Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica pomenirii izgonirii lui Adam din rai

Poporul Meu, te îndemn şi te învăţ să fii statornic ca Domnul Dumnezeul tău în iubire pentru El, în faptă şi în milă, în dreptate şi în umilinţă, în rugăciune şi în iertare, în post şi în veghe, poporul Meu. Amin.

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh îmi aşez cuvântul înaintea ta ca să-l faci faptă, fiule, şi să fii tu sfânt mare, că Moise a fost mare înaintea Mea şi am vorbit cu el patruzeci de ani şi mai bine, iar acum el petrece şi merge cu Mine ca şi toţi sfinţii mari şi mici, dar cei ce au grăit mult cu Mine pe pământ în trup, sunt sfinţi mari, poporul Meu. Sfinţii cei mari au fost întâi sfinţi cu inima, şi apoi cu trupul, şi apoi au născut sfinţi. Sfinţii cei mici au fost mai întâi sfinţi cu trupul, şi apoi cu inima, şi apoi au rămas sfinţi. Iar Eu, Domnul, Mă port cu sfinţii Mei între cer şi pământ, între cele ce nu se văd şi cele ce se văd, şi fără sfinţi nu stau, că Eu l-am făcut pe om ca să fie sfânt ca şi Mine şi aşa să rămână, iar sfinţii aşa au rămas după ce i-am făcut sfinţi, şi îi am şi Mă încălzesc cu ei, şi ei îmi supun inima la rugăciunea lor pentru voi, copii ai Ierusalimului nou. Amin.

O, fiilor, omul cel zidit de mâna Mea din pământ şi din duh, după ce l-am întocmit cu cuvântul Tatălui şi al Meu, n-a voit să rămână ca Dumnezeu, ci M-a îndurerat ispitind fiinţa Mea şi statul Meu între cele ce nu se văd aşa cum dă să facă şi omul din vremea aceasta de cuvânt al Meu peste pământ. Atunci omul şi-a pregătit căderea din Dumnezeu, şi aşa a fost cu omul care L-a ispitit pe Dumnezeu. Eu după ce el şi-a înmulţit trupul şi neamul pe pământ, n-am putut să-l trimit să-l fac răscumpărător al neamului său, fiindcă el a murit şi s-a făcut pământ. Atunci M-am îmbrăcat Eu, Domnul, Eu, Cuvântul Tatălui, Eu, Cel ce l-am făcut pe om, M-am îmbrăcat în trup muritor şi am venit de la Tatăl Răscumpărător al omului care nu s-a mai putut întoarce în cer. Dar mai întâi Mi-am ridicat din neamul omenesc sfinţi credincioşi şi le-am grăit lor ca şi lui Adam în rai, şi Mi-am făcut neamul Meu din neamul omenesc şi i-am numit pe ei neam viu, neamul lui Dumnezeu, şi i-am numit: Avraam, Isaac şi Iacov, şi din acest neam l-am ridicat pe Moise. Amin, amin, amin.

Am grăit cu Moise, am grăit între Mine şi el, între el şi Mine mai mult de patruzeci de ani pe pământ, şi l-am ridicat de Mi-a dezrobit poporul care fusese vinovat de omorârea fiului său, care nu a murit, ci a înviat şi i-am dat lumea Egiptului sub supunerea sa; şi după ce am ocrotit neamul părinţilor lui pe pământul Egiptului împotriva foametei de pe pământul lor, am zis să-l dezrobesc de sub străini şi să-i dau înapoi ţara părinţilor lui. L-am ridicat atunci pe Moise şi am vorbit cu el, şi el cu Mine, aşa cum a fost vorbirea între Mine şi Adam în rai. Şi dacă l-am ridicat, a postit Moise patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, ca să caut apoi prin el să-l sui înapoi pe om în nestricăciune, în rai să-l sui apoi. Şi l-am suit, căci Moise a rămas cu trupul viu şi n-a mai murit şi nu s-a stricat trupul lui, şi Eu umblu cu el în cele ce nu se văd, şi umblu cu Ilie în cele ce nu se văd, şi umblu cu cei ce au rămas în trup nestricăcios între pământ şi cer.

L-am răscumpărat pe Moise, pe omul lui Dumnezeu, fiindcă el a trăit în Mine cât a mai stat văzut pe pământ după ce am vorbit cu el din rug şi din nor şi din văzduh, după ce i-am vorbit şi l-am pus mare ca să-l scoată pe Israel din lacrimi, din robie, din vânzarea lui la egipteni, căci el şi-a vândut fratele, aşa cum şi pe Mine M-a vândut apoi, şi Eu dau acum din nou să-l dezrobesc pe el din lume, căci am luat trup omenesc şi am fost om adevărat şi Dumnezeu adevărat, ieşit din neamul lui Israel cu trupul cel luat din Fecioară, aşa cum a fost din vreme scris în Scripturile facerii, şi în prooroci apoi; şi M-a vândut Israel morţii, şi apoi am murit, şi apoi am înviat şi am fost arătat lui Israel Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, iar el de două mii de ani rătăceşte şi nu se mai întoarce la Dumnezeul părinţilor lui, căci este căzut sub osânda banului, fiindcă pe bani şi-a vândut Răscumpărătorul Care era trimis de Tatăl pe pământ la ei.

L-am trimis pe Moise în Egipt ca să scape pe Israel din robia stricăciunii. Când Moise avea patruzeci de ani, Eu l-am făcut răscumpărătorul poporului Meu, poporului lui, dar nu l-a primit poporul în inima lui, şi el a făcut semne mari, şi cu braţ tare l-a scos din Egipt pe Israel, şi am voit să-l aşez apoi pe Israel în nestricăciune şi i-am trimis mâncare din cer şi i-am făcut nestricăcioase haina şi încălţămintea lor, dar n-a vrut să se îmbrace în viaţă fără de moarte Israel. A voit însă Moise, şi Eu l-am pregătit răscumpărător al lui Israel după patru sute de ani de stat în Egipt, şi am dat lege prin îngeri peste Israel. Şi dacă n-a voit Israel să ia nestricăciunea, l-am oprit pentru Mine pe Moise ca să-l am Eu, iar fiilor lui Israel născuţi pe calea cea de patruzeci de ani prin pustiul spre Canaan le-am dat ţara părinţilor lor, Avraam, Isaac şi Iacov. De atunci Eu, Domnul, Mă tot zbat pentru om, că dacă Moise a proorocit fiilor lui Israel că Prooroc ca el va ridica Dumnezeu din fraţii lor, şi apoi de El să asculte Israel, Eu am venit din cer şi M-am îmbrăcat în trup născut din trup de Fecioară ca să Mă primească Israel de Dumnezeu al său, trimis de Tatăl la el.

O, e tare greu să-l sui din nou pe om în rai, căci omul nu Mă primeşte, aşa cum nu M-a primit Israel acum două mii de ani. Eu, poporul Meu de azi, am găsit scris în Scripturi că trebuie să vin cuvânt pe pământ şi să vorbesc după şapte veacuri cu omul, aşa cum am vorbit cu Adam în rai, şi apoi, pentru semeţia lui Adam, el a căzut pe pământ, şi a murit apoi. Şi dacă a trebuit să împlinesc Scripturile venirii Mele, te-am făcut pe tine popor al lui Dumnezeu, şi iată, mereu, mereu te învăţ cu cuvântul Meu să fii statornic ca Domnul Dumnezeul tău în iubire pentru El, în faptă şi în milă, în dreptate şi în umilinţă, în rugăciune şi în iertare, în post şi în veghe, poporul Meu, că am de încheiat Scripturile răscumpărării neamului omenesc, învierea morţilor şi raiul pe pământ şi viaţa veacului ce va să fie pe vecii apoi. Amin, amin, amin.

Ceea ce fac Eu cu voi, şi voi cu Mine întru dreptatea Mea, să nu le faceţi pentru ca să fiţi văzuţi de oameni, ci să le faceţi ca să aveţi plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. Să nu vă vestiţi cu faptele cele întru Mine aşa cum fac făţarnicii care iau slavă de la oameni şi cu atâta plată rămân. Să nu vă rugaţi de ochii oamenilor ca toţi cei care fac aşa, şi tot aşa îşi iau şi plata de la oameni. Nu uitaţi de învăţătura Mea, fiilor, căci Tatăl ştie şi vede mai înainte să-I cereţi voi Lui ceea ce vă lipseşte vouă şi Lui de pe pământ. Voi rugaţi-vă să vină împărăţia cerurilor pe pământ precum a fost la început cerul şi pământul, şi rugaţi-vă Tatălui pentru pâine, şi rugaţi-vă pentru iertarea greşalelor voastre şi ale fraţilor voştri cei iertaţi de voi, şi rugaţi-vă de pază de la Tatăl, fiilor. Postiţi cu faţa senină, căci oamenii care postesc pe pământ se arată oamenilor şi îşi iau plata prin aceasta. Voi însă să vă arătaţi Tatălui, şi El vă va răsplăti. Amin. Învăţaţi de la Mine blândeţea şi smerenia inimii, şi aşa să faceţi milă unii cu alţii, fără să vă arătaţi în stânga şi în dreapta voastră, iar Tatăl, Care vede în ascuns, vă va da vouă împătrit. Rugaţi-vă dincolo de lume, şi să fie uşă între lume şi voi, iar Tatăl, Care este în ascuns, vă va da vouă. Privegheaţi şi postiţi cu faţa senină, ca să nu vă arătaţi oamenilor că postiţi, ci Tatălui, Care este în ascuns, iar El vă va răsplăti vouă, şi veţi fi fiii Celui Preaînalt pe pământ. Postul vostru să vă fie de tot ce este rău şi urât sufletului Tatălui, şi acoperiţi-vă cu iubirea de El, şi veţi fi asemenea Lui când lucraţi aşa.

Iubiţi-vă unii pe alţii aşa cum v-am iubit Eu, şi altfel să nu iubiţi, că pe pământ omul îl iubeşte pe om în numele Meu şi face fapte frăţeşti în numele Meu şi uită omul să Mă iubească pe pământ ca şi în cer. Voi însă să nu daţi iubirea dintre voi pe cea care trebuie să fie între Mine şi voi, căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi lua? Iubiţi pe Dumnezeu, fiilor, şi toată iubirea voastră va fi iubirea Lui, care face bine în jurul vostru fără de trufie, căci cine nu iubeşte din Mine, iubeşte din el, şi rămâne pe pământ iubirea lui. Iubiţi în Mine, că în voi nu e ca în Mine. Staţi în Mine, că în voi nu staţi ca în Mine, şi după ce veţi face aşa, îmi veţi spune dacă sunt drepte cele ce Eu vă spun. Iubirea de fraţi să nu treacă înaintea iubirii de Dumnezeu, căci cea dintâi este atacată de la duhul cel potrivnic, care este omenesc şi nu este dumnezeiesc. Iubiţi pe Dumnezeu, şi El vă va îmbrăca întru El şi veţi fi fiii Celui Preaînalt pe pământ, şi cerul pe pământ veţi fi, că vreau să pun pe pământ raiul la vedere, fiilor, şi apoi să-l ascund pentru puţine clipe, şi vă voi acoperi pe voi aşa cum l-am acoperit pe Abimelec de nu l-a văzut nimeni sub sicomorul care-l adumbrea pe el până ce l-am ridicat spre mărturie a învierii şi a vieţii cea întru Dumnezeu. Vă voi acoperi pe voi pentru puţine clipe aşa cum M-a acoperit şi pe Mine norul din ochii ucenicilor Mei în vremea când M-am aşezat în ascuns lângă Tatăl, şi voi face aceasta ca să vă asemăn cu Mine şi cu Tatăl, Care este în ascuns, şi apoi vom da vălul la o parte şi Mă voi arăta cu toţi sfinţii cei de la început şi până la voi, şi cu toţi cei păcătoşi, în dreapta şi în stânga, şi voi avea în dreapta pe sfinţi, şi în stânga pe păcătoşi. Iar acum, prin cuvântul Meu de peste voi, Mă rog în voi pentru cei păcătoşi, ca să fie iertaţi prin mijlocirea voastră şi să-i liberez pe ei, începând de la Adam şi până acum. Amin, amin, amin.

Voi ierta pe păcătoşi dându-le după faptele lor mai întâi, şi atunci vă voi ascunde pe voi, dar Duhul Meu, Care Se roagă în voi, mai întâi va cere la Tatăl iertarea celor păcătoşi de la Adam şi până acum, căci Adam plânge, fiilor. Plânge omul cel zidit de mâna Mea, plânge pe toţi cei care au păcătuit fără de iertare pe pământ. Plânge în locuinţa morţilor omul cel dintâi, care a trăit pe pământ aproape o mie de ani, şi de atunci el plânge pentru toţi cei care păcătuiesc ca şi el, ca să fie iertaţi de păcatele lor. Amin, amin, amin.

– Plâng, Doamne, din ziua când m-am coborât plângând în locuinţa morţilor şi m-am făcut pământ, şi plâng şi mai cu durere din ziua când Tu mi-ai semnat iertarea prin plânsul şi prin sângele Tău de pe cruce curs pe pământ, căci a curs din coasta Ta apă şi sânge, ca şi din ochii Tăi de pe cruce, Doamne. Locul de pe trupul Tău împuns mai întâi, e locul cel de pe trupul meu din care Tu ai luat răul din mine şi l-ai pus înaintea mea trup de om. M-ai pus faţă în faţă cu trupul meu, şi apoi eu am păcătuit în trupul meu, şi de atunci eu Te-am răstignit pe Tine în trupul meu şi nu Te-am mai lăsat viu în mine şi n-am mai fost locaş al Tău. Dar acum plâng înaintea Ta pentru tot omul cel din mine ieşit, ca să-l ierţi, şi ca să ajungă iertarea Ta la mine şi ca să dăm mâna păcătoşilor să se scoale din morminte şi din moarte, Doamne. Primeşte-mi ruga aceasta, primeşte-mi plânsul meu amar, că am martori între mine şi Tine pe cei prea mici ai Tăi, care trăiesc în Tine şi prin Tine pe pământul venirii Tale.

Nu Tu m-ai izgonit din rai, ci păcatul trupului meu care a poftit împotriva Duhului Tău din mine când eu am murit în cer, şi pe pământ apoi. În cer m-am semeţit, iar pe pământ am murit, după cuvântul Tău cel rostit în rai când mi-ai spus că în ziua când voi lua din roadele pomului oprit de Tine pentru mine, voi muri negreşit. Şi când iarăşi a venit ziua în care Tu m-ai făcut, eu am murit în cer, că nu Te-am ascultat, şi am mâncat din pom, şi apoi m-am temut de Dumnezeu fiindcă murisem, şi aceasta îmi era pedeapsa, căci frica merge alături cu pedeapsa, Doamne, iar eu, în loc să-mi cer iertare atunci pentru fapta mea, m-am ascuns după mine, după trupul meu cu ea, după femeia mea, iar Tu m-ai văzut ascuns şi m-ai coborât pe pământ, aşa cum mi-ai spus la facerea mea când m-ai învăţat să Te şi ascult. Dar eu nu Te-am ascultat, că nu Te vedeam decât în făpturi şi Te auzeam cu glas, şi am murit prin semeţie, Doamne, şi apoi am fost supus de îngeri până ce Tu mi-ai făcut în cer judecata, şi apoi m-ai aşezat pe pământ, iar la intrarea raiului ai aşezat pe îngerul Tău cu sabie de foc.

Îmi amintesc acum de trufia mea din rai şi căreia i-a slujit ceata cea dintâi a îngerilor, în faţă cu Lucifer, căpetenia ei, şi îmi amintesc de arhanghelul Mihail, care m-a supus la porunca Ta ca pe un vinovat al căderii cetei lui Lucifer. El m-a supus cu putere mare şi a strigat către toate cetele îngereşti spunându-le: «Să stăm bine şi cu frică şi cu luare aminte!». Tu ai fost martorul acestora toate şi Te-a durut amar şi ai plâns de căderea mea şi de căderea celor ce au dat să slujească semeţiei mele cea împotriva Ta. Acum două mii de ani Ţi-ai învăţat ucenicii să nu se bucure că li se apleacă duhurile cele căzute din cer, şi le-ai spus cum le-ai văzut căzând atunci când ele s-au aplecat mie, şi apoi i-ai învăţat să se bucure că Tu i-ai ales pentru Cartea Vieţii lor cu Tine.

Îmi amintesc cu suspin şi cu plâns de plânsul meu din ziua când m-am coborât plângând în locuinţa morţilor, şi îţi cer îndurerat iertarea păcătoşilor care au murit prin păcatul meu, Doamne. Nu Tu m-ai izgonit din rai, ci păcatul trupului meu care trebuia să fie sfânt pe veci de veci, că m-ai făcut după chipul Tău, Doamne.

Dar acum, iartă-i pe cei păcătoşi care au fost şi care sunt pe pământ păcătuind păcatul meu, şi eu voi avea apoi bucuria iertării neamului omenesc şi a ridicării lui, şi voi gusta pe deplin din taina răscumpărării care a venit din cer pe pământ cu trupul ca să aducă salvarea celor ce plâng de şapte veacuri după iertarea şi după învierea cea de apoi, după Tine, Cel ce eşti începutul învierii celor adormiţi, Doamne al sfinţilor. Dar nu-i uita pe păcătoşi, că Tu ai spus că n-ai venit să chemi pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă; că n-ai venit pentru cei sănătoşi, ci pentru cei bolnavi şi fără vindecare; că n-ai venit pe pământ pentru cei vii, ci pentru cei morţi, ca să-i ridici spre viaţă, Doamne. Amin, amin, amin.

– Am venit cu sfinţii în ziua aceasta de pomenire a căderii omului din rai. Am venit cu sfinţii cei mari şi cu sfinţii cei mici ca să scriem pe pământ iertarea celor păcătoşi, şi apoi ispăşirea lor, şi apoi învierea lor, iar cei ce nu se vor pocăi de faptele lor rele vor fi aruncaţi în foc. Amin.

O, poporul Meu de azi, întăreşte în tine duhul pocăinţei şi faptele ei pentru tot neamul omenesc de la Adam şi până la tine, de la tine şi până la Adam, că are nevoie de pocăinţă şi de rugăciune şi de veghere pentru înviere neamul omenesc care a fost şi care este pe pământ, poporul Meu. Amin, amin, amin.

O, fiilor care daţi fiinţă cuvântului Meu, ridicaţi cartea judecăţii făpturii, cartea învierii făpturii, ridicaţi-o între pământ şi cer şi împliniţi cele pentru învierea făpturii, căci această Scriptură a învierii este aşteptată cu lacrimi lungi şi cu suspin rănit în duhul celor ce aşteaptă învierea cea de la Mine, căci Eu sunt învierea şi viaţa, aşa cum am spus acum două mii de ani că sunt, şi precum M-am suit, aşa şi cobor, ascuns de ochii oamenilor, dar cuvântând ca la început cuvânt peste om, şi cu cuvântul îl voi întocmi pe el. Amin.

O, copii prea mici care Mă aduceţi pe pământ, voiesc să înveţe omul să Mă aducă, nu să Mă aştepte, căci cei morţi Mă aşteaptă, iar cei vii Mă aduc de lângă Tatăl lângă ei, că ei sunt cei prea mici ai Tatălui, şi Tatăl M-a dat lor, iar ei Mă aduc ca să fiu şi ca să cuvintez şi ca să înviez făptura care a fost înghiţită de moarte, şi Eu o voi învia, că aceasta este vremea rânduită de Tatăl pentru învierea morţilor, şi apoi viaţa veacului ce va să fie, cerul şi pământul în praznic de veac nou pe pământ. Amin, amin, amin.

22-02-2004