Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica tuturor sfinţilor

Sunt înconjurat de cetele îngereşti şi de cetele de sfinţi în coborârea Mea la tine, popor al cuvântului Meu. E sărbătoarea sfinţilor, aşa cum din părinţi sărbătoreşte cerul şi pământul ziua aceasta de serbare, iar Eu şi cu tine, poporul Meu, avem în mijlocul lor sărbătorită azi pe trâmbiţa Mea Verginica, vas al cuvântului Meu, care s-a născut între oameni în duminica tuturor sfinţilor şi care apoi a fost îmbrăcată în darul cuvântului Meu, căci Eu, Domnul, am trâmbiţat cuvântul Meu prin gura ei timp de douăzeci şi cinci de ani, şi am grăit unui popor ca să rămână pe pământ cuvântul Meu peste om în zilele acestea despre care era scris în Scripturi să vin cuvânt pe pământ.

O, poporul Meu, semnele venirii Mele a doua oară aşa cum M-am şi suit la Tatăl după învierea Mea, erau scrise în Scripturi, şi nu poate omul necredincios venirii Mele, nu poate să spună că Eu n-am spus că voi veni şi când voi veni şi cum voi veni. O, poporul Meu, am spus că împărăţia Mea nu vine în chip văzut, ci vine în om dacă ea vine, şi în om trebuie să se vadă ea. O, poporul Meu, te-am zidit pe pământ prin cuvânt şi te-am aşezat între oameni semn şi locaş al împărăţiei Mele, ca să-L vadă tot omul pe Dumnezeu cu tine, şi ţi-am pus nume nou pe pământ, precum este scris în Scripturi de această taină, iar tu trebuie să-Mi arăţi împlinirea Mea în tine, că tot omul se arată pe el împlinit în el, iar tu trebuie să Mă arăţi pe Mine împlinit în tine, căci cei ce Mă văd aşa, aceia sunt cei în care Eu sunt împlinit ca un Dumnezeu adevărat ce sunt.

O, copii osteniţi care Mă aduceţi cuvânt pe pământ! Eu v-am spus vouă că dacă cineva dintre oameni vă întreabă de numele vostru, voi să-i spuneţi că sunteţi cuvântul lui Dumnezeu, căci aşa rod este cel ce se naşte din cuvântul Meu şi aşa lucrare slobozesc Eu din el între oameni pe pământ. Am ridicat cu voi cartea cuvântului Meu cel de cincizeci de ani şi am dat-o oamenilor spre mărturia venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl, iar acum voiesc s-o dau şi celor ce s-au hrănit din ea în tot acest timp. Vă aşez să pregătiţi împărţirea cărţii şi să chemaţi poporul căruia i-am grăit, şi să-i daţi cartea, fiilor copii. Vin cu Verginica şi cu sărbătoarea ei între sfinţii sărbătoriţi în ziua aceasta, şi voim să grăim poporului pentru împărţirea cărţii. întăriţi-vă, dar, căci cu voi îmi lucrez toată lucrarea Mea, şi cu nimeni din poporul Meu nu pot lucra ca şi cu voi, căci voi aveţi duhul umilit, iar Eu am loc în voi cu Duhul Meu, şi apoi prin voi cu lucrul Meu cel din cer. întăriţi-vă din Mine, că grea a fost sarcina voastră pentru întocmirea cărţii cuvântului Meu din zilele acestea, şi Mi-e milă de voi, că sunteţi mici şi sunteţi osteniţi. Dar Eu voiesc să vă întăresc pentru toţi cei care voiesc să fie voia Mea şi rodul Meu cel din cuvântul cărţii Mele, şi voiesc să cuvintez cu voi peste cei ce se fac împărăţie a Mea, că lumea nu vrea ca Mine chiar dacă ea are acum cunoştinţa cuvântului Meu care s-a făcut carte prin puterea Mea şi prin iubirea voastră pentru oameni, fiilor copii. Cel ce iubeşte împărăţia Mea în el, acela ştie să Mă primească prin voi şi caută zidire de la voi pentru el, căci Eu am pus în voi cunoştinţa facerii omului, facere după plăcerea Mea, iar pentru aceasta Eu vă întăresc pe voi, şi multă bucurie Mi-ar face tot sufletul care ar şti să se dea la făcut şi să priceapă că această cale şi lucrarea pentru ea este duhul cel umilit din om, duhul care îi face loc lui Dumnezeu în om, duhul care lucrează precum în cer aşa şi pe pământ şi în om voia Mea, împărăţia Mea în om, lucrare sfântă şi faţă sfântă înăuntrul şi în afara omului cel luminat cu Dumnezeu din el.

Iată, adunăm acum pe cei ce s-au hrănit cu hrana cuvântului Meu. Vestiţi-i să vină şi să le dăm cartea şi să-i învăţăm din ea şi pentru ea, ca să ştie ei cum să lucreze cu ea peste fiinţa lor, peste noua lor viaţă, căci cele vechi trec cu trosnet, după cum este scris în Scripturi. Pun cuvântul Meu în gura voastră, fiilor împărţitori de carte din cer, şi voi da poveţe de viaţă celor hrăniţi din cer prin cuvânt şi le vom spune că duhul cel curat al umilinţei îi face loc împărăţiei lui Dumnezeu în om, şi îi vom îndemna să-şi pregătească hăinuţa slavei pentru întâmpinarea Mea.

Iată, trâmbiţa Mea Verginica grăieşte dintre sfinţi poporului care o ştie pe ea şi celui care vă ştie pe voi pentru ea, căci voi sunteţi rodul ei. Hai, Verginico! E sărbătoarea naşterii tale între oameni, şi tu eşti născătoare de fii născuţi de sus prin cuvântul Meu. Dă-le lor dulce cuvânt, îndemn ceresc dintre sfinţi, iar sfinţii se mângâie cu glasul tău cu care îi înveţi pe cei ce s-au hrănit din cer cu cuvântul Meu care poate să vină, precum am şi lucrat peste om. Tu ai fost rodul credinţei sfinte şi neîndoielnice înaintea Mea ca să vin. Am găsit la tine iubire şi credinţă cu dor şi am venit şi te-am pregătit şi te-am făcut locaş al împărăţiei Mele, că te-am aflat săracă cu duhul, şi fericit a fost Duhul Meu Cel îndurerat că Mi-am găsit cale să vin pe pământ şi să Mă arăt împărăţie a Mea în tine şi să ies cuvânt din tine şi să-l hrănesc cu el pe cel sărac cu duhul, căci Eu numai în acela încap, şi acela rămâne cu Mine şi se face voie a Mea pe pământ. Hai, trâmbiţa Mea, fă-te cuvânt cu putere, fă-te împărţitoare de carte din cer împreună cu cei mici care Ne sunt rodul, Verginico. Amin, amin, amin.

– O, Doamne, Care Te împarţi şi rămâi întreg pentru fiecare din cei care Te voiesc întreg în ei! O, Mielule al Tatălui, să le dăm cuvânt de împărăţie cerească la cei ce vor primi cartea Ta! Eu sunt în Tine şi Tu eşti în mine, iar Duhul Tău din mine lucrează ca Tine, căci scris este: «Vor fi asemenea Lui, căci îl vor vedea». Cel ce Te vede, acela ştie şi poate să se facă asemenea Ţie, un duh cu Tine, spre slava venirii Tale cu împărăţia Ta în om, Doamne, dar prea puţini sunt cei ce Te lasă Stăpân în ei. Cei ce văd din Scripturi fiinţa Ta şi lucrarea ei, dacă aceştia nu se fac apoi asemenea Ţie, ei nu Te văd din Scripturi ca să Te împlinească apoi în ei, şi aceştia rămân scrişi cu păgânii lumii, rămân păgâni pentru Tine şi pentru ei, Doamne, şi unii pentru alţii apoi, şi nu ştie omul calea împărăţiei Tale, calea celor sfinţi, Bunule învăţător al celor ce iau de la Tine ca să fie ai Tăi pe pământ. Ne-am aşezat cu poporul cel credincios şi ne-am arătat lumii mulţi ani la rând, dar lumea a rămas tot păgână, tot în pofte, tot fără lumină, Doamne. Acum am dat lumii cartea Ta spre vedere, ca să vadă şi să ştie şi să audă lumea că Tu Te-ai făcut cuvânt şi carte de învăţătură din cer peste om, dar lumea are duhul ei şi nu poate să Te iubească urmându-Te, de vreme ce Tu mărturiseşti că faptele ei sunt rele. Iată, acum îi învăţăm pe cei ce s-au hrănit de la Tine, îi chemăm şi le dăm cartea Ta şi îi învăţăm să-L iubească pe Dumnezeu şi nu să fugă de învăţătura Ta împlinită în ei, căci fericit este cel ce Te iubeşte şi Te caută ca să-i spui pe toate cele ce nu sunt bune ale lui, căci acela este cu duhul umilit, duh în care poate fi zidită împărăţia Ta. Amin.

O, popor hrănit şi strigat mereu din cer la masa Domnului, la masa cuvântului! Adu-ţi aminte de Domnul Dumnezeul tău şi să nu iubeşti alt dumnezeu în afară de El şi să nu te iubeşti nici pe tine împotriva Lui, împotriva Celui ce vine să ia de pe tine faptele tale rele şi să Se aşeze apoi în tine cu împărăţia Sa, care înţelege şi poate ca Dumnezeu în om. Când El era cu ucenicii Lui prin lume, le spunea lor: «Pe voi lumea nu vă urăşte, dar pe Mine Mă urăşte, pentru că Eu mărturisesc despre ea că faptele ei sunt rele».

O, popor care ai mâncat cu Domnul la masa aceasta de cuvânt! Să nu-L urăşti pe Domnul pentru faptele tale rele, ci să te apropii de fiinţa Lui ca să te cureţe El de cele străine de Dumnezeu. Caută să poţi şi să vrei să-I dai Domnului grija de viaţa ta, căci zis-a Domnul: «Să nu vă îngrijiţi ce veţi mânca şi cu ce vă veţi îmbrăca, fiindcă toate acestea păgânii lumii le caută, iar împărăţia cerurilor a fost găsită dreaptă de către toţi fiii ei, şi toate cele de trebuinţă lor li se adaugă lor». Tu, cel ce ai mâncat la această masă, ferice ţie dacă vei lua de la Domnul învăţătură şi mustrare spre înţelepţirea ta fără să-L urăşti pe Domnul pentru faptele tale rele. Tu să-L iubeşti pe Domnul, Care te curăţă de rău pentru ca să te facă împărăţie a Sa, şi să ştii să iei de la El când El îţi dă viaţa Sa. Numai Domnul înseamnă viaţă, numai El este fără de sfârşit, ca şi izvorul Lui de cuvânt cu care iarăşi face lumea cea pentru sfinţi, şi fericiţi sunt păcătoşii care se apleacă Domnului ca să se facă sfinţi, că aceia îl vor iubi pe El cu putere, iar El le va da putere să se facă fii ai lui Dumnezeu, şi aceasta este calea iubirii omului spre Dumnezeu, iar altă faţă nu are iubirea, popor hrănit de Dumnezeu. Ia cartea şi citeşte-o şi fă din învăţătura ei cale a Domnului spre tine şi a ta spre Domnul, dar să nu fii neînţelept ca să crezi că e ca pe pământ calea cea cu Domnul, căci El a spus că voia Lui pe pământ trebuie să fie ca în cer, nu ca pe pământ. Iată, nepriceperea îl ia pe om mereu, mereu din calea lui spre Domnul, dar cartea aceasta, pe care acum ţi-o dă Domnul ţie, este cuvântul umilinţei Domnului spre tine timp de cincizeci de ani, şi Domnul te învaţă să fii umilit, popor al învăţăturii cereşti. Caută să înveţi din carte că nu ca pe pământ trebuie să trăieşti, şi caută să prinzi puteri cereşti pentru învăţat şi pentru împlinit cartea. Cel ce are duhul umilit lasă de la el şi ia de la Duhul lui Dumnezeu, şi îl ia pe Domnul din tot jurul lui când el pe Domnul îl vrea. Cel ce are duhul umilit nu aşteaptă mai mult decât merită sau mai mult decât i se cuvine, ci îl ia pe Domnul după cum Domnul i Se dăruieşte lui, căci statura omului îşi atrage singură tot ceea ce are ea în aluatul ei. Duhul umilinţei a fost duhul care i-a învăţat pe sfinţi calea împărăţiei cerurilor în ei, căci ei înşişi se umileau pentru ea. Vă învăţ pe voi duhul umilinţei sfinţilor ca să nu-mi ceară Domnul răspuns că nu v-am învăţat calea mântuirii, calea umilinţei. E zi de serbare de sfinţi, iar calea lor şi a bucuriei lor cu Domnul a fost duhul lor cel umilit, care ştia în ei să primească totul ca de la Domnul şi nu ca de la om. Darul pe care vi-l dau dintre sfinţi pentru duhul cărţii Mielului lui Dumnezeu, este duhul umilit, cea mai sfântă jertfă pe care I-o poate omul dărui lui Dumnezeu, pe el însuşi, cu duhul cel umilit din el, aşa cum sfinţii s-au dăruit Domnului spre împărăţia Sa în ei apoi. Vederea duhului umilit este vedere sfântă şi făcătoare de om nou pentru om şi pentru cel asemenea lui. Duhul umilit din om stă în Domnul, nu în lumea aceasta, nu în cele ce pier. Umilinţa de duh îl face pe om să se dea în mâna Domnului pentru voia Domnului în el, îl face pe om să asculte de cuvântul cel din faţa lui, nu de cel dinăuntrul lui, care îl aruncă afară pe Dumnezeu când Domnul vine să intre. O, popor al hranei cereşti, aşa este calea omului spre Dumnezeu şi calea lui Dumnezeu spre om pentru ca să se facă omul împărăţie a cerurilor pe pământ, luând de la Dumnezeu prin cei ce sunt cuvântul lui Dumnezeu. Cartea cuvântului lui Dumnezeu are în ea toate darurile care îl pot împodobi pe om cu faţa împărăţiei cerurilor, iar eu, trâmbiţa Domnului, îţi dau dintre sfinţi în ziua aceasta darul umilinţei de duh pentru ca să poţi tu prin el să te faci fiu plăcut lui Dumnezeu şi locaş de odihnă a Sa, popor al Domnului. Amin.

O, Doamne, dintre sfinţi m-am sărbătorit cu duhul umilinţei mele, cu care m-am făcut locaş al Tău şi din care Tu Ţi-ai povăţuit un popor. Te rog din ceata sfinţilor Tăi, şi cu ei Te rog, coboară Duhul Tău Cel Sfânt în toţi cei care s-au hrănit din masa cuvântului Tău, şi fă-i pe ei să se lase plămădiţi de Tine, născuţi din nou, din cuvântul Tău, şi să aibă înţelepciunea aceasta în ei şi să ştie ei că fără înţelepciunea umilinţei nu poate nimeni să se facă locaş al Tău între oameni. Dă-le lor Duh Sfânt şi nu-i lăsa să mai alunece spre duhul lumii. Dă-le lor putere să stea în Tine şi să nu Te mai părăsească. Dă-le lor ajutor prin sfinţi şi ajută-i să stea cu sfinţii şi cu îngerii pe pământ prin căutarea lor după ei, şi înţelepţeşte-i, Doamne, spre această unire a lor cu cerul Tău cel nevăzut, cerul de sfinţi şi de îngeri, Doamne, ca apoi să Te descoperi cu ei şi lângă ei cu slava Ta cea nevăzută acum, dar care se va arăta curând, curând, Doamne al celor umiliţi, Mieluţule umilit al Tatălui ceresc. Amin, amin, amin.

– O, trâmbiţa Mea, o, Verginico, îi voi unge la înţelepciune ca să iubească ei calea împărăţiei cerurilor pe pământ, că i-am pus la scumpit, şi Mă voi desăvârşi în ei cu Duhul Cel de sus, Care nu are nimic din lumea aceasta. Pe cei ce vor înţelege şi vor iubi voia Mea, Eu îi voi ajuta cu sfinţii şi cu îngerii şi Mă voi sălăşlui cu slavă în ei, şi ei vor gusta din slava umilinţei de duh, slava Mea şi a sfinţilor Mei, căci numai ea este viaţa cea dulce, cea uşoară de purtat, cea frumoasă şi odihnitoare Mie şi sfinţilor Mei. Iar tu, Verginico, îţi vei înmulţi pacea prin cei ce se vor face asemenea Nouă pe pământ, ca să vadă cei de aproape şi cei de departe binefacerile Domnului peste cei ce se umilesc şi se mântuiesc de lumea aceasta ca să se facă împărăţie a Mea prin slava umilinţei de duh. Amin.

O, poporul Meu, deschide-ţi urechile şi apoi mintea ca să intre în tine Duhul Meu şi înţelepciunea umilinţei de duh în duhul tău, şi vino cu iubire cerească şi aşează-L în tine pe Domnul Dumnezeul tău în toată slava Lui. Ia cartea şi te roagă lui Dumnezeu pentru tine ca să-ţi dea înţelepciunea pentru calea ta cu El. Ia cartea şi te îmbracă în cuvântul ei cel împlinit în tine, căci cartea aceasta este mângâierea Mea cea pentru om. Se mângâie toată făptura când se aude din cartea Mea peste pământ. Ea este duhul mângâierii, care îndeamnă şi ceartă spre înţelepţire şi spre mântuire. Ia cartea, poporul Meu, şi mergi la casa ta şi aşează-te pe temelia cuvântului Meu şi fă voia Mea precum în cer aşa şi pe pământ, iar toate cele de trebuinţă ţie, Eu, Domnul Dumnezeul tău, îţi voi da ţie. Amin.

O, poporul Meu, învaţă-te să stai frumos în aşteptarea Mea. Amin, amin, amin.

18-06-2006