care cuvintez, și iată, șaptezeci de ani de cuvânt din cer coborât poartă pe el poporul român și pământul acestei țări, țarina cu comoară în ea, precum este scris în Scripturi, iar comoara din ea este cuvântul lui Dumnezeu, Domnul cuvântând peste pământ. Amin.

Iată țara din mijlocul căreia Dumnezeu strălucește peste neamurile pământului și se cheamă ea țara strălucirii, țara în care Eu, Domnul, Îmi am acum sălașul după două mii de ani de la venirea Mea cu trupul pe pământ prin naștere din Fecioară!

Întâi a trebuit să Mă fac cunoscut pe nume și să spun că Eu sunt Cel ce sunt și că Eu sunt acest cuvânt, iar acum grăiesc căpeteniilor de peste popoare și le spun: Pace vouă, celor ce stați mai mari din loc în loc peste neamurile de pe pământ! Pace vouă de la Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt! Amin. Așezați-vă acum înaintea Mea, căci Eu, Domnul Iisus Hristos, Mă așez cu sfatul Meu între voi și trebuie așternut cu pace să am între Mine și voi. Această țară este țara venirii Mele de la Tatăl după două mii de ani de la învierea Mea dintre morți, și am făgăduit atunci că iarăși voi veni și voi aduce mângâiere peste pământ și peste oameni, dar M-am îngrijorat încă de pe atunci și am spus: «Când va veni Fiul Omului va mai găsi creștini pe pământ?». Va mai găsi Domnul credință, ca să poată să vină și să fie primit cu masă de cuvânt, cu povața cea pentru așezarea împărăției cerurilor pe pământul făcut de Dumnezeu pentru om?

O, pace vouă mai-marilor de peste popoare, iar și iar pace între Mine și voi, între voi și Mine! Această zi de duminică poartă un nume în calendarul creștin de două mii de ani și se cheamă ea Duminica Vameșului și a Fariseului, pildă luată din Scripturile Evangheliei Mele de atunci, și așezată de părinții cei sfinți ca început al pregătirii pentru intrarea în cele șapte săptămâni de post și de cumințenie pentru fiii lui Dumnezeu de pe pământ, ca apoi să întâmpine ei praznicul Învierii Mele, ziua Mea de biruință asupra diavolului vrăjmaș, ziua neamului creștinesc de pe pământ, care urmează prin lepădare de sine calea dinspre pământ spre cer, venirea Mea spre ei, și a lor spre Mine, și iată vremea Mea, cuvântul Meu peste pământ, căci scris este că se va vesti mai întâi până la margini cuvântul lui Dumnezeu și va veni apoi biruința întreagă, într-un fel pentru creștini, și în alt fel pentru păgâni, dacă vor vrea ei să rămână așa și să nu răspundă dragostei care vine din cer la ei și să crească neamul fiilor lui Dumnezeu pe pământ, o, că nu voiesc să fie lovit pământul cu cele scrise să vină pentru păcatul de pe el, nu voiesc aceasta până nu va fi pus peste mulți, peste cât mai mulți semnul lui Dumnezeu, pecetea fiilor împărăției cerurilor între neamurile de pe pământ.

Așadar, ascultați voi, cei ce stați cârmaci peste popoare, căci Dumnezeu Cuvântul grăiește vouă în ziua aceasta și vă aduce de veste că se pregătește să se așeze cerul cel nou și pământul cel nou, precum este scris să vină această împlinire, și că împotriva ei stă vrăjmașul Meu, antichrist, cel ascuns să nu i se vadă lucrarea cea plină de trufie asupra Mea vreme de două mii de ani, de când M-a luat și M-a dat lui Anna și lui Caiafa să Mă bată în cuie pe cruce și să-și facă el loc și mers mult prin vreme peste oameni, peste popoare, numai că a fost judecat acest vrăjmaș ascuns și a fost biruit atunci prin învierea Mea, iar acum este biruit prin venirea Mea cuvânt peste pământ ca să-l dau din calea Mea prin suflarea gurii Mele, precum este scris, iar Eu, Domnul, să-Mi arăt fața și slava și să fiu Păstor al neamului creștinesc, o, că nu se poate o turmă și un Păstor să se împlinească oricum pe pământ, și numai cu Păstor de sus, din cer, Unul Dumnezeu Iisus Hristos, Fiul Tatălui Savaot. Amin.

În calendarul cel de două mii de ani al creștinilor bisericii Mele stă scris spre povață pilda vameșului și a fariseului, cei doi veniți să se înfățișeze lui Dumnezeu, unul umilit și plin de căință pentru păcatele vieții lui, vameșul, iar celălalt, fariseul, dându-se că este mai bun, mai îndreptățit să stea înaintea lui Dumnezeu cu faptele vieții lui. O, nu se poate Dumnezeu să-Și găsească plăcerea în aluatul omului fariseu, căci Eu am spus fiilor lui Dumnezeu: «Feriți-vă de aluatul fariseilor, feriți-vă de fățărnicie». Învățătura bisericească de două mii de ani așează de la începutul ei umilința și trufia față în față ca să știe orice fiu creștin că acestea două se resping una pe alta și nu pot laolaltă să lucreze vreun bine, iar fiii bisericii lui Hristos trebuie să știe aceasta și să aleagă la dreapta sau la stânga după dorința lor, și apoi să se cunoască fiii lui Dumnezeu dintre fiii oamenilor, așa cum a fost în toate timpurile cu oamenii de pe pământ, cu Dumnezeu sau fără Dumnezeu cu viața lor.

Vin Păstor din cer pe pământ ca să grăiesc Eu Însumi cu omenirea și să-Mi pasc turma aleasă de-a dreapta Mea și să împlinesc Scriptura: o turmă și un Păstor, vreme în care lupii și caprele pot să se facă oi și să treacă în turma de oi cu umilință mare, lipsiți de fățărnicie față în față cu Păstorul oilor. Luați din râul cuvântului gurii Mele, voi, căpetenii de peste noroade, și voi, cei mai mari și mai mărunți de pe lângă căpetenii, luați și împliniți în voi și între voi dragostea de Dumnezeu și vă va învăța ea ce înseamnă Dumnezeu, căci fără Mine voi nu aveți nimic de pe pământ, și trebuie din cer să aveți și să luați și să fiți, iar Eu nu sunt ca omul, căci mintea omului este căzută de șapte mii de ani prin neascultarea de Tatăl Dumnezeu a omului zidit de Dumnezeu, și care a căzut din rai cu tot cu mintea sa, după ce mintea i-a căzut din Dumnezeu.

Iată ce vă spune vouă cuvântul Meu, cuvântul lui Dumnezeu: Pace vouă, pace între voi vă spun! Nu uitați să lucrați pacea. Am spus acum două mii de ani că pe pământ vin dureri, vin răutăți născute din mintea cea căzută a omului de pe pământ și se va ridica neam împotriva altui neam și împărăție împotriva altei împărății și vor fi războaie și vor fi pedepse pentru păcatele care atrag ispite peste oameni, și iată, trebuie pace să lucrați și dragoste să împărțiți între voi.

E multă păgânie pe pământ, și atrage ea potop, o, și n-are cine să vă amintească vouă de pedepsele pentru păcat ale Sodomei și Gomorei, de potopul care a înghițit pământul și oamenii de pe el, de mult rău lucrat prin păcat, iar Eu sunt iubire și vă iubesc și vă doresc ai Mei pe toți de pe pământ, dar Îmi stă împotrivă omul antichrist, ascuns sub veșmânt sfânt, și nu mai sunt între căpetenii voievozi bravi ca odinioară în țările creștine ca să biruiască ei țesătura diavolească și să așeze biruința lui Dumnezeu peste neam, și crucea biruinței așa cum Eu am biruit prin cruce pe satana, care M-a dat la moarte și n-a știut că biruitul va fi el, și crucea Mea l-a lovit pe el și crucea este arma de care el fuge și este fugar de două mii de ani din fața crucii, învățând el pe mari și mici, pe robi și pe slobozi să se ferească de semnul biruinței lui Hristos, că-i este frică vrăjmașului de acest semn biruitor, și Eu, Iisus Hristos, Eu spun aceasta, iar sfinții cei mulți și mari ai țărilor creștine sunt cu Mine, sunt în venirea Mea și stau cu ei deasupra cetății cuvântului Meu cu toate puterile și oștirile cerești și împlinim venirea Domnului Iisus Hristos cu judecata, dar mai întâi cu împăcarea, cu iertarea păcatelor de peste cei ce se ridică alături de fiii lui Dumnezeu, de creștinii cei asemenea celor de la începutul bisericii Mele, dintre care mulți au dezertat, căci și-au făcut mers aparte și căpetenii aparte, și se luptă cei rămași să nu cadă, și se luptă cei fugari să-i atace pe cei rămași și fac războaie și vești de războaie, toate și mereu numai împotriva lui Dumnezeu și a creștinilor, a fiilor lui Dumnezeu de pe pământ. Iar voi acum auziți aceasta din gura Mea spus, că iată semnul cel dureros, căci dragostea s-a răcit de peste tot dintre oameni, ba și dintre frate și frate și se ivesc munți de arme de război și-și arată unii altora armele și-și bagă teamă unii în alții, numai că îngerii Mei stau de strajă ei și conduc ei din cer tot ce a făcut omul cu primejdie pentru om.

Așadar, opriți-vă unii pe alții și voi, căci Eu, Domnul, vin să așez cer nou și pământ nou peste pământ, și vai celor ce-Mi stau împotrivă ca să împlinesc Scripturile scrise!

Iată, vă dau de veste că pe pământ cel mai mare cuvânt este cuvântul creștin, omul creștin după datina cea de la început, pe care o au de viață creștinii urmași ai primilor creștini din unii în alții până azi. Țara română este creștină de două mii de ani, iar legea creștină este păstrată aici de atunci și până azi prin biserica ortodoxă, rânduială bine așezată prin părinții cei călăuziți de Duhul Sfânt, duhul celor sfinți, duhul proorociei, duhul care cârmuiește și zidește biserica lui Hristos până la sfârșit, până la venirea Mea, și fericiți vor fi cei găsiți întru rânduiala cea din părinți, spre care Eu, Domnul, chem pe tot omul care se voiește fiu al lui Dumnezeu după adevăr pe pământ.

Omul creștin este locul lui Dumnezeu în lumea oamenilor, și aceia sunt creștini, iar creștin este numai cel botezat în biserică cu preot al dreptei credințe, al ortodoxiei de la început, datină de două mii de ani din neam în neam păstrată și dusă mai departe prin viață de creștin.

Iar cei ce-și zic și ei creștini, dar sunt dezertori nerămânând în rădăcină, aceștia sunt mlădițe care s-au uscat, căci scris este: «Mlădița care nu rămâne în viță și dă să rodească din sine, aceea se taie, se usucă și se aruncă în foc», așa cum Eu, Domnul, am spus, și aceștia Mi s-au făcut dușmani și nu știu și nu cred ei aceasta și trebuie să vin Eu și să le spun ca să creadă, dacă vor vrea să creadă în cuvântul gurii Mele, cu care păstoresc peste pământ acum, la sfârșit de timp.

O, nu poți fi creștin al lui Hristos dacă stai departe de sfințenie și te desfeți lumește împotriva poruncilor vieții, care spun: Să iubești pe Dumnezeu, să nu furi, să nu fii desfrânat, să nu ucizi, să nu mărturisești strâmb. Iată, vine Domnul, și nu găsește creștini pe pământ și toți Mă vrăjmășesc cu calea lor străină de calea crucii, toți fără post și rugăciune, fără datini creștinești, fără cumințenie și fără să-L mărturisească pe Domnul cu viața lor creștină, nu cu cuvântul cel despre Dumnezeu și atât, o, nu.

O, ridicați-vă din păcatele cele împotriva lui Dumnezeu în voi și luați pildă de la voievozii țărilor creștine, că și ei au mai avut căderi, căci omul este neputincios de șapte mii de ani, dar se ridicau și cereau iertare și-și lucrau umilință și căință și zideau locașuri pentru sfințenie și credeau în cerul lui Dumnezeu pe pământ și așteptau de la Domnul izbăvirea și biruiau războaie și pe vrăjmașii credinței.

O, mulți dintre voi cârmuiți fără Dumnezeu și fără voile Lui între voi prin cele ce dați să lucrați, și iată, crește păgânia peste pământ, peste oameni și pieirea lor odată cu această păgânie. Oare, asta urmăriți voi să se întâmple? Veți putea opri potopul atras peste pământ prin faptele cele păgâne ale multora fără Dumnezeu peste mintea și pașii lor? O, aveți copii. Nu le distrugeți salvarea! Lăsați copiii să vină la Mine, nu-i dați fărădelegii care duce omenirea la potop iar și iar! O, ce veți face voi dacă, nevrând să cercetați vi se va descoperi cât Îl alungați pe Dumnezeu, Care vine și vi Se descoperă prin Duhul Sfânt?

Fiilor, fiilor, sunteți mari, sunteți căpetenii, dar nu sunteți mai mari ca Dumnezeu. Vin cuvânt din cer pe pământ și grăiesc și cu voi acum. România Mea este țarina cu comoară în ea, cu Dumnezeu în ea. Mă dau vouă cuvânt din mijlocul ei. Vă iubesc din mijlocul ei. Strig la voi din mijlocul ei. Iubirea ei este ca și a Mea. E țară botezată, e țară creștină de două mii de ani. Eu, Domnul, sunt de o vârstă cu ea, am două mii de ani ca și ea, și este ea țară creștină și Mi-a păstrat ea portretul împărăției Mele în mijlocul pământului.

Au fost prin vremi mulți împărați păgâni și au ucis aceștia creștini cu multul și Mi-au umplut ei cerul de sfinți mărturisitori și și-au făcut rost de vină grea prin orbirea lor așa de mare, așa de mare. Am trimis peste pământ la poporul cuvântului Meu, cuvânt ca să fie puși la slujbe de iertare ale păcatelor lor împotriva lui Dumnezeu și a creștinilor Lui pe toți împărații păgâni din vremile de sub cer, și am spus să se citească slujbe de înmormântare și parastase și rugăciuni de dezlegare, căci ei Mi-au umplut cerul de sfinți, care se roagă înaintea Mea pentru cei ce i-au tăiat pentru mărturia lui Iisus, precum este scris.

Iată ce vă mai spun: Am stat deasupra cu toate puterile cerești și îngerești în ziua când căpetenia poporului rus i-a deschis ca să intre celui a bătut să stea în sfat cu el înaintea neamurilor pământului, și a mărturisit el în ziua aceea credința poporului său și biserica acestui popor creștin de o mie de ani, creștin după datina cea din părinți a începutului bisericii lui Hristos. A adus el de știre cu înțelepciunea care se odihnește peste el și a spus că război a fost în toată vremea pe pământ între popoarele păgâne și cele creștine doar ca să biruiască pe Hristos și credința cea dreaptă și pe creștinii cei după adevăr creștini. Voi ați privit de pe pământ, iar Eu, Domnul, Eu și cerul întreg am privit de deasupra ochi și urechi fără de număr, și s-a scris în cer cuvânt cu cuvânt și se poate citi și înțelege că nu se săvârșește război decât împotriva bisericii lui Hristos, împotriva țărilor creștine, așa cum s-a petrecut în toate vremile și asupra pământului român și a bisericii acestui neam ortodox încă de la nașterea lui ca popor, odată cu nașterea Mea între oameni pe pământ. Acum am ales acest pământ lovit mereu, răstignit mereu de păgâni, o, și Mi-am ridicat acum cetate de piatră și ies din ea cuvânt peste pământ și am mânuțe care-Mi culeg glasul cuvântului Meu ca să-l pună pe cale cei ce-Mi deschid când vin cuvânt peste pământ, și am șaptezeci de ani de istorie a cuvântului Meu pe vatra neamului român, și am păstrat această istorie până la ziua libertății și am scos-o deasupra și merg de atunci cu ea cuvânt peste pământ.

Privesc clipă de clipă cu toți cei din cer la toată grăirea născută de peste tot în urma celor grăite în ziua când am stat deasupra casei care găzduiește căpetenia poporului rus și pe cei din jurul lui apărători ai neamului lor creștin. Iată, s-a scris în cer toată întâlnirea și vorbirea, căci s-a mărturisit credința cea dreaptă, cea creștinească, cea strămoșească, și trebuia luată în cer această mărturie.

O, trebuie pocăință, trebuie umilință, trebuie adevăr, trebuie să fie nimicită minciuna, căci tatăl ei este diavolul, precum Tatăl adevărului este Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Am venit spre voi să rostesc pace în voi și între voi. Pace vouă vă spun acum, numai dacă vreți să primiți! Lucrați pace! Nu mai lucrați arme, nu amenințare, nu minciună, nu vicleșug, nu, fiilor, nu, căci dragostea așteaptă și voiește să vă cuprindă în duhul ei mintea și inima și simțirea și credința că Eu am stat în ziua aceasta în sfat cu voi pe pământ. Amin.

Las pana jos și las numele Meu pe epistola Mea cu voi.

Numele Meu este Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, Care vine pe pământ și cârmuiește din cer popoarele și păstorește cu milă, cu dragoste cerească pe cei ce caută după hrană de sus, căci omul nu poate să facă ceea ce numai lui Dumnezeu Îi este cu dreptul să facă, iar omul să se umilească spre facerea lui cea de la Dumnezeu și să-I fie el Domnului fiu, copil al Domnului să fie omul pe pământ. Amin, amin, amin.