Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a cincea după Paşti‚ a samarinencei

Sunt Fiul Tatălui Savaot şi Mă adun deasupra grădiniţei cuvântului Meu cu toate puterile cereşti şi îmi întăresc porţile, şi apoi intru cuvânt în cartea Mea de azi. Amin.

Sunt Domnul! Deschideţi-Mi, fiilor străjeri, şi ascultaţi şi scrieţi. Scrieţi şi iar scrieţi tot ce Eu grăiesc, că am venit cu sfinţii şi cu îngerii pentru sărbătoarea fântânii de la casa întâlnirii, fântâna întâlnirii, fântâna samarinencei, căci Eu M-am întâlnit la fântână cu ea. Eram ostenit de mers şi am oprit în cetatea Sihar, cetate de samarineni, şi acolo, la fântâna lui Iacov, a venit samarineanca pe la ceasul al şaselea din zi şi a scos apă, iar Eu i-am zis ei: «Dă-Mi să beau». şi apoi am grăit cu ea la fântână până ce au sosit ucenicii Mei, care cumpăraseră merinde ca să mâncăm.

Am venit cu sărbătoare, şi cu sete am venit ca să dau din setea Mea şi să-Mi mângâi Duhul Meu din voi, şi Duhul Meu din sfinţii cerului, care sunt veniţi cu Mine la fântâna întâlnirii, fântâna Samarinencei, că ea vă îndeamnă pe voi să vestiţi peste sătuţul Meu de aici şi peste pământ vestea că Eu sunt venit la voi pe pământ şi Mă fac izvor de cuvânt şi îi dau să bea celui ce însetează, îi dau omului să bea şi îi spun: «Cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu, se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică». Amin.

Voiesc să vină omul la fântâna cuvântului Meu care curge din Mine peste voi şi să-Mi spună: «Doamne, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez», căci aşa Mi-a spus femeia samarineancă după ce Eu i-am cerut şi i-am zis: «Dă-Mi să beau». Iar Eu i-am dat, şi ea Mi-a zis: «Ştim că va veni Mesia, Care Se cheamă Hristos, şi când va veni El, ne va vesti nouă toate». Şi atunci i-am spus ei: «Eu sunt; Eu, Cel ce vorbesc cu tine». Când ea a auzit, a crezut şi, lăsându-şi găleata sa la fântână, s-a dus şi M-a vestit în cetatea ei, fiilor, şi aceia au crezut-o şi au zis: «Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii». Amin.

Am venit cu sete şi sunt ostenit, poporul Meu, şi te văd şi pe tine ostenit, şi îţi dau să bei şi îţi dau din Duhul Meu ca să poţi tu prin Mine, căci prin tine nu poţi, că e grea de tot vremea pe pământ, iar duhul rău se luptă cu Mine şi cu tine şi Mă umple de grijă pentru viaţa ta. Dar Eu şi cu toţi sfinţii Mei îţi dăm din cer, îţi dăm din apa vieţii, care se face în cel ce bea din ea izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică, poporul Meu.

Iată, Mi-am întărit cu toate puterile cereşti porţile Mele dintre pământ şi cer, şi am deschis, şi apoi am intrat, şi îţi dau să bei spre viaţa ta cu Mine, că fii atent ce-ţi spun Eu ţie. îţi spun o taină despre venirea Mea, şi îţi spun aşa: Scripturile nu le împlineşte Dumnezeu, ci omul, căci Dumnezeu este cu duhul. Domnul nu vine, ci trebuie adus, şi trebuie la voi credinţă cum n-a mai fost din veac şi până în veac, şi de aceea am spus Eu ţie, poporul Meu de azi, că atunci când tu vei arde pe deplin, Eu vin. Amin. Omul este cel ce Mă aduce, poporul Meu; omul, fiule ostenit de durerea din tine, de durerea ta după izbăvirea ta. Şi Eu însumi, şi Eu M-am făcut Om când a venit vremea venirii Mele acum două mii de ani, că omul este cel ce împlineşte Scripturile, nu Dumnezeu, căci Domnul este cu duhul.

Aştept nesaţul tău, Ierusalime nou. Tu eşti poporul prin care Eu, Domnul, Mă slăvesc pe pământ înaintea oamenilor, iar Eu pentru viaţa ta Mă las mereu cu durere şi cu suspin în cei ce Mă poartă spre tine, ca să nu Mă lase ei jos, şi să Mă ducă ei cu toate slabele lor puteri, căci omul este cel ce Mă aduce. Domnul nu vine, ci trebuie adus ca să fie cu voi, fiilor copii, iar Eu de aceea Mi-am arătat vouă suspinul şi jalea şi mila Mea cea plină de dor pentru cei ce Mă aduc la voi cuvânt, căci greu îmi mai este, şi greu s-a mai făcut drumul Meu de la cer la pământ, fiindcă cei ce Mă primesc când vin, sunt zdrobiţi de dureri, şi aşa duruţi şi aşa zdrobiţi Mă ţin ei pe Mine când vin spre tine, poporul Meu.

O, e grea de tot venirea Mea, şi omul e mic şi e slab, dar iată, nu Domnul vine, căci Domnul trebuie adus, trebuie ţinut de puntea dintre pământ şi cer, căci Eu cu omul îmi împlinesc Scripturile, şi n-a fost şi nu este Scriptură mai grea de împlinit ca aceasta a venirii Mele acum, la sfârşit de timp, când Eu de lângă Tatăl îmi întocmesc venirea Mea cea plină de cuvânt, cuvânt ca râul de mult şi de greu, căci e judecata lumii cea fără de Dumnezeu pe pământ, şi e grea de dus şi de împlinit Scriptura facerii din nou a lumii, că nu cu mângâiere, ci cu dureri de facere lucrez prin duhul cel plăpând al celor ce Mă primesc când Eu vin şi Mă fac carte pe pământ, şi te-am rugat, Ierusalime, să întăreşti tu mereu, mereu puterea lor. Mereu, mereu să le dai mâna să se scoale din dureri şi să-Mi deschidă şi să Mă dea ei vouă, fiilor, că Eu prin voi Mă slăvesc peste pământ şi peste om, şi vine vremea iar să adun din nou mulţimile pe lângă izvorul cuvântului vieţii şi să-Mi alin setea după om dându-le să bea spre viaţă veşnică la toţi cei care se vor aduna curând, curând pe lângă voi. Amin.

Vă dau cuvânt cu putere, să-Mi pregătiţi sărbătoarea întâlnirii Mele cu omul în grădina cea pregătită prin voi de puterile cereşti, care lucrează cu voi spre slava venirii Mele cuvânt de facere peste pământ, fiilor. Vă dau Duh Sfânt şi binecuvântare cu multul vă dau. Vă dau ajutor din cer şi de pe pământ, că mare este minunea venirii Mele la voi, şi mari şi de nepătruns sunt tainele Mele din zilele acestea, şi de aceea v-am rugat să vă hrăniţi cu cartea Mea cu voi ca şi cu cea mai dintâi hrană şi să creşteţi mici şi nu mari, şi să staţi sub povaţa vieţii veşnice şi să vă sfinţiţi sfinţindu-vă pentru Mine, Domnul şi Dumnezeul vostru, Om şi Dumnezeu în cer şi pe pământ, căci Eu Însumi M-am făcut Om ca să împlinesc venirea Mea pe pământ. Amin.

Să creşti mic şi nu mare, Ierusalime mic şi firav, că Eu dau mereu, mereu să te întăresc prin cei puşi de Mine călăuză peste tine. Dar iată, ei sunt şi mai firavi, că aşa sunt cei mici, sunt firavi, şi îşi smeresc inimioarele lor zdrobite de dureri, că mare este taina măririi fiilor lui Dumnezeu, iar David era plin de taina aceasta şi zicea: «Inima mea, Doamne, nu s-a mândrit, nici ochii mei nu s-au înălţat, şi n-am umblat după lucruri mari şi mai presus de mine, ci, din contra, mi-am smerit inima şi mi-am domolit sufletul meu, ca un prunc înţărcat de mama lui, ca răsplată a sufletului meu». Aşa să fii şi tu în veac, Ierusalime, şi să fii copil frumos prin încercări, căci încercarea aduce răbdare, iar răbdarea aduce roada cea paşnică a umilinţei, cea mai mare dreptate, poporul Meu, ca să pot sta Eu în tine ca în rai, căci Eu am pierdut raiul, Eu şi nu omul, şi vreau să-l iau înapoi, şi vreau să-l fac din nou pe om, şi vreau să stea la făcut omul, căci am venit să Mă fac Făcătorul a toate cele ce vor rămâne. Şi vor rămâne cele ce sunt, iar cele ce nu sunt nu vor mai rămâne. Amin.

Adu-Mi jertfă, poporul Meu. Tu eşti cel învăţat de Dumnezeu şi ştii că duhul umilit este cea mai dulce şi plăcută Mie jertfă de la tine, iar cel ce nu face aşa, să nu gândească unul ca acela că va lua ceva de la Dumnezeu, căci vai celui ce gândeşte despre sine mai mult decât este! Duhul umilit nu se îndreptăţeşte pe sine în om, iar voi să ziceţi ca David, care zicea că n-a umblat după lucruri mai presus de sine, ci şi-a smerit sufletul ca un prunc înţărcat de mama lui, ca răsplată a sufletului lui.

Fiţi sfinţi cu dragostea Mea din voi, căci vai omului care poartă în el dragostea lui şi nu pe a Mea! Dragostea Mea din om nu se opreşte pentru sine şi nu se opreşte pe loc, şi ea cuprinde în ea pe toţi fiii lui Dumnezeu, că mare este taina fiilor lui Dumnezeu, poporul Meu.

Am spus că cine este slab cu duhul, tot aşa este şi cu trupul, iar cine este tare cu duhul, aşa este şi cu trupul, iar tare înseamnă Dumnezeu în om, şi unde Eu sunt în om, Mă fac din el foc de Duh Sfânt şi râu de ape vii peste cei însetaţi. Aşa voiesc să fac Eu cu tine, şi iarăşi Mă voi aduna cu tine, poporul Meu, şi le vom da mulţimilor să bea din izvorul Meu de peste tine, iar cine va bea, se va cunoaşte, şi îmi va fi mulţumitor, şi va pleca cu mulţumire şi va avea de la Mine. Amin.

O, poporul Meu, nemulţumitului i se ia darul, şi apoi el este tot nemulţumit, iar Eu te învăţ, Ierusalime mic, să fii mulţumit şi mulţumitor, fiule, că Eu cu tine Mă slăvesc peste pământ şi îi fac omului zi de serbare cerească cu tine, şi va veni omul de pe pământ şi iarăşi va vedea slava Mea cu tine. Tu însă să stai cu duhul umilit mereu, mereu, şi cu inimă curată şi cu dreptate între Mine şi tine, şi între frate şi frate, că scris este în Scripturi cuvântul Meu care spune: «Nu veţi fi judecaţi dacă nu veţi judeca. Iertaţi, şi vi se va ierta, căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura». Tu, poporul Meu, să te laşi mânat de Duhul lui Dumnezeu mereu, mereu, că tu nu eşti dator trupului ca să vieţuieşti după trup, ci tu trebuie să ucizi cu Duhul Domnului pe toate cele ale trupului şi să pătimeşti împreună cu Mine, ca împreună cu Mine să te şi preamăreşti, că mai e puţin, prea puţin până la mărirea care se va descoperi, şi cu ce măsură măsori acum, cu aceea ţi se va măsura. Amin.

Eu, fiilor, cobor peste voi binecuvântare prin cuvânt ca să-Mi pregătiţi voi sărbătoare de Rusalii, că vreau să aduc în grădinile Mele cu voi pe om şi să-i dau lui înţelepciunea Duhului Sfânt, şi vreau să lucrez cu tine cereşte, Ierusalime mic şi scump. O, Mi-e milă de tine când eşti durut şi apăsat de la toate câte vin peste tine, dar Eu voi îngriji de tine prin îngerii din cer, poporul Meu, şi te voi călăuzi de pe pământ cu cuvântul Meu şi cu al celor ce stau înaintea cuvântului Meu ca să ţi-l dea de hrană, fiule plăpând, şi nu te voi lăsa, dar iubeşte durerea şi încălzeşte-ţi prin ea inimioara, poporul Meu, şi bucură-te în dureri, că Eu la cei cu dureri pentru Mine duse le spuneam: «Bucuraţi-vă!». Cui să le spun aşa dacă nu la cei duruţi şi întristaţi după Mine? Eu vă simt dorul după Mine, dar încălziţi-vă, fiilor, la focul durerilor care vă brăzdează inimioarele şi obrăjorii înlăcrimaţi de la dureri, de la încercări şi de la duhul iubirii de Dumnezeu, dorul care plânge în om cu cel mai dulce plâns, cea mai dulce jertfă, duhul umilit. Amin.

Femeia samarineancă s-a adunat cu sfinţii la fântâna pe care ea o veghează şi o umple de duhul credinţei şi al iubirii cereşti. Aşa vă doreşte ea pe voi, fiilor, iar voi să lucraţi ca ea şi să vestiţi acestui sătuţ despre taina Mea cu voi şi să chemaţi sătenii la masa Mea cu voi, şi să-i învăţaţi să vină şi cum să vină şi cum să stea şi cât să stea, căci voi sunteţi popor de sfinţi biruitori, că aşa se numesc cei ce biruiesc lumea şi duhul ei pentru ca să aibă ei locaş în ei pentru Duhul lui Dumnezeu, Care-l sfinţeşte pe om. Amin. Duhul lui Dumnezeu este darul celor sfinţi, şi nu uitaţi lucrarea pe care o aveţi voi de lucrat între pământ şi cer: Duhul lui Dumnezeu, fiilor. Această lucrare Eu vreau s-o văd lucrând din voi peste cei ce vor fi de Mine adunaţi la sărbătoarea Duhului Sfânt, care se apropie cu slava ei şi a Mea şi a voastră peste pământ, că Eu iau slava aceasta şi o dau de veste peste tot pământul, fiindcă pot, poporul Meu. Vreau şi tu să poţi. Să poţi tot ce trebuie să pot Eu peste pământ şi peste om, şi să te pregăteşti din timp şi să fii copil frumos, aşa cum Eu mereu, mereu te-am învăţat, Ierusalime scump. Acum îţi şterg lăcrimioarele şi durerea ta şi îţi dau duh de înviorare şi îţi dau duhul mângâierii în toate încercările care-ţi măsoară iubirea ta de Dumnezeu. Eu sunt zdrobit de tot în cei ce Mă poartă spre tine, dar aşa cum sunt, aşa pot, şi aceasta este slava celor ce Mă iubesc. Slava Mea a fost crucea şi suferinţa şi suspinul Meu după om, şi tot aşa sunt şi acum, şi aşa sunt purtat de cei ce Mă aduc de la cer la pământ ca să te hrănesc şi să te mângâi în dureri, poporul Meu. Duhul umilit te ajută şi pe tine în Mine, şi pe Mine în tine, şi aşa vreau Eu să fii tu de frumos. O, nu mai plânge. înseninează-te, poporul Meu. O, fiilor micuţi, lăsaţi-vă spre mângâiere inimioarele, că Eu, Domnul, am grijă de voi, am milă de voi şi vă iubesc fiindcă Mă iubiţi, şi vă mângâi fiindcă plângeţi cu cei ce plâng sub crucea Mea cea plină de dureri.

Eu vă aduc spre duh de sărbătoare. Adunaţi-vă cu sfinţii la fântână şi cântaţi laude Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi hrăniţi-vă duhurile şi daţi-vă unii altora puteri şi mângâieri şi sănătate peste inimioarele voastre slăbite de încercări, că pe pământ e greu, fiilor mici. Vă dau prin cei care îmi sunt punte spre voi, vă dau cuvântul sărbătorii de azi, iar sfinţii se vor bucura în voi odată cu voi, căci cuvântul Meu dă viaţă, fiilor.

Şi iarăşi rostesc Eu, Domnul, binecuvântare peste voi şi peste sărbătoarea pe care prin voi o pregătesc Eu cerului şi pământului şi omului cel însetat şi cel neînsetat, căci îmi voi desface izvorul, iar el va da din el viaţă. Amin.

Pace vouă! Fiţi fiii păcii Mele în voi. Pacea Mea o dau vouă, şi cu ea, mângâiere vă dau, fiilor trudiţi cu trupul şi cu inimioara.

O, Ierusalime, de n-aş mai veni la tine, tu n-ai mai fi. Cel ce este, prin Mine este, căci Eu sunt viaţa, şi sunt viaţa ta, poporul Meu. Amin, amin, amin.

25-05-2003