Teme


Strămutarea sărbătorilor sfinţilor

... E greu, tată, că s-au luat două duminici, dar vine o jale mare, şi ţineţi ascuns aceasta, că nu se poate spune pe faţă (schimbarea calendarului sărbătorilor, în 1924, n.r.).


***

... Să se caute calendarele vechi, ca să se vadă cum se ţin cu adevărat sărbătorile. Să vă luaţi după Ceasloave, că acelea au mai rămas după voia Domnului. În calendar scriu comuniştii ce vor ei.


***

... Hai, de acum încolo, înainte cu împlinirea! Dar, ca să nu vă descoperiţi, ţineţi şi una şi alta în ochii lumii: şi stilul cel nou, dar, cu inima fierbinte, pe cel vechi, românesc, iar pentru ceea ce s-a călcat câtă vreme s-a călcat, răspunde acela care a stricat aşezările. Răspunde el, pentru că voi n-aţi ştiut până acum.


***

Că iată, postul sfinţilor apostoli pe stilul cel nou e de trei, patru zile, dar pe stilul românesc e de două, trei săptămâni. Mult va răspunde cel ce a schimbat, că iată, înainte de judecată a ajuns la rău, iar la judecată va fi să răspundă pentru atâta omenire pe care a dus-o la întuneric. Dacă vreţi să ţineţi şi stilul cel nou, Eu vi-l trec şi pe acesta, pentru ce n-aţi ţinut până acum. Daţi cezarului ce-i al cezarului, ca să nu te descoperi şi să vină împotriva ta, că dacă-i dai şi lui ce ai să-i dai, acoperi ce vrei să-I dai lui Dumnezeu.


***

Vine vremea să aşez vremurile la loc, că vremea fiarei roşii Mi-a strămutat de la locul lor vremile Mele şi serbările Mele cele cereşti. Iată, vin şi cu această aşezare, ca s-o aşez la loc şi să mustru cu certare şi cu asprime pe cei ce au călcat peste cele părinteşti care au fost aşezate prin sânge de creştin şi prin jertfă de temelie pentru credinţa cea curată, lăsată prin sfinţii cei care sunt acum cu Mine, cei care lucrează din cer cu Mine.


***

a fost vremea strâmtorării de sub fiara roşie, care şi-a sfârşit stăpânirea ei şi numărul celor şaptezeci de ani despre care scrie în Scripturi. România Mea este ţara strălucirilor, care se va vedea răsărind de la Dumnezeu, căci ea a fost robită sub vremea lui Edom, dar vine vremea aşezării la loc a împărăţiei lui Israel, vine vremea să zidim înapoi cele dărâmate, căci fiara roşie şi-a întins cortul ei peste biserica Mea şi a strămutat de la locul lor vremile şi sărbătorile Domnului şi serbările sfinţilor care stau la temelia bisericii Domnului. Iată, urâciunea pustiirii care a intrat în biserica Mea, se scrie şi pentru ea sfârşit, şi toate vor veni la matca lor. Plâng sfinţii din cer şi aşteaptă să se serbeze iarăşi sărbătorile lor, căci acelea sunt zilele cerului şi sunt zilele Domnului, care au fost strămutate de la locul lor, şi România Mea a călcat peste ele. Dar Mă voi ridica în vremea aceasta şi voi spăla pământul României Mele şi voi întoarce inima fiilor către părinţi, şi a părinţilor către fii, ca să nu vin şi să lovesc cu blestem pe cel ce a mai scăpat cu viaţă.

Eu sunt Domnul puterilor, şi de aici încolo Eu sunt,


***

a fost pustiire peste biserică şi a fost lungă vremea aceasta de pustiire după ce preoţii şi arhiereii au făcut zapis cu antichrist şi s-au lăsat ca să fie dezbrăcaţi de Duhul Sfânt, iar cei de după aceea, care au lucrat zapisul, n-au mai văzut lucrarea cea goală şi trupul cel gol al bisericii. Şi dacă s-a rupt legătura cu Dumnezeu şi cu legea cea din strămoşi, această legătură ruptă căreia nu i s-a văzut ruptura şi întreruperea ei, această legătură ruptă n-a mai avut lucrare de înaintare ca să aibă Domnul biserică cu preoţi îmbrăcaţi cu Duhul Sfânt, care să lase urmaşi îmbrăcaţi cu Duhul Sfânt. Dacă preoţia lui Hristos a fost din una în alta, adică din uns în uns, şi dacă unsul unei vremi a vândut lui antichrist această haină, şi dacă antichrist prin vicleşug i-a şters ungerea, n-a mai fost apoi lucrarea aceea care să ţină legătura lanţului cea din uns în uns, şi aşa a rămas ungerea pentru preoţie numai ca o orânduială făcută de oameni, orânduială goală de darul ungerii în preoţie. Dar nu numai atâta a fost stricăciunea aceasta şi pustiirea aceasta, căci după aceea s-a ridicat lucrarea de stârpire a celor ce n-au ascultat să lepede legile strămoşeşti, adică să asculte de lepădarea de credinţă, adică să-şi vândă botezul prin zapisul făcut cu antichrist, care a reuşit să strămute legea lui Dumnezeu de la locul ei. Şi s-a făcut prigoană peste cei ce n-au lepădat ungerea Duhului Sfânt, şi au fost închişi şi omorâţi de puterea întunericului, şi puţini a avut Domnul, în ascunzişul inimii lor, care au slujit şi au putut lăsa slujirea cea din uns în uns.


***

O, lumea a călcat în picioare prăznuirile cereşti, căci Antichrist a făcut stricăciune peste biserică, şi Dumnezeu a răbdat mult de tot şi a ascultat plânsul strămoşilor şi al sfinţilor care strigă mereu: „Până când, Doamne?“.


***

că biserica de pe pământ care poartă numele Meu şi haina Mea, ortodoxia căreia i-am zis Eu două mii de ani mireasa Mea, s-a lepădat de Dumnezeu. Voieşte să se lepede de Mine, dar Eu spun că s-a şi lepădat, că n-a fost de două mii de ani o mai mare schismă peste biserica Mea ca aceea care a fost acum şaptezeci de ani când s-a împlinit Scriptura aceea care spune: «Se vor încumeta să schimbe şi vremurile». Iată, schisma aceea de atunci, a fost lepădarea de credinţă şi de sfinţii cei în sobor ceresc serbaţi, lepădarea de ortodoxia cea din părinţi.


***

Se roagă strămoşii pentru tine ca să nu uiţi serbările strămoşeşti, şi să te aşezi în ele, şi să le aşezi la locul lor, ţara Mea creştină, căci măsura facerii aşa a lucrat când am aşezat semnele vremii. Am lucrat cu măsură când le-am făcut pe toate, şi rosteam când lucram facerea la început, lucram şi ziceam: «Am făcut», şi a fost o seară şi o dimineaţă pentru fiecare facere din cele ale facerii. Asta e măsura: o seară şi o dimineaţă, şi nu cum măsoară omul timpul ca să schimbe vremurile de la locul facerii lor.

Omul a schimbat hotarul facerii şi praznicele care vin din strămoşi. Eu sunt Cel ce am făcut vremile şi semnele vremii, şi omul a schimbat semnele vremii de la locul lor, şi când le-a schimbat, a uitat că măsura este ziua, o seară şi o dimineaţă, şi se numeşte ziuă măsura. Eu sunt Cel ce am făcut luna spre vremi şi soarele care-şi cunoaşte apusul său. Eu sunt Cel ce am pus întunericul şi s-a făcut noapte ca să iasă fiarele şi să mugească şi să ceară de la Mine hrană. Eu sunt Cel ce răsar soarele şi adun fiarele în culcuşurile lor, iar omul iese la lucrul său şi la lucrarea sa până seara. O, cât M-am mărit Eu în lucrările Mele, şi omul a uitat, şi s-a sculat şi a schimbat vremile şi a zis că este el. Omul s-a făcut Dumnezeu şi a zis că este el, dar măsura Mea este ziua, o seară şi o dimineaţă, şi acestea nu s-au mutat de la locul lor şi îşi cunosc hotarul. Numai omul nu mai iubeşte facerea Mea şi semnele vremii, că făcut-am luna şi soarele spre vremi ca să ştie omul măsura şi să n-o mute de la locul ei şi să prăznuiască serbările Mele la locul lor. Şi am făcut încă un semn al vremii, căci am înviat în ziua întâi a săptămânii, şi această zi a rămas la locul ei, şi o vestesc pe ea semnele lunii, căci am pus luna spre vremi, şi soarele care-şi cunoaşte apusul său.


***

Am întărit prin strămoşii cei sfinţi patru vremi de post, ca să fie biserica o casă tare cu patru stâlpi tari şi întăriţi prin post şi prin veghe de suflet, iar oamenii cei care s-au aşezat slujitori ai Mei pe pământ, au scos din rădăcina lui pe unul din cei patru stâlpi, şi au făcut stricăciune peste orânduiala cea tare. Dar pe tine, poporul Meu, te-am întors cu faţa spre părinţi, ca să fii ocrotit în ziua cercetării, că oamenii s-au încumetat să schimbe până şi vremile, iar glasul sfinţilor din cer Mă întreabă mereu: «Doamne, până când?», dar Eu le-am spus mereu să aibă răbdare până la plinirea vremilor, până la plinirea numărului sfinţilor Mei, până la cei mai mici ai Mei. Amin.

Pe vremea trupului Meu, Eu am iubit postul şi rugăciunea către Tatăl. La fel şi Maica Mea, la fel şi sfinţii Mei. Postul trebuie să fie însoţit de rugăciune, şi rugăciunea trebuie să fie însoţită de post. Dar scris este în Scripturi şi în prooroci că în zilele cele de pe urmă puterea bisericii, puterea poporului sfânt va fi ruinată de la locul ei. Scris este în prooroci că în zilele din urmă când se va isprăvi de strivit puterea poporului sfânt, atunci va lua sfârşit împlinirea Scripturilor cele pentru venirea Mea.


***

Postesc oamenii postul naşterii Domnului, şi sunt patru vremi de post pentru sărbătorile cerului pe pământ. Este apoi postul în care oamenii se pregătesc pentru serbarea învierii Mele. Este postul cel pus înaintea serbării sfinţilor apostoli, şi este apoi postul cel pus înaintea Măicuţei Mele, şi sunt patru vremi de post, aşezate de părinţii şi de sfinţii care au întărit biserica Mea pe patru stâlpi tari, dar unul din aceşti stâlpi nu mai este. Era scris de proorocul Daniel că puterea poporului sfânt va fi sfărâmată, iar oamenii bisericii de azi nici gând nu au să se întoarcă cu faţa spre părinţi şi să-i întoarcă pe părinţi cu faţa spre ei ca să nu vin să lovesc cu blestem fărădelegea şi pe fiii ei. Postul cel de dinaintea sărbătorii sfinţilor apostoli nu mai este, că oamenii s-au încumetat să schimbe vremurile, după cum era proorocit că va fi să fie. O, nu se poate această fărădelege peste biserică. Până când? O, până când, oare? Strig cu glasul sfinţilor, şi sfinţii strigă peste pământ prin cuvântul Meu: «Până când? Până când? O, până când, oare?». Eu am măsurat altfel vremea pentru om. Eu am zis o seară şi o dimineaţă măsura zilei, iar oamenii au dărâmat măsura Mea. O, unde sunt serbările sfinţilor? Până când această fărădelege?

O, popor român, n-ai mai vrut să fii român adevărat, n-ai mai vrut. Unde sunt zilele tale de serbări cereşti pe pământul tău? De ce, tată, te-ai încântat? De ce, tată, ai fost nepăsător? De ce, tată, nu mai eşti creştin, creştin adevărat? Au trecut şaptezeci de ani peste tine de când ţi-ai stricat credinţa ta cea din strămoşi, şi după şaptezeci de ani Eu am aşezat la loc serbările cereşti pe pământul tău, şi te-am vestit, tată, să te întorci cu faţa spre strămoşii cei sfinţi, care strigă la Mine: «Doamne, până când?». Vreau să te iert, poporul Meu român, că tu eşti poporul Meu la care vin la a doua Mea venire. Vreau să fac act de împăcare cu tine pentru acest păcat săvârşit împotriva sfinţilor Mei şi ai tăi, împotriva strămoşilor, tată. Vreau să te iert. Amin. Ia aminte ce-ţi spun, că la sărbătorile tale mari, cei mari de peste tine întocmesc când şi când act de iertare pentru mulţi vinovaţi care au greşit împotriva legii. Aşa şi Eu voiesc să fac la sărbătorile Mele. Vreau să te iert, poporul Meu român. Ţie îţi poruncesc cu poruncă cerească: întoarce-te cu faţa spre părinţi şi aşează la locul lor praznicele sfinţilor Mei, că am aşezat în mijlocul tău început nou şi piatră de aducere-aminte şi de împăcare cu cerul, şi tu n-ai înţelepciune ca să pricepi vremile Mele şi împlinirea lor.

Să fie patru vremi de post, căci aşa este din părinţi. Amin. Să fii român, poporule român. Să fii român, tată, şi să fii creştin, fiule român. Amin. Sulul zilelor căzute din numărătoarea ta, stau sul înaintea Mea spre mărturie împotriva ta, că tu ai fost înşelat de neam străin şi n-ai fost cu veghe înaintea Mea. Dar vin cuvânt spre tine şi zic: întoarce-te şi fii popor adevărat înaintea Mea! Nici un popor n-a fost atât de lovit în credinţa lui, în legea lui cea sfântă, nici unul mai lovit ca tine. O, nu e bine să dormi. Veghează, tată, veghează de acum, ca să nu mai vină tâlharii de suflet şi să-ţi vândă sufletul tău în vremea nevegherii tale.

A venit vremea să te iert, ţară cu Mire şi mireasă. Eu sunt Mirele, şi am în tine popor mireasă şi cuvintez peste el pentru tine, ţara Mea de nuntă. Trezeşte-te şi fă voia Mea şi fii nuntaşa Mea, că am în tine taina Mea, venirea Mea în cuvânt peste tine. Şi iarăşi îţi zic: scoală-te şi umblă şi stai cu veghe înaintea Mea, că sunt în tine cu venirea Mea, şi din tine Mă vestesc peste tot pământul şi neamul de pe el, Mă vestesc din tine întru venirea Mea. Amin.


***

Oamenii folosesc zilele de serbare ale sfinţilor ca să-şi petreacă praznicele lor, nu pe cele ale sfinţilor, căci sfinţii nu mai sunt la locul lor serbaţi, şi nu mai au sfinţii zilele lor de serbare pe pământ cu oamenii. Oamenii au clătinat de la locul lor vremile sfinţilor, şi nu vor să se întoarcă cu pocăinţă ca să-şi recunoască păcatele şi rătăcirea lor de la adevăr.


***

O, poporul Meu, când lumea cea rătăcită de la adevărul Meu îşi petrece sărbătorile ei, aşa cum zice ea că sărbătoreşte azi praznicul naşterii Mele, Eu petrec în tine sărbătoarea cea de azi, nemişcată de la locul ei, sărbătoarea arhiereului Meu Spiridon, cel blând şi smerit cu inima, cel supus lucrărilor Mele prin el înaintea oamenilor. Acest arhiereu M-a împlinit pe Mine în el, iar Eu am lucrat minunat din cortul lui şi Mi-am sprijinit pe el lucrarea Mea între oameni, biruindu-i pe cei necredincioşi cărora el le-a arătat faptele Mele prin el, puterea Mea de biruinţă prin cei credincioşi şi sfinţi ai Mei.


***

Pe vremea trupului meu ai cuvântat către poporul Tău şi ai spus că omul a scos de la locul lor două duminici din calendar, iar serbările sfinţilor s-au clătinat de la locul lor, şi iată, acum s-a împlinit punerea la loc a serbărilor, căci poporul de azi Te-a ascultat. Când Tu ai spus aceasta la poporul Tău cel de demult, n-ai putut mai mult să-i spui pentru această împlinire, căci poporul nu avea credincioşie, nu avea darul umilinţei sfinte, care să-l fi aşezat pe el să împlinească aşezarea la loc ale celor clătinate de la locul lor, sărbătorile cele strămoşeşti pentru sfinţii Tăi. O, ce minunat lucrezi Tu prin popor ascultător, Cuvinte Doamne! Ce minunat lucrezi Tu când nu Te împiedici în om, în necredinţa omului, Doamne, şi ce greu lucrezi când omul îţi este hotar ca să nu poţi Tu împlini după voia Ta tainele Tale pe pământ!


***

Grăiesc ţie în zi de sărbătoare a botezătorului Meu Ioan, dar tu nu mai ştii la locul lor serbările sfinţilor, că a venit omul păgân, şi tu l-ai ascultat şi ai strămutat de la locul lor din calendar serbările sfinţilor Mei, şi sunt supăraţi sfinţii, tată, căci tu te duci la lucrul tău în sărbătorile sfinţilor Mei. O, nici o ţară, nici un neam ortodox n-a fost atât de lovit cât tine de vrăjmaşul sărbătorilor sfinţilor Mei. Tu ai fost rănită de tot, şi nu mai ai slujitori adevăraţi ai bisericii peste tine, căci sunt toţi vopsiţi cu roşu şi-Mi sunt vrăjmaşi şi nu-ţi pot fi ţie binefăcători vrăjmaşii Mei şi ai sfinţilor Mei. Am lăsat din bătrâni, din vremi străvechi zile pioase de rugăciune şi de închinare Domnului, şi tu nu vrei să calci pe urmele străbunilor tăi cei sfinţi şi plini de frică de Dumnezeu pe pământ. O, ei nu lucrau timp de nouă săptămâni după învierea Mea zilele de marţi şi de joi în grădini şi nu-şi spălau hăinuţele şi aşternuturile şi nu şi le coseau şi nu băteau cuie şi nu loveau cu mâna sau cu unealta în zilele acestea, şi era binecuvântare pe pământ dragostea lor de Dumnezeu şi erau ocrotiţi de trăsnete şi de fulgere şi de vărsarea apelor şi de grindină, ei şi semănăturile lor şi toată munca lor. Iată, nu crede omul pe cele ţinute de sfinţi şi de părinţi zile de mijlocire la Domnul pentru ajutor şi ocrotire din cer peste cele ale lui, şi dacă nu crede, ajunge să vadă că nu câştigă nimic dacă nu crede, ci, din contra, pierde tot ce agoniseşte, şi se pierde şi pe sine cel ce nu ascultă, şi iată, grăiesc cu tine, neam român, în zi de sărbătoare de sfinţi, când tu, tată, lucrezi lucrul tău, după predania omului păgân, în loc să ţii sărbătoarea sfântului Meu. Ţi-am dat ajutor şi ţi-am trimis veste să primeşti sfatul Meu şi să aşezi la loc înapoi sărbătorile sfinţilor Mei şi să nu tălmăceşti tu omeneşte cum socoteşte omul timpul şi zilele, şi să te uiţi cât de mult aduci tu bătaie peste pământ cu îngâmfarea ta, cu rătăcirea ta de la datinile sfinte, pe care dai să le lepezi rând pe rând, dar aceasta îţi atrage suferinţă, tată. O, rău îţi este ţie să nu crezi de la Dumnezeu şi să te iei după omul păgân, care-ţi schimbă paşii şi credinţa şi datinile sfinte! Iată suferi, şi Mi-e milă de tine şi Mă doare că nu Mă asculţi, şi te doare şi pe tine neascultarea ta, şi-ţi grăiesc ca un tată şi te îmbiu să crezi şi să Mă primeşti, că nu voiesc să piară moştenirea ta.


***

Dacă neamul român, care a rămas în urmă cu îndreptarea celor clătinate de la locul lor de duşmanii credinţei străbunilor şi ai sfinţilor, Eu, Domnul, îl aştept pe el să se ridice tare şi să pună la locul lor sărbătorile sfinţilor Mei şi să nu-şi spună că nu e păcat să lase aşa cum au făcut duşmanii lui Dumnezeu peste el, o, să nu spună aşa, ci să îndrepte la loc pe cele clătinate, că nu e bine să stricăm pe cele lăsate de sfinţi şi de părinţi, iar casele neîntărite de părinţi nu ajută pe fii pentru binecuvântare ca să le fie lor bine pe pământ, şi iată, când lumea petrece în numele naşterii Mele din mamă Fecioară zi de praznic sfânt, Eu şi cu sfinţii Mei şi cu cei ascultători şi credincioşi pe pământ aşezăm sărbătoare de sfinţi, şi avem la masă serbat pe arhiereul Spiridon, cel plin de duhul umilinţei şi al iubirii şi al iertării şi al facerii de minuni, iar când vine ziua de praznic pentru serbarea naşterii Mele, atunci Ne scriem cu amintirea ei în cer şi pe pământ, în carte. Amin.


***

Slujitorii de biserici, în loc să îndemne oamenii la post şi la veghe cu post şi cu rugăciune, ei dezleagă şi tot dezleagă peste păcătoşi mâncare de mâncat şi coboară jos din calendar zilele de post şi vremile postului, căci odată cu strămutarea de la locul lor a sărbătorilor sfinţilor, a căzut unul din cei patru stâlpi ai postului, post care în câte un an abia că mai rămâne din el trei, patru zile, şi iată câtă stricăciune a adus peste biserică şi peste oameni umblarea la cele ce nu trebuia să se clatine de la locul lor, şi nu ştiu cum s-o dau să deschid inima şi mintea celor ce stau mari peste oameni, să facă ei bine lui Dumnezeu şi loruşi apoi şi să aşeze la locul lor sărbătorile şi datinile sfinte, ca să le plătesc Eu lor cu mântuire pentru ascultare şi pentru credinţă şi pentru primire când Eu bat ca să intru la ei şi să le cer să asculte de la Dumnezeu.


***

Ca şi atunci, Mi-am făcut ucenici şi acum şi călătoresc cu ei în amintirile Mele cele de atunci şi le aduc pe ele aici, la izvorul Meu de cuvânt cu tot cu martorii Mei cei de atunci, căci Dumnezeu este mereu astăzi şi uneşte începutul şi sfârşitul, întâlnindu-le în duh de sărbătoare, cele din cer cu cele de pe pământ, căci altfel de sărbători nu sunt cu Dumnezeu, ci sunt fără Dumnezeu şi sunt fără sfinţi şi nu se scrie sus la Dumnezeu şi nu coboară pe pământ pe Domnul şi pe sfinţii Săi în sărbătoare pe pământ cu oamenii, cerul şi pământul sărbătorind laolaltă acolo unde Domnul vine şi Se slăveşte cu slava Sa cea de sus.


***

Dau de veste prin glasul Meu bisericii neamului român că acum douăzeci şi doi de ani a făcut cerul sărbătoare de biruinţă pe pământ pe vatra acestui neam. Eu, Domnul Iisus Hristos, cu mare sobor de sfinţi şi de îngeri şi de arhierei din cer şi de pe pământ, am aşezat cu putere de sus piatră de temelie, şi pe ea scaunul de judecată, şi pe scaun cuvântul Meu peste pământ, care se face carte scrisă pe dinăuntru şi pe dinafară, căci ea se împarte în părţi şi nu se desparte, căci Eu sunt cartea, cuvântul Meu este ea, şi sunt împlinitor prin cuvânt. Amin.

Sunt cu plânsul pe obraz şi Mă fac cuvânt de aducere aminte a acestei zile, când după şaptezeci de ani de furt de cele sfinte, Eu, Domnul, am biruit acum douăzeci şi doi de ani şi am aşezat pe vatra neamului român începutul reparării celor stricate de duhul lui satana, care s-a băgat în loc numit sfânt şi a dereticat el după planul lui întunecat mersul datinilor sfinte. Furt de cele sfinte s-a numit, şi uriciunea pustiirii s-a numit lucrarea lui satana acum nouăzeci de ani peste biserica neamului român, lovită din plin, şi cel mai greu între biserici lovită atunci de duhul lui satana. A venit ceata lui satana şi s-a înţeles cu mai-marii bisericii acestui neam şi s-au strămutat atunci de la locul lor datinile sfinte şi au plâns înţelepţii şi creştinii neamului român şi s-au îndurerat adânc de rătăcirea mai-marilor bisericii de atunci, care au încălcat poruncile sfinţilor, aşa cum şi azi le încalcă, şi rătăcirea este mare, cu fiecare zi mai mare şi mai mare, căci este scris să se umple cupa fărădelegii până se va vărsa ea peste cei ce o tot umplu pe ea.


***

E bucurie că pot să vin pe pământ cuvânt cu sărbătorile cerului, dar e şi durere, căci pe pământ nu e precum în cer, nu e voia Mea pe pământ. Sunt clătinate de la locul lor praznicele celor din cer. În ţara Mea română n-au mai rămas la locul lor zilele de praznic ale celor din cer. În neamul român nu mai e de mult ca în cer, şi e de două ori sărbătoarea naşterii Domnului, de două ori Botezul Domnului, de două ori toate, nu ca în cer o dată pe an fiecare sărbătoare, dar Eu, Domnul, sărbătoresc cu străbunii acestui neam, o dată cu cei din cer aşez sărbătorile pe pământ dacă am putut să-Mi fac stăuraş şi să-Mi aşez în el ca şi în cer orânduiala a toate, că a venit vremea să îndrept pe cele clătinate şi am putut aceasta cu cei credincioşi, care M-au primit să le fiu Dumnezeu, precum în cer le sunt sfinţilor Mei.


***

Cuvânt cu durere spun acum, Mieluţule al Tatălui şi Domnul meu cel blând, că praznicul Bobotezei este acum, iar neamul român l-a luat şi l-a mutat mai devreme, că a ascultat de sfatul proorocului mincinos şi a făcut neamul român acest păcat, păcat înfierat de strămoşii cei sfinţi să nu se facă în neamul creştinesc. O, până când vor sta tot răvăşiţi şi tot despărţiţi de părinţi fiii acestui neam? Iată, nu şi-a păzit credinţa cea străbună acest neam născut creştin şi nu făcut creştin. A venit proorocul mincinos şi şi-a pus peste el pecetea şi n-au mai păstrat calea cea bună fiii acestui neam, căci s-au abătut şi au primit minciuna. O, mai e mult, Doamne? Mai e mult aşa? O, strigă la ei, strigă Tu, aşa cum strigam eu la Iordan şi fă-i să-Ţi audă buciumul Tău jalnic şi strigarea cu jale după ei ca să se întoarcă spre ascultare şi să întoarcă la loc sărbătorile sfinţilor aşa cum le-au lăsat lor străbunii lor, căci cei ce vin după Tine ca să strice sunt furi şi tâlhari, aşa este scris.

O, e zi de praznic de Bobotează. Treziţi-vă, creştini români! În cer între sfinţi e astăzi Boboteaza Domnului. Precum în cer, aşa şi pe pământ să fie, că aşa este scris. Amin. O, sunteţi dezbinaţi. Nu aşa a lăsat Domnul să fiţi. Întoarceţi-vă şi împăcaţi-vă cu străbunii care plâng la Domnul şi cer pentru voi învierea în credinţă, că Unul este Domnul, şi tot una să fiţi şi voi în numele Lui. Amin.

O, Doamne, facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ peste neamul român. Eu Te mărturisesc în ziua aceasta cu praznicul Tău de Bobotează şi dau de ştire că în cer se prăznuieşte acum acest praznic, nu cum face neamul român acum pe pământ. O, cum să mai ai tu puteri asupra lui satana, neam român, dacă tu nu asculţi pe părinţi şi pe Domnul?

O, Doamne, facă-se voia Ta peste neamul român. Tu eşti Cel ce poţi să voieşti şi să împlineşti şi să biruieşti, Mieluţule blând, Domnul meu Cel aşa de blând, aşa de blând. Amin.

— Eu sunt Cel ce sunt, Botezătorule al Meu la Iordan acum două mii de ani. Eu sunt Cel ce le grăiesc lor ca nici unui neam de sub cer, dar ce să fac la cei neascultători? Îi strig ca să Mă audă. Ei însă au petrecerile lor idoleşti, căci slujesc plăcerilor lor. E zi de Bobotează şi le deschid auzul ca să Mă ia în ei şi să soarbă cuvântul vieţii şi să fie vii, şi îi aştept la izvor şi îi aştept, şi îi aştept. Amin.


***

Eu sunt Cel veşnic, şi sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Eu sunt viaţa omului. Mă doare că nu vrea omul să ştie că Eu sunt viaţa lui. Îi doare pe sfinţi că toţi oamenii uită să-i vadă şi să se uite în viaţa lor cea din mijlocul oamenilor. E durere mare în cer din pricina oamenilor care uită de cei din cer, de cei veniţi de pe pământ la cer. E durere în cer că nu ştiu oamenii începutul a toate şi sfârşitul oricărui început, ca apoi să înceapă iarăşi şi să nu stea lucrarea lui, care iarăşi începe.

S-au încumetat oamenii să umble la cele scrise să fie, să le schimbe pe cele ce nu se pot schimba. Sărbătoare de început de an creştinesc se aduce Domnului la începutul acestei luni, dar a venit omul îngâmfat şi a socotit el şi a schimbat el, ca să nu mai ştie omul sărbătoarea începutului de an, şi a pus-o el în alt timp şi şi-a făcut omul petrecere de sfârşit şi de început de an după socotinţa lui, şi n-ar fi fost atât de stricăcios aceasta dacă n-ar fi umblat el la cele neschimbate de la locul lor în timp. Şi iată ce a făcut omul! A strămutat omul îngâmfat sărbătorile sfinţilor, a dat de la locul lor în timp datinile şi zilele şi toate tainele şi puterile lor şi le-a luat cu totul şi le-a pus în alt loc în timp pe mai departe, şi n-a făcut bine omul dacă a umblat să strice.

O, a venit pe pământ Dumnezeu-Cuvântul şi a reparat El cu cuvântul Său cel rostit peste lucrarea cea stricătoare a omului potrivnic lui Dumnezeu prin lucrarea lui. Te-am pregătit pe tine, poporul Meu, şi te-am înştiinţat că trebuie să aşezăm la loc pe cele strămutate de om de la locul lor în timp. Tu M-ai primit şi M-ai ascultat şi am reparat Noi şi cu voi şi am aşezat la locul lor zilele sfinţilor în timp, iar Eu vin acum cu sfinţii şi aşezăm pe pământ zile de sărbători neschimbate, şi iată câtă putere are cuvântul Meu, care-şi face loc să grăiască peste pământ şi să repare pe cele stricate de om, şi de atunci tu M-ai ascultat, şi Eu te-am ascultat, şi unii pe alţii ne primim când este ascultare de Dumnezeu.


***

O, Mă uit pe pământ şi văd graba oamenilor care petrec mai înainte de vreme sărbătoarea naşterii lui Iisus Hristos. O, numai sărbătoarea Mea n-ar mai petrece-o ea, căci lumea e departe de iubire şi n-are cum petrece ea pentru Dumnezeu, dar cine să-i spună ei acest adevăr?


***

O, îţi mângâi duhul şi trupul, ţara Mea de azi, ţara Mea română, căci tu eşti ţara Mea de azi, şi te am de la Tatăl a Mea. Voiesc din tine să încep îndreptarea celor ce s-au stricat răsturnându-se de la locul lor din timp, că Mă doare să văd nedumerire în cer, ba şi pe pământ. Se bucură în ziua aceasta fiii tăi de sărbătoarea naşterii Mele şi se hrănesc cu bucuria aceasta, ţară română, iar când sărbătoarea va veni după adevăr, nu va avea cinstitori pentru ea din mijlocul tău, decât puţini, puţini faţă de numărul tău cel întreg. Dar Eu voiesc în tine să întorc înapoi la locul lor sărbătorile şi să nu mai stai tu în greşeala aceasta, o, ţara Mea cea de azi, căci au greşit stăpânii care au stat peste tine şi au strămutat de la locul lor din timp sărbătorile sfinţilor Mei. O, am strigat mult, mult prin acest cuvânt la cei ce pot repara pe cele răsturnate şi le-am spus să repare pe cele strămutate de la locul lor, le-am spus să pună la locul lor sărbătorile sfinţilor, dar auzind nu M-au auzit şi nu Mă aud. Eu însă am împlinit aici şi am aşezat aici la loc praznicele sfinţilor, după datina lăsată de sfinţi şi de părinţi, şi aştept aici, aştept şi pe cei neascultători, îi aştept să audă şi să asculte şi ei, ca să se întoarcă apoi spre ei inima părinţilor, după ce ei se vor întoarce cu inima spre părinţi, precum este scris, dacă vor vrea să asculte.

Iată, pe meleagurile Ierusalimului patimilor Mele nu s-a umblat să fie răsturnate sărbătorile şi nu se serbează acum sărbătoarea naşterii Mele, dar şi în multe alte locuri, tot aşa, nu s-a stricat orânduiala aceasta lăsată de sfinţi. O, aştept şi la tine, neam român, aştept minunea întoarcerii tale spre sfinţi şi spre părinţi, că mulţi spun că nu e aşa de mare greşeală această strămutare de la locul lor a zilelor de prăznuiri cereşti, dar Eu, Domnul, spun că neascultarea de părinţi aduce peste fii rod de neascultare. Dar să stea aplecaţi şi să judece drept cei ce au de îndreptat vremile cerului şi ale sfinţilor Mei, iar Eu, Domnul, voi aduce lor apoi binecuvântarea Mea şi bucuria ei apoi, căci Eu sunt Cel ce ridic păcatele lor pe umerii Mei, că am putere de la Tatăl Meu să fac aceasta pentru cei ce se întorc de la neascultare la ascultare, ca să creadă ei şi să sprijine apoi pe Domnul cu rodul ascultării lor. Amin, amin, amin.


***

O, ţara Mea cea de azi, o, neam român, nu e ziua Mea, nu e Crăciunul când ţii tu Crăciunul, că nu aşa l-au purtat strămoşii tăi, iar ţie îţi trebuia să asculţi de sfinţi şi de părinţi, şi iată, Crăciunul este cum îl ţineau ei, şi Mă primeau ei cu această sărbătoare şi cu acest nume. Eu sunt Crăciunul, Eu sunt Creatorul şi-Mi ziceau Crăciunul strămoşii tăi şi erau plini de daruri sfinte, şi de aceea Mă iubeau strămoşii tăi, iar tu faci acum ca lumea toată, faci petrecere cu mâncăruri care nu se mănâncă în zile de post de Crăciun.

O, nu pot oamenii să se distreze, să mănânce şi să bea când vine ziua cea dintre ani şi căreia lumea îi zice revelion. O, a venit omul străin de sărbători sfinte şi te-a păcălit şi a plecat şi te-a lăsat păcălită, o, ţara Mea ortodoxă, iar tu ai zis ca el şi ţi-ai mutat sărbătorile străbune, de parcă tu erai păgână, nu creştină, şi n-a avut cine să te apere, să te ocrotească de acest rău, căci capii bisericii te-au vândut neorânduielii, o, ţara Mea de azi. Dar tu nu ştiai ce ţi-au lăsat scris strămoşii tăi cei sfinţi să faci şi să trăieşti? Eu, Domnul, te aştept să-ţi revii, şi de mult te aştept şi te privesc, că nu e bine să rămâi după legea omului care a umblat la ceea ce nu era al lui. Să ştii că Eu Mi-am aşezat la loc praznicele sfinte pe vatra ta şi Mi-am zidit biserică vie din fii credincioşi şi cu frică de Dumnezeu în ei, că nu voiesc să vin şi să găsesc peste tot neorânduială în tine, căci adevărata biserică şi obşte creştină pe voia Mea nu este cea de pe vârf de munte şi cu porfiră pentru înveşmântare, ci este cea ascultătoare de Domnul şi de părinţii sfinţi, este cea neştiută, cea nebăgată în seamă de lume, necălcată şi neurmată de oamenii lumii, este cea care are preţ în ochii Mei şi este cea neiubită şi cea zavistuită, dar iată ce-ţi spun: Vai de biserica cea fără de duşmani, căci ce mai este ea? E fără de preţ biserica cea neduşmănită. Aceasta spun Eu acum spre ştire peste pământ.


***

Aşez peste ţara română ocrotirea Mea toată şi o împrospătez mereu. Am grijă de ea, că este ţara Mea cea de azi şi dau mereu s-o aşez în veghe, şi-i spun ei în zi de Bobotează: Veghează, o, veghează, ţară scumpă a Mea! Eu sunt cu împărăţia Mea în mijlocul tău şi-Mi cern cuvântul peste tine şi te ţin sub acest acoperământ. Te binecuvintez cu apă de Bobotează şi-ţi îndemn fiii spre duh de pocăinţă, că pază de primejdii este acest duh, şi podoabă măreaţă este el peste cel ce îl cuprinde. O, pace ţie, în toată vremea pace ţie! Eu sunt în mijlocul tău cu cuvântul gurii Mele şi-ţi gătesc slava. Iată, îţi împrospătez duhul veghii sfinte ca să te cureţi tu de tot răul din tine şi de peste tine, şi ca să stea cerul de sfinţi acoperământ peste tine, iar Maica Mea să te cuprindă ea sub omoforul ei. Eu, Domnul, sunt acum cu zi de Bobotează în mijlocul tău, şi cât aş vrea să vină la loc vremea sărbătorilor, aşa cum este timpul lor şi locul lor în timp, aşa cum străbunii tăi sărbătoreau sărbătorile sfinţilor, o, ţara Mea! O, cât Mă doare că tu azi nu ştii de praznic de Bobotează pe vatra ta cu toată casa ta! O, până când?


***

O, fiilor, lumea știe că este Crăciunul în această zi, și totul este anapoda pe pământ, după ce au căzut de la locul lor sărbătorile Domnului și ale sfinților Lui. Mă zbat cu toți cei din cer să așezăm la loc pe cele strămutate de la locul lor, și lucrăm în mare taină, căci lucrăm prin cei de rea credință, nu prin cei ce iubesc pe Dumnezeu, dar va fi biruință pentru noi, căci scris este să fie așa, să biruiască Domnul și adevărul.


***

Iar noi ne pregătim pentru sărbătoarea Crăciunului, fiilor, și va fi această sărbătoare la locul ei din calendar, căci omului credincios i se cuvine ascultare de Dumnezeu, și va avea omul ascultare, o, fiilor. Amin, amin, amin.


***

O, peste cinci zile se întoarce Iordanul, ca semn ceresc pentru sărbătoarea de Bobotează, iar oamenii nu se opresc să înțeleagă și să-i prindă frica pentru pribegia lor cea fără de Dumnezeu și fără de păstori peste ei pe pământ.

O, auziți voi, popoare necredincioase! Auziți semnul lui Dumnezeu și îndreptați-vă credința, voi, cei care dați să schimbați pe cele odată așezate și care grăiesc și mărturisesc vremea sărbătorilor sfinte, că iată, se întoarce Iordanul și arată că e sărbătoarea Bobotezei. Amin, amin, zic vouă, întoarceți-vă la părinți, întoarceți-vă la credință, la credința cea din părinți, că se pregătesc gloatele necredincioase să vă păcălească și să vă fure din piept credința și statornicia pentru credință.


***

O, pace vouă, fiilor de la izvorul Meu de cuvânt! Și iarăși, pace vouă, celor ce ați dorit să vă adunați sub cuvântul Meu aici, sub cort, în zi de sărbătoare pentru sfinți, căci au ei toți laolaltă duminica de pomenire cu sărbătoare pentru ei, o, și mai ales în vremea de apoi au ei în mijlocul lor pe trâmbița Mea Verginica, cea născută pe pământ în duminica prăznuirii tuturor sfinților, care s-a potrivit în calendarul creștinesc în anul nașterii ei între oameni, și era atunci anul dărâmării de la locul lor așezate de sfinții părinți a sărbătorilor sfinte și date mai înainte în timp, după mintea cea pământească a celor ce au schimbat pe cele așezate de sfinți, căci îndrăzneala cea potrivnică a celor fără Dumnezeu a fost și este mare, și aduce suferință în cer și pe pământ, și aduce neorânduială. O, nu se poate lua soarele de pe cer să facă omul ce vrea cu el și unde ar vrea el să-l pună să stea, și nici cele așezate de sfinți nu-și pot schimba locul și timpul numai că vrea așa omul trufaș, iar Eu, Domnul, vin și cârmuiesc din cer pe cei pe care-i pot călăuzi, vin și îndrept pe cele strâmbate de oameni îngâmfați, vin și sunt biruitor prin credința celor ce cred în lucrările Mele peste pământ și în venirea Mea cuvânt în mijlocul oamenilor


***

O, nu mai lucrează cu Domnul slujitorii de altare, căci sunt împărțiți, și scris este că nimeni nu poate sluji pe doi stăpâni. Am plâns aproape două mii de ani, am plâns cu Tatăl de mila turmei nepăstorite și înconjurată de cei puternici, de antichriștii care n-au lipsit niciodată dintre cei ce se arătau a fi slujitori de altare, și care Mi-au șubrezit de pe piatra ei biserica, și nu s-a mai așezat la loc ceea ce s-a dărâmat, și a rămas că neamul român a fost trântit jos de pe piatră de cei ce s-au suit slujitori de altare, o, și nu s-a mai ridicat de jos acest neam ales între popoare taină a lui Dumnezeu la sfârșit de timp, căci când vine sărbătoarea Crăciunului românii n-o mai au la locul ei din calendar și ies cu ea înainte de vreme și nu mai țin zilele de sărbători la locul lor, o, și e păcat, căci îndrăzneala a fost prea mare, ca și neascultarea de părinți și de datinile bine socotite încă de la început, prin așezarea lor de la Dumnezeu și de la apostoli și de la sfinți.

Fiilor, fiilor, am reparat prin voi această stricăciune și v-am așezat Eu, Domnul, înaintea Mea cu taina începutului bisericii Mele, iar în ziua aceasta sunteți sărbătoriți de cei din cer cu Mine la masă la voi pentru ziua voastră cea nouă, pentru vremea Mea cu voi, când am așezat pe piatra ei biserica Mea și am pecetluit grădinița cea nouă, care poartă pe ea taina cea scrisă în Scripturi, pietricica albă, taină încredințată celor credincioși, vouă, fiilor,


***

Fiilor, fiilor, vine sărbătoarea Nașterii Mele și a obiceiurilor sfinte pentru ea. Lumea care-și zice creștină o ia înainte și face azi serbare, dar face pentru ea, nu pentru Mine, că a­mestecarea pe care o face ea în această zi nu are a face cu praznicul de naștere a Domnului. Lu­mea își ridică în cap dumnezeii ei în ziua a­ceasta, că lumea are mulți, mulți dumnezei, mulți cât simte ea s-o mulțumească în dorurile ei, printre care Îl mai pomenește și pe Dum­nezeu Născătorul, și Care Se naște.


***

E sărbătoare arhierească în ziua aceasta pentru creștini, pentru cei ce au rămas ascultători sfinților părinți și datinilor creștinești ca la început, iar pentru cei mai mulți cu nume de creștini e praznicul Nașterii Domnului, dar când acest praznic va fi serbat, lumea va serba cum știe ea, pe dos decât părinții de demult, căci oamenii au umblat la cele ce nu era de umblat la ele și au schimbat vremurile, iar diavolul se bucură. Numai că mai este pe pământ sămânță nestricată, iar Eu la voi Mă scriu după calendarul cel sănătos, și lucrăm ca în cer, Ne luăm după cele din cer, și toată firea știe cum este în cer, și vremile cerești la locul lor, o, și Mă strâng cu voi în carte cu sărbătoarea ierarhului Spiridon, căci voi sunteți poporul Meu pe pământ și-Mi dați ascultare, fiilor.

O, iată, avem de întărit rădăcina creștinească și mersul lucrurilor, căci animalele și păsările se iau după mersul cel din cer, și toată firea arată deslușit vremea tuturor lucrurilor, căci cocoșii cântă în fiecare loc de pe pământ după ceasurile din cer, iar dacă se ridică întrebare despre cântatul cocoșilor la miez de noapte și în ceasurile de peste zi, o, ei aud clopotele din cer, care le dau de veste ceasurile zilei și ale nopții și se grăbesc cocoșii să dea vestea cerească pe pământ la oameni ca să știe oamenii. O, și tot așa e și cu sărbătorile și vremile sfinților și ale anotimpurilor din an, și toată firea ascultă de cele în cer așezate, căci pentru vremi și pentru păsări și pentru animale nu e cerul departe, ci e aproape, e cu pământul, nu altfel, fiilor, iar pe voi vă am sub dragostea Mea ca să vă ajut să stați sub voile Mele, și să nu semănați cu minciuna fiilor oamenilor, care nu mai au nevoie de adevăr, de Dumnezeu, de cele de sus pe pământ cu oamenii, ci doar se prefac oamenii că seamănă cu voia lui Dumnezeu peste ei, și atât.


***

O, nu oricum este de vegheat peste biserică, iar sfinții părinți au vegheat cu Duhul Sfânt și cu lucrarea Lui peste ea și cu sfinte rugăciuni spre cer în vremi de ispite și de eresuri. Azi însă nu mai are cine să vegheze pentru sfințenia bisericii și a fiilor ei, că iată, de aproape șaptezeci de ani nu mai are patru stâlpi tari biserica Mea, căci unul din ei a fost mișcat din loc chiar de cei ce stăpâneau atunci biserica, o, și așa se întâmplă când se ivesc stăpâni, care nu vor să fie slujitori, ci stăpâni vor să fie peste biserica lui Dumnezeu, iar de atunci postul sfinților apostoli abia se mai ivește în filele din calendarul creștin, căci s-a umblat fără teamă la rădăcina pomului, că așa a voit lucrarea lui antichrist, și care a găsit păstori fără de veghe și i-a făcut să schimbe așezarea sărbătorilor sfinte, căci știe omul antichrist cum să facă atunci când vrea să lovească în casa lui Dumnezeu, că îl leagă pe cel tare, pe cel din frunte, și face apoi risipire și clătinare și prigoană, face ca lupul care pătrunde peste oi, așa cum a fost și atunci, de au căzut sub chinuri preoți plini de har și creștini, dați pe mâna prigonitorilor, și jalea a cuprins toată țarina creștină atunci, și cea mai lovită a fost atunci țara română, țara Mea de azi, în care Mi-am așezat masă de cuvânt și râul vieții curgând din tronul Meu peste pământ, ca să afle popoarele susurul cel blând și milos al apei vii, al cuvântului care iese din gura Mea ca să păstoresc cu el în vreme de mare lipsă de păstorire.


***

O, dacă s-ar așeza la loc cele ce au fost clătinate ale vieții bisericești, ar fi biruință mare asupra diavolului și asupra omului antichrist, care s-a strecurat în lucrarea bisericii și a dat poruncă diavolească pentru strămutarea sărbătorilor creștinești. Dar am însă mulți, mulți, am dintre cei ce stau bine și cu frică pe temelia cea dreaptă, și cu aceia Eu, Domnul, voi birui pentru Mine și pentru ei, căci este scris că Eu voi fi biruitorul.


***

O, pace ție, poporul Meu cel de azi pe pământ, pace ție, celui ce ești mai mult sau mai puțin după faptă și după credință popor al cuvântului Meu! O, ridică-te să-Mi asculți cuvântul, cu care în ziua aceasta de sărbătoare grăiesc în cer și pe pământ, adică cu cei din cer, și cu tine pe pământ, poporul Meu cel ce ești pe pământ, o, că au sfinții sobor, și iau pentru ei de pe pământ mângâiere și bucurie de la cei care aduc lor mărire și pomenire sărbătorească după datină, duminica tuturor sfinților, iar după ea vine să înceapă vremea postului cel pentru întâmpinarea sărbătorii sfinților apostoli, și care post a ajuns mic de tot cu vremea sa, după ce în neamul român s-au clătinat de la locul lor zilele de sărbătoare ale sfinților Mei prin mutarea lor de la locul lor din calendar, pierzându-se datina ținerii la timp a lor.

O, am început cuvântul Meu în anul 1955, dar n-am putut face acest anunț pentru ținerea sărbătorilor sfinte la locul lor ca la începutul bisericii Mele, că veneau cumpărători și vânzători de taine printre cei ce se apropiau să audă glasul cuvântului Meu, și a fost să aștept cu răbdare ca un Dumnezeu și să-Mi fac cale prielnică să pot să aduc repararea. Că a venit omul antichrist și a prins atunci în cursa lui pe cel mare de peste biserica neamului român și l-a forțat apoi să facă mutarea, să aducă stricăciunea, să lovească în mersul cel îndătinat al bisericii Mele în neamul român, neamul cel mai greu lovit atunci, cel mai îngenuncheat sub duhul rătăcirii, care a ridicat prigoană peste creștinii de atunci, o, că așa de greu le-a fost la creștini să facă acest păcat cerut de mai-marii bisericii care n-au vegheat pentru viața turmei și au lăsat-o sub prigoana lui antichrist, care avea și care are ca lucrare dezbrăcarea de veșmântul cel sfânt al fiilor bisericii ortodoxe, și pentru care slugile lui antichrist nu se pot odihni din lucrarea lor vrăjmașă pe Dumnezeu și pe slujitorii lui Dumnezeu, dar Eu, Domnul, am lucrat odată cu această lucrare vrăjmașă și am făcut să se nască atunci pe pământ o fetiță, ca să repar apoi prin ea pe cele lovite de vrăjmaș, o, și am crescut-o pe ea apoi sub taina Mea acoperită și am pregătit-o mult și M-am arătat ei, iar în anul 1955 Mi-am început trâmbițarea prin ea. Grăiam cuvântul Meu cu gura Mea și treceam prin gura ei cu el, și am pus să fie scris cuvântul lui Dumnezeu, ca să-l pot arăta la vreme potrivită și ca să pot împlini apoi cele vestite prin el, și vestirea lui peste tot pământul apoi.


***

A trecut aproape o sută de ani de când omul antichrist a dat să mute el vremile și să strămute sărbătorile Domnului și ale sfinților Lui, o, și așa a dat el să înceapă atunci din plin biruința sa asupra lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Tatăl, întrupat acum două mii de ani în Fecioară și născut Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, cu Tatăl de o Ființă, căci Tatăl prin Fiul Său Cuvântul a făcut toate, cerul și pământul, văzutele și nevăzutele facerii lui Dumnezeu, toate.


***

În ziua aceasta mulți sărbătoresc pe pământ Crăciunul, căci acum o sută de ani slujitorii lui antichrist au făcut un joc dușmănos asupra bisericii Mele de pe pământ și au împins zilele schimbându-le locul și amintirea lor din an în an, și aceasta ca să poată ei schimba de la locul lor serbările sfinților, locul lor din istoria zilelor din an, o, și i-a mers vrăjmașului lui Dumnezeu, și de atunci toți creștinii sunt amețiți, nu pricep ce este cu ei, și mai ales neamul român, peste care lucrarea antichriștilor a izbit din plin, și le-a mers să facă această stricăciune, scrisă în Scripturi că va veni și va strica legea și vremea sărbătorilor sfinte, o, și Mă tot căznesc să biruiesc împotrivirea și să dau de gol această minciună și să repar ceea ce s-a stricat prin lovitura lui satana împotriva lui Dumnezeu, dar n-am cu cine să Mă înțeleg, chiar dacă glasul Meu grăiește acum peste pământ, și este adunat în cartea sa cuvântul Meu cel din vremea aceasta fără de lumină, căci lumina Eu sunt, și M-am aciuat cu ea în mijlocul unui popor mititel și luminez din mijlocul lui cu ea, dar lumea cea fără povața lui Dumnezeu peste ea mereu, o, cade, cade mereu în întuneric și în mlaștini, și nu Mă primește și nu crede când strigă Domnul la ea din cer.


***

O, căiți-vă voi, preoți și fii de preoți, care mărturisiți că sunteți fiii celor ce au ucis pe mărturisitorii lui Dumnezeu din vremea aceasta de sfârșit, căci toți cei care au rămas la altare și și-au ridicat și fiii trimițându-i să învețe carte și să se facă preoți pe mai departe, o, toți aceștia au dat mâna cu vrăjmașul antichrist, care și-a făcut împărăție în casa care poartă numele lui Dumnezeu, în biserică, și apoi a venit ordin de la antichrist să se răstoarne serbările sfinților și să nu mai fie ele la locul lor din zilele anului, o, și s-au învoit cei ce slujesc la altare și mai-marii lor, și de atunci jubilează vrăjmașul lui Dumnezeu pe loc știut sfânt, iar armele lui sunt bine ascunse ca să nu se afle ele, și nici cei care le mânuiesc, o, și văd aceasta mulțimile de preoți care cu inimi strânse se uită neputincioși la dărâmarea cărării spre Dumnezeu a creștinilor care nu știu cine cârmuiește peste ei de pe scaun știut sfânt.


***