Sunt Domnul Învăţătorul, Domnul Iisus Hristos, şi trebuie în toată vremea să-i învăţ pe cei ce sunt fii ai lui Dumnezeu pe pământ şi să le dau putere să-Mi fie fii, căci trebuie mult să lucreze ei ca să-şi păstreze naşterea lor cea de sus, fiindcă diavolul, potrivnicul lui Dumnezeu, are ce are împotriva celor ce sunt ai Mei, şi care Mă ascultă, dar Eu sunt Învăţătorul lor şi le întăresc lor mereu puterea şi credinţa cea cu putere în ea, căci împotriva credinţei lor stau în fel şi chip în luptă cetele vrăjmaşe, văzute şi nevăzute, ştiute şi neştiute, şi mereu trebuie să le scurtez vremea lor de răscoală, căci dacă Eu n-aş scurta-o mereu, n-ar mai fi nimeni cu Dumnezeu pe pământ.
Stau iar Învăţător în mijlocul tău, popor al cuvântului Meu. Dacă Tatăl Meu lucrează, lucrez şi Eu, lucrez pentru El, lucrez pe ogor bun şi lucrez şi pe ogor rău ca să pot însămânţa peste el, şi iată ce minunată este lucrarea Mea din mijlocul tău, sămânţa cuvântului Meu, fiule! Cu mult cuvânt lucrez ca să-Mi fac ogor şi să Mi-l împrospătez şi să Mi-l mărunţesc ca să pot să-Mi semăn sămânţa în el şi să caut apoi să răsară şi să crească şi să dea rod, dar vrăjmaşul îşi găseşte mereu puteri prin duhul lumii peste sufletele oamenilor şi-Mi stârpeşte şi-Mi smulge semănătura, căci veghetori pentru ea sunt puţini, şi sunt mulţi vrăjmaşi. Mereu, mereu trebuie să scurtez vremea lor şi lucrul lor cel rău, dar ce puţin Mă ajută omul în lucrul Meu cel greu pentru salvarea lui de sub vrăjmaşul lui, care are otrava lui, duhul lumii, iar omul este slab în faţa acestei ispite şi n-are cine-i întări veghea şi dragostea lui pentru Salvatorul lui. Eu sunt Mântuitorul lui, dar n-are dragoste omul, iar lipsa ei îi aduce dureri şi lacrimi şi suspin.
O, te-am învăţat, poporul Meu, să înveţi bine şi să ştii mult, tată, lucrarea dragostei, şi să-I arăţi lui Dumnezeu rodul ei, fiule, căci fără ea nu este nimic omul înaintea Mea, iar ea, dacă este, îl face pe om să semene cu Mine, nu cu omul, şi îl face să vadă şi să înţeleagă şi să poată apoi, numai că trebuie mare veghe ca să nu se veştejească această lucrare cerească în om, căci ea este din cer, şi omul este de pe pământ, în mijlocul duhului lumii, care suflă peste tot.
O, cum să nu vin şi să nu te învăţ Eu din Mine şi în ziua aceasta, fiule poporul Meu? Are nevoie omul de multă învăţătură, tată, şi mereu are, şi să Mă găsească pe masa ta cuvânt cel ce Mă caută la tine, căci Eu M-am lăsat descoperit aici, unde sunt, şi Mă las găsit celor ce Mă caută aici. Acum două mii de ani am lucrat pildă despre Mine în fel şi chip, ca să vadă omul ce face Dumnezeu şi ce face omul, ce poate Domnul şi ce nu poate omul, căci M-am oprit lângă scăldătoarea care vindeca pe cel ce avea cine să-l coboare în ea pentru vindecare prin înger vindecător, şi am găsit un om slăbănog, de treizeci şi opt de ani ai bolii lui, şi n-avea om, n-avea, săracul, n-avea cine să-l coboare şi pe el în apă la sosirea îngerului vindecător. M-am apropiat Eu şi l-am întrebat: «Vrei să te faci sănătos?», şi Mi-a răspuns cel ce pătimea: «N-am, Doamne, pe nimeni ca să mă coboare în apă, şi până când vin eu cu greu, altul este coborât înaintea mea». «O, scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă de acum!», aşa i-am spus Eu lui. N-avea om să-l ajute pe acesta, care pătimea de mult, căci fiecare se îngrijea de bolnavul lui, şi M-am dus Eu de l-am ajutat pe cel neajutorat, după ce trecuse îngerul vindecător. O, n-avea om să-l ajute, o, n-are cine să-l ajute pe om cu adevărat, şi vin Eu din cer, de la Tatăl Meu, ca să-l ajut pe om, şi Mă uit la mai-marii de peste sufletele oamenilor că nu-Mi recunosc lucrarea şi cuvântul cel făcător de om nou peste om. Dar n-am spus Eu prin Scripturi că vine din cer naşterea din nou a lumii, că vine vremea înnoirii lumii?
Iată, nu aşteaptă împlinirea Scripturilor cei ce stau ei în locul lui Dumnezeu peste oameni. Ca şi cei de acum două mii de ani mai-mari peste oameni, şi care Mă prigoneau şi căutau să Mă omoare pentru că l-am vindecat pe cel pătimaş vreme lungă, o, tot aşa şi cei de azi, nu Mă recunosc, nu iubesc cuvântul vieţii, şi caută ei mereu nod în papură ca să rămână necredincioşi, dar Eu le spun lor ca şi celor de atunci: «Tatăl Meu până acum lucrează; lucrez şi Eu». O, nu voiau aceia să fiu Eu Fiul Tatălui, şi de aceea ziceau ei că Mă dau a fi Fiul lui Dumnezeu şi că trebuie să Mă omoare, apărându-L de Mine pe Tatăl.
O, oameni fără de ajutor pentru neputinţele voastre, fără om care să vă ajute, iată ce fac mai-marii care stau peste sufletele voastre! Voi nu aveţi om care să vă arate izvorul Meu vindecător vieţii voastre, iar când Eu vin să vă ajut şi să vă fac bine, să vă fac cale şi lumină pe cale către Bunul vostru cel din cer, vin cei cu suflet de iudeu necredincios, vin în calea voastră să vă taie calea, şi vă zic că Eu nu sunt Fiul lui Dumnezeu, Care grăieşte peste pământ ca să scoale morţii din morminte, şi zic ei că e numai minciună calea strigării Mele azi după om ca să-i dau lui vindecare şi să iau moartea de peste el, căci Eu i-am zis celui slăbănog, şi cu putere i-am zis lui: «Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă!». O, dacă nu eram Fiul lui Dumnezeu se scula cel bolnav la cuvântul Meu cel rostit peste el? Ba încă i-am arătat că pătimeşte de la păcate şi i-am zis apoi: «Nu mai păcătui, ca să nu ţi se întâmple ţie şi mai rău!», şi s-a dus el apoi pe picioarele lui, pe care i le făcusem Eu din nou, s-a dus la iudeii care Mă prigoneau şi M-a spus lor că Eu, Iisus, l-am vindecat pe el şi l-am sculat sănătos, iar pentru că aceasta s-a petrecut în zi de sâmbătă, au găsit ei pricină pe potrivă ca să-Mi găsească vină şi să împrăştie necredinţă peste cei ce dădeau să vadă cu credinţă şi să creadă în Mine, în puterea Mea cea de la Tatăl pentru vindecare peste omul păcătos şi bolnav de la păcat.
O, oameni fără de ajutor pentru neputinţele de peste voi şi care nu aveţi om să vă ajute, Eu Acelaşi sunt şi azi, ca şi acum două mii de ani sunt. Sunt, şi nu stau din lucru şi sunt Cel ce sunt, şi vin să vă ridic din neputinţe şi să întăresc credinţa celor ce cred, şi să le dau din ea şi celor ce nu cred, să le dau şi lor putere să creadă, şi să se facă şi ei fii ai lui Dumnezeu prin puterea credinţei, prin dragoste de Dumnezeu, după ce ei simt puterea şi iubirea Mea cea pentru om.
O, mare este puterea credinţei, mare este omul care poate să pună în om credinţă cu putere în cuvântul Meu cel de ieri şi cel de azi! Eu sunt Acelaşi ieri şi azi, sunt Cel fără de început şi fără de sfârşit şi sunt Cel ce sunt, şi de aceea pot. Când i-am spus lui Moise să spună la cei necredincioşi că Eu sunt Cel ce sunt şi Cel ce îl trimite la ei fiindcă ei robeau pe poporul Meu, aceia şi-au învârtoşat şi mai tare cerbicea şi şi-au întors spatele la semnele cele mari în mijlocul lor din partea Mea prin puterea Mea cea prin proorocul Moise, prin trimisul Meu la ei, dar Eu am stat cu putere înaintea lor şi Mi-am împlinit lucrarea şi am scos pe poporul cel robit şi l-am dus în ţara părinţilor lui, Avraam, Isaac şi Iacov, şi am dat atunci pieirii pe cei necredincioşi, căci scris este: «Ca praful spulberat de vânt de pe faţa pământului, aşa piere calea celor necredincioşi».
O, poporul Meu cel atât de hrănit din cer, o, fiule, să stai treaz pentru credinţă, tată, căci Eu în mijlocul tău stau şi în toată vremea te învăţ dacă ţi-am dat prin cuvântul Meu cel de azi naşterea cea de sus. Orice mamă îşi îngrijeşte cu toată grija şi iubirea pe copilul ei şi îl veghează mereu şi îl învaţă mereu şi îl hrăneşte mereu şi lucrează mult pentru viaţa lui. Aşa şi Eu te veghez şi te hrănesc, şi te îmbrac în haină scumpă, tată, iar cei necredincioşi văd şi ştiu frumuseţea ta şi-şi răvăşesc inima spre duşmănie pe tine, măi poporul Meu. O, să nu crezi că nu înţeleg ei, mai-marii de peste sufletele oamenilor. Nu, tată, să nu crezi, dar ei sunt vinovaţi faţă de Mine pentru sufletele lor şi pentru ale celor peste care ei domnesc, şi dau ca şi iudeii cei de acum două mii de ani, dau să stea ei în faţă, să aibă ei faţă, căci le este teamă de Cel ce este din ceruri, fiindcă lăcomia de slavă şi netemerea de Dumnezeu la mulţi din ei, îi fac acestea pe ei să nu Mă primească de la tine când Eu Mă dau lor şi Mă dau omului spre slava Mea cu el şi spre vindecarea lui de păcat. O, stau cu împărăţia Mea la urechea omului, la gura omului ca să i-o dau şi s-o ia în el şi să fie ea patria lui apoi, şi nu vrea omul să fie fiu al patriei cereşti, şi vrea el cu vremelnicia lui, care nu-i dă salvare lui. Pe tine însă te învăţ tot mereu şi stau de-a pururi cu tine şi te învăţ, şi sunt Învăţătorul tău, fiule, căci omului îi trebuie pe Dumnezeu atât cât el nu pricepe această taină, taina vieţii lui, care este de la Dumnezeu în om.
Voiesc să vin lângă om şi să-l vindec, iar cei de peste oameni, cei cu suflet de iudeu, Mă gonesc din mintea şi din inima omului când Eu vin acum să Mă aşez cuvânt de facere a omului, Scriptura înnoirii lumii s-o aşez pe pământ, şi le spun celor necredincioşi că nu ei vor rămâne, ci Eu, căci Eu sunt Cel ce sunt. Ca şi acum două mii de ani lucrez, şi dacă Tatăl Meu lucrează, lucrez şi Eu, lucrez Tatălui şi lucrez omului şi lucrez. O, lucrează şi tu, omule, căci cel ce nu lucrează ca Mine, iată, nu mănâncă şi rămâne nemâncat, moare cu mâncarea lângă el cel ce nu lucrează.
Te-am învăţat şi în ziua aceasta, o, poporul Meu, şi Mă odihnesc, tată, când stau în mijlocul tău ca să lucrez. O, ai grijă de ochiul credinţei, fiule! Ochii trupului văd mărginit, văd pe cele văzute, dar ochiul credinţei are vedere multă şi mare şi aduce cu el pe cele ce nu se văd şi îl însoţeşte cu Mine pe cel credincios, şi-i pregăteşte plată scumpă credinţa lui, care vede cu agerime pe cele nevăzute ale lui Dumnezeu, şi pe care Domnul tot pentru om le-a zidit şi sunt, iar tu, poporul Meu, trebuie să aduci la vedere nevăzutele Făcătorului tău şi al lor, căci cu tine am venit Eu din cer de la Tatăl să lucrez şi să dau în lături perdeaua cea despărţitoare ca să se arate slava nevăzutelor lui Dumnezeu, fiule, şi pe care ochiul credinţei le pătrunde, le lucrează pe ele mereu, şi pentru ele lucrează cel credincios pe pământ, şi fii ai lui Dumnezeu sunt cei credincioşi, şi cu ei lucrează Domnul pe pământ slava patriei cereşti, patria celor credincioşi. Amin.
O, cu multă cuminţenie pune-ţi tu la lucrul cel măreţ ochiul credinţei, poporul Meu, ochiul care trece hotarul şi are vederea nevăzutelor lui Dumnezeu, slava patriei cereşti, care aşteaptă la hotar, aşteaptă credinţă mare, credinţa fiilor lui Dumnezeu, darul cel pentru Mine de la ei, ca apoi Eu, Domnul, să Mă dăruiesc lor cu toată slava Mea cea de la Tatăl Meu, cu slava Mea cea din vecii, slava Mea pentru ei şi peste ei apoi. Amin, amin, amin.
15-05-2011
