Adevărata înviere a morţilor şi demascarea slugilor lui anticrist, care o vor imita

... Iată, măi copiii Mei, descoperirea morţilor! Iată, înviază câte doi, câte trei, şi ferice de ei, care au înviat de la moarte la viaţă! Iată cum ies din groapa morţii şi cântă cântarea sfântă. Voi ştiţi că toţi înviază, dar nu toţi o dată. Iată, copii, voi ştiţi că şi morţii aud aceste cuvinte sfinte? Aceste cuvinte ce le auziţi voi, le aud şi morţii şi se miră cum voi aţi avut acest dar duhovnicesc atât de mare, că dacă ei auzeau aceste cuvinte sfinte, ar fi ajuns pocăiţi.

... Vino, frate şi soră, vino, căci urmează să chem morţii după tine, că după tine nu mai este altă minune decât aceasta: morţii vor ieşi din mormânt.

... Ţineţi minte, că o echipă de scamatori va veni la mormânt şi va învia mortul şi va zice către voi: „Iată ce putere avem noi! Daţi-ne mărirea şi slava ce ni se cuvin!“. Dar vă zic: nu schimbaţi credinţa de la Mine, că lucrul acesta se face cu duhurile necurate, pentru că cel ce vine înainte de Mine şi înviază mortul, acela e pus să te înşele pe tine ca să nu te mai găsesc Eu când voi veni.

... Însănătoşiţi minţile, copilaşii Mei, că nu vă foloseşte nimic prooroci mulţi să aveţi. Un singur Prooroc: Eu, Dumnezeu. Vor face minuni şi semne, vor învia morţii şi vor vindeca leproşii, dar Eu zic: paşteţi iarba pe care o cunoaşteţi. Nu daţi năvală că, „dacă a înviat mortul, e Dumnezeu“. Să nu te închini, că dacă te-ai închinat, amin!

... Veniţi, tată, veniţi aproape, ţineţi aceste cuvinte, că sunt sfinte. Şi peniţa care le scrie se sfinţeşte, dar ce este rău se blesteamă de Dumnezeu. O, tată, veniţi aproape, că vor ieşi morţii din groapă! Se vor încheia cum îşi va încheia cineva haina sa, şi se va întrupa carnea lor din pământ. O, creştine, atunci vei vedea minune şi nu te vei bucura, ci vei plânge.

Vei vedea pe mama ta şi pe tatăl tău când vor învia. Te vei întâlni cu cine nu l-ai mai văzut de mult. Cine e păgân nu va mai avea timp să-şi lepede păgânătatea. Să se ducă vestea aceasta prin toate colţurile.

... Copiii Mei, fiţi învăţaţi, că dacă veţi fi învăţaţi, veţi vedea soarele pe cer când se va topi şi veţi vedea cerul când se va face sul, şi morţii înviind şi venind în faţa Mea.

Să nu pieriţi în aceste două vremi. În aceste două vremi multe lucruri se fac, mulţi păcătoşi se iartă. Până şi copiii avortaţi se vor scoate din iad. Multe suflete care s-au ucis cu mâna lor, se vor scoate din iad. În aceste două vremi, mulţi dumnezei se vor face printre voi. Se vor face prooroci mincinoşi, care vor face semne şi minuni şi vor învia şi morţii. Vor ieşi la suprafaţa pământului spiritele morţilor, care vor vorbi. Nu vă duceţi la ei,

... Fiţi desăvârşiţi, ca să nu fiţi amăgiţi. S-au născut pe pământ oameni cu duh rău, care fac lucrurile pe care le fac Eu: înviază morţii, vindecă orbii, întăresc păcătoşii. Aţi auzit?

Copilaşul Meu, înviază din moarte, că acest cuvânt va suna când vor învia morţii. O, de când sun acest cuvânt, şi tu nu mai ieşi din groapa ta!

... Tată, nu te mai uita la mortul care se îngroapă, că va fi zi când nu se vor mai îngropa morţii şi va fi că într-o clipită de ceas se vor trezi şi unii şi alţii.

Vine proorocul mincinos, cel cu ultimele semne mincinoase, şi va zice că înviază mortul, şi îl va învia în faţa ta, dar acela nu e mortul, şi e altceva această minciună. Vine să te facă să-l crezi că lucrează în numele Meu, dar nu-i adevărat. Eu voi fi Acela Care voi ridica pe cei morţi; Eu, şi nu proorocul mincinos, care-ţi aduce în faţă trupul minciunii lui. Vai de omul care nu are pe Duhul Sfânt în el ca să vadă minciuna mincinosului de azi! Că vreme de şapte mii de ani s-au sculat oamenii ca să se dea drept dumnezei, drept înţelepţi, ca să-şi facă nume oamenii, ca să se amăgească oameni pe oameni, că aşa păţesc oamenii care ies de sub cortul lui Dumnezeu. Omul are curaj în viaţă şi face o mulţime de lucruri.

Iar voi, copilaşi din urmă, sunteţi mâna Mea cu care Eu scriu judecata omului care nu s-a lăsat născut din cer. Eu pe om l-am făcut cu cuvântul când l-am făcut din lut, dar omul cu care cuvânt îl face om? El cu păcatul face tot ce face pe pământ, căci omul ieşit din om, este păcatul omului care are de tată şi de mamă pe om. Eu sunt cuvântul cel din cer prin care v-am născut pe voi, copilaşi din urmă, ca să am cu cine să-Mi scriu cartea judecăţii omului ieşit din om. Eu pe om l-am întors în pământ ca să-l ruşinez şi să ştie că tot ce face el, nu este, şi ca să-l fac tot Eu apoi, şi tot din pământ să-l fac, aşa cum este legea Mea. Dar sunt mulţi şi iar mulţi sunt între pământ şi cer care s-au lăsat cu Mine şi cu legea Mea cea dintâi, şi Eu am făcut din ei viaţă veşnică, şi ei sunt vii între cer şi pământ şi n-au gustat moartea, că n-au gustat păcatul nici cu duhul, nici cu firea, nici cu trupul, nici cu inima. Pe aceia îi voi aşeza de mărturie înaintea oamenilor curând, curând, aşa cum v-am aşezat pe voi, fiilor născuţi din cer, la cuvântul Meu.

Faceţi-vă zi după zi rost de nejudecată, fiilor. Bogăţie de nejudecată să vă adunaţi, şi libertate cu Dumnezeu să vă agonisiţi, că Eu, Domnul, vin curând, şi cu Mine vin şi cei adormiţi care au fost cu Mine, şi vin şi cei vii care n-au gustat moartea şi care sunt veşnici, aşteptând biruinţa Mea pentru ei şi pentru mulţi care vor gusta învierea spre judecata păcatului. Amin, amin, amin.

Curând, curând se vor ridica cei din morminte şi vor intra în taina vieţii veşnice, taina răscumpărării trupurilor şi înfierea cea veşnică, taina Mea cu omul cel îndumnezeit, întru care să Mă odihnesc după şapte mii de ani de aşteptare.

Curând, curând lumina Mea cu voi se va vedea bine; curând, curând, fiilor. Atunci morţii vor învia nestricăcioşi, şi sfinţii şi îngerii vor coborî pe pământ şi vor încununa adevărul venirii Mele, iar minciuna şi trupul ei va roşi şi se va topi spre pedeapsa făţărniciei şi a trupurilor ei.

Eu sunt la uşi. Nimeni nu poate strica cuvântul acesta, iar Cel ce mărturiseşte acestea zice: «Da, vin curând!». Amin, amin, amin.

Aceasta este taina cuvântului Meu şi a glasului Meu din zilele acestea, iar cei ce îl aud înviază pentru nestricăciune şi se îmbracă în nemurire pentru întâmpinarea Mea, căci vin cu nunta cea din cer pe pământ, cu taina cea adevărată a nunţii, taina pe care omul pe pământ a închis-o sub păcat atâtea mii de ani numind-o taină şi asemănând-o cu adevărata taină a nunţii. Nunta este mântuirea care se plăteşte cu viaţa, şi altceva nu înseamnă nuntă.

se vor scula morţii şi vor mărturisi viaţa lor de pe pământ şi lucrarea Mea de azi cu care Eu, Domnul, împlinesc Scriptura învierii morţilor. Dar odată cu această împlinire se vor arăta şi slugile lui antichrist şi vor da să zădărnicească această taină. El îşi va trimite servi mincinoşi care vor spune că au trăit pe pământ viaţă după viaţă până azi. Iată minciuna la care se lucrează de multă vreme, iar oamenii ei se grăbesc să împlinească rătăcire mare căreia îi va zice: „învierea morţilor”. Se va arăta omul fărădelegii şi va spune despre viaţa lui trăită pe pământ acum o sută de ani şi acum mai multe sute de ani, şi omul de pe pământ va sta şi va asculta, şi nu se va înfricoşa de aşa rătăcire. Şi vor mărturisi şi cei înviaţi despre viaţa lor cea din trup şi despre venirea Mea în cuvântul acesta cu care Eu vestesc şi morţilor, precum am lucrat şi acum două mii de ani când Eu am înviat cu trupul din mormânt, şi cu Mine mulţi au înviat şi s-au arătat cu oamenii, şi iată, unii vor fi morţii înviaţi, iar alţii vor fi cei vii care vor minţi din loc în loc ca să zădărnicească, zic ei, taina învierii morţilor.

Am făcut la început cerul şi pământul ca să le pun în slujba omului şi ca să-L slăvească omul pe Făcătorul lui şi să-L aibă mereu înaintea sa şi să lucreze cu El la împărăţia cerurilor pe pământ. Dar omul n-a stat cu temere de Dumnezeu pe pământ nici după căderea lui din rai, şi aşa s-a înmulţit neamul omenesc pe pământ, iar Eu, Domnul, îl rabd aşa de şapte mii de ani. Dar acum am venit iar cuvânt deasupra pământului; am venit pentru învierea morţilor; am venit ca să fac din pământ cer, şi din mort, viu, şi voi cere rodul celor ce s-au aşezat în numele Meu lucrători peste oameni, şi fiecare va culege ce a semănat; ce a pus în pământ, aceea va culege; vii sau morţi va culege. Amin.

Ziua venirii Mele cea de a doua este numită de sfinţii Mei ziua înfricoşatei judecăţi. Zadarnic dă omul să fugă de ea. Mai bine să se apropie de ea omul, că nimeni nu scapă de ea, nici morţii, nici viii. Dacă ţi-e teamă, omule, de ea, scoală-te şi te pregăteşte pentru ea, ca să nu pieri prin ea, ci să fii apoi fiul învierii, fiul veacului ce va să fie. Scoală-te şi te scutură de pământ şi de tot ce e pe el, şi te spală apoi, că iată, apa curge în ploaie din cer pe pământ ca să te cureţe din creştet până în tălpi pentru venirea Mea, iar apoi Eu te îmbrac şi te încalţ şi îţi pun coroana venirii Mele şi te bag la masa Mea de nuntă, te bag la sărbătoarea venirii Mele, la praznicul împărăţiei cerurilor pe pământ, omule.

Eu sun din trâmbiţă învierea morţilor. Ei aşteaptă de şapte mii de ani trâmbiţa învierii lor, iar Eu le spun: un picuţ, şi totul şi toate vor primi haina nestricăciunii, aşa cum Eu le-am întocmit la facerea lor. Amin. Puţin, puţin, şi totul se întoarce în viaţa cea fără de moarte, şi morţii înviază şi mărturisesc pe Dumnezeu şi lucrarea Sa cea de şapte mii de ani, lucrarea de răscumpărare a trupurilor. Amin.

Eu însă sunt Cel înviat dintre morţi şi vestesc învierea morţilor prin învierea Mea şi strig la tot omul de pe pământ să se gătească pentru înviere, că vine învierea, vine, fiindcă vin Eu, iar semnul venirii Mele este învierea morţilor. Amin. Ei vor întâmpina întâi venirea Mea, şi apoi cei vii. Ei sunt cei ce plâng aşteptându-Mă, iar cei vii nici nu Mă aşteaptă, căci îşi văd de ale lor, nu de venirea Mea. Eu însă intru peste tot cu strigarea, cu vestea venirii Mele, şi zic: iată, Mirele vine, drept şi biruitor şi smerit, şi răsplătirile Lui merg înaintea Lui! Fericit este cel ce iese întru întâmpinarea Mea, cel ce stă gata pentru venirea Mea. Fericit cel cu dragostea vie, căci peste tot dragostea s-a stins de tot, şi puţini fericiţi sunt pe pământ, puţini sunt cei ce Mă aşteaptă să vin. Iată, mulţi sunt cei ce se aşteaptă să vin, căci vrând-nevrând ei ştiu că vin şi că fi-va în curând să vin, dar puţini sunt cei ce Mă şi aşteaptă. Cei ce se aşteaptă să vin se iau după cele scrise în Scripturi despre venirea Mea, iar cei ce Mă aşteaptă să vin sunt ce îşi pregătesc hăinuţa cea pentru Mine, haina iubirii de Dumnezeu, hăinuţa veacului ce va să fie. Amin, amin, amin.

Eu strig în lung şi în lat, ca să audă tot omul că strig şi că vin. Eu nu vin fără să Mă vestesc mai întâi. Îndemn la veghe pe tot omul care crede în venirea Mea. Îl îndemn să se gătească pentru ziua Mea dacă vrea să-i fie ziua Mea sărbătoare şi nu suspin. Îl îndemn să trudească pentru ziua Mea şi să Mi-o pregătească să vin. Aşa îl îndemn Eu pe om, dar iată, fiecare e cu ziua lui: Eu cu ziua Mea, ca să Mi-o pregătesc cu cei puţini care Mă aşteaptă, iar omul cu ziua lui, ca să şi-o lungească şi ca să şi-o îngreuieze peste el. Eu trudesc să-i dau omului ziua Mea, iar el trudeşte să Mi-o dea pe a lui şi să-Mi taie calea şi să Mi-o înfunde, ca să fie omul ziua lui, şi să nu-i fiu Eu omului ziuă. Şi iată, ziua Mea răsare şi luminează peste tot şi se face cărare în calea omului şi intră în casa omului şi îl caută pe om şi îl strigă de peste tot şi se bagă după om în adânc, ca să-l ajute pe om şi să-l facă fiu al zilei. Şi ziua Mea strigă după om, şi omul stă ascuns de ea, şi se piteşte omul de ea şi zice că n-o vede, şi zice că ea nu este, şi că este ziua lui şi azi, şi mâine, şi poimâine, şi una după alta.

Strigarea Mea după om se face ziua venirii Mele, ziua care iese în calea omului ca să-l scoată pe om din noapte. A venit vremea să Mă preaslăvesc peste pământ şi pe pământ, şi peste om şi în om cu ziua venirii Mele, şi strig în lung şi în lat, şi se uită sfinţii şi îngerii la Mine cum strig.

Venirea Mea poartă în ea duhul şi puterea sfinţilor Mei, căci toţi trăiesc în Mine, după cum este scris. Taina învierii celor adormiţi e taină de nepătruns, căci Eu sunt învierea, şi toţi trăiesc în Mine, fiindcă Eu am murit şi am înviat pentru fiecare om, pentru ca să poată lua de la Mine omul moartea şi învierea Mea, şi să trăiască în Mine apoi. Omul însă nu vrea să ştie de la Mine moartea şi învierea Mea. Nimeni nu-i spune omului ca să ştie, că nici nu sunt pe pământ oameni care să ştie această taină ca s-o trăiască şi s-o spună şi altora. Ilie proorocul a ştiut de la Mine, şi râvnea cu mare râvnire după Mine şi după adevărul Meu pe pământ, şi îl durea adânc rana Mea de la om, şi a coborât foc din cer peste cei neînţelepţi şi necredincioşi, şi a sculat pe cei morţi, şi nu adormea râvna lui; şi, aşa, plin de foc cum era, Eu l-am luat la cer, la cele ce nu se văd l-am trecut pe el. Râvna lui pentru Mine era tot un foc în el, şi dorul lui de Mine îl mistuia. Aceasta era puterea lui, duhul şi puterea lui Ilie, aşa cum scrie în Scripturi profeţia despre Ioan, precum i-a zis lui Zaharia îngerul, că «se va naşte Ioan ca să pregătească venirea Domnului, cunoştinţa Domnului peste oameni, şi că va lucra cu duhul şi cu puterea lui Ilie».

Nu e om să nu se teamă de sfârşitul lumii, de acest cuvânt care spune în el sfârşitul lumii. Dar dacă omul ar voi să citească vestea aceasta pe care Eu am spus-o acum două mii de ani, ar vedea că Eu am spus că iarăşi va să vin să-Mi aşez la loc împărăţia Mea cea stricată de om. O, ce bine ar fi să vrea omul să aştepte sfârşitul lumii şi învierea morţilor şi venirea Mea şi viaţa veacului ce va să fie! Ce bine ar fi, poporul Meu!

Iubirea dintre Mire şi mireasă este dor adânc, şi nu ştiu cum să fac să-l deprind pe tot omul cu această frumuseţe pe faţă şi pe inimă. O, cum să fac, oare? Cum să fac, poporul Meu, să aşez pe pământ iubirea care Mă aşteaptă să vin? Cum să fac, oare, această minune care nu se va lua de la om? O, ce bine ar fi să se îmbolnăvească omul de iubire şi să nu se mai vindece de ea! Eu aceasta vreau de atâta timp! Glasul Meu care vorbea cu omul în rai, şi apoi pe pământ la început de om, e glasul care grăieşte şi azi cu omul. Naşterea din nou a lumii aşteaptă după dorul omului, aşteaptă prea mult după om.

La început era Cuvântul, şi Eu eram Cuvântul la început. Iată-Mă şi la sfârşit cuvânt, căci Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul, şi îl prind la mijloc pe om ca să nu-l pierd pe el. Vă dau înviere duhurilor şi trupurilor voastre, numai să voiţi să luaţi. Vine ziua învierii morţilor, dar Eu vă spun că a şi venit şi că cei din morminte aud acest glas al Meu, şi curând, curând vor învia când Eu îi voi striga pentru aceasta, după cum am spus la prima Mea venire că voi face şi voi lucra învierea celor din morminte, şi apoi înnoirea făpturii şi întâlnirea cea mare a cerului cu pământul în sărbătoare de veac nou şi veşnic între pământ şi cer, căci cerul cel nou şi pământul cel nou se vor îmbrăţişa atunci pentru sărbătoarea veşniciei şi a iubirii de veci. Amin.

Eu sunt râul vieţii, şi din gura Mea el curge şi adapă pe cei ce aud ca să mai bea. O, cum să nu-l strig pe om când Eu pentru asta am venit? Până în clipa când voi rosti scularea celor din morminte, până atunci îl strig pe om, şi apoi sfârşesc să-l mai strig.

Să nu se mai mire nimeni de Scriptura învierii morţilor, Scriptură rostită de Mine. Eu din lut l-am adus pe om la viaţă, după chipul şi asemănarea Mea la început şi la sfârşit, căci la învierea Mea dintre morţi, au înviat sfinţii din morminte şi au stat pe picioarele lor şi s-au arătat în Ierusalim. Eu am făcut minunea aceasta pentru că Eu sunt învierea şi viaţa, şi de la Mine trebuie să le aibă omul pe ele, fiindcă pentru aceasta am venit Eu de la Tatăl Om între oameni. Din pământ s-au făcut toate, până şi omul, după ce s-au făcut la cuvântul Meu toate cele ce au duh de viaţă în ele. Eu l-am făcut din lut pe om, şi apoi, împotriva acestei minuni a Mea, omul a făcut lut din trupul lui, căci a tras omul la cele din care a fost el făcut de Dumnezeu. A făcut omul lut din carne şi vene, iar Eu am venit pe pământ cu minunea învierii omului şi cu minunea învierii Mele, ca să înţeleagă omul că este înviere a morţilor şi că nu în zadar am rostit Eu Scriptura învierii celor morţi la trâmbiţa Mea cea de apoi.

Cea mai mare putere de credinţă este aceea în învierea morţilor, şi aceasta nu va fi o minune, şi va fi împlinirea acestei Scripturi, iar Eu între voi grăiesc cuvântul învierii făpturii, şi cei din morminte îl aud din gura Mea aşa cum l-au auzit acum două mii de ani când vorbeam mulţimilor cuvântul învierii morţilor. Iar acum iarăşi grăiesc cu gura Mea, şi glasul Meu se aude până dincolo de locuinţa morţilor, şi aceştia se pregătesc pentru înviere. Şi va fi ca la învierea Mea când mironosiţele Mele au venit dis-de-dimineaţă şi au văzut piatra răsturnată de pe mormânt, căci îşi ziceau: «Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului?». Şi când au intrat ele în mormânt, au văzut în partea dreaptă pe îngerul mormântului Meu, îmbrăcat în veşmânt alb, şi el le-a zis lor: «Nu vă înspăimântaţi. Căutaţi pe Iisus Nazarineanul Cel răstignit? A înviat! Iată locul unde L-au pus. Mergeţi şi spuneţi ucenicilor că a înviat». Mi-am lăsat îngerul mormântului Meu ca să le vestească lor că am înviat şi ca să le spună să meargă cu vestea învierii Mele la ucenicii Mei, dar ei n-au crezut când ele le-au spus. Nu aveam cum să nu-i mustru pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor. Şi iată, nu am cum să nu-i mustru pe cei ce aud glasul cuvântului Meu, vestit vouă de însăşi gura Mea, copii străjeri la uşa venirii Mele după om ca să-l înviez din moartea faptelor lui cele fără Dumnezeu. Nu am cum să nu zdrobesc necredinţa şi împietrirea inimii celor ce nu vor să creadă venirii Mele cuvânt pe pământ, glasului Fiului lui Dumnezeu, care se lasă auzit de morţii din morminte, cum tot aşa a fost şi acum două mii de ani peste locuinţa morţilor. Eu sunt Cel ce am zis: «Vine vremea, şi a şi venit, când cei din morminte vor auzi glasul Meu, şi ei vor învia spre viaţă sau spre osândă veşnică». Amin.

Iată cartea vieţii, omule chemat la viaţă! învaţă cartea vieţii, omule, că am venit să te învăţ carte, să te învăţ umilinţa, şi carte apoi, ca să fii învăţat şi să nu fii gol pe pământ. Au ieşit morţii din morminte şi stau cu zecile de mii în cete-cete înaintea acestui cuvânt, iar tu, omule cu trup pe pământ, nu-i vezi. O, cum să-i vezi dacă tu nu ai învăţat carte din cer, înţelepciune de viaţă fără de moarte, care vede în om? Hai, scoală-te din sângele tău şi te spală în râul cuvântului Meu ca să ţi se deschidă ochii şi mintea şi să vezi slava Mea şi să vezi venirea Mea, că sunt înaintea ta cu vremea împlinirii celei mai mari Scripturi, Scriptura venirii Fiului Omului cu putere şi cu slavă multă, venind pe nori, însoţit de sfinţi şi de îngeri şi grăind pe pământ cuvântul învierii morţilor. Amin.

Le-am înlesnit ziua de pomenire celor ce aşteaptă de şapte mii de ani în ţărâna pământului, şi stau la rând să bea apă şi să bea din cuvântul învierii morţilor, râul care curge din gura lui Dumnezeu Cuvântul, minunea cea de la sfârşit de timp peste vii şi peste morţi, peste morţi şi peste vii, căci cei morţi sunt cei ce aud cuvântul Meu, nu cei vii. Eu însă prin cei ce sunt cu trupul îmi întocmesc venirea şi pentru cei vii, şi pentru cei morţi cu trupul, şi aceasta este judecata celor ce nu cred în lucrările lui Dumnezeu peste pământ şi peste om. Acest cuvânt este judecata omului, dar şi viaţa lui dacă se întoarce de la moarte la viaţă ca să vadă apoi. Amin.

Mai înainte de a Mă face Eu Fiul Omului, Iov a zis: «Eu ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că El iarăşi va ridica din pulbere această piele a mea care se destramă, şi afară de trupul meu Îl voi vedea pe El, şi ochii mei Îl vor privi, şi de dorul acesta tânjesc în mine măruntaiele mele». O, cât de drept a fost el cu Mine şi cât de mult şi de adevărat M-a mărturisit, iar Eu l-am ridicat pe el iarăşi şi i-am făcut iar trup, şi a văzut Iov slava Mea cu ochii lui, cu trupul lui cel nou făcut, şi apoi şi-a luat înapoi cinstea şi slava pe care o avea din mâna Mea prin dreptatea lui, căci îl iubeam şi Mă mândream cu el în cer şi pe pământ, şi după ce l-am destrămat, l-am înviat, căci dorul acesta se mistuia în el. Dar omul nu mai are dor de învierea lui, nu mai are credinţă că Eu sunt şi nu trec, şi vin mergând aşa cum Daniel proorocul a spus de Mine: «Fiul Omului, Care vine pe norii cerului şi a Cărui stăpânire este veşnică şi nu trece, iar împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată, şi sfinţii Celui Preaînalt o vor ţine în stăpânire în veci şi în vecii vecilor». Amin.

O, poporul Meu, sunt deasupra ta în văzduh cu sfinţii împărăţiei Mele, căci ei au avut-o în stăpânire pe pământ, fiindcă M-au iubit, şi o au şi în cer, în cele ce nu se văd, şi o ţin în stăpânire în veci şi în vecii vecilor. Amin.

O, cum să fac să-i trezesc omului mintea şi ca să-şi vină în fire omul? El pomeneşte pe pământ în vreme de necaz şi de durere mulţime de sfinţi pe care el îi ştie în cer şi care de pe pământ au fost sfinţi. Omul când se roagă la sfinţi, el mărturiseşte învierea morţilor şi credinţa lui în înviere, căci sfinţii au fost toţi oameni pe pământ. Până şi Eu, Domnul, M-am făcut om pe pământ, din om, şi am mărturisit învierea morţilor, căci de aceea am venit între oameni văzut.

Iată, este înviere, şi sfinţii o stăpânesc pe ea bucurându-se în văzduhul de deasupra voastră când voi faceţi pomenire celor ce au venit la Mine şi celor din locuinţa morţilor, care aşteaptă ziua şi lumina facerii din care ei au căzut prin omul cel zidit de mâna Mea şi care a murit, şi apoi el a văzut pe Dumnezeu, şi de atunci aşteaptă omul învierea şi veacul care este sub stăpânirea Tatălui în veci şi în vecii vecilor, care sunt şi nu trec; nu trec ca omul, căci nu vremea trece, ci omul trece. Eu însă v-am aşezat pe voi pe pământ credincioşi ai învierii morţilor şi vă învăţ să lucraţi cu Mine salvarea făpturii căzute din viaţă şi scoaterea omului din locuinţa morţilor pe care el şi-a zidit-o smulgându-se din Mine.

O, fiilor, nu va fi venirea Domnului, ci va fi venirea omului, învierea omului, căci Domnul este, şi îl aşteaptă pe om să vină. Amin. Mai întâi este învierea morţilor, şi apoi Eu, cu slava arătării Mele din nori, aşa precum am lucrat de M-am înălţat pe nor din ochii celor ce Mă priveau întrebându-Mă de împărăţia lui Israel. Eu aveam de desăvârşit pe pământ împărăţia Mea, nu pe a lui Israel, dar ei neînţelegând pe Dumnezeu nu au priceput taina împărăţiei Mele până ce nu a venit peste ei Duhul Sfânt, Care a mărturisit prin ei împărăţia Mea peste pământ.

O, e mare bucurie, e mare sărbătoare între cei ce aşteaptă în locuinţa morţilor! O, e mare bucurie pe sfinţii care aşteaptă de la Mine răsplata iubirii lor de Dumnezeu! Binecuvântată să fie la voi pomenirea celor ce aşteaptă aşteptându-vă pe voi să le rostiţi scularea pe care toţi păcătoşii o vor rosti, darămite cei ce cred grăbind ziua Mea! Se vor duce păcătoşii la morminte şi vor zice: «Ieşiţi, voi, cei din morminte, ca să intrăm noi, cei care nu mai putem purta mânia lui Dumnezeu!», dar cei credincioşi învierii morţilor care va fi mai înainte de arătarea Mea pe nori, vor rosti învierea lor şi se vor scula cei adormiţi şi vor învia, şi această Scriptură este de lucrat, ca să mărturisească apoi cei adormiţi care se vor îmbrăca în trup vestind lucrarea cuvântului Meu, glasul Fiului lui Dumnezeu, auzit de cei din morminte ca să se scoale ei la glasul Lui, după cum este scris în Scripturile Mele despre învierea morţilor şi despre viaţa cea de după învierea lor, viaţa veacului ce va să fie. Amin.

– Iar noi, Doamne Dumnezeule, Dumnezeul celor vii, înviază-ne, că Tu eşti începătura învierii noastre, şi într-un glas Te strigăm: strigă-ne afară! Şi Te vom asculta. Amin, amin, amin.

– O, această Scriptură o am de împlinit de acum, şi vă voi scoate pe voi din mormintele voastre şi vă voi da înapoi viaţa şi veţi cânta cântarea învierii voastre şi slava Domnului, Care scoală pe cei din morminte, ca să Se odihnească El apoi de suspin şi să Se bucure de întoarcerea omului, de venirea omului, căci nu Eu, ci omul trebuie să vină. Amin.

O, Ierusalime al cuvântului Meu care se aude de cei din morminte! Nu Eu trebuie să vin, ci omul să vină, şi această lucrare trebuie s-o lucrez Eu cu tine între cer şi pământ, căci vremea nu trece, ci vine, şi este, şi îl aşteaptă pe om să vină, iar Eu îi poruncesc lui: să vină! Să vină omul la Dumnezeu! Amin, amin, amin.

în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, căci fără această pecete a numelui lui Dumnezeu pe fruntea celui ce crede, nimeni, nimeni, nimeni nu poate fi al lui Dumnezeu, şi apoi cu Dumnezeu pe vecii. Amin.

Iar pentru cei ce au adormit fără această pecete, Eu, Domnul, v-am învăţat pe voi să le rostiţi iertarea şi pocăinţa în locul lor, şi pecetluirea cea cu numele Dumnezeului lui Avraam, Isaac şi Iacov, care sunt vii precum Eu sunt, rostind peste toţi cei din locuinţa morţilor credinţa şi botezul cel în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov. Amin.

Toţi cei din locuinţa morţilor vă aşteaptă pe voi, cei din urmă. Toţi cei de la Adam şi până la voi vă aşteaptă pe voi, că voi Mă aveţi viu pe Mine în voi şi între voi, şi Eu sunt învierea şi viaţa, precum i-am spus lui Marta că fratele ei, Lazăr, va învia atunci, după patru zile, şi apoi la învierea cea de apoi când toate trupurile se vor ridica şi vor mărturisi că Hristos a murit şi a înviat pentru fiecare om, începând de la Adam, fiind Eu acum două mii de ani începătura învierii celor adormiţi, şi fiecare va sta la rândul cetei sale, şi judecata se va face de Mine şi de voi, cei miloşi ai Mei, când prin voi rostesc şi voi rosti învierea morţilor. Amin.

O, fiilor, cel ce crede în Mine şi în Tatăl, acela nu vine la judecată, căci are viaţă. Fiul are viaţă în Sine ca şi Tatăl, şi iată ceasul când cei din morminte aud glasul Fiului, iar cei care-l aud înviază. Şi iarăşi vine ceasul ca toţi cei din locuinţa morţilor să se scoale la glasul Meu pentru judecata faptelor lor, şi judecata cea de la Mine este dreaptă, pentru că nu voia Mea, ci voia Tatălui Care M-a trimis o fac, iar Tatăl mărturiseşte despre Mine. Amin.

Şi acum, omul cel zidit de mâna Mea bărbat şi femeie, şi toţi urmaşii lui, păcătoşi sau sfinţi, nevrednici sau drepţi, toţi cei necredincioşi care în chip înfricoşător au fost înghiţiţi la potop şi daţi de vii locuinţei morţilor, toţi cei pomeniţi, cele şapte veacuri de oameni care s-au născut pe pământ din om, aduc aceştia plecăciune înaintea Mea şi înaintea poporului Meu în mijlocul căruia s-a rostit pomenire şi rugăciune pentru iertarea păcatelor lor, şi, cu dor dorind şi cu jale plângând, ei aşteaptă şi cheamă de la Mine ultima clipă de după care ei vor fi răscumpăraţi cu trupurile lor spre veşnicie cu sfinţii, prin iertarea cea de la Tatăl. Îi slobozim acum, iar ei, cu duhul uşurat, se apleacă, pentru ca apoi, după ce un pic vor mai zăbovi, să se scoale pentru naşterea din nou a toate, întru taina cerului cel nou şi a pământului cel nou, taina vieţii veşnice, taina nepricepută de omul care de şapte mii de ani moare fără să înţeleagă ce este cu viaţa lui cea de până la venirea Mea, şi iarăşi, apoi.

Iar Eu, Domnul, scriu în cartea Mea cu voi toate câte voi lucraţi pentru învierea făpturii care suspinând aşteaptă venirea Mea cea învietoare, căci înviind, va învia făptura. Amin, amin, amin.

Hristos a înviat, poporul Meu! Mari şi minunate sunt lucrările Mele în mijlocul tău, şi cu care Mă vestesc mai întâi, că nu pot fi altfel lucrările lui Dumnezeu pe pământ. Când Eu Însumi vestesc în mijlocul tău salutul învierii Mele, cei din locuinţa morţilor scapă de orice urmă de durere, căci se mângâie la glasul Meu cel pentru ei, căci glasul Meu este cel mai aşteptat de ei, cu mult, cu mult mai mult decât ştiu oamenii de pe pământ ce înseamnă acest glas ca să-l poată auzi apoi, ca să poată să creadă mai întâi, şi să-l audă apoi. Din mijlocul tău însă glasul Meu se face auzit cu multul în locuinţa morţilor, şi nu e bucurie în cer şi pe pământ ca bucuria lor cea atât de mare, şi nu e loc între cer şi pământ în care Eu să fiu cunoscut şi aşteptat ca şi la ei. Şi iată, Eu, Domnul, Cel ce am înviat pentru fiecare om pe care moartea îl ţine rob pe pământ şi sub pământ, rostesc, pentru bucuria tuturor celor care se bucură cu dor şi cu aşteptare, rostesc pentru toţi vestea învierii Mele: Hristos a înviat! Hristos a înviat! Hristos a înviat!

M-am făcut începătura învierii celor adormiţi, odată cu moartea şi cu învierea Mea, şi am lucrat aceasta cu grabă, precum scrie în Scripturi, căci eram aşteptat de cei ţinuţi în robia morţii. Trei zile au fost pentru această răscumpărare, fiindcă Eu, Domnul, nu se putea să văd moartea şi stricăciunea ei mai mult decât era scris în prooroci. Moartea Mea pe cruce avea cu ea învierea Mea pentru toţi cei adormiţi care Mă aşteptau de Izbăvitor de la Tatăl, şi pentru ucenicii Mei, care aveau să înţeleagă prin aceasta că Eu sunt trimisul Tatălui, Cel ce am făcut lumea cu cuvântul Lui cel de Mine rostit.

Atâta iubire am izvorât Eu prin această trâmbiţă a venirii Mele, de s-au mişcat toţi cei din morminte bucurându-se de venirea Mea cuvânt pe pământ, fiindcă toţi au aşteptat acest timp pe care Eu l-am anunţat acum două mii de ani că va veni, şi am spus: «Vine vremea să audă cei din morminte glasul Fiului lui Dumnezeu». Toţi cei care de la începutul omului au adormit, toţi au aşteptat vremea în care am ajuns Eu cu tine, popor al acestei Scripturi, iar oamenii de pe pământ nu ştiu ce lucrez Eu azi în mijlocul tău, căci iată, împlinesc făgăduinţa cea făcută acum două mii de ani, şi omul nu cunoaşte vremea şi semnele ei.

O, grăiesc vouă, celor de la venirea Domnului cuvânt pe pământ acum pentru voi! Iubiţi mântuirea şi fericirea celor ce cred în glasul Celui ce a înviat dintre morţi acum două mii de ani, căci Domnul a promis mai înainte de crucea Lui cea grea şi a spus: «Vine ceasul când cei din morminte vor auzi glasul Meu şi se vor scula». Iată, ceasul acela este Domnul, Care cuvintează acum peste pământ şi peste om. Precum este de adevărat că Fiul lui Dumnezeu a fost atunci Domnul Cel răstignit şi înviat dintre morţi, la fel de adevărat este acum că Fiul Tatălui Savaot este Cel ce grăieşte din Tatăl pe pământ acum peste cei vii şi peste cei morţi, ca să dea fiecăruia după cum este fapta sa, şi iată cum îi prinde El pe toţi în necredinţă, dovedindu-i pe ei călăuze oarbe şi mincinoase şi învăţând pe oameni calea vieţii, dar neatingând-o ei cu mersul lor şi cu fapta lor. O, îndureraţi vor fi în curând cei necredincioşi venirii glasului Lui peste pământ acum pentru împlinirea celor scrise în Scripturi, şi, iarăşi, fericiţi vor fi curând, curând cei ce cred nevăzând, ci numai auzind cuvântul Lui, care vine cu norii şi care cheamă neamurile de pe pământ la muntele Lui de cuvânt, pe care Şi-l lasă în mijlocul neamului român, spre împărţire prin ucenici credincioşi Lui.

Şi acum îngerul Meu Mihail veghează pentru poporul cel atât de mult, care a venit la sărbătoarea îngerilor pentru pomenirea lui şi pentru învierea lui spre nestricăciune. Un picuţ, şi va veni ridicarea lui, căci Eu, Domnul, am fost începătura învierii celor adormiţi, care curând, curând se vor ridica nestricăcioşi şi vor mărturisi această lucrare de venire a Mea cuvânt pe pământ şi pe cei ce-Mi slujesc pentru ea, şi, iarăşi, pe cei ce au lucrat înaintea Mea faptele credinţei cuvântului Meu de azi, că mare este taina venirii Mele acum de la Tatăl la om şi pentru om. Amin.

Poporul cel venit cu îngerul Meu din locul aşteptării duhului învierii peste cei ce aşteaptă glasul arhanghelului ca să se scoale ei pentru veacul ce va să fie, acest popor atât de mult venit acum la sărbătoarea îngerească, Eu, Domnul, îl privesc şi-Mi revărs peste el duhul mângâierii, făgăduinţa învierii cea deplină a trupurilor lor, după faptele lor şi după mare mila Mea, pe care am pus-o la lucru acum prin stăruinţa cu care mijlocesc la Mine cei aşezaţi de Mine în grădiniţa cuvântului Meu ca să ceară ei la Dumnezeu dezlegarea făpturii şi odrăslirea cea nouă, învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să vină şi să fie pe pământ curând, curând.

Pace vouă, celor ce aşteptaţi învierea! Un picuţ, şi voi lăsa peste pământ haina nestricăciunii care va să fie, şi voi vă veţi ridica nestricăcioşi, căci Eu la această lucrare lucrez acum cu poporul Meu de pe pământ, şi pe care Mi l-am zidit prin cuvânt. O, bucuraţi-vă şi priviţi la slava Mea bucurându-vă, căci poporul Meu de azi e slava Mea cea de la venirea Mea, şi curând, curând, Eu, Domnul, vă voi curma aşteptarea. Un picuţ şi toată făptura va lua veşmântul nestricăciunii, şi bucuria aceasta va întoarce pe pământ veşnicia a toate câte au fost făcute de Dumnezeu, şi care iarăşi vor fi, precum este scris, şi când Eu, Domnul, voi rosti şi voi spune: «Făcutu-s-a!». Amin.

Vine ziua când cei adormiţi se vor scula şi vor mărturisi acest cuvânt şi acest loc de izvor al Fiului meu. O, ce vor face atunci cei ce tăgăduiesc această venire a Sa după om?

Sunt în mijlocul tău cu mama Mea Fecioara, poporul Meu, şi suntem însoţiţi de sfinţi şi de prooroci şi de apostoli, şi aceştia veghează şi se hrănesc din cuvântul Meu, şi suntem purtaţi pe nori de heruvimi, căci aşa este proorocită venirea Mea cu sfinţii, iar slava Mea cea de la sfârşit de timp e mare, căci este la sfârşit, iar sfârşitul pregăteşte începutul şi viaţa veacului ce va să fie pe pământ după ce se va împlini Scriptura învierii morţilor. Amin.

Am aşezat în mijlocul tău rânduială de la Mine, jertfă de fiecare zi pentru împlinirea Scripturii învierii morţilor, o, şi cât de tainic lucrez, poporul Meu!

Ai venit pe pământ cu Scriptura învierii morţilor, iar glasul Tău cel din mijlocul poporului Tău se aude de către cei din morminte, căci pentru cei morţi ai aşezat Tu jertfă de fiecare zi în mijlocul poporului Tău şi ei sunt strigaţi spre înviere, spre dezlegare de păcate şi spre înviere apoi, căci proorocul David binecuvânta pe Domnul şi spunea: «Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul, pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale şi vindecă toate boalele tale. El izbăveşte din stricăciune viaţa ta; El te încununează cu milă şi cu îndurări; El nu ceartă până la sfârşit şi nu ţine de-a pururi mânia Lui. El nu ne răsplăteşte după păcatele noastre şi nu ne întoarce nouă după fărădelegile noastre, şi cât este de departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui către cei ce se tem de El; şi cât este de departe răsăritul de apus, atât depărtează El de la noi fărădelegile noastre; şi precum miluieşte un părinte pe fiii săi, aşa miluieşte Domnul pe cei ce se tem de El, căci El cunoaşte făptura noastră şi îşi aduce aminte că ţărână suntem, căci zilele omului sunt ca iarba şi omul înfloreşte ca floarea câmpului; când suflă vântul, ea se trece şi nu se mai cunoaşte locul unde a fost, dar mila Domnului ţine de-a pururi către cei ce se tem de El şi îşi aduc aminte de poruncile Lui ca să le îndeplinească pe ele». Amin.

O, popor al cuvântului lui Dumnezeu Fiul meu! El te îndeamnă pe tine să împlineşti poruncile Lui ca să fie de-a pururi mila Lui peste tine. O, învaţă-i tu pe oameni taina învierii morţilor, căci oamenii nu ştiu şi n-au învăţător ca să le spună şi să-i înveţe învierea şi viaţa. Spune-le lor că tu eşti aşezat de Dumnezeu ca să rosteşti şi să lucrezi Scriptura învierii morţilor, şi apoi ei să învieze, şi vor învia şi vor mărturisi aceştia lucrarea lui Dumnezeu, Care te călăuzeşte pe tine în zilele acestea, şi Care grăieşte peste vii şi peste morţi, căci Fiul meu a spus acum două mii de ani că va veni vremea să audă cei din morminte glasul Lui şi să învieze. Amin.

– O, mama Mea, o, mamă a celor ce sunt zidiţi în Mine! Dulce este duhul tău de mamă a fiilor lui Dumnezeu! Să ia şi fiii oamenilor să înveţe, mamă, căci trebuie să-l vindecăm pe om de duhul păcatului, mamă. Le-am spus celor ce Ne aşează în carte că precum omul întinge cu bucătura de pâine sau de mămăligă în tigaia cu jumări, aşa întinge el cu bucătura în păcat şi se înfruptă din el întinându-şi în el inima şi trupul împotriva duhului vieţii Mele în om, iar Noi şi cu cei ce Ne împart pe Noi oamenilor trebuie să-i învăţăm pe oameni Scriptura învierii morţilor, mamă. Amin.

Sunt Domnul Iisus Hristos şi grăiesc peste biserica Mea de pe pământ, cea care are în mijlocul ei cuvântul lui Dumnezeu, grăit acum de gura Mea, căci Eu am întocmit-o pe ea biserică a Mea acum, la sfârşit de timp, ca să Mă fac în ea trup şi cuvânt pe altarul ei, iar ea să dea fiilor oamenilor cuvântul Meu cel pentru învierea celor morţi şi a celor vii, căci Eu, Domnul, am de împlinit acum Scriptura învierii morţilor şi a celor vii apoi, căci aceştia se vor întâlni şi vor întâmpina slava Mea şi vom fi în slavă apoi, precum este scris să se împlinească Scriptura aceasta. Amin.

O, poporul Meu, saltă de mângâiere cei din morminte când aud glasul Meu din mijlocul tău, şi iată, cei de pe pământ îşi ascund auzul dinaintea grăirii Mele de azi, pe care o aud cei din morminte, fiule. Grăirea Mea de azi este vremea judecăţii şi pregăteşte scularea celor adormiţi, unii spre viaţă veşnică şi unii spre durere veşnică, precum Eu am vestit cuvânt acum două mii de ani. îi îndemn pe toţi cei de pe pământ spre toată fapta cea bună, care să le facă drum spre viaţa lor cea veşnică întru bucurie.

lucrarea Mea este mare, şi prin ea Eu am aşezat cu puterea Mea rânduială de rugăciune, jertfă de împăcare înaintea Mea a făpturii, şi tot ce este aşezat de cuvântul Meu are putere prin Mine, iar cel ce trece cu trupul în poporul Meu vede aceasta, şi e mare taină învierea morţilor, numai omul este mic la credinţă, mic la minte de nu pricepe taina învierii celor adormiţi. Am spus la cei ce Mă poartă cuvânt de la Tatăl la om, le-am spus că trupul omului ţine sufletul lui în el aşa cum puiul neieşit din ou stă şi se desăvârşeşte în învelişul lui când cloşca încălzeşte oul cu trupul ei şi cu iubirea ei jertfitoare ca să crească în ou viaţa puiului, şi apoi să iasă puiul din ou, iar când trebuie să iasă, el dă cu cioculeţul în coaja care-l acoperă şi o sparge ca să iasă şi ca să învieze întru lumină. O, aşa trebuie înţeleasă ieşirea omului din trup spre viaţa cea de după trup, şi fericiţi sunt cei ce au pe Domnul de doică în viaţa cea din trup, căci şi după aceea îl au pe El de mângâiere, de creştere a vieţii cea cu fericire în vecii, şi iată, gătim hrană şi mângâiere pe pământ ca să aibă cel ce pleacă din trup, şi ca să-l hrănesc apoi din cer ca să crească desăvârşit şi să se facă cetăţean deplin al cerului, împreună cu cei odihniţi întru Hristos!

O, ce mare uşurare, ce multă mângâiere pentru cei adormiţi cu trupul este lucrarea cuvântului Meu de peste tine, poporul Meu de azi al cuvântului Meu! Pentru ei nu mai este alt ajutor decât cuvântul Meu cel din zilele acestea şi tot ce se ridică spre Mine de la voi pentru pomenirea lor, aşa cum Eu v-am învăţat să-i pomeniţi pe ei, pe toţi, de la Adam şi până la venirea Mea născuţi pe pământ şi aşezaţi apoi în aşteptarea învierii lor prin Mine, Cel înviat din morţi pentru fiecare om şi Cel ce trâmbiţez acum pic cu pic scularea lor, căci este scris în Scripturi să audă cei din morminte glasul Meu şi să se scoale spre răsplata lor, bună sau rea, dar Eu am venit acum cuvânt pe pământ ca să uşurez plata păcatelor omului şi să dau mângâiere celor adormiţi, căci mai mult decât cei vii aud cei adormiţi glasul Meu de azi şi se adună lângă izvor şi sunt fără de număr şi se pregătesc pic cu pic pentru ridicarea lor, şi mulţi din ei vor mărturisi lucrarea Mea de ieri şi de azi, aşa cum a fost şi acum două mii de ani, când Eu M-am ridicat dintre morţi, şi cu Mine s-au sculat mulţi şi au mărturisit, adeverind ei dumnezeirea şi învierea Mea, ca să rămână cu oamenii credinţa că Eu sunt Cel ce sunt şi că sunt viu în vecii vecilor, precum este scris.

O, Tu eşti mare şi eşti biruitor, Doamne, pe vatra neamului român şi pentru el pe pământ. Stăm faţă în faţă cu lucrarea Ta de azi noi, sfinţii Tăi, pentru ridicarea acestui neam la rang ceresc înaintea neamurilor de pe pământ, căci Tu stai pe tron de cuvânt în mijlocul neamului român şi Îţi împlineşti slava venirii Tale cu judecata prin cuvânt pentru vii şi pentru morţi, căci cei adunaţi în biserici nu cred cele ce spun ei când spun prin darul credinţei celor de la începutul împărăţiei Tale prin întâii Tăi ucenici, şi care au lucrat peste biserica Ta de peste vremi mărturisirea credinţei lor, căci în biserici se vesteşte în toată vremea pentru tot omul care mărturiseşte zicând: «Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie». O, nu e pentru necredincioşi, ci e pentru cei credincioşi această proorocie, Doamne, căci cei credincioşi o aşteaptă pe ea împlinită pe pământ, ca şi sfinţii Tăi, care aşteaptă învierea celor înviaţi. O, noi aşteptăm cu mare dor învierea morţilor, Doamne. Scriptura învierii morţilor poartă în ea împlinire mare, o, Doamne, şi este adevărată această Scriptură, atât cât de adevărat eşti Tu, o, Dumnezeule al celor credincioşi şi sfinţi prin credinţă, căci ei biruiesc cu ea pentru Tine, Doamne.

Taină mare spun vouă acum: Avem de împlinit Scriptura biruirii morţii şi răscumpărarea trupurilor. Fiţi credincioşi, fiţi credincioşţi, fiţi credincioşi, căci oasele celor din morminte aşteaptă îmbrăcarea lor în trupul învierii lor, aşa cum proorocul Isaia a proorocit şi a zis: «Să se deştepte cei ce locuiesc în pulbere şi să salte de bucurie pe picioarele lor cei din morminte, iar cei de pe pământ să se bucure», dar fiţi credincioşi, fiţi credincioşi, fiilor! Amin.

Vin cei plecaţi, că le-am făcut chemarea să vină la praznicul cuvântului Meu, şi lacrima duhului lor va fi tot o bucurie în ziua când vor petrece ei cu Mine şi cu tine la masa de serbare pentru îngeri, poporul Meu, şi dacă ar şti cei de pe pământ câtă alinare înseamnă o clipă de bucurie pentru cei plecaţi, ar trăi oamenii numai pentru învierea morţilor lor, numai pentru viaţa cea fericită a celor ce nu şi-au agonisit-o de pe pământ ca să aibă ei în vremea plecării lor. Viaţa cea cu Dumnezeu trăită, aceea este cea care îl poate însoţi pe om pe calea lui apoi spre palatul ceresc, când îngerii vin şi-l duc pe el la locul cel veşnic. Desfătarea pe care o are omul între el şi Domnul pe pământ, aceea este bucuria care-l poate însoţi pe el, care-l poate mângâia pe el apoi ca agoniseală a lui.

Strig peste tot, merge peste tot strigătul Meu şi îl rog pe om. Intru în casele mai-marilor de pe pământ şi strig la ei aşa cum striga Ioan, de veneau la el oameni mici şi mari, iar celor mari şi plini de sine le spunea Ioan: «Pui de vipere, cine v-a spus de mânie ca să fugiţi de ea? Nu de ea să fugiţi, ci spre roade de pocăinţă să fugiţi, iar fără de acestea nu vă bizuiţi pe Avraam şi pe Dumnezeul lui Avraam, căci Domnul Îşi ridică fii din pietre şi din spini când El voieşte».

În zi măreață de praznic de Duh Sfânt, pace vouă vă spun! Acoperământul de deasupra ne primește și masa este pusă, și nu numai cu pâine ne vom hrăni, căci Duhul Sfânt Mângâietorul Se face hrană dulce pentru voi, și pentru Noi, cei din cer, și Se face iubire de sus peste voi și peste Noi, că suntem la masă toți, iar la masa cea de azi sunt cu noi cete, cete cei ce au adormit până azi, și care au trecut de la moarte la viață și sunt fiii vieții, iar voi le-ați făcut pomenirea, voi, cei de la izvor, care strigați ziua și noaptea la Dumnezeu pentru voi și pentru cei ce au trecut de la voi la Noi, și avem zile de întâlnire aici, căci glasul Meu face această minune, iar aripile puterilor cerești împlinesc voia Mea și a voastră pentru cei din cer, pentru cei înviați de pe pământ, și tainică foarte este lucrarea învierii pe pământ și în cer pentru cei de care Domnul Se îndură după mare mila Sa.

O, am deschis, mamă, porțile ca să intre la Noi în grădină cei plecați cu pasul spre izvor și să le dăm cuvinte cerești, povețe de viață în sfințenie, că fără de sfințenie nu poate omul să fie cu Noi și să rămână cu Noi până la sfârșit, și pe vecii apoi, și ca să fie omul pe vecii, nu numai vremelnic, mamă. Iată, pas cu pas grăim și așternem cuvânt pentru tot lucrul zilei de praznic pentru tine, mama Mea, și punem pe masă povețe și multă deslușire de taine, că are omul de învățat dacă voiește să fie învățat din cer, dacă iubește cuvântul Meu care înviază morții, căci morții Mă aud și înviază, și mare credință trebuie pentru această taină, căci dacă la cuvântul preotului slujitor la altar, Eu, Domnul, Mă fac pâine și vin și Mă dau omului credincios spre hrană și spre viață din cer, o, tot așa se face și omul la cuvântul Meu om viu din pământul din care se scoală. Iată, Eu, Dumnezeu fiind, ascult de om, de cel ce face prin cuvânt pe Domnul pâine și vin, dar tu, omule, de ce nu te faci Dumnezeu la cuvântul Meu de peste tine ca să fii cel viu în vecii vecilor?

E mare de cuvânt peste pământ cuvântul gurii Mele, și iată locul de unde el izvorăște, iar voi ați auzit și ați crezut și ați înțeles, fiilor, și v-ați făcut bucuria Mea din vremea aceasta și se bucură oștirile cerești că a găsit Domnul credință pe pământ ca să vină și să grăiască și să se audă grăirea Sa, din care se hrănesc mult, mult cei din morminte, precum este scris, o, și vine în curând pentru ei ziua cea mare, căci se va auzi în lung și în lat mărturia lor, glasul Meu cel de azi pentru cei vii și pentru cei ce dorm cu trupul în pământ, așteptând ziua să se ridice cu trup nou și să mărturisească pe Cel ce îi înviază la cuvântul Său peste pământ. Cu praznic de botez sunt și pentru ei în ziua aceasta, căci când sunt ei pomeniți prin grăirea Mea, e gata și sosirea lor acolo unde Eu sunt cu ai Mei, cu glasul Meu de peste ei.

O, fiilor, fiilor, unde să-Mi fie privirea mai mult decât la voi și peste voi, ca să vă văd lucrarea credinței și stăruința cea cu răbdare până la sfârșit, până la viața veacului ce va să fie, așa cum și până la această odihnă cuvântul Meu lucrează și împlinește întocmai toată calea lucrului credinței, pe care se sprijină omul cel cu Dumnezeu pe cale, iar lucrarea Mea cu voi este pentru învierea morților, și de aceea Eu vin la voi, că este scris să vin slăvit prin cuvânt pentru cercetarea și judecata viilor și a morților, o, și nu-i sfârșit pentru împărăția Mea, și de aceea Mi-am zidit cu voi biserică lucrătoare pentru această lucrare de taină, și v-am pus la lucru ca să lucrăm prin biserică judecata viilor și a morților, fiilor, și să le dezlegăm calea spre înviere, o, și câtă curățire a fost și este de făcut încă pentru judecata și iertarea și învierea celor ce au fost și sunt, și cărora le trebuie ajutor, căci scris este în cartea credinței bisericii creștine că prin biserică luptătoare și apostolească se judecă și se iartă tot ce este de judecat și de iertat, și apoi este scris: «Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie». Iar pentru această odihnă a Mea și împărăție a Mea întru toată pacea și slava și bucuria ei, iată, este de lucrat înviere mare și multă, și totdeauna Domnul începe cu casa Sa, precum este scris.

Și acum așezăm la masă de pomenire pentru ei pe cei ce au adormit până acum și sunt chemați la masă de sfârșit de an pentru ei cu noi aici, o, și multă mângâiere iau ei din lucrarea venirii Mele pe pământ cuvânt, cea pentru învierea morților, și a celor adormiți, și a celor în trup încă, fiindcă pe toți îi caut și la toți le voiesc învierea aici pe pământ, și cea din cer apoi. Așadar, îi așezăm la masă și la toată mângâierea cea de azi aici, iar bucuria le este multă ca și mângâierea.

O, mulți sunt cu lacrimi și sunt răniți de dor, că vin cu multul când vin, și le ies în cale faptele lor rele, și nu se prea găsește în viața lor ceva în numele Domnului lucrat pe pământ, și cu care să-i ajut cumva față în față cu diavolul câștigător. O, și vă rog pe voi, cei așezați de Mine la lucrul învierii a toate, faceți și pentru ei pogorământ și spuneți voi Domnului: Doamne, pentru cei ce au plecat din viață nepregătiți, pentru cei ce nu Te-au cunoscut cu faptele lor, ai milă, și facă-se voia Ta după măsura milei Tale pentru toată făptura care a fost pe pământ viețuind.

O, fiilor rugători pentru cei plecați de pe pământ, o, măi fiilor, rugați-vă, rugați-vă și pentru cei ce au fost bogați în viața lor pământească, dar și pentru cei ce sunt încă în viață și sunt bogați, căci aceștia între cei plecați așteaptă milă acum, fiilor. Eu însă spun la cei ce încă nu-s duși din trup, și le spun să știe de ce sunt pe pământ bogații și de ce sunt ei bogați.

O, iată, voi, fiilor care sunteți așezați de mijlocire la Mine pentru cei plecați nepregătiți de pe pământ, pentru cei săraci și pentru cei bogați, iată, aveți de lucru, fiilor, iar Eu vă ascult pe voi când cereți Mie milă pentru ei dacă au plecat de pe pământ la bine sau la rău.

V-am pregătit pentru lucrarea învierii morților, și mai ales pentru învierea celor adormiți, măi fiilor, căci ei sunt cei ce așteaptă pe Domnul, iar cei morți prin păcatele lor și treji cu trupul, aceia nu așteaptă pe Domnul și nu-L doresc, decât dacă le-ar face după plăcerea lor, și trebuie să le împărțim și lor cuvântul lui Dumnezeu, că poate, poate și din ei ar prinde frică de Domnul și de judecata faptelor lor și s-ar trezi să-și lucreze pocăința și iertarea cea de la Dumnezeu și calea crucii apoi.

O, fiilor, în ziua ce a trecut v-am șoptit din zori și v-am rostit povață proaspătă, căci voi v-ați gătit și v-ați pregătit pentru masa de pomenire a celor adormiți, pomeniți la voi, și pentru împărțirea pomenii pe la casele creștinilor credincioși cuvântului Meu sosit la voi de hrană pentru sufletul creștin, o, și v-am învățat cum să faceți împărțirea pomenii pentru ei, și v-am spus că dragă Mi-a fost și-Mi este vatra Moldovei, unde s-au păstrat rânduielile creștinești pentru vii și pentru adormiți, și unde s-au scris povestiri sfinte și pilde de urmat și de povestit, și că pe acest meleag gospodarii își spală de cu seară podelele și-și mătură prispele și ogrăzile pentru ca să fie dimineața pregătiți să primească pe cei ce le aduc pomeni pentru cei adormiți, că vin creștinii vecini cu hrană caldă, cu mămăliguță, cu pilaf, cu varză, cu colăcei rumeniți, cu bucate pline de dragoste pentru cei adormiți ai neamului lor, și pun ștergar de in pe podea sau pe prispă sau pe pământul mai curat al ogrăzii, și pe ștergar așează pomana și cănuța cu apă sau cu vin, aplecându-se ca la închinăciune până la pământul care se face masă de împărțit bucate și, tămâind pomana și stropind-o cu aghiasmă, cheamă gazda să se aplece în genunchi și să primească și să spună bogdaproste. Dacă e vreme cu ploaie se pune ștergarul pe podea în casă, iar dacă e uscat și soare așează pe prispă ștergarul sau pe pământ curat și se împarte pentru cei adormiți și se dă lumânare aprinsă la toți cei din casă.

După ce casele primesc pomana se pleacă la biserică cu coșuri de colăcei, cu colivă și cu mere, cu grijă mare pentru pregătirea aceasta, o, și se face bucurie și înviere în lumea celor adormiți, care așteaptă, iar această așteptare o știu cei ce sunt în viață și se pregătesc să-i întâmpine pe cei dragi ai lor, care așteaptă.

Satele povețelor sfinte ale Moldovei, limba cea sfântă a lor, obiceiurile frumoase pentru cer, pioșenia cu care se lucrează acestea aduc înaintea Mea acest meleag drag, și lucrul Meu cu voi e frumos, fiilor, iar voi trebuie să fiți frumoșii cei pentru lucrul cel frumos.

O, cât de pașnici, cât de blajini și de plini de iubire și de blândețe din cer trebuie să fie cei ce gătesc masă și pomană pentru cei adormiți, care așteaptă tot timpul pentru ei! O, cât de calzi la inimă și la cuvânt tot timpul trebuie să fie cei ce gătesc bucatele și bucuria și pomenirea celor care trec treaptă cu treaptă până la sala de nuntă a Mirelui Hristos, în cereștile locașuri ale Tatălui! Iată de ce trebuie în toată vremea să fiți ca îngerii, ca sfinții, cu purtare dulce și sfântă, ca să puteți trimite spre ei bucurii și pomeni, fiilor! Iată de ce te îndemn să fii ceresc mereu și cald mereu, măi creștine, măi!

O, fiilor, v-am povățuit, iar voi ați împlinit așa, și a avut între voi cine să-și amintească datina cea din Moldova și să împărțiți așa pentru cei adormiți, o, și s-a făcut bucurie cu trăire și au fost uimiți creștinii care au primit de aici de la voi pomană pentru cei adormiți, care așteaptă de la voi de aici, de unde Eu lucrez cu voi pomenirea lor, și apoi înviere, măi fiilor.

O, fiilor, e vremea aceea când morții aud cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul Meu de la voi și se ridică spre plata faptelor lor, dar mai ales spre iertarea lor cea prin stăruința rugăciunilor de aici pentru ei.

Așadar, fiilor, în ziua aceasta de sărbătoare de sfinți vă ridic și vă binecuvintez lucrarea pregătirii mesei de pomenire pentru cei adormiți, așa cum am lăsat Eu orânduiala cea din mijlocul poporului cuvântului Meu, și iată, aici în grădină îi chemăm să vină la masă cu Noi și cu voi, căci Eu sunt cu voi de fiecare dată venit cu mironosițele învierii Mele și cu ucenicii Mei de atunci și binecuvântăm această întâlnire, o, și toate scăunelele de aici vor primi spre popas în grădină pe toți cei de la Adam și până aici, căci lucrarea Mea cu voi este pentru înviere, fiilor, și este pentru răscumpărarea prin Hristos.

O, fii ai cetății cuvântului Meu, am grijă acum să așez peste voi binecuvântare pentru lucrul cel așezat de Dumnezeu să fie aici an după an, căci în duminica viitoare, a treia după învierea Mea, avem orânduială să vină la masă în grădină cei adormiți de la Adam și până acum și să le împărțim înviere și daruri, fiilor. Așadar, aici vor încăpea la masă tainică în grădina Mea cu voi, și aici se vor mângâia în ziua în care le vom ieși înainte, căci lucrarea Mea cu voi este așezată din cer peste voi pentru învierea celor adormiți și a celor neadormiți încă, și ridicăm la Tatăl tot mai aproape ziua cea scrisă în Scripturi despre învierea celor adormiți, căci s-a împlinit lepădarea de credință și lucrarea cea neagră a lui antichrist peste casa știută a fi a lui Dumnezeu ca biserică a Sa, o, că n-au avut grijă străjerii să nu le fie jefuită moștenirea lăsată prin sfinți și prin părinți, și acum, iată, ajungem la învierea morților, și apoi este scrisă în Scripturi venirea Mea cu slavă ca să-i cuprind la sân pe ai Mei pe vecii, o, și aceasta avem de lucrat și de împlinit prin lucrarea cuvântului Meu de peste voi, iar voi numai să fiți și să vă am, ca să am cui să-i grăiesc, ca apoi să împlinesc cuvântul cel rostit și să-l dobor până la capăt pe antichrist cu suflarea gurii Mele, precum este scris, fiilor.

Binecuvântată să fie la voi pregătirea mesei de sărbătoare pentru cei adormiți, întâlnire în zi de duminică, duminica sfintelor mironosițe ale învierii Mele și a ucenicilor Mei martori atunci, și vom cânta Hristos a înviat împreună cu cei chemați la masă, fiilor, căci se apropie ziua ridicării lor, fiindcă Eu sunt învierea celor adormiți, o, fiilor.

Am dat poruncă sfântă în vremea Mea cu Verginica și am spus să facă ea an de an cu micile ei puteri, să facă pomenire înaintea cerului pentru cei adormiți de la început și până la vremea Mea cu ea și să cheme iertarea Domnului peste ei și învierea apoi, căci lucrarea Mea cu ea a fost și este pentru învierea celor adormiți mai întâi, și apoi pentru slava Mea cu cei ce cred venirii Mele cuvânt pe pământul român ca să se împlinească Scriptura venirii Mele, o, că nu se poate să nu se împlinească toate cele vestite și deplina Mea biruință la capăt de timp, și hai să-i așezăm la masă, fiilor, căci ei așteaptă cu mare sfială față de așezarea Mea de la voi și stau așteptând să fie așezați la masa bucuriei pentru ei, să cânte și ei cu cetele cerești și îngerești, să cânte aici în grădină Hristos a înviat!

Fiilor, fiilor, cei adormiți întru Hristos au împărțită această bucurie și cântare de bucurie și de biruință, dar la așa mari întâlniri dăruim bucurie și celor care nu au avut grijă de viața lor întru Hristos pe pământ, că toți sunt azi chemați la împărtășirea acestei zile de bucurie, căci tu, popor urmaș al lucrului Meu prin trâmbița Mea Verginica, tu ai de moștenire de la Verginica Mea să aduci la cer în ziua duminicii a treia după Paști pomenirea mironosițelor învierii Mele, martore și ele învierii celor adormiți și înviați odată cu Mine acum două mii de ani, și să chemi pe toți cei adormiți la masa acestei pomeniri, o, și e mare mângâierea lor acum, mare cât cerul și pământul, mare, fiilor, așa cum numai cei înviați pot mărturisi puterea acestei bucurii.

Și acum, binecuvântată să fie pomenirea lor, a celor pomeniți spre zi de înviere, și așezarea lor la masă cu Noi și cu voi aici, în Grădina Întâlnirii, fiilor, căci voi sprijiniți venirea Mea peste pământ, și iată, se așează acum cei chemați la masă, aici, unde sunt Eu cu voi, și cu sfială sfântă se așează, și toată mișcarea lor și duhul sunt sub privirea ochiului Meu și binecuvintez cu cuvântul, iar cei unși aici binecuvintează de pe pământ și pornim petrecerea sărbătorească și cântăm Hristos a înviat, iar satana și armata lui își pierd puterea înaintea duhului învierii, duhul cuvântului Meu care suflă și vestește două vremi: vremea cea de apoi și vremea cea nouă, împărăția cerurilor, cerul pe pământ cu toată taina în care sunt lucrate și așezate toate câte Eu, Domnul, le-am lucrat prin cuvânt în vremea aceasta și stau așteptând descoperirea lor văzută, când perdeaua dintre cele două vremi stă gata să cadă și va cădea, și va fi îmbrățișarea cerului cu pământul, așa cum și în ziua aceasta se petrece aici în taină mare, pentru cer la vedere, iar pentru cei de pe pământ în credință, o, că toate s-au împlinit numai prin credință, fiilor.

Binecuvântat să fie începutul pregătirii sărbătorii pe care o vom așeza în grădina Mea cu voi ca să vin cu sfinții, fiilor, dar și cu lumea celor adormiți, pentru pomenirea lor treaptă cu treaptă spre înviere, căci neamul creștinesc de pe pământ poartă spre cer duhul credinței prin care spune: «Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie», și iată, cei adormiți fi-va mai întâi să învieze, și numai apoi cade perdeaua și vin la vedere cele schimbate, cele nestricăcioase, fiilor, precum este scris.

Dar iată, rugăciunile sfinților stau înaintea Mea pentru oameni și pentru pământ, precum este scris, și iată zi de rugăciune dinspre voi spre Dumnezeu, zi de praznic de Rusalii, Domnul cu voi în grădină, Eu și sfinții Mei toți, la fel și cetele îngerești, și încă, iată, câtă frunză și iarbă cetele celor adormiți de la Adam și până acum, tot neamul omenesc, fiilor, toți în cete-cete, fiecare la rândul cetei sale, o, și bucurie multă este pe Duhul Meu pentru ei, pentru mângâierea lor, căci iertarea este cea mai neîntrecută mângâiere, cea mai de sus, cea mai vindecătoare de dureri și de lacrimi, iar Eu, Domnul, le pregătesc lor învierea cea mare, căci lucrarea Mea cu voi este pentru înviere, o, fiilor, este pentru mângâiere.

Voi, cetelor cerești și îngerești, așezați-vă cu Mine, așezați-vă frumos deasupra aici, în coroane așezați-vă și priviți de sus peste cetate, peste grădină, peste așezarea zilei de serbare cu praznic de Rusalii, pentru ca să vedeți lucrarea Mea peste un popor cu credință dăruit de Mine ca să pot veni cuvânt pe pământ în vremea aceasta, că fără de credința care să Mă aștepte să vin nu am cum să vin, de vreme ce numai prin credința de pe pământ Mi-am întocmit toate lucrările, toate, iubiții Mei însoțitori cerești, toate, și toate bucuriile zidite prin credință înaintea Tatălui nostru, Care Se bucură de lucrările credinței, de fii credincioși lui Dumnezeu și de ascultarea lor deplină în toate,

O, apropiați-vă de glasul Meu cel pentru voi, cei trecuți cu trupul și care ați dușmănit și ați lovit și ați vândut pe poporul cuvântului Meu, pe trâmbița Mea prin care Îmi hrăneam poporul! Eu, Domnul, poruncesc îngerilor Mei slujitori ai acestui praznic de mărturie al cărții Mele cu Verginica, poruncesc să vă apropie aici, la gura izvorului Meu de cuvânt, aici, în cetatea cuvântului Meu de pe meleagul neamului român.

Vă dăm mângâiere vouă. În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh acești copii slujitori Mie pentru voi, pentru toți cei de pe pământ trecuți și netrecuți cu trupul, aceștia sunt aleși pentru rugăciune de dezlegare a păcatelor făcute asupra venirii Mele cuvânt pe pământ prin trâmbița Mea Verginica, și apoi prin poporul ei urmaș pe mai departe, căci pe cei din urmă nu i-am mai lăsat spre prigonire, că am nevoie de ei pentru voi și pentru cei care încă lovesc și vor mai lovi în venirea Mea și în cei care Mă poartă să vin.

Iată, se ridică acum aici cerere de iertare de la Tatăl a celor de acum două mii de ani care M-au alungat de pe pământ, și a celor de azi care iarăși M-au prigonit ca și cei de atunci, căci Eu am fost și sunt acest cuvânt de dor cu care Mă las peste pământ prin purtătorii Mei, prin cei mai mici ucenici ai lui Verginica.

Vă dăruim acum cămășuțe albe de in ca și ale sfinților Mei, ca și cămășuța Mea, ca să puteți sta înaintea jertfelnicului Meu de foc de aici, din cetatea Mea de cuvânt, unde Îmi am scaunul de judecată, căci judecata aceasta pentru voi acum se sfârșește cu iertarea, cu împăcarea cu Tatăl, cu mângâierea cea pentru voi, căci Eu sunt Mângâietor ca și atunci pe cruce când privirea Mea a mângâiat pe cei de sub cruce, dar mai ales pe cel ce M-a dat spre jertfă, căci el apoi a mărturisit învierea Mea peste pământ. Voi ați împlinit și voi în vremea de pe urmă Scriptura prigonirii lui Hristos și a disprețului pe care Mi l-ați dăruit, ca apoi Eu să vin cuvânt și să vă fiu Mântuitor vouă și celor care M-au împuns în toate vremile lucrărilor Mele cu omul, și acum sunteți dezlegați de tot ce ați greșit lui Dumnezeu și mersului Meu cu trâmbița Mea, iar ea e plină de iubire pentru voi și vă cuprinde acum pe voi ca fii ai lui Dumnezeu. Amin.

Iată, pe lângă oștirile îngerești stau la masa de azi toți cei de la Adam și până azi născuți pe pământ și trecuți spre adormire și aud ei glasul Domnului și chemarea la masă și ascultă și vin la chemarea Mea prin strigarea cea de aici pentru ei și pentru rugăciunile cele pentru ei, de aici trimise la cer spre iertarea păcatelor lor, iar această mare de suflete se bucură nespus înaintea tainei lui Dumnezeu, Care aduce la împlinire Cer nou și Pământ nou și Ierusalim nou, precum este scris în Scripturi să se împlinească văzut între pământ și cer dincolo de vederea ochilor trupești, o, că nu se suie la mintea pământenilor vederea lucrărilor lui Dumnezeu, cele tainic înființate prin cuvânt, și care așteaptă la hotar să se lase spre vedere, o, și am la masa de azi această măreață bucurie și mângâiere a sufletelor celor trecuți, și care stau cete-cete acum și își împart această mângâiere în ziua aceasta de slavă, de sărbătoare cu slavă la masa Mea cu voi, fiilor.

Se vor scula din mormintele lor cei adormiți și-și vor lua trupul așa cum l-a luat Fiul meu Iisus Hristos când a înviat din mormânt, și așa cum și-au luat trupul cei cărora li s-au deschis mormintele și au înviat odată cu Hristos și au stat pe picioarele lor mărturisind pe Dumnezeu, și așa se va împlini iarăși, după cuvântul Domnului, și toți vor sta înaintea Lui și vor mărturisi acest cuvânt, pe care-l auziți voi acum, și nu vor mai fi necredincioși, și se va înmulți credința peste tot pământul, și iată, lăsați-vă acum lucrați de cuvântul lui Dumnezeu și fiți cu credință mare înaintea Lui, că asta este vremea, o, și nimeni nu mai așteaptă, nimeni nu mai veghează pentru ea, nimeni.

O, este viață veșnică. Eu, Domnul, am spus aceasta când am venit pe pământ acum două mii de ani, nu omul a spus. Este viață și mai departe de vremelnicia vieții trupești, care se irosește în zadar pe pământ, căci omul trăiește trupește și atât, și nu vrea cu viață duhovnicească pe pământ. Este scrisă Scriptura învierii morților și este adevărată această împlinire și vor sta toți înaintea Mea cu toate câte au lucrat pe pământ, și nu este cum spun vrăjmașii acest adevăr. Omul va învia cu trupul pe care l-a purtat, precum Eu, Domnul, am înviat, precum și Lazăr, precum și cei care s-au ridicat din adormire în ziua când Eu am înviat și au înviat și ei din mormintele lor, au înviat drepții Mei și M-au mărturisit în Ierusalim, și vă spun aceasta nu că nu știți, ci doar să vă aduc aminte de adevărul lucrurilor și nu oricum adevăr.